Azitromicina Sandoz 250 mg comprimate filmate

Prospect Azitromicina Sandoz 250 mg comprimate filmate

Producator: 

Clasa ATC: antibiotice de uz sistemic; macrolide, codul ATC: J01FA10

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 10654/2018/01-02-03 Anexa 2

10655/2018/01-02-03

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Azitromicina Sandoz 250 mg comprimate filmate

Azitromicina Sandoz 500 mg comprimate filmate

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Azitromicina Sandoz 250 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine azitromicină 250 mg (sub formă de azitromicină dihidrat).

Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză 3,08 mg (sub formă monohidrat)

Azitromicina Sandoz 500 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine azitromicină 500 mg (sub formă de azitromicină dihidrat).

Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză 6,16 mg (sub formă monohidrat)

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate.

Azitromicina Sandoz 250 mg comprimate filmate

Comprimate filmate, cu forma alungită, de culoare albă sau aproape albă, netede pe ambele feţe.

Azitromicina Sandoz 500 mg comprimate filmate

Comprimate filmate, cu forma alungită, de culoare albă sau aproape albă, cu linie de rupere pe o față și

cu o linie mediană pe cealaltă față (cu rol de divizare în doze egale).

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Azitromicina este indicată în tratamentul următoarelor infecţii, determinate de microorganisme

sensibile la azitromicină (vezi pct. 4.4 și 5.1):

• Sinuzite acute bacteriene (corespunzător diagnosticate)
• Otită medie acută bacteriană (corespunzător diagnosticată)
• Faringite, tonsilite
• Exacerbarea acută a bronșitei cronice (corespunzător diagnosticată)
• Pneumonie comunitară ușoară până la moderată
• Infecții ale pielii și țesuturilor moi ușoare până la moderate, de exemplu foliculită, celulită,

erizipel

• Uretrită și cervicită necomplicată, cauzată de Chlamydia trachomatis.

Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor

antibacteriene.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Azitromicină Sandoz 250 mg trebuie administrat în doză zilnică unică.

Durata tratamentului în funcție de indicație este prezentată mai jos.

Copii şi adolescenţi cu greutate corporală peste 45 de kg, adulţi şi vârstnici:

Doza totală este de 1500 mg, administrată ca 500 mg zilnic, timp de 3 zile.

Alternativ, aceeaşi doză (1500 mg) poate fi administrată pe o perioadă de 5 zile, 500 mg în prima zi şi

250 mg din ziua 2 până în ziua 5.

În cazul uretritei şi cervicitei fără complicaţii, determinate de Chlamydia trachomatis, doza este de

1000 mg, administrată ca doză orală unică.

Copii și adolescenți cu greutatea corporală sub 45 kg

Azitromicină Sandoz comprimate filmate nu sunt destinate pacienţilor cu greutate corporală sub 45 de

kg. Pentru această grupă de pacienţi sunt disponibile alte forme de administrare.

Pacienți vârstnici

La vârstnici este necesară aceeași doză ca și la pacienții adulți. Deoarece pacienții vârstnici pot

prezenta afecțiuni proaritmogene, se recomandă o atenție deosebită, din cauza riscului de a dezvolta

aritmii cardiace și torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4).

Pacienţi cu insuficienţă renală

În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (RFG 10 – 80 ml/min) nu este

necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară ajustarea dozei

(vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Comprimatele trebuie administrate cu alimente.

Comprimatele trebuie înghiţite împreună cu o jumătate de pahar cu apă.

4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate la substanța activă, eritromicină, alte antibiotice macrolide sau ketolide, lactoză sau

la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Hipersensibilitate

La fel ca în cazul eritromicinei și al altor macrolide, au fost raportate reacții alergice grave rare,

inclusiv angioedem și anafilaxie (rareori letală), reacții la nivel cutanat, inclusiv pustuloză

exantematică generalizată acută (PEGA), sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică

(NET) (rareori letală) și reacții induse de medicament asociate cu eozinofilie și simptome sistemice

(DRESS). Unele dintre aceste reacții asociate cu azitromicina au determinat simptome recurente și au

necesitat o perioadă de observație și de tratament mai îndelungată.

În cazul în care apare o reacție alergică, administrarea medicamentului trebuie întreruptă și trebuie

instituit tratamentul corespunzător. Medicii trebuie să fie conștienți că simptomele alergice pot să

reapară la întreruperea tratamentului simptomatic.

Hepatotoxicitate

Deoarece ficatul este principala cale de eliminare a azitromicinei, utilizarea azitromicinei trebuie

realizată cu precauţie la pacienţii cu afecţiune hepatică semnificativă. Au fost raportate la utilizarea

azitromicinei cazuri de hepatită fulminantă cu evoluţie nefavorabilă spre insuficienţă hepatică (vezi

pct. 4.8). Unii pacienţi pot dezvolta boli hepatice pre-existente sau care au luat alte medicamente

hepatotoxice.

