Prospect BETOPTIC S 2,5 mg/ml picături oftalmice, suspensie
Producator: IMMEDICA PHARMA AB
Clasa ATC: antiglaucomatoase şi miotice, agenţi beta-blocanţi.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13500/2020/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
BETOPTIC S 2,5 mg/ml picături oftalmice, suspensie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml picături oftalmice, suspensie conţine betaxolol 2,5 mg sub formă de clorhidrat de betaxolol 2,8 mg.
Excipient(ţi) cu efect cunoscut:
Un ml de suspensie conține clorură de benzalconiu 0,1 mg (vezi pct. 4.4).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, suspensie.
BETOPTIC S 2,5 mg/ml picături oftalmice, suspensie, se prezintă sub forma unei suspensii sterile,
multidoză, cu administrare topică oftalmică. Este o suspensie de culoare albă până la aproape albă , pH 7.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Scăderea hipertensiunii intraoculare la pacienţii cu glaucom cronic cu unghi deschis. Poate fi folosit în
monoterapie sau asociat cu alte antiglaucomatoase.
4.2 Doze şi mod de administrare
Betoptic S este destinat numai uzului oftalmic.
Doze
Utilizarea la adulţi, inclusiv vârstnici
Doza recomandată este o picătură Betoptic S în sacul conjunctival al ochiului/ochilor afectat/afectaţi de
două ori pe zi. La unii pacienţi, scăderea presiunii intraoculare ca răspuns la tratamentul cu Betoptic S
poate necesita câteva săptămâni până la stabilizare. Se recomandă monitorizare cu atenţie a pacienţilor cu
glaucom.
Dacă presiunea intraoculară a pacientului nu poate fi controlată adecvat la aceste doze, se poate institui
tratament asociat cu pilocarpină şi alte miotice şi/sau adrenalină (epinefrină) şi/sau inhibitori ai anhidrazei
carbonice sau analogi de prostaglandine.
Absorbția sistemică este redusă dacă se aplică ocluzia nazolacrimală sau închiderea pleoapelor timp de 2
minute. Astfel, pot fi reduse reacțiile adverse sistemice, favorizând activitatea locală.
Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, celelalte medicamente
trebuie administrate separat la interval de 5 minute. Unguentele oftalmice vor fi ultimele administrate.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Nu au fost stabilite eficacitatea şi siguranţa administrării Betoptic S la pacienţi cu vârsta mai mică de 18
ani.
Utilizarea în insuficienţa hepatică şi renală
Betoptic S nu a fost studiat la aceste categorii de pacienţi.
Mod de administrare
Uz oftalmic.
Flaconul trebuie agitat înainte de întrebuinţare.
Pentru a evita contaminarea vârfului picurător şi a picăturilor oftalmice, suspensie, se va evita atingerea
acestuia de pleoape, suprafeţe învecinate sau alte suprafeţe.
Dacă după deschiderea flaconului sigiliul este desprins, îndepărtați-l înainte de a utiliza produsul.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la betaxolol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Bradicardie sinusală, sindromul de sinus bolnav, bloc sinoatrial, bloc atrioventricular de grad II-III fără
pacemaker, insuficienţă cardiacă manifestă sau șoc cardiogen.
Sindromul disfuncției reactive a căilor aeriene, inclusiv astm bronșic sever sau istoric de astm bronșic
sever, afecțiuni pulmonare obstructive cronice severe.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
General
La fel ca în cazul altor agenți cu administrare topică oftalmică, betaxololul este absorbit sistemic. Din
cauza componentei beta-adrenergice, betaxolol, pot apărea același tip de reacții adverse cardiovasculare,
pulmonare și de alte natură ca în cazul blocantelor beta-adrenergice administrate sistemic. Incidența
reacțiilor adverse sistemice după administrarea topică oftalmică este mai mică decât în cazul administrării
sistemice. Pentru a reduce absorbția sistemică, vezi pct. 4.2.
La pacienţii cu glaucom cu unghi închis, obiectivul imediat al tratamentului este redeschiderea unghiului
prin constricţie pupilară cu un miotic. Betaxololul are efect minim sau nul asupra pupilei. Atunci când
Betoptic S este utilizat pentru reducerea presiunii intraoculare crescute în glaucomul cu unghi închis, nu
trebuie administrat singur, ci împreună cu un miotic.
