Prospect Azurvig 12,5 mg/acționare a pompei, suspensie orală
Producator: Alpen Pharma GmbH
Clasa ATC: Alte produse urologice; medicamente pentru tratamentul disfuncţiei erectile.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15312/2024/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Azurvig 12,5 mg/acționare a pompei, suspensie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml de suspensie conține citrat de sildenafil, echivalent la sildenafil 25 mg (35,1 mg sub formă
de citrat de sildenafil).
Fiecare acționare a pompei (0,5 ml) conține sildenafil 12,5 mg (sub formă de citrat de sildenafil).
Excipienți cu efecte cunoscute
Fiecare ml conține benzoat de sodiu 1 mg .
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Azurvig suspensie orală este o suspensie de culoare albă până la aproape albă, fără substanțe străine,
având o aromă caracteristică de mentă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
AZURVIG este indicat la bărbaţi adulţi cu disfuncţie erectilă, care reprezintă incapacitatea de a obţine
sau de a menţine o erecţie peniană suficientă pentru un act sexual satisfăcător.
Pentru ca medicamentul AZURVIG să fie eficace este necesară stimularea sexuală.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Administrare la adulţi
Azurvig este un medicament eliberat pe bază de rețetă; prin urmare, medicul poate prescrie doza cea
mai adecvată pentru fiecare pacient, ținând cont de caracteristicile specifice fiecăruia dintre aceștia.
Azurvig îi permite medicului să ajusteze doza cea mai redusă posibil utilizând același medicament și
permite titrarea/flexibilizarea dozei, în cazul în care acest lucru este cerut de către pacient și în
conformitate cu criteriile medicale. De asemenea, acest lucru permite reducerea la minimum a reacțiilor
adverse (vezi pct. 5.1).
Doza recomandată este de 4 acționări ale pompei, echivalentul a 50 mg de sildenafil, luată atunci când
este nevoie, la aproximativ o oră înainte de activitatea sexuală. În funcție de eficacitate și de
tolerabilitate, doza poate fi scăzută la 2 acționări ale pompei (25 mg de sildenafil). De asemenea, medicul
va recomanda doza în funcție de fiecare pacient. Doza zilnică maximă de Azurvig este de 4 acționări ale
pompei, echivalent la sildenafil 50 mg. Frecvența maximă de administrare este o dată pe zi. Dacă
Azurvig este luat împreună cu alimente, declanșarea acțiunii poate fi întârziată comparativ cu luarea
acestuia pe stomacul gol (vezi pct. 5.2).
Fiecare acționare a pompei conține sildenafil 12,5 mg .
Grupe speciale de pacienți
Pacienți vârstnici
La pacienții vârstnici (≥ 65 ani) nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienți cu insuficiență renală
Recomandările privind modul de administrare descrise în „Utilizarea la adulți” se aplică pacienților cu
insuficiență renală ușoară până la moderată (clearance-ul creatininei = 30-80 ml/min).
Deoarece clearence-ul pentru sildenafil este redus la pacienții cu insuficiență renală severă (clearence-
ul creatininei <30 ml/min), trebuie avută în vedere o doză de 2 acționări ale pompei (25 mg de sildenafil).
În funcție de eficacitate și de tolerabilitate, doza poate fi crescută treptat până la 4 acționări ale pompei
(50 mg de sildenafil), dacă este necesar.
Pacienți cu insuficiență hepatică
Deoarece clearence-ul pentru sildenafil este redus la pacienții cu insuficiență hepatică (de exemplu,
ciroză), trebuie avută în vedere o doză de 2 acționări ale pompei, echivalentul a 25 mg de sildenafil. În
funcție de eficacitate și de tolerabilitate, doza poate fi crescută treptat până la 4 acționări ale pompei (50
mg de sildenafil), dacă este necesar.
Copii și adolescenți
Azurvig nu este indicat la persoane cu vârsta sub 18 ani.
Utilizarea la pacienții care iau alte medicamente
Cu excepția ritonavirului, situație în care nu se recomandă administrarea concomitentă a sildenafilului
(vezi pct. 4.4), la pacienții care urmează tratament concomitent cu inhibitori ai CYP3A4 trebuie avută
în vedere administrarea unei doze inițiale de 2 acționări ale pompei, echivalentul a 25 mg de sildenafil
(vezi pct. 4.5).
Pentru minimalizarea potențialului de apariție a hipotensiunii arteriale ortostatice la pacienții care
primesc tratament cu alfablocante, aceștia să fie stabilizați cu un tratament cu alfa-blocante, înainte de
inițierea tratamentului cu sildenafil. În plus, trebuie avută în vedere inițierea tratamentului cu sildenafil
cu o doză de 2 acționări ale pompei, echivalentul a 25 mg de sildenafil (vezi pct. 4.4 și 4.5).
Numărul de acționări ale Cantitatea de suspensie Cantitate de sildenafil
pompei administrată
2 1 ml 25 mg
4 2 ml 50 mg
Doza zilnică maximă este de 4 acționări ale pompei, pentru administrarea unei cantități de suspensie
echivalente cu 50 mg de sildenafil.
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
Nu se administrează pe cale nazală sau cutanată (aplicare locală).
Instrucțiuni de utilizare:
1. Se agită puternic flaconul timp de aproximativ 20 de secunde înainte de fiecare utilizare, pentru
a se asigura că în flacon nu se observă un precipitat al medicamentului. A se vedea Figura 1.
2. Capacul filetat cu protecție pentru copii se scoate împingându-l ferm în jos și rotindu-l spre
stânga. A se vedea Figura 2.
3. Pompa de dozare trebuie amplasată în partea superioară a flaconului, glisând cu atenție seringa
pentru administrare orală din plastic în flacon. Ulterior, pompa de dozare trebuie menținută pe
gâtul flaconului și înșurubată rotind spre dreapta până când este bine fixată. A se vedea Figura
3.
4. Se răsucește pompa de dozare în poziția deschis. A se vedea Figura 4.
5. Înainte de fiecare utilizare (inclusiv prima utilizare): Se activează pompa de trei ori pentru a
pregăti (amorsa) pompa de dozare și se elimină orice produs eliberat în timpul acestei activări
pe un material absorbant. Ulterior, pompa este pregătită pentru utilizare, iar fiecare pulverizare
măsurată furnizează, în medie, o cantitate de 12,5 mg de sildenafil.
