Prospect CAPTOPRIL TERAPIA 25 mg comprimate
Producator: Terapia S.A.
Clasa ATC: medicamente active pe sistemul renină-angiotensină, inhibitori ai enzimei de
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 10698/2018/01 Anexa 2
NR. 10699/2018/01
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CAPTOPRIL TERAPIA 25 mg comprimate
CAPTOPRIL TERAPIA 50 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Captopril 25 mg
Fiecare comprimat conţine captopril 25 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză anhidră 17,56 mg.
Captopril 50 mg
Fiecare comprimat conţine captopril 50 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză anhidră 32,35 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Captopril Terapia 25 mg
Comprimate de formă cilindrică, de culoare albă până la aproape albă, având inscripționate pe una din
feţe litera “C” şi o linie mediană (nu sunt date care să demonstreze uniformitatea masei jumătăților de
comprimat, în acord cu prevederile monografiei “Tablets” din F. Eur., ediția curentă), cu diametrul de 7
mm.
Captopril Terapia 50 mg
Comprimate de formă cilindrică, de culoare albă până la aproape albă, având inscripționate pe una din
feţe litera “C” şi două linii mediane (nu sunt date care să demonstreze uniformitatea masei jumătăților
și/sau sferturilor de comprimat, în acord cu prevederile monografiei “Tablets” din F. Eur., ediția curentă),
cu diametrul de 8 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială: Captopril Terapia este indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.
Insuficienţă cardiacă: Captopril Terapia este indicat în tratamentul insuficienţei cardiace cronice.
Infarct miocardic acut:
- Tratament pe termen scurt (4 săptămâni): Captopril Terapia este indicat la orice pacient stabil clinic în
primele 24 de ore de la un infarct.
- Prevenirea pe termen lung a insuficienţei cardiace simptomatice: Captopril Terapia este indicat în cazul
pacienţilor stabili clinic cu disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică.
Nefropatia diabetică din diabetul de tip I: Captopril Terapia este indicat pentru tratamentul nefropatiei
diabetice macroproteinurice la pacienţii cu diabet de tip I.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului (vezi 4.4) şi de răspunsul tensiunii arteriale.
Doza maximă zilnică recomandată este de 150 mg.
Captopril Terapia poate fi luat înainte, în timpul şi după mese.
Hipertensiune arterială:
Doza iniţială recomandată este de 25-50 mg pe zi, în două prize. Doza poate fi crescută treptat, la
intervale de cel puţin 2 săptămâni, la 100-150 mg/zi în două doze divizate pentru a atinge tensiunea
arterială dorită. Captopril poate fi utilizat singur sau cu alte medicamente antihipertensive, mai ales cu
diuretice tiazidice (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1). Un regim de administrare de o dată pe zi, poate fi adecvat
atunci când sunt adăugate medicamente antihipertensive concomitente, cum ar fi diureticele tiazidice.
La pacienţii cu un sistem renină-angiotensină-aldosteron puternic activ (hipovolemie, hipertensiune
renovasculară, decompensare cardiacă) este preferabil să se înceapă cu o singură doză de 6,25 mg sau
12,5 mg. Începerea acestui tratament trebuie să aibă loc, de preferinţă sub supraveghere medicală atentă.
Aceste doze vor fi apoi administrate de două ori pe zi. Doza poate fi crescută treptat la 50 mg pe zi, în una
sau două doze şi, dacă este necesar la 100 mg pe zi, în una sau două doze.
Insuficienţa cardiacă:
Tratamentul cu captopril în insuficienţa cardiacă trebuie iniţiat sub strictă supraveghere medicală. Doza
iniţială uzuală este de 6,25 mg – 12,5 de 2 ori sau de 3 ori pe zi. Titrarea la doza de întreţinere (75 – 150
mg pe zi), trebuie efectuată pe baza răspunsului pacientului, starea clinică şi tolerabilitate, până la un
maxim de 150 mg pe zi în doze divizate. Doza trebuie crescută treptat, la intervale de cel puţin 2
săptămâni pentru a evalua răspunsul pacienţilor.
Infarct miocardic:
- Tratament pe termen scurt: tratamentul cu captopril trebuie să înceapă în spital cât mai repede posibil
după apariţia semnelor şi/sau simptomelor la pacienţii stabili hemodinamic. Trebuie administrată o doză
test de 6,25 mg, o doză de 12,5 mg administrată la 2 ore după aceea şi o doză de 25 mg după 12 ore. Din
ziua următoare, captoprilul se administrează în doză de 100 mg/zi, în două administrări zilnice, timp de 4
săptămâni, dacă se justifică prin absenţa reacţiilor adverse hemodinamice. La sfârşitul celor 4 săptămâni
de tratament, starea pacientului trebuie reevaluată înainte de a se lua o decizie cu privire la tratamentul
pentru etapa de post-infarct miocardic.