Tulburări cardiace
La pacienții care suferă de afecțiuni cardiovasculare (de ex. boală coronariană, angina Prinzmetal și
insuficiență cardiacă) și hipotensiune, necesitatea tratamentului cu beta-blocante trebuie analizată în
profunzime, luându-se în considerare și administrarea altor substanțe active. Pacienții care suferă de
afecțiuni cardiovasculare trebuie monitorizați cu atenție pentru a detecta o eventuală înrăutățire a bolii și a
reacțiilor adverse.
S-a demonstrat în studii clinice că betaxololul administrat oftalmic are un efect minor asupra valorilor
pulsului şi tensiunii sanguine. Administrarea acestui medicament la pacienţi cu istoric de insuficienţă
cardiacă sau bloc atrio-ventricular trebuie să se facă cu prudenţă. Tratamentul cu Betoptic S trebuie
întrerupt la primele semne ale unei insuficienţe cardiace.
Incidența reacțiilor adverse sistemice după administrarea topică oftalmică este mai mică decât în cazul
administrării sistemice. Pentru a reduce absorbția sistemică, vezi pct. 4.2.
Tulburări vasculare
Administrarea tratamentului la pacienții care suferă de tulburări/dereglări severe ale sistemului circulator
periferic (și anume forme severe ale bolii Raynaud și sindromului Raynaud) trebuie realizată cu precauție.
Tulburări respiratorii
În urma administrării oftalmice de beta-blocante au fost raportate reacții respiratorii, inclusiv deces cauzat
de bronhospasm la pacienții cu astm.
În studii clinice controlate, s-a demonstrat că betaxololul administrat oftalmic are efecte scăzute asupra
funcţiei respiratorii şi a celei cardio-vasculare. Cu toate acestea, este necesară prudenţă în tratamentul
pacienţilor glaucomatoşi cu funcţia pulmonară sever afectată. Au fost raportate cazuri de crize de astm şi
dispnee în timpul tratamentului cu betaxolol. Deşi administrarea oftalmică a betaxololului la unii dintre
aceşti pacienţi nu a afectat rezultatele probelor funcţionale respiratorii, posibilitatea reacţiilor adverse de
acest tip la pacienţii sensibili la beta-blocante trebuie avută în vedere.
Betoptic S nu trebuie administrat la pacienţi cu astm sau cu istoric de afecţiuni obstructive ale căilor
respiratorii decât în situaţia în care nu există o altă alternativă de tratament.
În cazul pacienților care suferă de astm bronșic ușor/moderat, cu istoric de astm bronșic ușor/moderat sau
boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) ușoară/moderată tratamentul trebuie administrat cu
precauție.
Hipoglicemie/diabet
Beta-blocantele trebuie administrate cu prudenţă pacienţilor cu tendinţă la crize hipoglicemice spontane
sau pacienţilor cu diabet labil, deoarece beta-blocantele pot masca semnele şi simptomele hipoglicemiei
acute.
Hipertiroidism
Beta-blocantele pot de asemenea masca semnele clinice de hipertiroidism.
Pacienţii suspectaţi de tireotoxicoză vor fi urmăriţi cu atenţie, deoarece întreruperea bruscă a beta-
blocantului poate precipita criza tiroidiană.
Hipotonia musculară
Au fost raportate cazuri în care blocantele beta-adrenergice au potenţat hipotonia musculară, producând
anumite simptome asemănătoare celor de miastenie (de exemplu diplopie, ptoză şi slăbiciune
generalizată). Betoptic S se va prescrie cu prudenţă pacienţilor cu miastenie.
Reacții anafilactice
În timpul tratamentului cu beta-blocante pacienții cu istoric de atopie sau reacții anafilactice severe la
alergeni pot reacționa mai puternic la expunerea repetată la astfel de alergeni. De asemenea, se poate ca
acești pacienți să nu reacționeze la doza obișnuită de adrenalină utilizată la tratarea reacțiilor anafilactice.
Anestezie chirurgicală
Din cauza capacităţii reduse a inimii de a răspunde la stimuli reflexi simpatici mediaţi beta-adrenergic, se
va lua în considerare reducerea progresivă a dozelor de blocante beta-adrenergice în vederea eventualei
întreruperi a tratamentului înaintea anesteziei generale.