Trebuie efectuate imediat teste/investigaţii ale funcţiei hepatice în cazurile în care apar semnele şi

simptomele disfuncţiei hepatice, cum sunt astenie rapidă asociată cu icter, urină închisă la culoare,

tendinţa la hemoragii sau encefalopatia hepatică. În cazul apariţiei disfuncţiei hepatice trebuie oprită

imediat administrarea azitromicinei.

S-au raportat rezultate anormale ale testelor funcției hepatice, icter colestatic, necroză hepatică și

insuficiență hepatică, unele având rezultate letale. Întrerupeți imediat tratamentul cu azitromicină dacă

apar semne și simptome ale hepatitei.

Stenoză pilorică hipertrofică infantilă (SPHI)

În urma utilizării azitromicinei la nou-născuți (tratament de până la 42 zile de viață) a fost raportată

stenoza pilorică hipertrofică infantilă (SPHI). Pacienții și persoanele responsabile cu îngrijirea acestora

trebuie informați să se adreseze medicului dacă apar vărsături și iritabilitate după masă.

Colită pseudomembranoasă

Colitapseudomembranoasă a fost raportată în urma utilizării antibioticelor macrolide. Prin urmare,

acest diagnostic trebuie luat în considerare la pacienții care manifestă diaree după inițierea

tratamentului cu azitromicină.

Derivați de ergot

La pacienţii care primesc derivaţi de ergot, ergotismul a fost precipitat prin administrarea

concomitentă de antibiotice macrolide. Nu există date referitoare la posibilitatea interacţiunii între

ergot şi azitromicină. Oricum, datorită posibilităţii teoretice de ergotism, azitromicina şi derivaţii de

ergot nu trebuie administraţi simultan.

Suprainfecții

În cazul altor medicamente antibacteriene, observarea semnelor de suprainfectare cu organisme non-

susceptibile, inclusiv fungi.

Rezistență încrucișată

Din cauza existenței rezistenței încrucișate la microorganismele Gram-pozitive rezistente la

eritromicină și majoritatea tulpinilor de stafilococi rezistente la meticilină, utilizarea azitromicinei nu

este recomandată. Trebuie luate în considerare modelele epidemiologice locale și de susceptibilitate.

Infecții severe

Azitromicina nu este adecvată tratamentului infecţiilor severe, pentru care este necesară imediat o

concentraţie mare de antibiotic în sânge.

Diareea asociată cu Clostridium difficile

A fost raportată la utilizarea aproape a tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv azitromicina,

diareea asociată cu Clostridium difficile (DACD) care poate varia de la diaree uşoară la colită severă,

letală. Tratamentul cu medicamente antibacteriene afectează flora normală a colonului conducând la

creşterea exagerată a C.difficile.

C.difficile produce toxinele A şi B care contribuie la apariţia diareei asociate cu C.difficile.

Hipertoxinele produse de tulpini de C.difficile determină mortalitate şi morbiditate ridicate, aceste

infecţii putând fi refractare la tratamentul antimicrobian şi pot necesita colectomie. DACD trebuie

avută în vedere la toţi pacienţii cu diaree după utilizarea antibioticelor. Este utilă anamneza exactă

deoarece DACD apare la 2 luni după administrarea medicamentelor antibacteriene.

Insuficiență renală

La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG<10 ml/min) s-a observat o creştere a expunerii

sistemice la azitromicină (vezi pct. 5.2).

Prelungirea intervalului QT

În tratamentul cu alte macrolide, inclusiv azitromicina, s-a observat repolarizare cardiacă prelungită şi

prelungirea intervalului QT, risc pentru aritmie cardiacă şi torsada vârfurilor (vezi pct. 4.8). Prin

urmare, deoarece următoarele situații pot determina un risc crescut de aritmie ventriculară (incluzând

torsada vârfurilor), care poate conduce la infarct miocardic, azitromicina trebuie utilizată cu atenție la

pacienții cu afecțiuni proaritmice (în special la femei și vârstnici), în special la pacienții:

• cu prelungire congenitală sau documentată a intervalului QT;
• care primesc tratament concomitent cu alte substanţe active cunoscute ca prelungind intervalul

QT, cum sunt antiaritmicele de clasă IA (chinidină și procainamida) şi III (dofetilidă, amiodaronă și

sotalol), cisapridă sau terfenadină; antipsihotice, precum pimozida; antidepresive, precum citalopram;

fluorochinolone, precum moxifloxacină și levofloxacină;

• cu tulburări ale balanţei elecrolitice, mai ales în caz de hipokaliemie sau hipomagneziemie;
• cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă.

Miastenia gravis

Au fost raportate exacerbări ale simptomelor miastenia gravis sau apariţia de novo a unui sindrom

miastenic, la pacienţii care au primit azitromicină (vezi pct. 4.8).