Desfășurarea necorespunzătoare a procesului de amorsare poate duce la administrarea unei doze
mai mici.
Eliminați produsul rămas sub linia roșie.
6. Se împinge puțin capul spre spate. Se așază pompa în cavitatea bucală. Se apasă pompa de
dozare de câte ori este necesar, conform dozei prescrise de medicul dumneavoastră și se aplică
suspensia pe limbă și se înghite imediat cu salivă. Trebuie evitat contactul direct între capătul
pompei de dozare și interiorul cavității bucale și limbii. A se vedea Figura 5.
7. Se răsucește pompa de dozare în poziția închis (Figura 6) și se îndepărtează pompa după
scurgerea acesteia prin atingerea de pereții interiori ai flaconului prin deșurubare rotind către
stânga (Figura 7).
8. Capacul filetat cu protecție pentru copii trebuie pus înapoi pe flacon, pentru a-l închide imediat
după fiecare utilizare (Figura 8).
9. Se spală complet pompa de dozare cu apă, asigurându-vă că în pompă nu rămân urme de produs
sau de apă, prin activarea pompei de mai multe ori pe un material absorbant. Se lasă pompa să
se usuce bine înainte de următoarea utilizare. A se vedea Figura 9 și Figura 10.
Nu se păstrează acest medicament la vederea și îndemâna copiilor.
NOTĂ PENTRU PACIENȚI – În cazul respectării acestor instrucțiuni de utilizare conform
cărora este necesară reamorsarea înainte de fiecare doză și spălarea pompei de dozare, flaconul
va conține un volum mediu final care poate furniza de 20 ml de suspensie orală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
În concordanţă cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra căii oxid nitric/GMPc (vezi pct. 5.1), s-a
demonstrat că acesta potenţează efectele hipotensoare ale nitraţilor şi, prin urmare, este contraindicată
administrarea concomitentă a sildenafilului cu donori de oxid nitric (cum este nitritul de amil) sau cu
orice formă de nitraţi.
Medicamentele pentru tratamentul disfuncţiei erectile, inclusiv sildenafilul, nu trebuie administrate la
bărbaţii la care activitatea sexuală nu este indicată (de exemplu pacienţi cu tulburări severe
cardiovasculare cum sunt angina instabilă sau insuficienţa cardiacă severă).
AZURVIG este contraindicat la pacienţii la care s-a instalat pierderea vederii la un ochi din cauza
neuropatiei optice anterioare ischemice, non-arteritice, (NOAIN) indiferent dacă acest episod a fost sau
nu corelat cu expunerea anterioară la inhibitori ai PDE5.
Siguranţa tratamentului cu sildenafil nu a fost studiată la următoarele subgrupe de pacienţi şi, prin
urmare, utilizarea sa este contraindicată în aceste cazuri: insuficienţă hepatică severă, hipotensiune
arterială (tensiunea arterială < 90/50 mmHg), antecedente personale recente de accident vascular
cerebral sau de infarct miocardic, boli ereditare degenerative cunoscute ale retinei cum este retinita
pigmentară (un procent mic dintre aceşti pacienţi prezintă tulburări genetice ale fosfodiesterazelor
retiniene).
Administrarea concomitentă de inhibitori ai PDE5, inclusiv sildenafil, cu stimulatori ai guanilat ciclazei,
cum este riociguat, este contraindicată deoarece poate determina hipotensiune arterială simptomatică
(vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înainte de a recomanda un tratament trebuie evaluate antecedentele personale şi efectuat un examen fizic
pentru a diagnostica disfuncţia erectilă şi a determina potenţialii factori cauzali.
Numai pentru administrare orală. A nu se utiliza pe nicio altă cale de administrare.
Factori de risc cardiovascular
Înaintea iniţierii oricărui tratament pentru disfuncţia erectilă, medicul trebuie să evalueze statusul
cardiovascular, deoarece există un grad de risc cardiac asociat cu activitatea sexuală. Sildenafilul are
proprietăţi vasodilatatoare, determinând scăderea uşoară şi tranzitorie a tensiunii arteriale (vezi pct. 5.1).
Înainte de a prescrie sildenafil, medicul trebuie să investigheze cu atenţie dacă pacienţii cu anumite
afecţiuni de fond pot prezenta reacţii adverse cauzate de efectele vasodilatatoare, în special în asociere
cu activitatea sexuală. Pacienţii cu sensibilitate crescută la vasodilatatoare sunt cei cu obstrucţie de
ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu stenoză aortică, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă) sau
cei cu sindromul rar de atrofie sistemică multiplă, manifestat prin afectare severă a controlului autonom
al presiunii sanguine.
Sildenafilul potenţează efectul hipotensor al nitraţilor (vezi pct. 4.3).
După punerea pe piaţă, în asociere temporală cu administrarea sildenafilului, au fost raportate
evenimente cardio-vasculare severe, incluzând infarct miocardic, angină pectorală instabilă, moarte
subită de cauză cardiacă, aritmie ventriculară, hemoragie cerebro-vasculară, accident ischemic
tranzitoriu, hipertensiune arterială şi hipotensiune arterială. Majoritatea, dar nu toţi aceşti pacienţi
prezentau factori preexistenţi de risc cardiovascular. Multe evenimente au fost raportate ca având loc în
timpul sau la scurt timp după actul sexual, câteva fiind raportate ca instalându-se la scurt timp după
administrarea sildenafilului, fără desfăşurarea unei activităţi sexuale. Este imposibil de stabilit dacă
aceste evenimente sunt în relaţie directă cu aceşti factori sau dacă sunt de altă cauză.
Priapism
Medicamentele destinate pentru tratamentul disfuncţiei erectile, inclusiv sildenafilul, trebuie utilizate cu
prudenţă la pacienţii cu deformări anatomice ale penisului (cum sunt angularea, fibroza corpului
cavernos sau boala Peyronie) sau la cei cu afecţiuni predispozante la priapism (cum sunt siclemia,
mielomul multiplu sau leucemia).
