Prospect CAPTOPRIL ARENA 25 mg comprimate
Producator:
Clasa ATC: {grupa}, codul ATC: {codul} <încă nealocat>
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11274/2018/01-02 Anexa 2
11275/2018/01-02
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CAPTOPRIL ARENA 25 mg comprimate
CAPTOPRIL ARENA 50 mg comprimate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Captopril Arena 25 mg
Un comprimat conţine captopril 25 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 27,00 mg.
Captopril Arena 50 mg
Un comprimat conţine captopril 50 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 54,00 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate
CAPTOPRIL ARENA 25 mg comprimate
Comprimate de culoare albă, sub formă de discuri, cu suprafeţe plate, diametrul de 7 mm.
CAPTOPRIL ARENA 50 mg comprimate
Comprimate de culoare albă, sub formă de discuri, cu suprafeţe plate, diametrul de 9 mm, având pe
una din feţe două linii perpendiculare.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Captoprilul are următoarele indicaţii terapeutice:
- hipertensiune arterială;
- insuficienţă cardiacă congestivă;
Se mai poate utiliza: în perioada post-infarct miocardic acut şi în nefropatia diabetică.
Vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 și 5.1.
4.2 Doze și mod de administrare
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară:
- iniţial 12,5 mg captopril de 2-3 ori pe zi; după 2 săptămâni, dacă este necesar doza se poate creşte la
25 mg captopril de 2-3 ori pe zi, fără a depăşi 150 mg captopril/zi.
În hipertensiunea arterială severă:
- iniţial 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi; după 2 săptămâni, dacă este necesar doza se poate creşte la
50 mg captopril de 2-3 ori pe zi, fără a depăşi 150 mg captopril/zi.
Doze mai mari determină o creştere a frecvenţei reacțiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic;
în acest caz pentru a obţine efectul terapeutic scontat este recomandată asocierea și a altor
medicamente antihipertensive (de exemplu diuretice, beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu).
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară, doza iniţială
recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi; ulterior se poate creşte treptat în funcţie de răspunsul
terapeutic. Se recomandă măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în
primele 15 zile de la începerea tratamentului.
Doza de întreţinere se stabileşte astfel încât tensiunea arterială sistolică în ortostatism să nu scadă sub
90 mmHg.
În insuficienţa renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul creatininei.
În mod obişnuit, ele sunt prezentate în tabelul următor:
Clearance-ul Doza maximă zilnică Doza iniţială zilnică
creatininei
(mg) (mg)
(ml/min)
> 40 150 25-50
40-21 100 25
20-10 75 12,5
< 10 37,5 6,25
Insuficienţa cardiacă congestivă: pacienţii trebuie atent monitorizați în timpul tratamentului cu
captopril.
Doza recomandată pentru începerea tratamentului este de 6,25-12,5 mg captopril de 2-3 ori pe zi.
Aceasta poate fi în crescută progresiv la intervale de 2-3 săptămâni până la o doza de întreţinere de
50-100 mg captopril în 2-3 prize zilnice.
Infarct miocardic – faza acută: tratamentul cu captopril trebuie început cât mai devreme după un
infarct miocardic acut, la pacienţi stabili hemodinamic. Se recomandă administrarea unei doze iniţiale
de 6,25 mg captopril, urmată de 12,5 mg după 2 ore şi apoi 25 mg după 12 ore.
Creşterea dozei trebuie efectuată progresiv corespunzător cu toleranţa pacientului, până la o doza de
100 mg pe zi, care se va mentine timp de 4 săptămâni, în funcţie de toleranţa hemodinamică a
pacientului. După 4 săptămâni tratamentul va fi reevaluat.
Dacă tratamentul cu captopril nu a fost început în faza acută a infarctului miocardic, în primele 24 ore,
se recomandă începerea tratamentului în primele 3 – 16 zile după un infarct miocardic acut, şi numai
după atingerea unei stări hemodinamice stabile.