Copii și adolescenți

Siguranţa şi eficacitatea prevenirii sau tratării CMA (Complexului Mycobacterium avium) nu a fost

stabilită la copii.

Utilizarea pe termen lung

Nu există experiență cu privire la siguranța și eficacitatea utilizării pe termen lung a azitromicinei în

indicațiile menționate mai sus. Pentru infecțiile recurente cu instalare rapidă trebuie luat în considerare

tratamentul cu alte antibiotice.

Tulburări neurologice și psihice

Azitromicina trebuie utilizată cu atenție la pacienții cu tulburări neurologice și psihice.

Medicamentul conține lactoză și sodiu.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de

malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest

medicament.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, practic „nu conţine

sodiu”.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Antiacide

Într-un studiu de farmacocinetică privind efectul administrării concomitente a antiacidelor şi

azitromicinei, nu a fost observat niciun efect asupra biodisponibilităţii totale, deşi concentraţia

plasmatică maximă a fost redusă cu aproximativ 24%. Pacienţii care primesc azitromicină şi antiacide

nu trebuie să ia cele două medicamente simultan.

Cetirizina

La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a unui regim de 5 zile de azitromicină cu cetirizină

20 mg, nu a determinat interacţiuni farmacocinetice în starea de echilibru şi nu a modificat

semnificativ intervalul QT.

Didanozină (Dideoxinozină)

Administrarea concomitentă de 1200 mg/zi azitromicină şi 400 mg/zi didanozină la 6 subiecţi HIV

pozitivi, nu par a avea efecte asupra farmacocineticii la starea de echilibru a didanozinei, comparativ

cu placebo.

Digoxină (substraturi ale P-gp)

S-a observat că administrarea concomitentă de antibiotice macrolide, inclusiv azitromicină, cu

substraturi ale glicoproteinei P, cum este digoxina, a determinat creşterea concentraţiilor serice ale

substraturilor glicoproteinei P. Prin urmare, în cazul administrării concomitente de azitromicină şi

substraturi ale glicoproteinei P, trebuie avută în vedere posibilitatea creşterii concentraţiilor serice ale

substratului.

Derivaţi de ergotamină

Deoarece există o posibilitate teoretică de ergotism, azitromicina şi derivaţii de ergot nu trebuie să se

administreze în asociere (vezi pct. 4.4).

Zidovudina

Administrarea unei doze unice de 1000 mg sau doze multiple de 600 mg sau 1200 mg azitromicină, a

avut un efect minor asupra farmacocineticii zidovudinei sau metabolitului său glucuronid, în plasmă

sau asupra excreţiei lor în urină. Totuşi, administrarea azitromicinei creşte concentraţia plasmatică a

zidovudinei fosforilate, metabolitul clinic activ, în celulele mononucleare din circulaţia periferică.

Semnificaţia clinică a acestui fenomen nu este clară, dar poate fi benefică pentru pacient.

Azitromicina nu interacţionează semnificativ cu citocromul hepatic P450. Se presupune că nu

interacţionează cu farmacocinetica medicamentului aşa cum s-a observat la eritromicină şi la alte

macrolide. Inducţia sau inactivarea pe calea complexului metabolic al citocromului P450 nu apare cu

azitromicină.

Au fost efectuate studii farmacocinetice cu azitromicină şi următoarele medicamente cunoscute ca

având influenţă asupra metabolismului mediat prin intermediul citocromului P450.

Atorvastatină

Administrarea concomitentă de atorvastatină (10 mg pe zi) şi azitromicină (500 mg pe zi) nu a afectat

concentraţia plasmatică a atorvastatinei (pe baza evaluării inhibiţiei HMG CoA reductazei). Cu toate

acestea, după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de rabdomioliză la pacienţii care primesc

azitromicină cu statine.

Carbamazepină

Într-un studiu de farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, nu au fost observate efecte

semnificative privind farmacocinetica carbamazepinei sau a metaboliţilor săi activi la pacienţii care

primesc concomitent azitromicină.

Cimetidină

S-a efectuat un studiu de interacţiune a unei singure doze de cimetidină, administrată cu 2 ore înaintea

administării de azitromicină, asupra farmacocineticii azitromicinei și nu au fost observate modificări

ale parametrilor farmacocinetici ai azitromicinei.

Anticoagulante orale de tip cumarinic

Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, azitromicina nu a modificat efectul anticoagulant al

unei doze unice de 15 mg warfarină administrată la voluntari sănătoşi. Au fost raportări, primite după

punerea pe piaţă a produsului, privind o potenţare a efectului anticoagulant, ulterior co-administrării

azitromicinei şi anticoagulantelor orale de tip cumarinic. Cu toate că o relaţie cauzală nu a fost

stabilită, trebuie avută în vedere monitorizarea frecventă a timpului de protrombină atunci când se

foloseşte azitromicina de către pacienţii care primesc anticoagulante de tip cumarinic.