Preparatele oftalmologice beta-blocante pot bloca efectele sistemice ale substanțelor beta-agoniste, de ex.
adrenalina. Anestezistul trebuie informat în cazul în care un pacient este sub tratament cu betaxolol.
Alți agenți beta-blocanți
Efectul asupra presiunii intraoculare sau efectele cunoscute ale beta-blocadei sistemice pot fi accentuate
atunci când betaxololul este administrat pacienţilor deja în tratament cu beta-blocante administrate
sistemic. Reacțiile acestor pacienți trebuie atent monitorizate. Folosirea concomitentă a două blocante
beta-adrenergice administrate topic nu este recomandată (vezi pct. 4.5).
Boli ale corneei
Beta-blocanţii cu administrare oftalmică pot induce uscăciunea ochilor. Pacienţii care au afectare
corneană trebuie trataţi cu precauţie.
Detaşări coroidiene
În cazul tratamentului cu antiglaucomatoase apoase (de exemplu, timolol, acetazolamidă) au fost raportate
detaşări coroidiene după procedurile de filtrare.
Lentile de contact
Betoptic S conţine clorură de benzalconiu, care poate produce iritaţii şi cauzează decolorarea lentilelor de
contact moi. Evitați contactul cu lentilele de contact moi. Pacienţii trebuie instruiți să îndepărteze lentilele
de contact înainte de administrarea Betoptic S şi să aştepte cel puțin 15 minute după instilarea Betoptic S
înainte de a le aplica din nou.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
În principiu, toate interacţiunile asociate cu administrarea sistemică a beta-blocantelor pot să apară la
administrarea oftalmică a acestora.
Dacă beta-blocantele soluții oftalmice sunt administrate concomitent cu blocante orale ale canalelor de
calciu, blocante beta-adrenergice, antiaritmice (incluzând amiodaronă), glicozide digitalice,
parasimpatomimetice sau guanetidină, sunt posibile efecte aditive constând în hipotensiune arterială şi/sau
bradicardie marcată.
Pacienţii sub tratament cu blocante beta-adrenergice administrate oral, concomitent cu Betoptic S, trebuie
urmăriţi cu atenţie pentru detectarea unui eventual efect aditiv fie asupra presiunii intraoculare, fie asupra
efectelor sistemice cunoscute ale beta-blocadei. Beta-blocantele administrate oral reduc debitul cardiac
atât la subiecţi sănătoşi, cât şi la pacienţi cu afecţiuni cardiace. La pacienţi cu afectarea severă a funcţiei
miocardice, antagoniştii receptorilor beta-adrenergici pot inhiba efectul stimulant simpatic necesar
menţinerii unei funcţii cardiace adecvate.
Beta-blocantele pot reduce răspunsul la adrenalina utilizată în tratarea reacțiilor anafilactice. În cazul
pacienților cu istoric de atopie sau anafilaxie se recomandă precauții speciale.
Se recomandă urmărirea cu atenţie a pacienţilor cărora li se administrează beta-blocante concomitent cu
medicamente care au ca efect depleţia de catecolamine (cum ar fi rezerpina), din cauza unor posibile
efecte aditive ce determină hipotensiune arterială şi/sau bradicardie.
Deoarece betaxololul este un blocant beta-adrenergic, pacienţii care sunt sub tratament cu medicamente
psihotrope adrenergice vor fi atent monitorizaţi.
Nu au fost efectuate studii specifice privind interacţiunile medicamentoase cu betaxolol.
Au fost raportate ocazional cazuri de midriază rezultând din tratamentul concomitent cu beta-blocante
oftalmice şi adrenalină (epinefrină).
În cazul în care este utilizat concomitent încă un medicament cu administrare oftalmică, se recomandă
păstrarea unui interval de 5 minute între administrările acestora. Unguentele oftalmice vor fi ultimele
administrate.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitate
Nu există date privind efectele Betoptic S asupra fertilității la om.
Sarcină
Nu există date adecvate privind utilizarea betaxololului, la gravide. Betaxololul nu va fi utilizat în timpul
sarcinii decât dacă este absolut necesar. Pentru a reduce absorbția sistemică vezi pct. 4.2.