- Tratamentul cronic: dacă tratamentul cu captopril nu a început în primele 24 de ore de fază acută a
infarctului miocardic, se recomandă ca tratamentul să fie iniţiat între a 3-a şi a 16-a zi post-infarct dacă au
fost îndeplinite condiţiile de tratament necesare (stare hemodinamică stabilă şi managementul ischemiei
reziduale). Tratamentul trebuie început în spital, sub strictă supraveghere (în special a tensiunii arteriale),
până când se ajunge la doza de 75mg. Doza iniţială trebuie să fie redusă (vezi pct. 4.4), mai ales în cazul
în care pacientul prezintă tensiune arterială normală sau scăzută la iniţierea tratamentului. Tratamentul
trebuie iniţiat cu o doză de 6,25 mg, urmată de 12,5 de 3 ori pe zi, timp de 2 zile şi apoi 25 mg de 3 ori pe
zi, dacă se justifică prin absenţa reacţiilor adverse hemodinamice. Doza recomandată pentru o
cardioprotecţie eficace în timpul tratamentului pe termen lung, este de la 75 la 150 mg pe zi, în două sau
trei doze. În caz de hipotensiune arterială simptomatică, ca şi în insuficienţă cardiacă, doza de diuretice
şi/sau de alte vasodilatatoare concomitente pot fi reduse, în scopul de a atinge doza de echilibru de
captopril. Dacă este necesar, doza de captopril trebuie ajustată în conformitate cu reacţiile clinice ale
pacientului. Captopril poate fi utilizat în combinaţie cu alte tratamente pentru infarct miocardic, cum sunt
agenţi trombolitici, beta-blocante şi acid acetilsalicilic.
Nefropatia diabetică din diabetul de tip I:
La pacienţii cu nefropatie diabetică din diabet zaharat tip I, doza zilnică recomandată de captopril este de
75- 100 mg în doze divizate. Dacă se doreşte o scădere suplimentară a tensiunii arteriale, pot fi adăugate
medicamente antihipertensive suplimentare.
Insuficienţă renală
Deoarece captoprilul este eliminat în principal prin rinichi, doza trebuie redusă sau intervalul de doze
trebuie crescut la pacienţii cu insuficienţă renală. Atunci când este necesar tratament concomitent cu
diuretice, este de preferat un diuretic de ansă (de exemplu furosemid), mai degrabă decât un diuretic
tiazidic la pacienţii cu insuficienţă renală severă.
La pacienţii cu insuficienţă renală, pot fi recomandate următoarele doze zilnice pentru a evita acumularea
de captopril.
Clearance-ul creatininei Doza iniţială zilnică Doza maximă zilnică
(ml/min/1,73 m2) (mg) (mg)
> 40 25-50 150
21 – 40 25 100
10 – 20 12,5 75
< 10 6,25 37,5
Pacienţi vârstnici:
Similar altor medicamente antihipertensive, la initierea tratamentului trebuie luată în considerare o doză
iniţială mai mică (6,25 mg de 2 ori pe zi) la pacienţii vârstnici, care ar putea avea funcţia renală redusă şi
alte disfuncţii de organe.
Doza trebuie ajustată în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale şi menţinută cât mai mică posibil pentru a
obţine un control adecvat.
Copii şi adolescenţi:
Eficacitatea şi siguranţa captoprilului nu au fost pe deplin stabilite. Utilizarea captoprilului la copii şi
adolescenţi trebuie iniţiată sub strictă supraveghere medicală. Doza iniţială de captopril este de
aproximativ 0,3 mg/kg greutatea corpului. Pentru pacienţii care necesită măsuri speciale de precauţie
(copii cu insuficienţă renală, prematuri, nou-născuţi şi sugari, deoarece funcţia renală nu este la fel cu cea
de la copii mai mari şi adulţi), doza iniţială trebuie să fie doar 0,15 mg captopril/kg greutate. În general,
captopril este administrat la copii de 3 ori pe zi, dar doza şi intervalul de doze trebuie adaptate individual
în funcţie de răspunsul pacientului.
4.3. Contraindicaţii
Antecedente de hipersensibilitate la captopril, la alţi inhibitori ECA sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Antecedente de edem angioneurotic după administrarea unor inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei.
Angioedem idiopatic sau ereditar.
Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6).
Alăptare (vezi pct. 4.6).
Administrarea concomitentă a captoprilului cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată la
pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG <60ml>
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipotensiune arterială
Hipotensiunea arterială a fost rar întâlnită la pacienţii cu hipertensiune arterială necomplicată. Este mai
probabil ca hipotensiunea arterială simptomatică să apară la pacienţii hipertensivi dacă aceştia prezintă
depleţie de sodiu sau hipovolemie, de exemplu, prin tratament diuretic susţinut, regim hiposodat, diaree,
vărsături sau hemodializă. Hipovolemia şi/sau depleţia sodică trebuie corectate înainte de administrarea
unui inhibitor al ECA şi trebuie luată în considerare o doză iniţială mai mică.
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă au un risc mai mare de hipotensiune arterială şi este recomandată o doză
iniţială mai mică la iniţierea tratamentului cu un inhibitor al ECA. Riscul de hipotensiune arterială este
mai mare la începutul tratamentului; acest efect se stabilizează într-o săptămână sau două și, în general,
revine la nivelurile de pre-tratament, fără o scădere a eficacității terapeutice, în decurs de două luni.