Ciclosporină

Într-un studiu farmacocinetic efectuat cu voluntari sănătoşi cărora li s-a administrat o doză orală de

500 mg azitromicină/zi timp de 3 zile, atunci când s-a administrat o doză unică de 10 mg/kg

ciclosporină, s-a observat creşterea semnificativă a C şi ASC pentru ciclosporină. Drept urmare,

max 0-5

este nevoie de precauţie la administrarea concomitentă a acestor medicamente. Dacă această asociere

este necesară, concentraţia plasmatică a ciclosporinei trebuie monitorizată şi doza trebuie ajustată în

mod corespunzător.

Efavirenz

Administrarea concomitentă a unei doze unice de 600 mg azitromicină şi 400 mg efavirenz zilnic

pentru 7 zile nu a determinat interacţiuni farmacocinetice semnificative.

Fluconazol

Administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a afectat farmacocinetica unei singure

doze de 800 mg fluconazol. Expunerea totală şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale azitromicinei nu

au fost modificate la administrarea concomitentă de fluconazol, dar s-a observat totuşi o scădere

nesemnificativă a C (18%) pentru azitromicină.

max

Indinavir

Administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a avut efect semnificativ statistic asupra

farmacocineticii indinavir administrat în doză de 800 mg de 3 ori pe zi, timp de 5 zile.

Metilprednisolon

Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut

efecte semnificative în farmacocinetica metilprednisolonei.

Midazolam

La voluntarii sănătoşi administrarea concomitentă de 500 mg/zi azitromicină timp de 3 zile nu a

modificat semnificativ farmacocinetica şi farmacodinamica unei doze unice de 15 mg midazolam.

Nelfinavir

Administrarea concomitentă (1200 mg) azitromicină şi nelfinavir la starea de echilibru (750 mg de 3

ori pe zi) a determinat o creştere a concentrațiilor plasmatice de azitromicină. Nu au fost observate

efecte adverse semnificative clinic și nu este necesară ajustarea dozei.

Rifabutină

Co-administrarea rifabutinei şi azitromicinei nu afectează concentraţia plasmatică a niciunuia dintre

medicamente.

La pacienţii care au primit tratament concomitent cu azitromicină şi rifabutină a fost observată apariţia

neutropeniei. Cu toate că neutropenia a fost asociată cu utilizarea rifabutinei, nu a fost stabilită o

relaţie cauzală în asocierea cu azitromicina (vezi pct. 4.8).

Sildenafil

La voluntarii sănătoşi, de sex masculin, nu s-a evidenţiat un efect al azitromicinei (500 mg timp de 3

zile) asupra ASC sau C a sildenafil sau a metabolitului său circulant major.

max

Terfenadină

Studiile farmacocinetice nu au evidenţiat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină. Au fost

raportate cazuri rare şi nu poate fi exclusă total posibilitatea acestora; cu toate acestea, nu există dovezi

specifice că aceste interacţiuni pot apărea.

Teofilină

Nu există dovezi ale unei interacţiuni semnificative clinic la administrarea concomitentă de

azitromicină şi teofilină, la voluntari sănătoşi.

Triazolam

La 14 voluntari sănătoşi administrarea concomitentă de 500 mg azitromicină în ziua I şi 250 mg în

ziua II, cu 0,125 mg triazolam în ziua II nu a avut efect semnificativ asupra farmacocineticii triazolam

comparativ cu triazolam şi placebo.

Trimetoprim/sulfametoxazol

Administrarea de trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile împreună cu

azitromicină 1200 mg în ziua 7 nu a avut un efect semnificativ asupra concentraţiei de vârf, asupra

expunerii totale sau asupra excreţiei urinare a trimetoprim sau sulfametoxazol.

Concentraţiile serice de azitromicină au fost similare cu cele observate în alte studii.

Alte antibiotice

Trebuie verificată o posibilă rezistență între antibioticele macrolide și azitromicină (de exemplu

eritromicină), precum și lincomicină și clindamicină. Utilizarea concomitentă a mai multor

medicamente din aceeași clasă de substanțe nu este recomandată.

Medicamente care prelungesc intervalul QT

Azitromicina nu trebuie administrată concomitent cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT

(vezi pct. 4.4).

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Nu există date adecvate privind utilizarea azitromicinei la femeile gravide. Studiile cu privire la

toxicitatea asupra funcției de reproducere efectuate la animale au arătat că azitromicina traversează

placenta, dar nu au fost observate efecte teratogene. Siguranţa azitromicinei nu a fost confirmată în

ceea ce priveşte utilizarea substanţei active în timpul sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie

folosită numai în timpul sarcinii dacă beneficiile depăşesc riscurile.

Alăptarea

Azitromicina trece în laptele matern, dar nu există studii adecvate şi bine controlate la femeile care

alăptează, caracterizate prin farmacocinetica azitromicinei în urma excreţiei în laptele matern.