Studiile epidemiologice nu au evidenţiat niciun efect teratogen, dar au pus în evidenţă un risc de întârziere
a creşterii intrauterine atunci când beta-blocantele se administrează pe cale orală. În plus,atunci când beta-
blocantele s-au administrat până în momentul naşterii, la nou-născuţi s-au observat semne şi simptome de
beta-blocada (de exemplu, bradicardie, hipotensiune, detresă respiratorie şi hipoglicemie).
Betaxololul nu va fi utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar. În cazul administrării
Betoptic S până în momentul naşterii, nou-născuţii trebuie monitorizaţi atent în primele zile de viaţă.
Betoptic S se poate administra în timpul sarcinii numai dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul
potenţial pentru făt (vezi pct. 5.3).
Alăptare
Beta-blocantele se elimină în laptele matern, existând riscul unor reacții adverse grave la sugar.
Cu toate acestea, la dozele terapeutice de betaxolol din picăturile oftalmice, cantitatea de betaxolol din
laptele matern este puțin probabil să fie suficientă încât să producă efecte clinice beta-blocante la sugar.
Pentru a reduce absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Înceţoşarea tranzitorie a vederii sau alte tulburări ale vederii pot afecta capacitatea de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje. Dacă după administrare apare înceţoşarea vederii, pacientul trebuie să aştepte până
când vederea revine la normal înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Betaxololul nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Beta-blocantele administrate topic pot fi absorbite sistemic. În consecinţă, pot să apară aceleaşi reacţii
adverse ca şi în cazul beta-blocantelor administrate sistemic.
În studiile clinice cu betaxolol picături oftalmice, cea mai frecventă reacție adversă a fost disconfortul
ocular tranzitoriu, la 12% dintre pacienți.
Tabelul reacțiilor adverse
Următoarele reacții adverse au fort raportate în cadrul studiilor clinice și în cadrul raportărilor spontane
apărute după punerea pe piață a Betoptic -S, acestea fiind clasificate conform următoarei convenții
MedDRA privind frecvenţa: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>
(≥1/1000 şi <1>
(nu poate fi determinată pe baza datelor existente). În cadrul fiecărei categorii de frecvență reacțiile
adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacții adverse
Tulburări psihice Rare: anxietate
Necunoscute: insomnie, depresie
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: dureri de cap
Rare: sincopă
Necunoscute: amețeală
Tulburări oculare Foarte frecvente: disconfort ocular
Frecvente: vedere încețoșată, lacrimație excesivă
Mai puțin frecvente: keratită punctată, keratită,
conjunctivită, blefarită, afectarea vederii, fotofobie,
durere oculară, uscăciune, astenopie, blefarospasm,
prurit ocular, secreții oculare, cruste depuse pe
gene, inflamație, iritație oculară, afecțiuni
conjunctivale, edem conjunctival, hiperemie
oculară
Rare: cataractă
Necunoscute: eritem al pleoapei
Tulburări cardiace Mai puțin frecvente: bradicardie, tahicardie
Necunoscute: aritmie
Tulburări vasculare Rare: hipotensiune
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Mai puțin frecvente: astm, dispnee, rinită
Rare: tuse, rinoree
Tulburări gastrointestinale Mai puțin frecvente: greață
Rare: disgeuzie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Rare: dermatită, erupție cutanată
Necunoscute: alopecie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului Rare: scăderea libidoului
Tulburări ale sistemului imunitar Necunoscute: hipersensibilitate
Tulburări generale şi la nivelul locului de Necunoscute: astenie
administrare
La fel ca alte medicamente administrate topic oftalmic, betaxololul este absorbit în circulația sistemică.
Astfel, pot apărea reacții adverse similare celor produse de beta-blocanții administrați sistemic. Incidența
reacțiilor adverse sistemice după administrarea topică oftalmică este mai mică decât în cazul administrării
sistemice. Reacțiile adverse menționate includ reacții raportate în clasa beta-blocantelor oftalmice.
Tulburări ale sistemului imunitar:
Reacțiile alergice sistemice include angioedemul, urticaria, erupția cutanată localizată sau generalizată,
pruritul, reacţiile anafilactice.