Este necesară precauţie de câte ori este crescută doza de captopril sau de diuretice la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă.
Ca şi în cazul oricărui alt medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacientii
cu boli cardiovasculare sau cerebrovasculare ischemice poate creşte riscul de infarct miocardic sau de
accident vascular cerebral. Dacă apare hipotensiunea arterială, pacientul trebuie aşezat în poziţie de
clinostatism. Poate fi necesară creşterea volumului cu soluţie salină normală intravenoasă.
Sugarii, în special nou-născuții, pot fi mai susceptibili la efectele adverse hemodinamice ale captoprilului.
S-au raportat scăderi excesive, prelungite și imprevizibile ale tensiunii arteriale și complicații asociate,
inclusiv oligurie și convulsii.
Hipertensiune arterială renovasculară
Există un risc crescut de hipotensiune arterială şi de insuficienţă renală consecutivă la pacienţii cu stenoză
de arteră renală bilaterală sau stenoză a arterei renale pe rinichi unic funcţional care sunt trataţi cu
inhibitori ECA. Pierderea funcţiei renale poate să apară numai cu modificări uşoare ale creatininei serice.
La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub strictă supraveghere medicală, cu doze mici, cu creşterea
atentă a dozelor şi monitorizarea funcţiei renale.
Insuficienţă renală
În caz de insuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤ 40 ml/min), doza iniţială de captopril trebuie
ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2), şi apoi în funcţie de răspunsul pacientului la
tratament. Monitorizarea de rutină a potasiului şi a creatininei face parte din practica medicală normală
pentru aceşti pacienți.
Angioedem
Angioedemul extremităţilor, feţei, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei sau laringelui poate apărea la
pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv cu captopril. Acest lucru se poate întâmpla ȋn orice moment
al tratamentului. Cu toate acestea, în cazuri rare, angioedemul sever poate apărea după tratamentul pe
termen lung cu un inhibitor ECA. În astfel de cazuri, captoprilul trebuie întrerupt imediat şi trebuie
instituită o monitorizare adecvată pentru a asigura rezoluţia completă a simptomelor, ȋnainte de externarea
pacientului. În acele cazuri în care edemul s-a localizat la faţă şi la buze starea generală s-a ameliorat fără
tratament, deşi antihistaminicele au fost utile în ameliorarea simptomelor. Angioedemul care implică
limba, glota sau laringele poate fi fatal. În cazul în care există o afectare a limbii, a glotei sau a laringelui,
susceptibile de a provoca obstrucţia căilor respiratorii trebuie administrat prompt un tratament adecvat
care poate include soluţie subcutanată de epinefrină 1:1000 (0,3 ml până la 0,5 ml) şi/sau măsuri pentru
asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii. Pacientul trebuie spitalizat şi ţinut sub observaţie timp de cel
puţin 12 până la 24 de ore şi nu trebuie externat până la obţinerea dispariţiei complete a simptomelor.
Pacienţii de rasă neagră trataţi cu inhibitori ECA au o incidenţă mai mare de angioedem, comparativ cu
pacienţii de alte rase.
Pacienţii cu antecedente de angioedem fără legătură cu tratamentul cu inhibitori ai ECA pot avea un risc
crescut de angioedem în timpul tratamentului cu un inhibitor ECA (vezi pct. 4.3).
Angioedemul intestinal a fost, de asemenea, rareori raportat la pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA.
Aceşti pacienţi au prezentat dureri abdominale (cu sau fără greaţă sau vărsături), în unele cazuri nu a
existat nici angioedem facial înainte şi nivelul esterazei C-1 au fost normale. Angioedemul a fost
diagnosticat prin proceduri, inclusiv scanare abdominală CT, sau cu ultrasunete sau la interventii
chirurgicale, iar simptomele s-au remis după întreruperea tratamentului cu inhibitori ECA. Angioedemul
intestinal trebuie inclus în diagnosticul diferenţial al pacienţilor trataţi cu inhibitori ai ECA care prezintă
dureri abdominale (vezi pct. 4.8).
Tuse
Tusea a fost raportată în timpul utilizării inhibitorilor ECA. În mod caracteristic, tusea este neproductivă,
persistentă şi se remite după întreruperea tratamentului.
Insuficienţă hepatică
Rareori, inhibitorii ECA au fost asociaţi cu un sindrom care debutează cu icter colestatic şi progresează
până la necroză hepatică fulminantă şi (uneori) la deces. Mecanismul acestui sindrom nu este cunoscut.
Pacienţii trataţi cu inhibitori ECA, care prezintă icter sau creşteri semnificative ale enzimelor hepatice,
trebuie să întrerupă tratamentul cu inhibitorul ECA şi să fie supravegheaţi adecvat din punct de vedere
medical.
Hiperkaliemie
Au fost observate creşteri ale kaliemiei la unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv captopril.