Fertilitatea

În studiile de fertilitate efectuate pe şobolani, s-a observat în urma administrării de azitromicină o

scădere a numărului de sarcini. Relevanţa acestei observaţii nu este cunoscută la om.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Nu există dovezi care să demonstreze că azitromicina ar putea avea influenţă asupra capacităţii de a

conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, au fost raportate anumite reacții adverse (vezi pct. 4.8) care pot afecta capacitatea

pacienților de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacții adverse

Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse identificate în cadrul studiilor clinice sau în studiile de

supraveghere post punere pe piaţă, în funcţie de organ, clasă şi frecvenţă. Grupurile de frecvenţă sunt

definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100, < 1/10); mai

puţin frecvente (≥ 1/1000, < 1/100); rare (≥ 1/10000, < 1/1000); foarte rare (< 1/10000) şi cu frecvenţă

necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărui grup de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a

gravităţii.

Aproximativ 13% din pacienții incluși în studiile clinice au raportat reacții adverse, dintre care cele

mai frecvente au fost tulburările gastrointestinale.

Reacţii adverse posibile sau probabile asociate cu azitromicina, pe baza experienţei clinice şi a

supravegherii post punere pe piaţă:

Sistem foarte frecvente mai puţin rare foarte cu frecvenţă

organ clasă frecvent (≥ 1/100, frecvente (≥ 1/10000, rare (< necunoscută

e (≥ < 1/10) (≥ 1/1000, < 1/1000) 1/10000

1/10) < 1/100) )

Infecţii şi Candidoză Colită

infestări Infecţii vaginale pseudomem

Pneumonie branoasă

Infecţii fungice (vezi pct. 4.4)

Infecţie

bacteriană

Faringită

Gastroenterită

Tulburări

respiratorii

Rinită

Candidoză la

nivelul gurii

Tulburări Leucopenie Trombocitope

hematologi Neutropenie nie

ce şi Eozinofilie Anemie

limfatice hemolitică

Tulburări Edem Reacţii

ale angioneurotic anafilactice

sistemului Reacție de severe, de

imunitar hipersensibilitate exemplu șoc

anafilactic

(vezi pct. 4.4)

Tulburări Anorexie

metabolice

şi de

nutriţie

Tulburări Nervozitate Agitaţie Agresiune

psihice Insomniei Anxietate

Delir

Halucinaţie

Tulburări Cefalee Ameţeli Sincope

ale Somnolenţă Convulsii

sistemului Disgeuzie Hipoestezie

nervos Parestezie Hiperactivitate

psihomotorie

Anosmie

Ageuzie

Parosmie

Miastenia

gravis (vezi

pct. 4.4.)

Tulburări Tulburări de

oculare vedere

Tulburări Tulburări de auz Deficienţe de

acustice şi Vertij auz

vestibulare

, inclusiv

surditate şi/

sau tinitus

Tulburări Palpitaţii Torsada

cardiace vârfurilor (vezi

pct. 4.4),

aritmie (vezi

pct. 4.4)

inclusiv

tahicardie

ventriculară,

electrocardiogr

ama QT

prelungită

(vezi pct. 4.4)

Tulburări Bufeuri Hipotensiune

vasculare arterială

Tulburări Dispnee

respiratorii, Epistaxis

toracice şi

mediastinal

e

Tulburări Diaree Vărsături Constipaţie Pancreatită

gastro- Durere Flatulenţă Decolorarea

intestinale abdomina Dispepsie limbii

lă Gastrită

Greaţă Disfagie

Distensie

abdominală

Uscăciunea gurii

Eructaţii

Ulceraţii bucale

Salivare

Hipersecreţie

Tulburări Funcţie Insuficienţă

hepato- hepatică hepatică (care

biliare anormală a determinat

Icter rar deces)

colestatic (vezi pct. 4.4)