Doza iniţială este de 6,25 mg, urmată de 12,5 mg captopril de trei ori pe zi, apoi 25 mg de trei ori pe
zi, in funcţie de toleranţa individuală a pacientului.
Doza recomandată pentru o cardioprotecţie eficace este cuprinsă între 75-150 mg pe zi, în 2 sau 3
prize.
Nefropatia diabetică
Doza recomandată este de 50 -100 mg captopril în 2-3 prize zilnice.
În caz de insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de gradul insuficienţei renale.
Copii: nu sunt disponibile suficiente date referitoare la utilizarea captoprilului la copii.
Pacienţii cu tratament diuretic: Vezi Atenţionări şi precauţii speciale.
Vârstnici: nu este necesară ajustarea dozelor la aceasta categorie de pacienti, în afară de cazul când
este prezentă o insuficienţă renală. Funcţia renală trebuie să fie evaluată (vezi Atenţionări şi precauţii
speciale) înainte de începerea tratamentului. Doza ar trebui scăzută până la cea mai mică doză posibilă
care realizează un control adecvat al tensiunii arteriale.
Vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 și 5.1.
4.3 Contraindicații
hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1;
antecedente alergice (edem angioneurotic) după administrarea unor inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei;
pacienţi cu neutropenie, agranulocitoză sau trombocitopenie;
cardiomiopatie hipertrofică cu fracţie de ejecţie scăzută;
stenoză aortică; stenoză mitrală severă;
stenoză bilaterală de arteră renală sau pe rinichi unic funcţional;
hiperkaliemie.
al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6).
- administrarea concomitentă a Captopril Arena cu medicamente care conţin aliskiren este
contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi
1,73 m2) (vezi pct. 4.5 şi 5.1).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de
diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată
blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).
Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai
sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale,
valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu
nefropatie diabetică.
La pacienţii din ambulator este importantă evaluarea efectului primei doze. În mod corespunzător,
supravegherea medicală a pacientului este necesară până când se atinge doza de întreţinere. Dozele
altor medicamente utilizate în asociere cu captoprilul trebuie ajustate.
Pacienţii alergici la un inhibitor al enzimei de conversie, pot prezenta reactivitate imunologică
încrucişată şi pentru alţi reprezentanţi ai grupei.
În caz de asocieri medicamentoase multiple este necesară supravegherea funcţiei renale şi
hematopoieza.
La pacienţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie (IECA) s-au raportat cazuri rare de edem
angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui. Acestea pot să apară în
orice moment pe durata tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu captopril va fi întrerupt
imediat şi se va asigura monitorizarea corespunzătoare până la dispariţia completă a simptomelor. În
situaţiile în care edemul s-a localizat la faţă sau buze, fenomenele s-au remis de obicei fără tratament,
deşi antihistaminicele au fost utile pentru atenuarea simptomelor.
Edemul angioneurotic asociat cu edem laringian poate fi letal. Când sunt interesate limba, glota sau
laringele, cu pericol de obstrucţie a căilor respiratorii, trebuie instituit prompt un tratament adecvat
care poate include soluţie de adrenalină 1:1000 injectată subcutanat (0,3 ml până la 0,5 ml) şi/sau
măsuri care să asigure permeabilitatea căilor aeriene.
Pacienţii cu antecedente de edem angioneurotic fără legătură cu tratamentul cu inhibitori ai enzimei de
conversie pot prezenta un risc crescut de edem angioneurotic.
