Buscopan 10 mg drajeuri

Prospect Buscopan 10 mg drajeuri

Producator: OPELLA HEALTHCARE ROMANIA SRL

Clasa ATC: medicamente pentru tulburări funcţionale gastro-intestinale, alcaloizi de

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7337/2015/01-02 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Buscopan 10 mg drajeuri

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare drajeu conţine bromură de butilscopolamină 10 mg.

Excipient cu efect cunoscut: zahăr 41,182 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Drajeu

Drajeuri rotunde, biconvexe, de culoare albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Ameliorarea spasmelor tractului genito-urinar sau ale tractului gastro-intestinal.

Ameliorarea simptomelor sindromului de colon iritabil.

Buscopan este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 6 ani.

4.2 Doze şi mod de administrare

Adulţi: doza recomandată este de 20 mg bromură de butilscopolamină (2 drajeuri Buscopan), de 4 ori

pe zi. Pentru ameliorarea simptomelor sindromului de colon iritabil, doza iniţială recomandată este de

10 mg bromură de butilscopolamină (un drajeu Buscopan), de 3 ori pe zi. Dacă este necesar, această

doză poate fi crescută la 20 mg bromură de butilscopolamină (2 drajeuri Buscopan), de 4 ori pe zi.

Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani: 10 mg bromură de butilscopolamină (un drajeu Buscopan), de 3 ori pe

zi.

Copii cu vârsta sub 6 ani

Buscopan nu se recomandă la copii cu vârsta sub 6 ani datorită concentaţiei mari în substanţă activă.

Mod de administrare

Buscopan se administrează pe cale orală.

Drajeurile se administrează întregi, cu o cantitate suficientă de lichid.

Nu se va administra Buscopan zilnic sau pe perioade îndelungate de timp fără a investiga cauza durerii

abdominale.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la bromură de butilscopolamină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.

6.1;

Miastenia gravis;

Megacolon;

Glaucom cu unghi închis;

Copii cu vârsta sub 6 ani, datorită concentaţiei mari în substanţă activă.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Bromura de butilscopolamină trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni caracterizate prin

tahicardie, cum sunt tireotoxicoză, insuficienţă cardiacă sau la pacienţii supuşi intervenţiilor

chirurgicale pe cord, deoarece creşterea frecvenţei cardiace poate agrava aceste afecţiuni.

Datorită riscului de complicaţii anticolinergice se recomandă prudenţă la pacienţii cu obstrucţie

intestinală sau uretrală.

Deoarece anticolinergicele pot determina hiposudoraţie, bromura de butilscopolamină trebuie utilizată

cu prudenţă la pacienţii cu febră.

Bromura de butilscopolamină poate creşte presiunea intraoculară la pacienţii cu glaucom cu unghi

închis, netratat anterior sau nediagnosticat. Pacienţii trebuie să efectueze de urgenţă un consult

medical oftalmologic în cazul în care apar dureri, hiperemie conjunctivală sau pierderea vederii, în

timpul tratamentului bromură de butilscopolamină sau după întreruperea acestuia.

În cazuri grave, dacă durerile abdominale de cauză necunoscută persistă sau se agravează, sau se

manifestă împreună cu simptome cum sunt febră, greaţă, vărsături, schimbări ale mişcărilor intestinale,

sensibilitate/durere abdominală, hipotensiune arterială, leşin sau sânge în fecale, trebuie luate măsuri

diagnostice corespunzătoare pentru a investiga etiologia acestor simptome.

Nu se recomandă administrarea bromurii de butilscopolamină la pacienţii care prezintă greaţă,

vărsături, pierderea apetitului alimentar, scădere în greutate, fatigabilitate, constipaţie severă, febră,

disurie, micţiuni dificile, sângerări vaginale anormale, avort sau hemoragii oculte.

Buscopan conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de

malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest

medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Bromura de butilscopolamină poate intensifica efectele următoarelor medicamente: antidepresive tri-

şi tetraciclice, antihistaminice, antipsihotice (de exemplu butirofenonă, fenotiazină), chinidină,

amantadină, disopiramidă şi alte anticolinergice (de exemplu tiotropiu, ipratropiu, compuşi

asemănători atropinei).

Administrarea în asociere cu antiacide sau antidiareice adsorbante scade absorbţia medicamentelor

anticolinergice. Se recomandă administrarea acestor medicamente la 2-3 ore după administrarea

bromurii de butilscopolamină.

Anticolinergicele cresc pH-ul gastric, scăzând astfel absorbţia ketoconazolului.