Hepatită

fulminantă

Necroză

hepatică

Afecţiuni Erupţie Reacții de DRESS Sindrom

cutanate şi Prurit fotosensibil (reacție Stevens-

ale ţesutului Urticarie itate cu Johnson,

subcutanat Dermatită Pustuloză eozinofi Necroliză

Piele uscată exantemati lie și epidermică

Hiperhidroză că simptom toxică

generalizat e Eritem

ă acută sistemic poliform

(PEGA) e)*

Tulburări Osteoartrită Artralgie

musculo- Mialgie

scheletice şi Dureri de spate

ale ţesutului Dureri cervicale

conjunctiv

Tulburări Disurie Insuficienţă

renale şi ale Durere renală renală acută

căilor Nefrită

urinare interstiţială

Tulburări Metroragie

ale Tulburare

aparatului testiculară

genital şi

sânului

Tulburări Edem

generale şi Astenie

la nivelul Stare generală de

locului de rău

administrar Oboseală

e Edem facial

Dureri în piept

Pirexie

Durere

Edeme periferice

Investigaţii Limfocito Creşterea de

diagnostice penie aspartat

(scăderea aminotransferază

numărului Creşterea alanin-

de aminotransferazei

limfocite) Creşterea

Eozinope bilirubinei

nie Creşterea ureei

(creşterea Creşterea

numărului creatininei

de plasmatice

eozinofile Creşterea

) potasiului

Scăderea plasmatic anormal

bicarbona Creşterea

tului fosfatazei alcaline

plasmatic plasmatice

Creşterea Creşterea

bazofilelo clorurilor

r Creşterea

Creşterea glucozei

monocitel Creşterea

or trombocitelor

Creşterea Scăderea

neutrofilel hematocritului

or Creşterea

bicarbonatului

sodic plasmatic

Leziuni, Complicaţii post-

intoxicaţii procedurale

* Frecvență estimată cu “regula de trei”.

Reacţiile adverse posibile sau probabile legate de profilaxia Mycobacterium avium complex şi

tratamentul bazat pe experienţa din studiile clinice şi după supravegherea punerii pe piaţă. Aceste

reacţii adverse sunt diferite de cele raportate pentru formele cu eliberare imediată sau formele cu

eliberare prelungită, fie după clasă sau frecvenţă:

Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente

(≥ 1/10) (≥ 1/100 și < 1/10) (≥1/1000 și < 1/100)

Tulburări metabolice Anorexie

şi de nutriţie

Tulburări ale Ameţeli Hipoestezie

sistemului nervos Cefalee

Parestezii

Disgeuzie

Tulburări oculare Depreciere vizuală

Tulburări acustice şi Surditate Afectarea auzului

vestibulare Tinitus

Tulburări cardiace Palpitaţii

Tulburări gastro- Diaree

intestinale Dureri abdominale

Greaţă

Flatulenţă

Disconfort abdominal

Scaune moi

Tulburări Hepatită

hepatobiliare

Afecţiuni cutanate şi Erupţii Sindromul Stevens-Johnson

ale ţesutului Prurit Reacţii de fotosensibilitate

subcutanat

Tulburări musculo- Artralgie

scheletice şi ale

ţesutului conjunctiv

Tulburări generale şi Oboseală Astenia

la nivelul locului de Stare generală de rău

administrare

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din

domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului

național de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului

şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected].

4.9 Supradozaj

Reacţiile adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare celor observate la

doze uzuale.

Simptomele tipice ale supradozajului cu antibiotice macrolide includ pierderea reversibilă a auzului,

greață severă, vărsături și diaree.

În caz de supradozaj se recomandă, după cum este necesar, cărbunele medicinal, tratament

simptomatic general și măsuri de susținere.

5 PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.3 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic; macrolide, codul ATC: J01FA10

Azitromicina este un antibiotic din grupa macrolidelor azalide.

Molecula este construită prin introducerea unui atom de azot în inelul lactonic al eritromicinei A.

Denumirea chimică a azitromicinei este 9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A. Greutatea

moleculară este de 749.0.

Mecanism de acţiune

Azitromicina face parte din familia azalidelor, o subclasă de antibiotice macrolide. Prin legarea la

subunitatea 50S a ribozomilor, azitromicina împiedică translocarea lanţurilor peptidice de la un capăt

al ribozomului la celălalt. Drept consecinţă, la organismele susceptibile este oprită sinteza proteică

ARN-dependentă.

Relația faramacocinetică/farmacodinamie

Pentru azitromicină, raportul ASC/CIM reprezintă principalul parametru

farmacocinetică/farmacodinamie şi care se corelează cel mai bine cu eficacitatea azitromicinei.

Mecanismul rezistenței

Rezistenţa la azitromicină poate fi naturală sau dobândită. Există trei mecanisme principale de

rezistenţă bacteriană: modificarea locului ţintă, modificarea transportului antibioticului şi modificări

ale antibioticului.

Există rezistenţă completă încrucişată între: Steptococcus pneumoniae, streptococul beta-hemolitic de

grup A, Enterococcus faecalis si Staphylococcus aureus, incluzând pe cel meticilino-rezistent

(SAMR) la eritromicină, azitromicină, alte macrolide şi lincosamide.

Valori critice

EUCAST (Comitetul European de Testare a Susceptibilităţii Antimicrobiene)

Valori critice ale CMI (mg/l)

Patogeni Sensibile (mg/l) Rezistente (mg/l)

Staphylococcus spp. ≤ 1 > 2

Streptococcus spp. (Grup A, B, C, G) ≤ 0,25 > 0,5

Streptococcus pneumoniae ≤ 0,25 > 0,5

Haemophilus influenzae ≤ 0,12 > 4

Moraxella catarrhalis ≤ 0,25 > 0,5

Neisseria gonorrhoeae ≤ 0,25 > 0,5

Tabel cu limita clinică EUCAST v. 2.0, valabil de la 2012-01-01

Susceptibilitate:

Prevalenţa rezistenţei dobândite variază cu zona geografică şi în timp pentru anumite specii, motiv

pentru care este de preferat aplicarea informaţiilor disponibile pe plan local asupra rezistenţei, mai ales

în cazul tratamentului infecţiilor severe. Este necesar să se ceară sfatul experţilor când prevalenţa

rezistenţei locale pune la îndoială utilitatea medicamentului.