Hipotensiunea arterială simptomatică a fost rar întâlnită la pacienţii cu hipertensiune arterială
necomplicată. Este mai probabil ca hipotensiunea arterială să apară la pacienţii hipertensivi trataţi cu
captopril dacă aceştia prezintă hipovolemie, de exemplu prin tratament diuretic, regim hiposodat,
dializă, diaree sau vărsături. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală
asociată, s-a observat apariţia hipotensiunii arteriale simptomatice. Aceasta este mai probabilă în caz
de insuficienţă cardiacă avansată care necesită doze mari de diuretice de ansă şi este însoţită de
hiponatremie şi insuficienţă renală. La aceşti pacienţi tratamentul trebuie început sub supraveghere
medicală şi este necesară supravegherea strictă ori de câte ori este crescută doza de captopril sau de
diuretice. Este necesară o supraveghere atentă şi în cazul pacienţilor cu ateroscleroză cunoscută,
cardiopatie ischemică sau afecţiuni cerebrovasculare, la care o scădere exagerată a tensiunii arteriale
poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
Atunci când li s-a administrat captopril concomitent cu un diuretic, unii pacienţi fără nici o afecţiune
renală aparentă preexistentă au dezvoltat creşteri ale ureei şi creatininei plasmatice, de obicei minore şi
tranzitorii. În acest caz poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea diureticului şi/sau a
tratamentului cu captopril.
Hipotensiunea arterială care urmează începerii tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie
poate determina agravarea insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală poate fi necesară reducerea dozelor sau/şi administrarea la intervale
mai mari (vezi punctul 4.2.). În această situaţie au fost semnalate cazuri de insuficienţă renală acută,
obişnuit reversibilă.
La unii pacienţi cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau stenoza arterei renale pe rinichi unic, pot să
apară creşteri ale ureei şi creatininei plasmatice, de aceea inhibitorii enzimei de conversie sunt de
regulă contraindicaţi.
Se impune prudenţă la administrarea captoprilului la bolnavii dializaţi (risc de reacţii anafilactoide).
La pacienţii imunodeprimaţi captoprilul poate produce deprimare medulară.
Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi cu diuretice (risc de hipotensiune arterială). În aceste cazuri
se va lua în considerare fie întreruperea administrării diureticului cu 3-4 zile înainte de începerea
tratamentului cu captopril, fie captoprilul se va administra în doze mici la început, dozele urmând a fi
crescute treptat în funcţie de răspunsul terapeutic.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, tratamentul se începe cu doze mici, eventual se reduc
şi dozele de diuretic.
În hipertensiunea arterială severă, captoprilul se poate asocia cu un diuretic şi un blocant beta-
adrenergic sau un inhibitor simpatic prin acţiune centrală.
În toate cazurile se recomandă supravegherea funcţiei renale în prima săptămână de tratament.
La vârstnici, înainte de începerea tratamentului se recomandă evaluarea funcţiei renale. Iniţial se
recomandă administrarea medicamentului în doze mici, dozele urmând a fi crescute treptat în funcţie
de răspunsul terapeutic, pentru a evita scăderea bruscă a tensiunii arteriale.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot produce tuse. În mod caracteristic tusea este
neproductivă, persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. La stabilirea diagnosticului
diferenţial al tusei trebuie avută în vedere şi posibilitatea producerii acesteia de către inhibitorii
enzimei de conversie.
La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu agenţi care produc
hipotensiune arterială, captoprilul blochează formarea angiotensinei II secundară eliberării
compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiune arterială şi se consideră că este datorată acestui
mecanism, ea se poate corecta prin expansiune volemică.
Sarcina: Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început
în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială,
pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil
de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini,
tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi
pct. 4.3 şi 4.6).
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-
angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor
receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor
adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv
insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra
SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).
Interactiuni nerecomandate
- medicamente care cresc potasemia (de exemplu diureticele care economisesc potasiul cum ar fi
spironolactona, triamteren sau amilorid şi sărurile de potasiu) datorită unui risc crescut de
hiperpotasemie.
- litiu : nu se asociază cu săruri de litiu (litemia poate atinge valori toxice).
-estramustină : risc de creştere a reacţiilor adverse de tipul angioedemului.
Interactiuni care necesită prudenţă
- diuretice hipokaliemiante: risc de hipotensiune arterială brutală şi insuficienţă renală la pacienţi cu
depleţie hidrosodată preexistentă;
- antiinflamatoarele nesteroidiene: pot reduce efectul antihipertensiv al captoprilului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.