Administrarea în asociere cu metoclopramidă poate antagoniza efectele metoclopramidei asupra

motilităţii gastrice.

Asocierea cu analgezice opioide creşte riscul constipaţiei severe, ileusului paralitic sau retenţiei

urinare.

Asocierea cu beta simpatomimetice poate agrava tahicardia.

Bromura de butilscopolamină antagonizează efectele pentagastrinei şi histaminei modificând

rezultatele testelor pentru determinarea secreţiei gastrice. Se recomandă păstrarea unui interval de 24

ore între administrarea parasimpatoliticelor şi efectuarea acestor teste.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Datele privind administrarea bromurii de butilscopolamină la gravide sunt limitate. Experienţa clinică

nu a demonstrat direct sau indirect toxicitate maternă sau fetală în cazul utilizării în timpul sarcinii

(vezi pct. „toxicologie”).

Nu există date suficiente privind excreţia bromurii de butilscopolamină şi a metaboliţilor săi în laptele

matern.

Ce măsură de prevedere, este de preferat să fie evitată administrarea bromurii de butilscopolamină în

timpul sarcinii şi alăptării.

Nu au fost efectuate studii privind fertilitatea la om (vezi pct. „toxicologie”).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu au fost efectuate studii cu bromură de butilscopolamină privind capacitatea de a conduce vehicul şi

de folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Multe dintre reacţiile adverse enumerate mai jos pot fi atribuite proprietăţilor anticolinergice ale

bromurii de butilscopolamină. Reacţiile adverse de tip anticolinergic sunt în general uşoare şi

tranzitorii.

Reacţiile adverse au fost clasificate, în ceea ce priveşte frecvenţa, utilizând următoarea convenţie:

foarte frecvente (≥1/10);

frecvente (≥1/100 şi <1>

mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1>

rare (≥1/10000 şi <1>

foarte rare (<1>

cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări cardiace.

Mai puţin frecvente: tahicardie

Tulburări gastro-intestinale

Mai puţin frecvente: xerostomie.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Rare: retenţie urinară.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvente: dishidroză.

Tulburări ale sistemului imunitar

Mai puţin frecvente: şoc anafilactic*, reacţii anafilactice*, dispnee*, reacţii cutanate (de exemplu

urticarie, erupţie cutanată tranzitorie*, eritem*, prurit, alte reacţii de

hipersensibilitate*.

* = nu au fost observate ADR în grupul de 1,368 pacienţi trataţi cu BUSCOPAN.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptome

Nu au fost raportate cazuri de supradozaj. Totuşi, în caz de supradozaj, este posibil să apară simptome

de tip parasimpatolitic: retenţie urinară, xerostomie, eritem cutanat, tahicardie, constipaţie şi tulburări

vizuale.

Tratamentul

Tratamentul constă în: lavaj gastric, administrarea de cărbune activat, sulfat de magneziu (15%) şi

parasimpatomimetice. În cazul pacienţilor cu glaucom, se va administra local pilocarpină.

Complicaţiile cardiovasculare trebuie tratate conform principiilor terapeutice uzuale. În caz de

paralizie respiratorie, se recomandă intubaţie şi respiraţie artificială. În caz de retenţie urinară poate fi

necesar sondaj uretro-vezical.

În plus, dacă este cazul, se poate institui tratament de susţinere a funcţiilor vitale.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tulburări funcţionale gastro-intestinale, alcaloizi de

beladonă, compuşi cuaternari de amoniu semisintetici, codul ATC: A03BB01.

Bromura de butilscopolamină are acţiune parasimpatolitică periferică; acţionează antispastic

neurotrop. Are acţiune spasmolitică la nivelul musculaturii netede a tractului gastro-intestinal, căilor

biliare şi aparatului urogenital. Fiind un derivat cuaternar de amoniu al scopolaminei,

butilscopolamina nu traversează bariera hematoencefalică şi nu are efecte sedative. Acţiunea

anticolinergică periferică este rezultatul efectelor ganglioplegice şi antimuscarinice.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Fiind un derivat cuaternar de amoniu, bromura de butilscopolamină are moleculă polară, fiind

absorbită numai parţial după administrare orală (8%) sau rectală (3%).

După administrarea orală de doze unice de bromură de butilscopolamină în doze cuprinse între 20

până la 400 mg, concentraţiile plasmatice măsurate la aproximativ 2 ore au prezentat valori medii

cuprinse între 0,11 ng/ml şi 2,04 ng/ml. Valorile medii ale biodisponibilităţii absolute a diferitelor

forme farmaceutice, de exemplu drajeuri, supozitoare şi soluţie orală, având fiecare o concentraţie de

100 mg bromură de butilscopolamină au fost <1%.

Distribuţie

Din cauza afinităţii crescute pentru receptorii muscarinici şi nicotinici, bromura de butilscopolamină

este în special distribuită în celulele musculare din regiunea abdominală şi pelviană, precum şi la

nivelul ganglionilor intramurali ai organelor abdominale. Bromura de butilscopolamină se leagă în

proporţie de aproximativ 4,4% de proteinele plasmatice (albumină). Studiile la animale au demonstrat

că butilscopolamina nu traversează bariera hematoencefalică, dar nu sunt disponibile studii clinice

care să demonstreze acest lucru. La nivelul celulelor epiteliale in vitro s-a observat că bromura de

butilscopolamină (1 mM) interacţionează cu transportul colinei (1,4 nmM).

Metabilizare şi eliminare

După administrarea orală a unei doze unice cuprinsă între 100 şi 400 mg, valorile timpului de

înjumătăţire plasmatică prin eliminare au variat de la 6,2 până la 10,6 ore. Principala cale metabolică

este clivajul hidrolitic al legăturii ester. Bromura de butilscopolamină administrată oral este excretată

prin materii fecale şi prin urină. Studiile la om au arătat că 2 până la 5% din dozele compusului marcat

radioactiv sunt eliminate pe cale renală după administrare orală şi ,7 până la 1,6% după administrare

rectală. Aproximativ 90% din compusul marcat radioactiv a fost detectată în materii fecale după

administrare orală . Excreţia renală a bromurii de butilscopolamină este mai mică de 0,1% din doză.

Valoarea medie a clearance-ului oral aparent, după administare de doze orale de 100 până la 400 mg, a

fost cuprinsă între 881 şi 1420 l/min, în timp ce volumele de distribuţie corespunzătoare pentru

aceleaşi valori, au variat de la 6,13 până la 11,3 x 105 L, datorate probabil unei biodisponibilităţi

sistemice scăzute.

Metaboliţii eliminaţi pe cale renală se leagă slab de receptorii muscarinici şi de aceea, se consideră că

nu contribuie la efectul bromurii de butilscopolamină.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studii de toxicitate acută au evidenţiat că bromura de butilscopolamină are indice de toxicitate mic:

DL după administrare orală a fost de 1000-3000 mg/kg la şoarece, 1040-3300 mg/kg la şobolan,

respectiv 600 mg/kg la câine. Semnele de toxicitate au fost ataxia şi scăderea tonusului muscular; în

plus au apărut tremor şi convulsii la şoarece, midriază, uscăciunea mucoaselor şi tahicardie la câine.

Decesul prin insuficienţă respiratorie survine în 24 ore. DL pentru administrare intravenoasă a fost

de 10-23 mg/kg la şoarece şi de 18 mg/kg la şobolan.

În studii de toxicitate după doze orale repetate, efectuate timp de peste 4 săptămâni în administrare

orală, şobolanii au tolerat 500mg/kg (nu a fost observat un nivel la care să apară reacţii adverse –

NOAEL). La doze de bromură de butilscopolamină de 2.000 mg/kg, prin acţiunea asupra ganglionilor

parasimpatici din zona viscerală, paralizează funcţia gastro-intestinală, producând constipaţia.

Unsprezece din 50 de şobolani au decedat. Rezultatele testelor hematologice şi biochimice nu au arătat

variaţii în funcţie de doză. După 26 de săptămîni, şobolanii au tolerat doze de 200 mg/kg, în timp ce la

doze între 250 şi 1.000 mg/kg, funcţia gastro-intestinală a fost deprimată şi a survenit moartea. Într-un

studiu cu durata de 39 săptămâni, în care au fost administrate oral capsule la câine, doza NOAEL a

fost de 30 mg/kg. Majoritate determinărilor clinice au fost atribuite acutizării efectelor bromurii de

butilscopolamină în doze mari (200 mg/kg). Nu au fost observate rezultate adverse histopatologice.