Microorganismele patogene în cazul cărora rezistenţa impune o problemă: prevalenţa rezistenţei este

egală cu sau mai mare decât 10%, în cel puţin o ţară din Uniunea Europeană.

Spectrul antibacterian al azitromicinei:

Specii Domeniul rezistenţei

dobândite(%)

Sensibile

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv

Corynebacterium diphteriae –

Staphylococcus aureus 0-19

Stafilococi coagulazo-negativi –

Streptococcus pneumoniae 5-37

Sensibil la eritromicină –

Sensibil la penicilină 3-23

Streptococcus pyogenes 0-43

Sensibil la eritromicină 21

Grupul Streptococcus viridans 20-32

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Bordetella pertussis –

Escherichia coli – enterotoxigenic –

Escherichia coli – enteroagregant –

Haemophilus influenzae 0-2

Haemophilus ducreyi –

Legionella spp. –

Moraxella catarrhalis 0-2

Sensibil la eritromicină –

Sensibilitate intermediară la eritromicină –

Pasteurella mutocida –

Microorganisme anaerobe

Clostridium perfringens –

Fusobacterium spp. –

Prevotella spp. –

Porphyromonas spp. –

Propionibacterium spp. –

Alte microorganisme

Borrelia burgdorferi –

Chlamydia pneumoniae –

Chlamydia trachomatis –

Helicobacter pylori –

Listeria spp. –

Mycobacterium avium complex

Mycoplasma pneumoniae –

Ureaplasma urealyticum –

Specii la care ar putea apărea rezistenţă

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv

Streptococcus pneumoniae

Intermediar sensibil la penicilină 20-62

Penicilino-rezistent 23-78

Intermediar sensibil la eritromicină –

Streptococcus pyogenes

Intermediar sensibil la eritromicină –

Grupul Streptococci viridans

Intermediar sensibil la penicilină –

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Moraxella catarrhalis –

Microorganisme anaerobe

Peptostreptococcus spp. –

Rezistente

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv

Corynebacterium spp. –

Enterococcus faecalis –

Stafilococci meticilino-rezistenţi SMRA, SMRE Rezistent

Streptococcus pneumoniae

Rezistent la eritromicină –

Rezistent la penicilină şi eritromicină –

Streptococcus pyogenes

Rezistent la eritromicină –

Grupul Streptococci viridans

Rezistent la eritromicină –

Rezistent la penicilină şi eritromicină –

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Pseudomonas aeruginosa –

Microorganisme anaerobe

Grupul Bacteroides fragilis –

Alte informaţii

Există o rezistenţă încrucişată completă între eritromicină, azitromicină, alte macrolide şi lincosamide

pentru Streptococcus pneumoniae, Streptococ beta-hemolitic de grup A, Enterococcus faecalis şi

Staphylococcus aureus, inclusiv S. Aureus meticilino-rezistent (SAMR).

5.4 Proprietăți farmacocinetice

Absorbţie

Biodisponibilitatea după administrare orală este de aproximativ 37%. Valoarea maximă a concentrației

plasmatice este atinsă la 2-3 ore după administrarea medicamentului. Concentraţia plasmatică maximă

(C ) după administrarea unei singure doze orale de 500 mg este de aproximativ 0,4 μg/ml.

max

Distribuţie

Azitromicina administrată pe cale orală are o largă distribuţie în organism.

Studiile farmacocinetice au demonstrat concentraţii măsurate ale azitromicinei în ţesuturi evident mai

mari decât în plasmă (de 50 de ori mai mari decât concentraţia maximă din plasmă), ceea ce indică o

legare puternică la nivelul ţesuturilor (volumul de distribuţie la starea de echilibru este aproximativ 31

l/kg).

La doza recomandată nu s-a produs acumulare în ser. Acumularea apare în ţesuturi, unde valorile sunt

mult mai mari decât în ser. Trei zile după administrarea a 500 mg ca doza unică sau în doze parţiale,

au fost măsurate concentraţii de 1,3-4,8 μg/g, 0,6-2,3 μg/g, 2,0-2,8 μg/g şi 0-0,3 μg/ml în plămâni,

prostată, amigdale şi ser.

În cadrul studiilor experimentale in vitro şi in vivo, azitromicina se acumulează în fagocite.

Eliberarea este stimulată de fagocitele active. În modelul animal, acest proces contribuie la acumularea

azitromicinei în ţesut.

Legarea azitromicinei de proteinele plasmatice este variabilă şi variază de la 52% la 0,05 mg/ml până

la 18% la 0,5 mg/ml, depinzând de concentraţia plasmatică.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpul de înjumătăţire tisular prin eliminare,

de 2-4 zile.