În cadrul experienţei cu sildenafil după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de erecţie prelungită şi
priapism. În eventualitatea în care o erecţie persistă mai mult de 4 ore, pacientul trebuie să solicite
asistenţă medicală de urgenţă. Dacă priapismul nu este tratat imediat, există riscul deteriorării ţesutului
penian şi apariţiei impotenţei permanente.
Administrarea concomitentă a altor inhibitori de PDE5 sau a altor tratamente pentru disfuncţia erectilă
Nu au fost studiate siguranţa şi eficacitatea asocierii sildenafilului cu alţi inhibitori de PDE5 sau cu alte
tratamente pentru hipertensiunea arterială pulmonară (HAP) care conţin sildenafil sau cu alte tratamente
pentru disfuncţia erectilă. Prin urmare, nu se recomandă administrarea concomitentă.
Efecte asupra vederii
Au fost raportate spontan cazuri de tulburări vizuale în legătură cu administrarea sildenafilului şi a altor
inhibitori ai PDE5 (vezi pct. 4.8). Cazuri de neuropatie optică anterioară ischemică non-arteritică, o
afecţiune rară, au fost raportate spontan şi într-un studiu observaţional referitor la administrarea
sildenafilului şi a altor inhibitori ai PDE5 (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie avertizaţi că, în eventualitatea
apariţiei subite a oricărei tulburări vizuale, trebuie să nu mai ia AZURVIG şi să se adreseze imediat
medicului.
Administrarea concomitentă cu ritonavir
Nu se recomandă administrarea concomitentă a sildenafilului cu ritonavir (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitentă cu alfa-blocante
Se recomandă prudenţă când se administrează sildenafil la pacienţi aflaţi în tratament cu blocante alfa-
adrenergice, deoarece la unii pacienţi administrarea concomitentă poate determina hipotensiune arterială
simptomatică (vezi pct. 4.5). Aceasta este mai probabilă în primele 4 ore de la administrarea dozei de
sildenafil. Pentru a reduce la minimum posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale posturale, pacienţii
trebuie stabilizaţi hemodinamic sub tratamentul cu alfa-blocante înainte de a iniţia tratamentul cu
sildenafil. Trebuie avută în vedere inițierea tratamentului cu sildenafil cu o doză de 2 acționări ale
pompei, echivalentul a 25 mg de sildenafil (vezi pct. 4.2). În plus, medicii trebuie să sfătuiască pacienţii
ce să facă în cazul apariţiei simptomelor de hipotensiune arterială posturală.
Efecte asupra sângerării
Studiile efectuate pe plachetele umane au evidenţiat că in vitro sildenafilul potenţează efectul
antiagregant al nitroprusiatului de sodiu. Nu există nicio informaţie privind siguranţa administrării
sildenafilului la pacienţii cu tulburări hemoragice sau ulcer gastro-duodenal activ. Prin urmare,
sildenafilul trebuie administrat la aceşti pacienţi numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu
terapeutic/risc potenţial.
Femei
AZURVIG nu este indicat pentru utilizare la femei.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra sildenafilului
Studii in vitro
Metabolizarea sildenafilului este mediată în principal de citocromul P450 (CYP) prin izoenzimele 3A4
(calea principală) şi 2C9 (calea secundară). Prin urmare, inhibitorii acestor izoenzime pot reduce
clearance-ul sildenafilului iar inductorii acestor izoenzime pot creşte cleareance-ul sildenafilului.
Studii in vivo
Datele farmacocinetice populaţionale din studiile clinice au evidenţiat o reducere a clearance-ului
sildenafilului când acesta este administrat concomitent cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4 (cum sunt
ketoconazol, eritromicină, cimetidină). Cu toate că nu s-a înregistrat o creştere a incidenţei
evenimentelor adverse, la aceşti pacienţi trebuie luată în considerare utilizarea unei doze iniţiale de 25
mg sildenafil când se administrează concomitent cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4.
La starea de echilibru, administrarea concomitentă de ritonavir (în doză de 500 mg de două ori pe zi),
un inhibitor al proteazei HIV, care este şi un inhibitor puternic al citocromului P450, cu sildenafil (în
doză unică de 100 mg), a determinat creşterea cu 300% (de 4 ori) a C a sildenafilului şi cu 1000%
max
(de 11 ori) a ASC (aria de sub curba concentraţiei în funcţie de timp) pentru sildenafil. La 24 ore
concentraţia plasmatică de sildenafil a fost încă de aproximativ 200 ng/ml, comparativ cu 5 ng/ml atunci
când sildenafilul a fost administrat în monoterapie.
Această constatare este în concordanţă cu efectele marcate ale ritonavirului asupra unui spectru larg de
substraturi ale citocromului P450. Sildenafilul nu a influenţat farmacocinetica ritonavirului. Pe baza
datelor farmacocinetice rezultă că administrarea concomitentă de sildenafil și ritonavir nu este
recomandată (vezi pct. 4.4) și că în niciun caz doza maximă de sildenafil nu trebuie să depășească 1 ml,
echivalentul a 25 mg, într-un interval de 48 ore.
La starea de echilibru, administrarea concomitentă de saquinavir (în doză de 1200 mg de trei ori pe zi),
un alt inhibitor al proteazei HIV şi al izoenzimei CYP3A4 cu sildenafil (în doză unică de 100 mg) a
determinat creşterea cu 140% a C a sildenafilului şi cu 210% a ASC pentru sildenafil. Sildenafilul nu
max
a influenţat farmacocinetica saquinavirului (vezi pct. 4.2). Este posibil ca inhibitori mai puternici ai
CYP3A4 cum sunt ketoconazolul şi itraconazolul să aibă efecte mai importante.
Când sildenafilul a fost administrat în doza unică de 100 mg concomitent cu eritromicină, un inhibitor
moderat al CYP3A4, la starea de echilibru (în doză de 500 mg de două ori pe zi, timp de 5 zile) s-a
înregistrat o creştere cu 182% a expunerii sistemice la sildenafil (ASC). La voluntarii sănătoşi de sex
masculin nu s-a înregistrat niciun efect al azitromicinei (la doza de 500 mg pe zi, timp de 3 zile) asupra
ASC, C , T , constantei vitezei de eliminare sau timpului consecutiv de înjumătăţire plasmatică prin
max max
eliminare ale sildenafilului sau ale principalilor metaboliţi circulanţi. La voluntari sănătoşi, cimetidina
(800 mg) care este un inhibitor al citocromului P450 și un inhibitor nespecific al CYP3A4, când a fost
administrată concomitent cu sildenafilul (50 mg) a deteminat o creştere cu 56% a concentraţiei
plasmatice de sildenafil.
Sucul de grepfrut este un inhibitor slab al CYP3A4 implicat în metabolismul de la nivelul peretelui
intestinal şi poate duce la o creştere mică a concentraţiei plasmatice de sildenafil.
Dozele unice de antiacide (hidroxid de magneziu/hidroxid de aluminiu) nu au influenţat
biodisponibilitatea sildenafilului.
Cu toate că nu au fost realizate studii specifice de interacţiune cu toate medicamentele, studiile de
farmacocinetică populaţionale au demonstrat că farmacocinetica sildenafilului nu a fost influenţată de
tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP2C9 (cum sunt tolbutamida, warfarina, fenitoina),
inhibitori ai CYP2D6 (cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, antidepresivele triciclice),
tiazide şi diuretice înrudite, diuretice de ansă sau diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), blocanţi ai canalelor de calciu, antagonişti ai receptorilor
beta-adrenergici sau activatori ai metabolismului CYP450 (cum sunt rifampicina şi barbituricele). Într-
un studiu efectuat la voluntari bărbaţi sănătoşi, administrarea concomitentă a antagonistului de
endotelină, bosentan (inductor al CYP3A4[moderat], CYP2C9 şi posibil al CYP2C19), la starea de
echilibru (125 mg de două ori pe zi) şi sildenafil la starea de echilibru (80 mg de 3 ori pe zi) a determinat
scăderi de 62,6% şi 55,4% ale ASC şi respectiv C pentru sildenafil. Astfel, este de aşteptat ca
max
administrarea concomitentă de inductori puternici ai CYP3A4, precum rifampicină, să determine scăderi
mai mari ale concentraţiilor plasmatice de sildenafil.
Nicorandil este un hibrid între un activator al canalelor de potasiu şi nitrat. Din cauza nitratului din
compoziţie, este posibil să determine o interacţiune puternică cu sildenafilul.
Efectele sildenafilului asupra altor medicamente
Studii in vitro
Sildenafilul este un inhibitor slab al izoenzimelor 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4 (CI50> 150 µM)
ale citocromului P450. Luând în considerare concentraţiile plasmatice maxime de sildenafil de
aproximativ 1 µM realizate după administrarea dozelor recomandate, este puţin probabil ca AZURVIG
să modifice clearance–ul substraturilor acestor izoenzime.
Nu sunt disponibile date privind interacţiunile medicamentoase dintre sildenafil şi inhibitori nespecifici
de fosfodiesteraze cum sunt teofilina sau dipiridamolul.
Studii in vivo
În concordanţă cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra căii oxid nitric/GMPc (vezi pct. 5.1), s-a
demonstrat că acesta potenţează efectele hipotensoare ale nitraţilor şi, prin urmare, este contraindicată
administrarea concomitentă a sildenafilului cu donori de oxid nitric (cum este nitritul de amil) sau cu
orice forme de nitraţi (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de sildenafil la pacienţii trataţi cu blocante alfa-adrenergice poate
determina la unii pacienţi susceptibili hipotensiune arterială simptomatică. Aceasta este mai probabil să
apară în primele 4 ore după administrarea dozei de sildenafil (vezi pct. 4.2 şi 4.4). În 3 studii de
interacţiune medicamentoasă specifică, alfa-blocantul doxazosin (4 mg şi 8 mg) şi sildenafilul (25 mg,
50 mg sau 100 mg) au fost administrate simultan pacienţilor cu hipertrofie benignă de prostată (HBP)
stabilizaţi sub tratamentul cu doxazosin. La grupele de pacienţi aflate în studiu au fost observate scăderi
suplimentare medii ale tensiunii arteriale în clinostatism de 7/7 mmHg, 9/5 mmHg şi, respectiv, 8/4
mmHg şi scăderi suplimentare medii ale tensiunii arteriale în ortostatism de 6/6 mmHg, 11/4 mmHg şi,
respectiv, 4/5 mmHg. La administrarea simultană de sildenafil şi doxazosin pacienţilor stabilizaţi sub
tratamentul cu doxazosin, au fost raportate ocazional cazuri de hipotensiune arterială posturală
simptomatică. Aceste raportări au inclus ameţeli şi stare de confuzie, dar nu şi sincopă.
Nu a fost observată nicio interacţiune semnificativă când sildenafilul (50 mg) a fost administrat
concomitent cu tolbutamida (250 mg) sau warfarina (40 mg), ambele fiind metabolizate de către
CYP2C9.
Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat acţiunea acidului acetilsalicilic (150 mg) de creştere a timpului de
sângerare.
Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat efectele hipotensoare ale alcoolului etilic la voluntarii sănătoşi, cu
media alcoolemiilor maxime de 80 mg/dl.
S-a demonstrat că profilul reacţiilor adverse în cazul în care se administrează sildenafil la pacienţii care
sunt în tratament cu un antihipertensiv aparţinând uneia din următoarele clase – diuretice, blocanţi beta-
adrenergici, IEC, antagonişti ai angiotensinei II, antihipertensive cu acţiune vasodilatatoare periferică
sau centrală, blocanţi ai neuronilor adrenergici, blocanţi ai canalelor de calciu, blocanţi ai receptorilor
alfa-adrenergici – este similar cu profilul reacţiilor adverse al pacienţilor la care s-a administrat placebo.
Într-un studiu de interacţiune specifică în care au fost incluşi pacienţi hipertensivi aflaţi sub tratament
cu amlodipină şi la care s-a administrat concomitent sildenafil (100 mg) s-a observat o scădere
suplimentară a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism de 8 mmHg. Scăderea suplimentară a tensiunii
arteriale diastolice a fost de 7 mmHg. Aceste scăderi suplimentare ale tensiunii arteriale au fost similare
cu cele observate în cazul administrării de sildenafil în monoterapie la voluntari sănătoşi (vezi pct. 5.1).
Sildenafil (100 mg) nu a influenţat farmacocinetica la starea de echilibru a inhibitorilor proteazei HIV,
saquinavirul şi ritonavirul, ambele fiind substraturi ale CYP3A4.
La voluntari bărbaţi sănătoşi, sildenafil la starea de echilibru (80 mg de trei ori pe zi.) a determinat o
creştere de 49,8% a ASC a bosentanului şi o creştere de 42% a C a bosentanului (125 mg de două ori
max
pe zi).
Riociguat: Studiile preclinice au arătat un efect suplimentar de reducere a tensiunii arteriale în cazul
administrării concomitente de inhibitori ai PDE5 cu riociguat. În cadrul studiilor clinice, riociguat a
determinat o creștere a efectelor hipotensoare ale inhibitorilor de PDE5. În cadrul populației studiate nu
s-a evidențiat niciun efect favorabil clinic al acestei administrări concomitente. Administrarea
concomitentă de riociguat cu inhibitori ai PDE5, inclusiv sildenafil, este contraindicată (vezi pct. 4.3).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
AZURVIG nu este indicat pentru utilizare la femei.
Nu există studii adecvate şi bine controlate la femei gravide sau care alăptează.
În studiile asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan şi iepure, după administrarea orală de
sildenafil nu au fost evidenţiate reacţii adverse semnificative.
La voluntarii sănătoşi, după administrarea orală a unei doze unice de 100 mg sildenafil nu au fost
observate modificări ale motilităţii sau morfologiei spermatozoizilor (vezi pct. 5.1).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii referitoare la efectele sildenafilului asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje.
Deoarece în studiile clinice, după administrarea de sildenafil, au fost raportate ameţeli şi tulburări de
vedere, pacienţii trebuie să fie atenţi la reacţiile care pot să apară după administrarea AZURVIG, înainte
de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Profilul de siguranţă al AZURVIG este bazat pe datele obţinute de la 9570 de pacienţi în cadrul a 74 de
studii dublu orb controlate cu placebo. Cele mai frecvent raportate reacţii adverse în studiile clinice la
pacienţii la care s-a administrat sildenafil au fost cefaleea, hiperemia facială tranzitorie, dispepsia,
congestia nazală, ameţeala, greaţă, bufeuri, tulburări de vedere, cianopsie şi vedere înceţoşată.
Reacţiile adverse în cadrul supravegherii după punerea pe piată au fost obţinute pe o perioadă estimată
mai mare de 10 ani. Deoarece nu toate reacţiile adverse sunt raportate Deţinătorului Autorizaţiei de
Punere pe Piaţă şi incluse în baza de date de siguranţă, frecvenţele de apariţie a acestor reacţii nu pot fi
determinate cu precizie.
Lista reacţiilor adverse prezentată sub formă de tabel
În tabelul de mai jos toate reacţiile adverse importante din punct de vedere medical care au apărut în
studiile clinice cu o incidenţă mai mare decât a placebo sunt prezentate pe aparate, sisteme şi organe în
funcţie de frecvenţă (foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥
1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000).
În plus, frecvența de apariție a reacțiilor adverse de importanță medicală raportate în cadrul
supravegherii după punerea pe piață este inclusă ca necunoscută.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul 1: Reacţii adverse cu importanţă medicală raportate în studiile clinice cu o incidenţă mai
mare decât pentru placebo şi reacţii adverse cu importanţă medicală raportate în cadrul
experienţei după punerea pe piaţă
Mai puţin
Aparate, Foarte Frecvente
frecvente Rare (≥ 1/10000
sisteme şi frecvente (≥1/100 şi
(≥1/1000 şi şi <1>
organe (≥ 1/10) <1>
<1>
Infecţii şi Rinită
infestări
Tulburări ale Hipersensibilitate
sistemului
imunitar
Tulburări ale Cefalee Ameţeală Somnolenţă, Accident vascular
sistemului Hipoestezie cerebral,
nervos Accident
Mai puţin
Aparate, Foarte Frecvente
frecvente Rare (≥ 1/10000
sisteme şi frecvente (≥1/100 şi
(≥1/1000 şi şi <1>
organe (≥ 1/10) <1>
<1>
ischemic
tranzitoriu, Crize
convulsive*,
Recurenţa
crizelor
convulsive*,
Sincopă
Tulburări Perturbări ale Tulburări de Neuropatie optică
oculare percepţiei lăcrimare***, anterioară
culorilor**, Dureri oculare, ischemică non-
Tulburări Fotofobie, arteritică
vizuale, Vedere Fotopsie, (NOAIN) *,
înceţoşată Hiperemie Ocluzie vasculară
oculară, retiniană*,
Luminozitate Hemoragie
vizuală, retiniană,
Conjunctivită Retinopatie
aterosclerotică,
Afecţiuni
retiniene,
Glaucom,
Defecte de câmp
vizual, Diplopie,
Reducerea
acuităţii vizuale,
Miopie,
Astenopie,
Flocoane
vitroase,
Tulburări ale
irisului, Midriază,
Halouri, Edem
ocular, Umflarea
ochilor, Tulburări
ale ochilor,
Hiperemie
Mai puţin
Aparate, Foarte Frecvente
frecvente Rare (≥ 1/10000
sisteme şi frecvente (≥1/100 şi
(≥1/1000 şi şi <1>
organe (≥ 1/10) <1>
<1>
conjunctivală,
Iritarea ochilor,
Senzaţie
anormală în ochi,
Edem al
pleoapelor,
Modificări de
culoare ale sclerei
Tulburări Vertij, Tinitus Surditate
acustice şi
vestibulare
Tulburări Tahicardie, Moarte
cardiace Palpitaţii cardiacă
subită*, Infarct
miocardic,
Aritmie
ventriculară*,
Fibrilaţie
atrială, Angină
instabilă
Tulburări Hiperemie Hipertensiune
vasculare facială arterială,
tranzitorie, Hipotensiune
Bufeuri arterială
Tulburări Congestie Epistaxis, Senzaţie de
respiratorii, nazală Congestia constricţie în
toracice şi sinusurilor gât, Edem nazal,
mediastinale Uscăciunea
mucoasei nazale
Tulburări Greaţă, Boală de reflux Hipoestezie orală
gastro- Dispepsie gastro-esofagian,
intestinale Vărsături, Dureri
în etajul
abdominal
superior,
Mai puţin
Aparate, Foarte Frecvente
frecvente Rare (≥ 1/10000
sisteme şi frecvente (≥1/100 şi
(≥1/1000 şi şi <1>
organe (≥ 1/10) <1>
<1>
Uscăciunea
mucoasei bucale
Afecţiuni Erupţie cutanată Sindrom Stevens-
cutanate şi ale tranzitorie Johnson (SSJ)*,
ţesutului Necroliză
subcutanat epidermică toxică
(NET)*
Tulburări Mialgie, Dureri
musculo- ale extremităţilor
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Tulburări renale Hematurie
şi ale căilor
urinare
Tulburări ale Hemoragie
aparatului peniană,
genital şi sânului Priapism*,
Hematospermie,
Erecţie prelungită
Tulburări Durere toracică, Iritabilitate
generale şi la Oboseală,
nivelul locului Senzaţie de
de administrare căldură
Investigaţii Creşterea
diagnostice frecvenţei
cardiace
* Raportate numai în timpul supravegherii după punerea pe piaţă
**Perturbări ale percepţiei culorilor: Cloropsie, Cromatopsie, Cianopsie, Eritropsie, Xantopsie
***Tulburări de lăcrimare: Ochi uscat, Tulburări lacrimale, Hiperlacrimaţie
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
În studiile efectuate la voluntari sănătoşi, cu doze unice de până la 800 mg sildenafil, reacţiile adverse
au fost similare cu cele observate la doze mai mici, dar incidenţa şi severitatea lor au fost crescute. Doze
de 200 mg sildenafil nu au determinat o creştere a eficacităţii, dar incidenţa reacţiilor adverse (cefalee,
hiperemie facială tranzitorie, ameţeli, dispepsie, congestie nazală, tulburări de vedere) a fost crescută.
În caz de supradozaj, trebuie adoptate măsurile standard de susţinere, în funcţie de caz. Deoarece
sildenafilul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi nu se elimină prin urină, dializa renală
nu creşte clearance–ul sildenafilului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Alte produse urologice; medicamente pentru tratamentul disfuncţiei erectile.
Cod ATC: G04B E03.
Mecanism de acţiune
Sildenafilul este un medicament administrat pe cale orală pentru tratarea disfuncţiei erectile. În condiţii
naturale, în prezenţa stimulării sexuale, sildenafilul reface funcţia erectilă afectată, prin creşterea
fluxului sanguin la nivelul penisului.
Mecanismul fiziologic responsabil pentru erecţia penisului implică eliberarea de oxid nitric (NO) în
corpii cavernoşi în timpul stimulării sexuale. Oxidul de azot activează enzima guanilat–ciclază, care
determină creşterea concentraţiilor de guanozin monofosfat ciclic (GMPc), producând o relaxare a
musculaturii netede din corpii cavernoşi şi favorizând astfel influxul de sânge.
Sildenafilul este un inhibitor puternic şi selectiv al fosfodiesterazei GMPc specifice de tip 5 (PDE5),
care este responsabilă de degradarea GMPc în corpii cavernoşi. Sildenafilul influenţează erecţia prin
acţiunea sa periferică. Sildenafilul nu are efect relaxant direct asupra ţesutul izolat de corpi cavernoşi
umani, dar creşte puternic efectul relaxant al NO asupra acestui ţesut. Când se activează calea NO/GMPc
prin stimulare sexuală, inhibarea PDE5 de către sildenafil induce creşterea concentraţiilor GMPc în
corpii cavernoşi. Prin urmare, este necesară stimularea sexuală pentru ca sildenafilul să producă efectul
său farmacologic dorit.
Efecte farmacodinamice
Studiile efectuate in vitro au evidenţiat că sildenafilul are selectivitate pentru PDE5, care este implicată
în procesul de erecţie. Efectul său este mai puternic asupra PDE5 decât asupra celorlalte fosfodiesteraze
cunoscute. Există o selectivitate de 10 ori mai mare pentru PDE5 faţă de selectivitatea pentru PDE6,
care este implicată în fototransducţia retiniană. La dozele maxime recomandate, selectivitatea este mai
mare de 80 ori faţă de cea pentru PDE1 şi de peste 700 ori faţă de cea pentru PDE2, 3, 4, 7, 8, 9, 10 şi
11. În particular, sildenafilul are o selectivitate de peste 4000 ori mai mare pentru PDE5 decât pentru
PDE3, care este izoforma fosfodiesterazei specifice pentru AMPc implicată în reglarea contractilităţii
cardiace.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Din punct de vedere clinic, prevalența mare a disfuncției erectile (DE) la bărbații din toate grupele de
vârstă cu diferite tulburări psihogene și organice necesită o abordare personalizată pentru alegerea
tratamentului și este cunoscut faptul că există un răspuns la sildenafil în funcție de doză, care diferă de
la un pacient la altul. Din acest motiv, posibilitatea de a ajusta doza pentru fiecare pacient în funcție de
comorbidități, tolerabilitate și eficacitate este o caracteristică importantă a formei de dozare
farmaceutice a medicamentelor care conțin sildenafil.
Scopul medicului este de a afla doza minimă ideală, suficientă pentru a obține efectul farmacologic
potrivit, dar cât mai mică posibil, pentru a minimiza reacțiile adverse.
Două studii clinice au fost concepute specific pentru a evalua intervalul de timp dintre administrarea
dozei de sildenafil şi apariţia erecţiei ca răspuns la stimulul sexual. În studiul în care s-a administrat
sildenafil în condiţii de repaus alimentar, pletismografia peniană (RigiScan) a arătat că media de timp
pentru obţinerea unei erecţii cu 60% rigiditate (suficientă pentru un contact sexual) a fost de 25 minute
(cu un interval de 12 – 37 minute). Într-un studiu separat în care s-a utilizat RigiScan, s-a observat că şi
la 4-5 ore după administrarea de sildenafil s-a obţinut o erecţie ca răspuns la un stimul sexual.
Sildenafilul produce scăderi uşoare şi tranzitorii ale tensiunii arteriale, care în majoritatea cazurilor nu
produc efecte clinice. După administrarea unei doze orale de 100 mg sildenafil, valoarea medie a scăderii
maxime a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism a fost de 8,4 mmHg. Valoarea corespunzătoare
scăderii tensiunii diastolice în clinostatism a fost de 5,5 mmHg. Aceste scăderi ale tensiunii arteriale
sunt în concordanţă cu efectele vasodilatatoare ale sildenafilului, probabil datorită concentraţiilor
crescute de GMPc din musculatura netedă vasculară.
La voluntarii sănătoşi, dozele orale unice de până la 100 mg sildenafil nu au produs niciun efect
semnificativ clinic asupra ECG.
Într-un studiu privind efectele hemodinamice ale unei doze orale unice de 100 mg sildenafil efectuat la
14 pacienţi cu boli coronariene severe (stenoză >70% pe cel puţin o arteră coronară), tensiunile arteriale
medii de repaus sistolică şi diastolică au scăzut cu 7%, respectiv cu 6% faţă de valorile iniţiale.
Tensiunea arterială pulmonară medie sistolică a scăzut cu 9%. S-a demonstrat că sildenafilul nu
influenţează debitul cardiac şi nici fluxul sanguin în arterele coronare stenozate.
Într-un studiu dublu-orb, controlat cu placebo de evaluare a toleranţei la efort fizic, au fost evaluaţi 144
pacienţi cu disfuncţie erectilă şi angină cronică stabilă tratată în mod regulat cu medicaţie antianginoasă
(exceptând nitraţii). Rezultatele au demonstrat că nu există nicio diferenţă clinic semnificativă între
sildenafil şi placebo în ceea ce priveşte timpul până la angina limitantă.
La unii subiecţi examinaţi pe baza testului Farnsworth–Munsell pe 100 nuanţe de culoare, la 1 oră de la
administrarea unei doze de 100 mg sildenafil, au fost observate diferenţe uşoare şi tranzitorii în
perceperea culorilor (albastru/verde), care nu au mai fost evidente la 2 ore de la administrarea dozei.
Mecanismul postulat pentru această modificare în perceperea culorilor este corelat cu inhibarea PDE6
care este implicată în cascada de fototransducţie de la nivelul retinei. Sildenafilul nu are niciun efect
asupra acuităţii vizuale sau asupra sensibilităţii vizuale de contrast. Într-un studiu clinic controlat cu
placebo la un număr mic de pacienţi cu diagnostic stabilit de degenerescenţă maculară precoce legată
de vârstă (n=9), sildenafilul (doză unică de 100 mg) nu a produs modificări semnificative ale testelor
vizuale (acuitatea vizuală, grila Amsler, discriminarea culorilor la simularea luminilor de trafic,
perimetrul Humphrey şi fotostresul).
La voluntarii sănătoşi, după administrarea orală a unei doze unice de 100 mg sildenafil nu au fost
observate modificări ale motilităţii sau morfologiei spermatozoizilor (vezi pct. 4.6).
Informaţii suplimentare obţinute din studiile clinice
În timpul studiilor clinice, sildenafilul a fost administrat la peste 8000 pacienţi cu vârsta cuprinsă între
19 – 87 ani, aparţinând următoarelor categorii: vârstnici (19,9%), pacienţi cu hipertensiune arterială
(30,9%), pacienţi cu diabet zaharat (20,3%), boală cardiacă ischemică (5,8%), hiperlipidemii (19,8%),
leziuni ale măduvei spinarii (0,6%), depresie (5,2%), rezecţie transuretrală de prostată (3,7%),
prostatectomie radicală (3,3%). Următoarele categorii de pacienţi nu au fost bine studiate sau au fost
excluse din studiile clinice: pacienţi cu intervenţii chirurgicale pelvine, pacienţi post-radioterapie,
pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică severă şi pacienţi cu anumite afecţiuni cardiovasculare (vezi
pct. 4.3).
În studiile efectuate cu doză fixă, procentul pacienţilor care au raportat îmbunătăţirea erecţiei în urma
tratamentului a fost de 62% la doza de 25 mg, 74% la doza de 50 mg şi 82% la doza de 100 mg
comparativ cu 25% la placebo. În timpul studiilor clinice controlate, frecvenţa renunţării la tratamentul
cu sildenafil din cauza reacţiilor adverse a fost mică şi comparabilă cu cea observată la placebo. În toate
studiile clinice, proporţiile pacienţilor care au raportat îmbunătăţiri în urma tratamentului cu sildenafil
au fost de: 84% la pacienţii cu disfuncţie erectilă psihogenă, 77% la pacienţii cu disfuncţie erectilă mixtă,
68% la pacienţii cu disfuncţie erectilă organică, 67% la vârstnici, 59% la pacienţii cu diabet zaharat,
69% la pacienţii cu ischemie miocardică, 68% la pacienţii cu hipertensiune arterială, 61% la pacienţii
cu rezecţie transuretrală de prostată, 43% la pacienţii cu prostatectomie radicală, 83% la pacienţii cu
traumatisme ale măduvei spinării, 75% la pacienţii cu depresie. În timpul studiilor de lungă durată s-a
observat menţinerea siguranţei şi eficacităţii tratamentului cu sildenafil.
Copii şi adolescenţi
Agenţia Europeană a Medicamentului a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor
studiilor efectuate cu AZURVIG la toate subgrupele de copii şi adolescenţi în tratamentul disfuncţiei
erectile. Vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Sildenafilul se absoarbe rapid. După o doză orală administrată în condiţii de repaus alimentar,
concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în 30 –120 minute (cu o medie de 60 minute). Valoarea
medie a biodisponibilităţii după administrare orală este de 41% (între 25–63%). După administrare orală,
ASC şi C ale sildenafilului cresc proporţional cu doza în intervalul de doze recomandat (25- 100 mg).
max
În cazul în care sildenafilul este administrat în același timp cu alimente, viteza de absorbţie scade, cu o
întârziere medie de 60 minute a T şi o reducere medie de 29% a C .
max max
Distribuţie
Volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru (Vd) pentru sildenafil este de 105 l, indicând volumul
de distribuţie în ţesuturi. După o doză orală unică de 100 mg, media concentraţiei plasmatice totale
maxime pentru sildenafil este de aproximativ 440 ng/ml (VC 40%). Deoarece sildenafilul (şi principalul
său metabolit circulant, N–demetil) se leagă în proporţie de 96% de proteinele plasmatice, rezultă o
medie a concentraţie plasmatice maxime pentru sildenafilul liber de 18 ng/ml (38 nM). Legarea de
proteinele plasmatice este independentă de concentraţia totală ale medicamentului.
La voluntarii sănătoşi care au utilizat sildenafil (100 mg în doză unică), mai putin de 0,0002% (în medie
188 ng) din doza administrată este prezentă în ejaculat după 90 minute de la administrare.
Metabolizare
Sildenafilul este metabolizat în principal de izoenzimele microzomale hepatice CYP3A4 (calea
principală) şi CYP2C9 (calea secundară). Prin N–demetilarea sildenafilului rezultă metabolitul circulant
principal. Acest metabolit are un profil de selectivitate pentru PDE similar cu al sildenafilului şi o
potenţă de inhibare a PDE5 in vitro de aproximativ 50% din cea al medicamentului netransformat.
Concentraţiile plasmatice ale acestui metabolit sunt de aproximativ 40% din cele observate la sildenafil.
Metabolitul N–demetil este metabolizat în continuare, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare de aproximativ 4 ore.
Eliminare
Clearance–ul corporal total al sildenafilului este de 41 l/oră, rezultând un timp de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare de 3–5 ore. După administrare, fie orală, fie intravenoasă, sildenafilul este excretat sub
formă de metaboliţi predominant prin materiile fecale (aproximativ 80% din doza administrată oral) şi
într–o proporţie mai mică prin urină (aproximativ 13% din doza administrată oral).
Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Voluntarii vârstnici sănătoşi (65 ani sau peste) au prezentat un clearance mic al sildenafilului,
observându-se creşteri de aproximativ 90% ale concentraţiilor plasmatice ale sildenafilului şi ale
metabolitului activ N-demetil, comparativ cu cele observate la voluntarii sănătoşi tineri (18–45 ani). Din
cauza legării diferite de proteinele plasmatice în funcţie de vârstă, creşterea concentraţiilor plasmatice
de sildenafil liber a fost de aproximativ 40%.
Insuficienţă renală
După administrarea unei doze orale unice de 50 mg sildenafil la voluntarii cu insuficienţă renală uşoară
sau moderată (clearance-ul creatininei = 30–80 ml/min), farmacocinetica sildenafilului nu a fost
modificată. Valorile medii ale ASC şi C ale metabolitului N-demetil au crescut cu 126%, respectiv
max
cu 73%, comparativ cu voluntarii de aceeaşi vârstă, dar fără afectare renală. Cu toate acestea, luând în
considerare variabilitatea mare între subiecţi, aceste diferenţe nu au prezentat semnificaţie statistică. La
voluntarii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), clearance–ul
sildenafilului a fost scăzut, cu o creştere medie a ASC cu 100% şi a C cu 88%, comparativ cu
max
voluntarii de aceeaşi vârstă şi fără insuficienţă renală. În plus, valorile ASC şi ale C pentru metabolitul
max
N-demetil au fost crescute semnificativ, cu 200%, respectiv cu 79%.
Insuficienţă hepatică
La voluntarii cu ciroză hepatică uşoară până la moderată (Child–Pugh A şi B) clearance–ul sildenafilului
a fost scăzut, cu o creştere a ASC (84%) şi C (47%), comparativ cu voluntarii de aceeaşi vârstă şi fără
max
insuficienţă hepatică. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, farmacocinetica sildenafilului nu a
fost studiată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice obţinute în urma efectuării studiilor convenţionale de siguranţă farmacologică,
studiile de toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, potenţial carcinogenic şi de toxicitate asupra
funcţiei de reproducere şi asupra dezvoltării, nu au demonstrat existenţa unui risc special asociat
utilizării la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
- Benzoat de sodiu
- Acid citric anhidru
- Sucraloză (E-955)
- Acesulfam potasic (E-950)
- Hipromeloză (15 cP)
- Gumă xantan
- Aromă de mentă 501500 TP0504 conținând: maltodextrină din porumb, componente aromatizante
(mentofuran 0,6%, pulegon 0,2%, estragol 0,09%) și amidon de porumb modificat E-1450 (7,9%)
- Aroma de mascare SC241160 conține: substanțe natural aromatizante, sucraloză E-955 (94,5%),
maltodextrină de cartof și monoamina glicirizinat (0,4%)
- Apă purificată.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Perioada de valabilitate: 18 luni.
Perioada de valabilitate după prima deschidere: 6 luni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Pentru flaconul nedeschis:
A se păstra la temperatură mai mică de 30 ºC.
După prima deschidere:
A se păstra la temperatură mai mică de 30 ºC.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Materialul de ambalajului primar al Azurvig constă în flacoane din polietilenă de înaltă densitate
(HDPE) de 30 ml, prevăzute cu un sistem de închidere cu protecție pentru copii compus dintr-un capac
din polietilenă de înaltă densitate (HDPE), inclusiv o pompă din polipropilenă cu doză măsurată de 0,5
ml per acționare a pompei.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Pentru a eliminare corectă, medicamentul rămas trebuie păstrat în flaconul închis în mod corespunzător,
precum și toate materialele care au fost utilizate.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Alpen Pharma GmbH
Steinenfeld 3,
77736 Zell am Harmersbach,
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
15312/2024/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Martie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2024