Pacienţii cu risc de apariţie a hiperkaliemiei sunt cei cu insuficienţă renală, diabet zaharat, sau a celor care
folosesc concomitent diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau substituenţi de sare
care conţin potasiu, sau acei pacienţi care utilizează alte medicamente asociate cu creşterea concentraţiilor
plasmatice ale potasiului (de exemplu heparină). Dacă utilizarea concomitentă a substanţelor menţionate
mai sus este considerată adecvată, se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiei plasmatice de
potasiu.
Litiu
Nu este recomandată asocierea litiului cu captopril datorită potenţialei toxicităţi a litiului (vezi pct. 4.5).
Stenoză aortică şi de valvă mitrală/cardiomiopatie hipertrofică obstructivă
Inhibitorii ECA trebuie administraţi cu precauţie la pacienţii cu obstrucţie valvulară ventriculară stângă şi
obstrucţia tractului de ejecţie şi evitată în cazurile de şoc cardiogen şi obstrucţie hemodinamică
semnificativă.
Neutropenie/agranulocitoză
Neutropenia/agranulocitoza, trombocitopenia şi anemia au fost raportate la pacienţii trataţi cu inhibitori ai
ECA, inclusiv cu captopril. La pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alţi factori de risc, administrarea
inhibitorilor ECA determină, rar, neutropenie. Captoprilul trebuie utilizat cu maximă prudenţă la pacienţii
cu afectare vasculară în cadrul bolilor de colagen, la cei cărora li se administrează tratament
imunosupresiv, tratament cu alopurinol sau procainamidă, sau o combinaţie a acestor factori de risc, mai
ales dacă este prezentă şi o disfuncţie renală. Unii dintre aceşti pacienţi au dezvoltat infecţii grave, care în
câteva situaţii nu au răspuns la tratamentul intensiv cu antibiotice.
Dacă captoprilul este utilizat la aceşti pacienţi, se recomandă monitorizarea periodică a numărului de
leucocite şi numărătoarea diferenţială înainte de tratament, la fiecare 2 săptămâni în primele 3 luni de
tratament cu captopril, şi, ulterior, periodic. În timpul tratamentului toţi pacienţii trebuie instruiţi să
raporteze orice semn de infecţie (de exemplu, durere în gât, febră) atunci când este efectuată
monitorizarea numărului de leucocite. Captopril şi alte medicamente concomitente (vezi pct. 4.5) trebuie
întrerupte dacă se constată sau se presupune neutropenie (neutrofile sub 1000/mm³).
La majoritatea pacienţilor numărul de neutrofile revine rapid la normal după întreruperea captoprilului.
Proteinurie
Proteinuria poate să apară în special la pacienţii cu insuficienţă renală existentă sau la doze relativ mari de
inhibitori ai ECA.
Au fost observate proteine totale urinare mai mari de 1 g pe zi la aproximativ 0,7% din pacienţii trataţi cu
captopril. Majoritatea pacienţilor au prezentat dovezi de boli renale anterioare sau au primit doze relativ
mari de captopril (mai mari de 150 mg/zi), sau ambele. Sindromul nefrotic a apărut la aproximativ o
cincime dintre pacienţii proteinurici. În cele mai multe cazuri, proteinuria s-a diminuat sau a dispărut în
termen de şase luni fie că tratamentul cu captopril a fost continuat sau nu. Parametrii funcţiei renale, cum
ar fi ureea şi creatinina, rareori au fost modificaţi la pacienţii cu proteinurie.
Pacienţii cu boală renală preexistentă trebuie să aibă estimări urinare de proteine (dip-stick pentru prima
urină de dimineaţă) înainte de tratament şi apoi periodic.
Reacţii anafilactoide în timpul desensibilizării
Reacţii anafilactice susţinute care pun viaţa în pericol au fost raportate rareori la pacienţii care au suferit
un tratament de desensibilizare cu venin de himenoptere în timp ce au primit un alt inhibitor ECA. La
aceiaşi pacienţi, aceste reacţii au fost evitate atunci când inhibitorul ECA a fost întrerupt temporar, dar au
reapărut la readministrarea accidentală. Prin urmare, este necesară prudenţă la pacienţii trataţi cu
inhibitori ECA care necesită astfel de proceduri de desensibilizare.
Reacţii anafilactoide în timpul dializei cu membrane cu flux crescut/aferezei lipoproteinelor
Au fost raportate reacţii anafilactice la pacienţii hemodializaţi cu membrane cu flux crescut sau în curs de
afereză a lipoproteinelor cu densitate mică cu absorbţie pe sulfat de dextran. La aceşti pacienţi, trebuie
luată în considerare utilizarea unui alt tip de dializă, membrană sau o altă clasă de medicamente.
Intervenţii chirurgicale/anestezie
Poate apărea hipotensiune arterială la pacienţii supuşi unei intervenţii chirurgicale majore sau în timpul
tratamentului cu medicamente anestezice care sunt cunoscute pentru scăderea tensiunii arteriale. Dacă
apare hipotensiunea arterială, aceasta poate fi corectată prin creşterea volumului.
Pacienţii cu diabet zaharat
Nivelurile glicemiei trebuie monitorizate cu atenţie la pacienţii diabetici trataţi anterior cu medicamente
antidiabetice orale sau insulină, şi anume în timpul primei luni de tratament cu un inhibitor al ECA.
Funcția renală la pacienții cu insuficiență cardiacă
Unii pacienți pot prezenta creșteri stabile de uree și creatinină > 20% peste valorile normale sau inițiale
după tratamentul pe termen lung cu captopril. Câțiva pacienți, în general cei cu afecțiuni renale severe
preexistente, au necesitat întreruperea tratamentului datorită creșterii progresive a creatininei.
Riscul de hipokaliemie
Combinaţia unui inhibitor al ECA cu un diuretic tiazidic nu exclude apariţia hipokaliemiei. Trebuie
efectuată o monitorizare regulată a potasemiei.
Diferenţe etnice
Similar altor inhibitori ai ECA, captoprilul este aparent mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la
pacienţii de rasă neagră decât la cei din celelalte rase, probabil corelată cu o prevalenţă mai mare a
statusului hiporeninemic la populaţia hipertensivă de rasă neagră.
Sarcina
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) nu trebuie început în timpul sarcinii.
În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o
sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru
utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu inhibitori ECA trebuie
oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct.4.3 şi 4.6).
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II
sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei
renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin
administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului
(vezi pct. 4.5 şi 5.1).
Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub
supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, a valorilor
electroliţilor şi a tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu
nefropatie diabetică.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Diuretice care economisesc potasiu sau suplimente cu potasiu
Inhibitorii ECA atenuează pierderea de potasiu indusă de diuretice. Diureticele care economisesc potasiu
(de exemplu spironolactonă, triamteren sau amilorid), suplimente cu potasiu sau substituenţi de sare care
conţin potasiu pot duce la creşteri semnificative ale concentraţiilor serice de potasiu. Dacă este indicată
utilizarea concomitentă din cauza hipokaliemiei, aceasta trebuie efectuată cu precauţie şi cu monitorizarea
frecventă a concentraţiei plasmatice a potasiului (vezi pct. 4.4).
Diuretice (tiazidice sau diuretice de ansă)
Tratamentul anterior cu diuretice în doze mari poate determina depleţie de volum şi un risc de
hipotensiune arterială la iniţierea tratamentului cu captopril (vezi pct. 4.4). Efectele hipotensive pot fi
reduse prin întreruperea tratamentului cu diuretice, prin creşterea volumului sau aportului de sare sau prin
iniţierea tratamentului cu o doză mică de captopril. Cu toate acestea, nu au fost găsite interacţiuni
medicamentoase semnificative clinic în studii specifice cu hidroclorotiazidă sau cu furosemid.
Alte medicamente antihipertensive
Captopril a fost administrat în condiţii de siguranţă concomitent cu alte medicamente antihipertensive
utilizate frecvent (de exemplu, beta-blocante şi blocantele de lungă durată ale canalelor de calciu).
Utilizarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectele hipotensive ale captoprilului.
Utilizarea concomitentă cu nitroglicerină şi alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare, trebuie făcută cu precauţie.
Alfa blocante
Utilizarea concomitentă de medicamente alfa blocante poate creşte efectele antihipertensive ale
captoprilului şi creşte riscul de hipotensiune arterială ortostatică.
Tratamente pentru infarct miocardic acut
Captopril poate fi administrat concomitent cu acidul acetilsalicilic (în doze cardiologice), trombolitice,
beta-blocante şi/sau nitraţi, la pacienţii cu infarct miocardic.
Litiu
În cazul administrării concomitente de litiu şi inhibitori ai ECA au fost raportate creşteri reversibile ale
toxicităţii şi ale concentraţiilor plasmatice de litiu. Utilizarea concomitentă de diuretice tiazidice poate
creşte suplimentar concentraţiile plasmatice ale litiului şi poate amplifica riscul de toxicitate a litiului
asociat cu utilizarea inhibitorilor ECA. Folosirea captopril cu litiu nu este recomandată, însă dacă
asocierea este absolut necesară, concentraţia plasmatică a litiului trebuie atent monitorizată (vezi pct. 4.4).
Antidepresive triciclice/antipsihotice
Inhibitorii ECA pot creşte efectele hipotensive ale anumitor medicamente antidepresive triciclice şi
antipsihotice (vezi pct. 4.4). Poate apare hipotensiune arterială ortostatică.
Alopurinol, procainamidă, citostatice sau imunosupresoare
Administrarea concomitentă cu inhibitori ai ECA poate duce la un risc crescut de leucopenie mai ales
atunci când acestea sunt utilizate în doze mai mari decât cele curent recomandate.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi inhibitorii ECA exercită un efect aditiv asupra
creşterii potasemiei în timp ce funcţia renală poate scădea. Aceste efecte sunt, în principiu, reversibile.
Rar, poate să apară insuficienţă renală acută, în special la pacienţii cu funcţie renală compromisă cum
sunt pacienţii vârstnici sau deshidrataţi. Administrarea cronică de AINS poate reduce efectul
antihipertensiv al unui inhibitor al ECA.
Simpatomimetice
Simpatomimeticele pot reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA, pacienţii trebuie atent
monitorizaţi.