Aproximativ 12 % din doza de azitromicină administrată intravenos este excretată nemetabolizată prin

urină în decurs de 3 zile, proporția majoră în primele 24 de ore. În bila umană au fost găsite

concentraţii de azitromicină de până la 237 μg/ml, la 2 zile după o cură de 5 zile. Au fost detectaţi 10

metaboliţi (formaţi prin N- şi O-demetilare, hidroxilarea dezoxaminei şi agliconarea lanţurilor şi

clivarea cladinozei conjugate). Investigaţiile au arătat că metaboliţii azitromicinei nu au activitate

antimicrobiană.

Farmacocinetica la grupe speciale de pacienți

Insuficiență renală

După administrarea unei doze unice de azitromicină 1g la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până

la moderată (RFG de 10-80 ml/min faţă de RFG > 80 ml/min pentru funcţia renală normală), Cmax şi

ASC0-120 au crescut cu 5,1% respectiv 4,2%. La subiecţii cu insuficienţă renală, Cmax şi ASC0-120

au crescut cu 61%, respectiv 35% comparativ cu normalul.

Insuficiență hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu există dovezi care să susţină o

modificare semnificativă a farmacocineticii azitromicinei în ser, comparativ cu funcţia hepatică

normală. La aceşti pacienţi, recuperarea urinară a azitromicinei pare să crească, probabil pentru a

compensa eliminarea redusă pe cale renală.

Vârstnici

Farmacocinetica azitromicinei la bărbați vârstnici a fost similară adulților tineri; totuși, la femeile

vârstnice, cu toate că s-au observat concentrații maxime mai mari (creșteri de 30-50%), nu s-a produs

o acumulare semnificativă.

După un tratament de 5 zile, la voluntarii în vârstă (> 65 de ani) valorile măsurate ale ASC au fost mai

mari (29%) decât la volutarii mai tineri (<45 de ani). Aceste diferenţe nu sunt considerate

semnificative clinic, de aceea nu este necesară ajustarea dozei.

Sugari, copii mici, copii şi adolescenţi:

Farmacocinetica a fost studiată la copii cu vârsta cuprinsă între 4 luni şi 15 ani, cărora li s-au

administrat capsule, granule sau suspensie. La 10 mg/kg în ziua 1, urmate de 5 mg/kg în zilele 2-5,

C atinsă a fost puţin mai mică decât la adulţi, cu 224 μg/l la copii între 0.6 – 5 ani şi după un

max

tratament de 3 zile şi 383 μg/l la cei între 6 – 15 ani. Timpul de înjumătăţire plasmatică la 36 ore la

copiii mai în vârstă s-a situat între limitele normale pentru adulţi.

5.5 Date preclinice de siguranță

În studiile la animale cu doze de 40 ori mai mari decât dozele terapeutice, azitromicina a determinat

fosfolipidoză reversibilă, în general fără consecinţe toxicologice clare. Relevanţa acestor studii la

pacienţii care utilizează azitromicină conform recomandărilor este necunoscută.

Investigaţiile electrofiziologice au demonstrat că azitomicina prelungeşte intervalul QT.

Potenţialul carcinogen:

Nu s-au efectuat studii de lungă durată la animale pentru evaluarea potenţialului carcinogen.

Potenţialul mutagen:

Nu sunt dovezi privind potenţialul pentru mutaţii genetice sau cromozomiale în cadrul modelelor

experimentale in vivo şi in vitro.

Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere:

În studiile de embriotoxicitate efectuate la animale nu s-a observat niciun efect teratogen la şobolan.

La şobolan, doze de azitromicină de 100 mg şi 200 mg/kg şi zi au determinat o uşoară întârziere a

osificării fetale şi a creşterii materne în greutate. În studiile efectuate la şobolan în perioada peri- şi

post-natală au fost observate uşoare întârzieri ale dezvoltării fizice şi a reflexelor, ca urmare a

tratamentului cu azitromicină în doze de 50 mg/kg şi zi şi mai mari.

6 PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Nucleu:

Celuloză microcristalină

Amidon pregelatinizat

Amidon glicolat de sodiu (Tip A)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Laurilsulfat de sodiu

Stearat de magneziu.

Film :

Hipromeloză

Dioxid de titan (E 171)

Lactoză monohidrat

Macrogol 4000

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Cutie cu un blister a 3 comprimate filmate.

Cutie cu 2 blistere a câte 3 comprimate filmate.

Cutie cu 4 blistere a câte 3 comprimate filmate.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerințe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7 DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

SANDOZ PHARMACEUTICALS S.R.L.

Calea Floreasca, nr. 169 A, Clădirea A

Etaj 1, Sector 1, București, România

8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

10654/2018/01-03

10655/2018/01-03

9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Februarie 2018

10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI

August, 2024

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenției Naționale a

Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.