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
Hipoglicemie
Tulburări psihice:
Insomnie, depresie, coșmaruri, pierderea memoriei.
Tulburări ale sistemului nervos:
Sincopă, accident vascular cerebral, ischemie cerebrală, accentuarea semnelor şi simptomelor de
miastenia gravis, amețeală, parestezie și dureri de cap.
Tulburări oculare:
Semne și simptome de iritație oculară (de ex. senzație de arsură, înțepătură, mâncărime, lăcrimare,
roșeață), blefarită, keratită, încețoșarea vederii și detaşări coroidiene după procedurile chirurgicale de
filtrare (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare), scăderea sensibilității corneei,
uscăciune a ochilor, eroziune corneeană, ptoză, diplopie.
Tulburări cardiace:
Bradicardie, durere în piept, palpitații, edem, aritmie, insuficienţă cardiacă congestivă, bloc
atrioventricular, stop cardiac, insuficiență cardiacă.
Tulburări vasculare:
Hipotensiune, fenomenul Raynaud, mâini și picioare reci.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Bronhospasm (în special la pacienții cu boală bronhospastică pre-existentă) dispnee, tuse.
Tulburări gastrointestinale:
Disgeuzie, greață, dispepsie, diaree, gură uscată, durere abdominală, vomă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Alopecie, rash psoriaziform sau exacerbarea psoriazisului, erupție cutanată.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
Mialgie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului:
Disfuncție sexuală, scăderea libidoului
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Astenie/oboseală
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România:
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected]
4.9 Supradozaj
În cazul instilării accidentale a unei doze mai mari decât cea recomandată, Betoptic S poate fi îndepărtat
prin spălare cu apă călduţă din abundenţă.
În caz de ingestie accidentală, simptomele supradozajului unui beta-blocant includ bradicardia,
hipotensiunea, insuficienţa cardiacă și bronhospasmul.
În cazul unui supradozaj cu Betoptic S, se recomandă tratament simptomatic și de substituție.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiglaucomatoase şi miotice, agenţi beta-blocanţi.
Cod ATC: S01E D02.
Betaxololul este un blocant cardioselectiv al receptorilor beta-1-adrenergici, nu are acţiune semnificativă
de stabilizare a membranei (acţiune anestezică locală) şi este lipsit de acţiune simpatomimetică intrinsecă.
Presiunea intraoculară (PIO) crescută reprezintă un factor de risc major pentru reducerea câmpului vizual
în glaucom. Cu cât presiunea intraoculară este mai mare, cu atât creşte riscul lezării nervului optic şi a
reducerii câmpului vizual. După administrare oftalmică, betaxololul reduce atât PIO crescută, cât şi pe cea
normală, însoţită sau nu de glaucom, iar mecanismul acţiunii hipotensoare pare a fi diminuarea producţiei
de umoare apoasă, aşa cum s-a demonstrat prin tonografie şi fluorofotometrie. Efectul începe în general
după 30 minute şi este maxim la 2 ore de la administrarea locală. O singură doză asigură o reducere a PIO
timp de 12 ore.
Betoptic S picături oftalmice, suspensie (betaxolol 0,25%) asigură o reducere a PIO echivalentă cu cea
demonstrată la Betoptic picături oftalmice, soluţie (betaxolol 0,50%).
Acţiunea vasorelaxantă periferică a betaxololului a fost demonstrată într-un studiu in vivo la câini, în timp
ce acţiunea vasorelaxantă şi cea de blocare a canalelor de calciu ale betaxololului au fost demonstrate în
mai multe studii in vitro , utilizând vase de la nivel ocular şi non-ocular de şobolan, cobai, iepure, câine,
porc şi bovine. Acţiunea de agent neuroprotector a betaxololului a fost demonstrată atât in vivo cât şi in
vitro prin experimente efectuate pe retină de iepure, culturi corticale de şobolan şi culturi retiniene de pui
de găină.
Date obţinute pe durata unor studii clinice controlate, la pacienţi suferind de glaucom cronic cu unghi
deschis şi hipertensiune oculară, indică faptul că tratamentul cu betaxolol aduce un plus de beneficiu pe
termen lung asupra câmpului vizual, comparativ cu tratamentul cu timolol, un beta-blocant neselectiv. În
plus, pe durata terapiei cu betaxolol, nu a fost observat nici un efect negativ asupra irigaţiei sanguine la
nivelul nervului optic. Mai mult decât atât, betaxololul menţine sau îmbunătăţeşte fluxul/perfuzia
sanguină oculară.
Betaxololul administrat topic sub formă de picături oftalmice are un efect minim sau nul asupra
constricţiei pupilare şi un efect minim asupra parametrilor pulmonari şi cardio-vasculari.
Betaxololul administrat oftalmic nu are efect semnificativ asupra funcţiei pulmonare, măsurate prin
volumul maxim expirat pe secundă, capacitatea vitală maximă şi relaţia dintre acestea. Nu a fost
observată nici o dovadă a blocadei beta-adrenergice cardio-vasculare în timpul efectuării exerciţiilor.
Beta-blocantele administrate oral reduc debitul cardiac atât la subiecţi sănătoşi, cât şi la pacienţi cu
afecţiuni cardiace. La pacienţi cu afectarea severă a funcţiei miocardice, antagoniştii receptorilor beta-
adrenergici pot inhiba efectul stimulant simpatic necesar menţinerii unei funcţii cardiace adecvate.
Rezultatele studiilor clinice indică faptul că Betoptic S picături oftalmice, suspensie este semnificativ mai
confortabil decât Betoptic picături oftalmice, soluţie. Polaritatea betaxololului poate produce disconfort
ocular aparent. În Betoptic S, moleculele de betaxolol sun legate ionic de acidul poli(stirendivinilbenzen)
sulfonic. După instilare, moleculele de betaxolol sunt înlocuite de ionii de sodiu din filmul lacrimal.
Procesul de înlocuire durează câteva minute şi creşte confortul ocular observat la Betoptic S.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Betaxolol este foarte lipofil, ceea ce duce la o bună penetrare a corneei, cu nivele intraoculare crescute ale
medicamentului. Expunerea plasmatică la betaxolol este scăzută după administrare topică oftalmică. În
studii clinice de farmacocinetică, concentraţiile plasmatice au fost sub limita de detecţie de 2 ng/ml.
Betaxolol este caracterizat printr-o bună absorbţie orală, extracţie redusă la primul pasaj hepatic şi un
timp de înjumătăţire relativ mare, de aproximativ 16-22 ore. Eliminarea betaxololului se face în primul
rând prin urină şi mai puţin prin fecale. Căile metabolice majore produc două forme de acid carboxilic
care se elimină prin urină alături de betaxolol nemodificat (aproximativ 16% din doza administrată).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii cu betaxolol efectuate la şoarece pe toată durata vieţii, în care s-au administrat oral doze de 6, 20
sau 60 mg/kg/zi şi la şobolan la care s-au administrat oral doze de 3, 12 sau 48 mg/kg/zi au demonstrat
absenţa carcinogenităţii.
O varietate de studii in vitro şi in vivo efectuate cu betaxolol la bacterii şi pe culturi de celule de mamifere
au demonstrat absenţa efectelor mutagene.
Studiile asupra reproducerii, teratogenice, peri- şi post-natale, cu clorhidrat de betaxolol administrat oral
la şobolan şi iepure au demonstrat existenţa unei legături între această administrare şi pierderea sarcinii la
doze de peste 12 mg/kg şi, respectiv, 128 mg/kg.
Clorhidratul de betaxolol s-a dovedit a fi lipsit de teratogenitate şi nu s-au semnalat alte reacţii adverse
asupra reproducerii la nivele subtoxice ale dozelor.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid poli(stiren-divinilbenzen)sulfonic, carbomer 974P, acid boric, manitol, edetat disodic, clorură de
benzalconiu soluţie 50%, N-lauroilsarcozină, hidroxid de sodiu şi/sau acid clorhidric, apă purificată.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
28 zile după prima deschidere a flaconului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, pentru a fi ferit de lumina.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon transparent din PEJD prevăzut cu picurator transparent din PEJD si capac cu filet si
sigiliu din PP de culoare alba, continand 5 ml picături oftalmice, suspensie.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
IMMEDICA PHARMA AB
Solnavagen 3H, Stockholm, 113 63, Suedia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
13500/2020/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare – Septembrie 2020
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie, 2023