- antidiabetice: poate creşte riscul reacţiilor hipoglicemice la pacienţii diabetici trataţi cu insulină sau
sulfamide antidiabetice.
- vasodilatatoare, datorită riscului crescut de hipotensiune arterială;
- imunosupresoare, citostatice şi/sau allopurinol: alterări ale numărului de elemente sanguine (în
principal creşterea riscului de leucopenie)
Interacţiuni care trebuie luate în considerare
- glucocorticoizii pot diminua efectul antihipertensiv (prin retenţie hidrosalină).
-alfa-blocante cu indicaţii in urologie : creşterea efectului hipotensor; risc de hipotensiune arterială
ortostatică majoră.
- antidepresive imipraminice şi neuroleptice : creşte riscul de hipotensiune arterială ortostatică.
- amifostină : creşterea efectului antihipertensiv.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcină:
Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea IECA în
al doilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost
concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului
cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un
tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În
momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se
începe un tratament alternativ.
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte
fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce
toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3).
Dacă expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea
ecografică a funcţiei renale şi a craniului.
Nou-născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării
hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4).
Alăptarea
Date farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct.
5.2). Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea Captopril Arena
în timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele săptămâni după naştere,
datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, precum şi datorită faptului că nu
există suficientă experienţă clinică.
În cazul sugarilor mai mari, utilizarea Captopril Arena de către mamele care alăptează poate fi luată în
considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar copilul va fi supravegheat pentru a
observa apariţia oricărei reacţii adverse.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Captoprilul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar pacienţii
trebuie avertizaţi despre posibila apariţie a ameţelilor sau a oboselii, în special la începutul
tratamentului.
4.8 Reacții adverse
Hipotensiunea arterială şi hipotensiunea ortostatică sunt favorizate de tratamentul diuretic şi dieta
hiposodată, de insuficienţa renală (îndeosebi la pacienţii vârstnici).
Tusea uscată, însoţită sau nu de obstrucţie nazală, este o reacţie adversă frecventă, caracteristică
grupei.
Disgeuzia (tulburările de gust), constând în gust metalic, reducerea sau absenţa discriminării gustului,
sunt mai frecvente în primele trei luni de tratament, pentru dozele mari şi la bolnavii cu insuficienţă
renală.
Ocazional pot să apară: cefalee, astenie, gastralgii, anorexie, greaţă, dureri abdominale.
De asemenea, pot să apară reacţii alergice: prurit, erupţii cutanate, edem angioneurotic.
Fenomene de insuficienţă renală funcţională, reversibilă la oprirea tratamentului, apar mai frecvent la
bolnavii cu insuficienţă cardiacă, la deshidrataţi şi la cei trataţi cu diuretice. La bolnavii cu stenoză de
arteră renală bilaterală sau pe rinichi unic funcţional şi la cei cu coarctaţie de aortă, aceste fenomene
pot fi severe.
În timpul tratamentului cu captopril poate apare proteinurie, la doze >150 mg/zi.
Poate să apară hiperkaliemie (prin scăderea secreţiei de aldosteron).
Reacţii adverse hematologice survin foarte rar, dar pot fi de mare gravitate. Pot să apară neutropenie
sau agranulocitoză când captoprilul se administrează bolnavilor cu insuficienţă renală, colagenoze
(lupus eritematos sistemic, sclerodermie) sau la cei trataţi cu imunosupresoare. Captoprilul mai poate
produce anemie aplastică (mai frecventă la bolnavii dializaţi sau transplantaţi renal).
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, fenomenul cel mai des întâlnit este hipotensiunea arterială.
În cazul apariţiei unei hipotensiuni arteriale importante, bolnavul trebuie să stea culcat, se va
administra ser fiziologic în perfuzie sau înlocuitori de plasmă. Se impun măsuri de susţinere a
funcţiilor vitale.