Antidiabetice
Studiile farmacologice au arătat că administrarea inhibitorilor ECA, inclusiv captopril, poate potenţa
efectul de scădere a glucozei sanguine al insulinei şi al antidiabeticelor orale cum este sulfonilureea la
pacienţii diabetici. Deşi această interacţiune apare foarte rar, poate fi necesară reducerea dozei de
antidiabetice în timpul tratamentului simultan cu inhibitori ECA.
Chimie clinică
Captopril poate provoca un test fals-pozitiv de urină pentru acetonă.
Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-
aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, a blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt
hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută),
comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi
5.1).
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu s-au făcut la om studii controlate cu inhibitori ai ECA, dar un număr limitat de cazuri de expunere ȋn
primul trimestru nu au arătat malformaţii.
Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct.4.4). Utilizarea
IECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct.4.3 şi 4.4).
Datele epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei (ECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea, o
uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este
considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv
alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării
unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament
alternativ.
Se cunoaşte faptul că tratamentul IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte fetotoxice
la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce toxicitate
neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hipopotasemie) (vezi pct.5.3). Dacă expunerea la
IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale
şi a craniului.
Nou născuţii şi sugarii ai căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării
hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4).
Alăptarea
Datele farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct.
5.2). Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea captoprilului în
timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele săptămâni după naştere,
datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, precum şi datorită faptului că nu
există suficientă experienţă clinică.
În cazul sugarilor mai mari, utilizarea captoprilului de către mamele care alăptează poate fi luată în
considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar copilul va fi supravegheat pentru a observa
apariţia oricărei reacţii adverse.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ca şi în cazul altor antihipertensive, capacitatea de a conduce şi de a folosi utilaje poate fi redusă, şi
anume la începutul tratamentului, sau când dozele sunt modificate, şi, de asemenea, atunci când este
utilizat în asociere cu alcool, dar aceste efecte depind de susceptibilitatea individuală.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie:
foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>
(≥1/10000 şi <1>
datele disponibile).
Reacţiile adverse raportate pentru captopril şi/sau cu tratamentul cu inhibitori ECA includ:
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: neutropenie/agranulocitoză (vezi pct.4.4), pancitopenie în particular la pacienţii cu disfuncţie
renală (vezi pct. 4.4), anemie (inclusiv aplastică şi hemolitică), trombocitopenie, limfadenopatie,
eozinofilie, boli autoimune.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: scăderea apetitului.
Foarte rare: hiperkaliemie, hiponatremie, hipoglicemie (vezi pct. 4.4).
Tulburări psihice
Frecvente: tulburări de somn.
Foarte rare: confuzie, depresie.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: disgeuzie, ameţeli.
Mai puţin frecvente: cefalee şi parestezii.
Rare: somnolenţă.
Foarte rare: accidente cerebrovasculare, insuficiență cerebrovasculară şi sincopă.
Tulburări oculare
Foarte rare: vedere înceţoşată.
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: tahicardie, aritmie, angină pectorală, palpitaţii.
Foarte rare: stop cardiac, şoc cardiogenic.
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4), sindrom Raynaud, eritem facial, paloare,
hipotensiune arterială ortostatică.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: tuse uscată, iritativă (neproductivă) (vezi pct.4.4), dispnee.
Foarte rare: bronhospasm, rinită, alveolită alergică/pneumonie eozinofilică.
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, iritaţie gastrică, dureri abdominale, diaree, constipatie, xerostomie, ulcer
peptic, dispepsie.
Rare: stomatită/ulceraţii aftoase, angioedem intestinal (vezi pct.4.4)
Foarte rare: glosită, pancreatită.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: afectarea funcţiei hepatice şi colestază (inclusiv icter), hepatită inclusiv cu necroză, creșterea
bilirubinei sanguine, creșterea transaminazelor, fosfatază alcalină sangvină crescută.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: prurit cu sau fără erupţii cutanate tranzitorii, erupţii cutanate tranzitorii şi alopecie
Mai puţin frecvente: edem angioneurotic (vezi pct.4.4)
Foarte rare: urticarie, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf, fotosensibilitate, eritrodermie, reacţii
pemfigoide şi dermatită exfoliativă.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare: mialgii, artralgii.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: afectare a funcţiei renale inclusiv insuficienţă renală, poliurie, oligurie, creşterea frecvenţei urinare.
Foarte rare: sindrom nefrotic.
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Foarte rare: disfuncţie erectilă, ginecomastie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: dureri toracice, oboseală, stare generală de rău, astenie.
Foarte rare: febră.
Investigaţii diagnostice
Foarte rare: proteinurie, eozinofilie, hiperkaliemie, hiponatremie, creşterea uremiei, creşterea
creatininemiei, creşteri ale bilirubinei serice, scăderea hemoglobinei, a hematocritului, a leucocitelor a
trombocitelor, titru ANA pozitiv, creşterea VSH.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Simptomele supradozajului sunt hipotensiune arterială severă, şoc, stupoare, bradicardie, tulburări
electrolitice şi insuficienţă renală.
Trebuie să se aplice măsuri de prevenire a absorbţiei (de exemplu spălături gastrice, administrarea de
adsorbanţi şi sulfat de sodiu în 30 de minute de la ingestie) şi trebuie grăbită eliminarea dacă ingestia este
recentă. Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în poziţie de şoc şi trebuie
administrate rapid completările de sare şi volum. Trebuie luat în considerare tratamentul cu angiotensină
II. Bradicardia sau reacţiile vagale trebuie tratate prin administrarea de atropină. Utilizarea unui
stimulator cardiac poate fi luat în considerare.
Captoprilul poate fi eliminat din circulaţie prin hemodializă. Captoprilul nu este eliminat în mod
corespunzător prin dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente active pe sistemul renină-angiotensină, inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei.
Cod ATC: C09A A01
Captoprilul este un inhibitor foarte specific şi competitiv al enzimei de conversie a angiotensinei I
(inhibitor ECA).
Efectele benefice ale inhibitorilor ECA par a rezulta în primul rând din suprimarea sistemului plasmatic
renină-angiotensină-aldosteron. Renina este o enzimă endogenă sintetizată de rinichi şi eliberată în
circulaţie unde transformă angiotensinogenul în angiotensina I o decapeptidă relativ inactivă.
Angiotensina I este apoi transformată de enzima de conversie a angiotensinei, o peptidildipeptidază, la
angiotensina II. Angiotensina II este un vasoconstrictor puternic responsabil pentru vasoconstricţia
arterială şi creşterea tensiunii arteriale, precum şi pentru stimularea glandei suprarenale de a secreta
aldosteron. Inhibarea ECA determină scăderea plasmatică de angiotensină-II, care duce la scăderea
activităţii vasoconstrictoare şi a secreţiei de aldosteron. Deşi aceasta din urmă este mică, poate să apară o
creştere mică a concentraţiei plasmatice de potasiu, alături de sodiu şi pierderi de lichid. Încetarea
feedback-ului negativ al angiotensinei II asupra secreţiei de renină determină o creştere a activităţii
reninei plasmatice.
O altă funcţie a enzimei de conversie este de a degrada puternic bradikinina peptidă kinin vasodepresivă
la metaboliţi inactivi. În consecinţă, inhibarea ECA determină o activitate crescută a sistemului circulant
şi local kalikreină-kinină care contribuie la vasodilataţia periferică prin activarea sistemului
prostaglandinelor. Este posibil ca acest mecanism să fie implicat în efectul hipotensiv al inhibitorilor ECA
şi să fie responsabil pentru anumite reacţii adverse.
Reducerea tensiunii arteriale este de obicei maximă la 60 până la 90 de minute după administrarea orală a
unei doze individuale de captopril. Durata efectului este dependentă de doză. Reducerea tensiunii arteriale
poate fi progresivă, astfel încât sunt necesare mai multe săptămâni de tratament pentru a realiza atingerea
efectelor terapeutice maximale. Efectele de reducere a tensiunii arteriale ale captoprilului şi ale
diureticelor tiazidice sunt aditive.
La pacienţii cu hipertensiune arterială, captoprilul determină o scădere a tensiunii arteriale în clinostatism
şi în ortostatism, fără a induce o creştere compensatorie a frecvenţei cardiace şi nici retenţie de apă şi
sodiu.
În investigaţii hemodinamice, captoprilul a determinat o reducere marcată a rezistenţei arteriale periferice.
În general, nu au existat modificări relevante clinic ale fluxului plasmatic renal sau a ratei filtrării
glomerulare. La majoritatea pacienţilor, efectul antihipertensiv a început aproximativ 15 până la 30
minute după administrarea orală a captoprilului; efectul maxim a fost atins după 60 până la 90 de minute.
Reducerea maximă a tensiunii arteriale a unei doze specifice de captopril a fost, în general, vizibilă după
trei până la patru săptămâni.
La doza zilnică recomandată, efectul antihipertensiv persistă chiar şi în timpul tratamentului pe termen
lung. Retragerea temporară a captoprilului nu produce nici o creştere rapidă, excesivă a tensiunii arteriale
(rebound). Tratamentul hipertensiunii arteriale cu captopril conduce, de asemenea, la o scădere a
hipertrofiei ventriculare stângi.
Investigaţiile hemodinamice la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, a arătat că captoprilul a determinat o
scădere a rezistenţei sistemice periferice şi o creştere a capacităţii venoase. Acest lucru a dus la o reducere
a presarcinii şi postsarcinii a inimii (reducerea presiunii de umplere ventriculară). În plus, creşterea
debitului cardiac, a indicelui de muncă şi a capacităţii de exerciţiu au fost observate în timpul
tratamentului cu captopril. Într-un studiu clinic mare, controlat cu placebo la pacienţii cu disfuncţie
ventriculară stângă (FEVS ≤ 40%), după infarct miocardic, s-a arătat că tratamentul cu captopril (iniţiat
între a 3-a şi a16-a zi după infarct) a prelungit timpul de supravieţuire şi a redus mortalitatea
cardiovasculară. Aceasta din urmă s-a manifestat ca o întârziere în dezvoltarea insuficienţei cardiace
simptomatice şi o reducere în necesitatea de spitalizare din cauza insuficienţei cardiace comparativ cu
placebo. S-a observat, de asemenea, o reducere a re-infarctului şi a procedurilor de revascularizare
cardiacă şi/sau o reducere în necesarul de medicamente suplimentare cu diuretice şi/sau digitalice sau o
creştere a dozei acestora, comparativ cu placebo.
O analiză retrospectivă a arătat că tratamentul cu captopril a redus infarctul recurent şi procedurile de
revascularizare cardiacă (nici nu au fost criteriile ţintă ale studiului).
Un alt studiu clinic mare, controlat cu placebo la pacienţii cu infarct miocardic a arătat că tratamentul cu
captopril (administrat în termen de 24 de ore de la eveniment şi pentru o durată de o lună) după 5
săptămâni, a redus semnificativ mortalitatea globală, comparativ cu placebo. Efectul favorabil al
captoprilului pe mortalitatea generală a fost încă detectabil chiar şi după un an. Nu a fost găsit nici un
efect negativ în raport cu mortalitatea precoce în prima zi de tratament.
Efectele de cardioprotecţie ale captoprilului sunt observate indiferent de vârsta sau sexul pacienţilor, de
localizarea infarctului şi tratamente concomitente cu o eficacitate dovedită în perioada post-infarct
(trombolitice, beta-blocante şi acid acetilsalicilic).
Nefropatie diabetică din diabetul de tip I
Într-un studiu multicentric orb, dublu controlat cu placebo, în diabet insulino-dependent (de tip I) cu
proteinurie, cu sau fără hipertensiune arterială (a fost permisă administrarea concomitentă de alte
antihipertensive pentru controlul tensiunii arteriale), captopril a redus semnificativ (cu 51%) timpul
pentru dublarea concentraţiei creatininei la momentul iniţial, comparativ cu placebo; incidenţa
insuficienţei renale terminale (dializă, transplant) sau a decesului a fost, de asemenea, semnificativ mai
puţin frecventă sub captopril decât în grupul placebo (51%). La pacienţii cu diabet şi microalbuminurie,
tratamentul cu captopril a redus excreţia de albumină în termen de doi ani.
Efectele tratamentului cu captopril pe păstrarea funcţiei renale sunt în plus faţă de orice beneficiu care
poate a fost derivat din reducerea tensiunii arteriale.
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu
telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The Veterans
Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, efectuată de
Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a
unui blocant al receptorilor angiotensinei II.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA NEPHRON-
D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, afectare
renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile lor
farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai ECA şi
blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi concomitent
la pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii finale
de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul adăugării
aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensină II
la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune cardiovasculară sau ambele.
Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a evenimentelor adverse. Decesul şi
accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai frecvente numeric în cadrul grupului în
care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo, iar evenimentele
adverse şi evenimentele adverse grave de interes (hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea
funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în
cadrul grupului în care s-a administrat placebo.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Captopril este un medicament activ pe cale orală, care nu necesită biotransformare pentru activare.
Absorbţia minimă medie este de aproximativ 75%. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în
decurs de 60-90 minute. Prezenţa alimentelor în tractul gastro-intestinal reduce absorbţia cu aproximativ
30-40%. Aproximativ 25-30% din medicamentul circulant se leagă de proteinele plasmatice.
Timpul aparent de înjumătăţire prin eliminare al captoprilului nemodificat este de aproximativ 2 ore. Mai
mult de 95% din doza absorbită se elimină prin urină în 24 de ore, 40-50% este nemodificată, iar restul
sunt metaboliţi inactivi disulfură (captopril sulfură şi captopril cisteină disulfură). Insuficienţa renală ar
putea duce la acumularea de medicament. Prin urmare, la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie redusă
doza şi/sau intervalul de dozare prelungit (vezi pct. 4.2).
Studiile la animale indică faptul că captoprilul nu traversează bariera hematoencefalică într-o măsură
semnificativă.
Alăptarea
Într-un raport referitor la doisprezece femei cărora li s-a administrat oral 100 mg captopril de trei ori pe
zi, valoarea medie a concentraţiei maxime în lapte a fost de 4,7 μg/l şi s-a înregistrat la 3,8 ore după
administrarea dozei. Pe baza acestor informaţii, doza zilnică maximă pe care un sugar alăptat o va primi
este mai mică de 0,002% din doza maternă zilnică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile pe animale efectuate cu captopril în timpul organogenezei nu au demonstrat efecte teratogene, dar
captopril a produs toxicitate fetală la mai multe specii, inclusiv mortalitatea fătului în timpul sarcinii
tardive, retard de creştere şi mortalitate postnatală la şobolan. Datele preclinice nu au evidenţiat nici un alt
risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei,
toxicitate cu doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid stearic
Celuloză microcristalină PH 102
Lactoză anhidră
Amidon pregelatinizat
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia S.A.
Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca, România
8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
Captopril Terapia 25 mg
10698/2018/01
Captopril Terapia 50 mg
10699/2018/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2018
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2019