Doze repetate, de 1 mg/kg, administrate intravenos, au fost bine tolerate la şobolani într-un studiu de 4

săptămîni. La doze de 3 mg/kg apar convulsii imediat după injectare. Doze de 9 mg/kg administrate la

şobolan, au produs moartea prin paralizie respiratorie. Administrarea intravenoasă la câine, timp de 5

săptămâni, de doze de 2 x 1, 2 x 3 şi 2 x 9 mg/kg , a arătat că apariţia midriazei este dependentă de

doză la toate animalele tratate, iar la dozea de 9 mg/kg de 2 ori pe zi s-au observat ataxie, salivaţie,

scăderea greutăţii corporale şi a apetitului alimentar. Toleranţa locală a fost bună.

După administrări intramusculare repetate, doza de 10 mg/kg a fost bine tolerata sistemic, dar la

şobolan s-a observat o creştere semnificativă a leziunilor musculare la locul injectării, comparativ cu

lotul martor. La doze de 60 – 120 mg/kg, mortalitatea a fost mare, leziunile locale crescând odată cu

doza.

Bromura de butilscopolamină nu s-a dovedit embriotoxică şi teratogenică în segmentul II al studiului

la doze orale de până la 200 mg/kg administrate odată cu hrana (la şobolan) şi de 200 mg/kg prin gavaj

sau de 50 mg/kg subcutanat la iepure NZW. Fertilitatea în segmentul I nu a fost afectată la doze de

până la 200 mg/kg administrate oral.

Precum alte medicamente cationice, bromura de butilscopolină interacţionează cu transportorii de

colină de la nivelul celulelor epiteliale in vitro. Nu a fost demonstrat transferul bromurii de

butilscopolamină către fetus.

Supozitoarele cu bromură de butilscopolamină au fost bine tolerate local.

S-au efectuat studii speciale la câine şi maimuţă care au urmărit toleranţa locală, la injectare

intramusculară repetată a unei doze de bromură de butilscopolamină de 15 mg/kg timp de 28 de zile.

Numai la câine s-au observat mici zone de necroză la locul de injectare. Bromura de butilscopolamină

a fost bine tolerat administrat în arterele şi venele din urechea de iepure. In vitro, soluţia injectabilă de

bromură de butilscopolamină 2% nu a produs acţiune hemolitică asupra 0,1 ml de sânge uman.

Bromura de butilscopolamină nu au demonstrat un potenţial mutagen sau clastogen la testul Ames,

studiul in vitro privind mutaţia genetică pe celulele de mamifere V79 (testul HPRT) şi testul in vitro

pentru aberaţiile cromozomiale ale limfocitelor periferice umane. In vivo, s-a demonstrat un rezultat

negativ într-un studiu la şobolan pe micronuclei din măduva osoasă.

Nu există studii in vivo pentru potenţialul carcinogen. Totuşi, în două studii efectuate la şobolan,

bromura de butilscopolamină nu a demonstrat potenţial carcinogen după administrare orală a unei

doze de până la 1000 mg/kg timp de 26 de săptămâni.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Hidrogenofosfat de calciu anhidru

Amidon de porumb uscat

Amidon de porumb solubil

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Acid tartric

Acid stearic

Povidonă

Zahăr

Talc

Gumă arabică pulbere

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol 6000

Ceară albă

Ceară Carnauba

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 1 blister din PVC/Al a câte 20 drajeuri.

Cutie cu 1 blister din PVC/PVDC-Al a câte 20 drajeuri.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

OPELLA HEALTHCARE ROMANIA SRL

Str. Gara Herăstrău, nr. 4, Clădirea B, etajul 9

Sector 2, București, România

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

7337/2015/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei – Ianuarie 2015

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iulie, 2021

Cuprins RCP Buscopan 10 mg drajeuri

Alte medicamente din aceeasi clasa ATC

Buscotil 10 mg comprimate

Bysimin 20 mg/ ml soluţie injectabilă

Scobusal 10 mg comprimate

Informație medicală cu scop educațional

Informațiile prezentate pe acest site au scop informativ și educațional și sunt bazate pe documentația oficială publicată de autoritățile competente. Conținutul este structurat pentru a facilita înțelegerea informațiilor despre medicamente, fără a înlocui recomandarea unui medic sau farmacist.

Informațiile provin din surse publice oficiale (precum ANMDMR, EMA și documentația aferentă) și reflectă datele disponibile la momentul publicării. Pentru cele mai recente actualizări, este recomandată consultarea sursei oficiale sau a unui profesionist din domeniul sănătății.

Nu utilizați aceste informații pentru autodiagnostic sau automedicație. Orice decizie privind diagnosticul, tratamentul sau utilizarea unui medicament trebuie luată împreună cu un medic sau farmacist autorizat.