Captoprilul poate fi eliminat prin hemodializă.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: {grupa}, codul ATC: {codul} <încă nealocat>
Grupa farmacoterapeutică: medicamente active pe sistemul renină-angiotensină, inhibitori ai enzimei
de conversie a angiotensinei.
Cod ATC: C09A A01
Captoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care împiedică transformarea angiotensinei I în
angiotensină II, substanţă vasoconstrictoare şi stimulantă a secreţiei de aldosteron.
Captoprilul determină diminuarea secreţiei de aldosteron, creşterea concentraţiei plasmatice a reninei,
scăderea rezistenţei vasculare periferice, în general fără să determine retenţie hidrosalină sau tahicardie
reflexă.
Captoprilul, singur sau în asociere cu alte antihipertensive, este activ în toate stadiile hipertensiunii
arteriale, de la uşoară la severă.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei administraţi la hipertensivi, scad tensiunea arterială
sistolică şi diastolică, atât în clinostatism cât şi în ortostatism. Rezistenţa periferică totală scade, fără
modificarea semnificativă a frecvenţei şi debitului cardiac, a presiunii pulmonare capilare şi a
reflexelor vegetative circulatorii. Fluxul sanguin renal creşte, dar filtrarea glomerulară este
nemodificată.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă, scăderea rezistenţei periferice ca urmare a arteriolodilataţiei poate
determina creşterea debitului cardiac, iar venodilataţia prin scăderea întoarcerii venoase poate
ameliora dispneea.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei previn hipertrofia ventriculului stâng la hipertensivi,
întârziind dezvoltarea insuficienţei cardiace.
La nivel renal determină dilatarea arteriolelor glomerulare, îndeosebi a arteriolei postglomerulare.
Administraţi în perioada post-infarct miocardic acut, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
pot împiedica remodelarea ventriculului stâng, pot scădea frecvenţa altor infarcte şi a episoadelor de
angină instabilă, pot micşora riscul aritmiilor ventriculare şi scad mortalitatea.
La bolnavii diabetici, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot întârzia apariţia sau evoluţia
nefropatiei diabetice.
De asemenea, pot reduce proteinuria.
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat
cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The
Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,
efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor
al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA
NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie,
afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile
lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai
ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii
finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul
adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de
angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune
cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a
evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai
frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care
s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes
(hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în
cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat
placebo.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Captoprilul se absoarbe bine din intestin. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 25-30%.
Biodisponibilitatea este de aproximativ 60% comparativ cu calea intravenoasă.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2-3 ore.
Captoprilul se elimină pe cale renală în proporţie de 95% din care 40-50% sub formă nemodificată.
Eliminarea este întârziată în insuficienţa renală.
Captoprilul traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern.
Administrarea concomitentă cu alimentele scade biodisponibilitatea cu 25-50% dar nu are nici o
influenţă asupra efectului antihipertensiv. Antiacidele scad biodisponibilitatea cu 45%, crescând
Tmax cu 1,5 ore.
Alăptarea
Într-un raport referitor la doisprezece femei cărora li s-au administrat oral 100 mg captopril de trei ori
pe zi, valoarea medie a concentraţiei maxime în lapte a fost de 4,7 µg/l şi s-a înregistrat la 3,8 ore după
administrarea dozei. Pe baza acestor informaţii, doza zilnică maximă pe care un sugar alăptat o va
primi este mai mică de 0,002 % din doza maternă zilnică.
5.3 Date preclinice de siguranță
Studii efectuate la şoarece cu doze de captopril cuprinse între 50 mg şi 1350 mg/kg şi zi, nu au
evidenţiat efecte carcinogene.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Lactoză monohidrat,
Amidon de porumb,
Celuloză microcristalină,
Acid stearic.
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
ARENA GROUP S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu, Nr. 31, cod 024022
Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
11274/2018/01-02
11275/2018/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Decembrie 2018
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2018
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .