Azitromicină Sandoz 100 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală

Prospect Azitromicină Sandoz 100 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală

Producator: Sandoz Pharmaceuticals S.R.L.

Clasa ATC: antibiotice de uz sistemic; macrolide; azitromicină; cod ATC: J01FA10

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5097/2012/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Azitromicină Sandoz 100 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare 5 ml de suspensie reconstituită conţin azitromicină dihidrat 104,80 mg, echivalent cu

azitromicină 100 mg.

Fiecare ml de suspensie reconstituită conţine azitromicină dihidrat 20,96 mg, echivalent cu

azitromicină 20 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut:

Fiecare 5 ml de suspensie reconstituită conține 3,82 g sucroză, 0,030 g aspartam (E 951), alcool

benzilic până la 410 nanograme și sulfiți până la 85 nanograme.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru suspensie orală.

Pulbere cristalină, de culoare albă până la aproape albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Azitromicina pulbere pentru suspensie orală este indicată pentru tratamentul următoarelor infecţii,

atunci când sunt determinate de microorganisme sensibile la azitromicină (vezi pct. 4.4 şi 5.1):

− sinuzită bacteriană acută (diagnosticată adecvat)

− otită medie acută bacteriană (diagnosticată adecvat)

− faringită, amigdalită

− acutizarea bronşitei cronice (diagnosticată adecvat)

− pneumonie dobândită în comunitate, uşoară până la moderată

− infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi

− uretrite şi cervicite necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis

Trebuie luate în considerare ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a

medicamentelor antibacteriene.

4.2 Doze şi mod de administrare

Adulţi

În uretritele şi cervicitele necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis, doza este de 1000 mg

administrată oral în doză unică.

Pentru toate celelalte indicaţii, doza este de 1500 mg, care trebuie administrată timp de trei zile

consecutiv, câte 500 mg pe zi. Alternativ, aceeaşi doză totală (1500 mg) poate fi administrată pe o

perioadă de 5 zile şi anume 500 mg în prima zi şi apoi câte 250 mg din ziua a 2-a până în ziua a 5-a.

Pentru tratamentul acestor pacienţi sunt disponibile şi alte forme farmaceutice.

Pactienți vârstnici

Pentru pacienții vârstnici se poate administra aceeaşi doză ca la adulţi. Deoarece pacienții vârstnici pot

prezenta afecțiuni ce pot genera aritmii, se recomandă precauție deosebită datorită riscului de apariție

a aritmiei cardiace și a torsadei vârfurilor (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi (cu vârste sub 18 ani)

La copiii cu vârsta de 1 an şi peste, doza totală este de 30 mg/kg, administrată câte 10 mg/kg o dată pe

zi, timp de trei zile sau, pe o perioadă de cinci zile, începând cu o singură doză de 10 mg/kg în prima

zi, urmată de doze de 5 mg/kg/zi pentru următoarele 4 zile, în conformitate cu tabelul prezentat mai

jos. Există date limitate privind utilizarea la copiii mai mici de 1 an.

Greutate (kg) Tratamentul de 3 Tratamentul de 5 zile Conţinutul

zile flaconului

Ziua 1-3 Ziua 1 Ziua 2-5

10 mg/kg/zi 10 mg/kg/zi 5 mg/kg/zi

10 kg 5 ml 5 ml 2,5 ml 20 ml

12 kg 6 ml 6 ml 3 ml 20 ml

Doza pentru tratamentul faringitelor determinate de Streptococcus pyogenes este o excepţie: în

tratamentul faringitelor determinate de Streptococcus pyogenes, azitromicina s-a dovedit a fi eficace

atunci când este administrată la copii în doză unică de 10 mg/kg sau 20 mg/kg, timp de 3 zile, cu o

doză zilnică maximă de 500 mg. La aceste două doze a fost observat un efect clinic comparativ, chiar

dacă eradicarea bacteriei a fost mai semnificativă la o doză zilnică de 20 mg/kg.

Cu toate acestea, penicilina este prima alegere în tratamentul faringitelor cauzate de Streptococcus

pyogenes şi pentru prevenirea febrei reumatice ulterioare.

Pacienţi cu insuficienţă renală:

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (RFG 10-

80 ml/min) (vezi pct. 4.4).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică:

Nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi

pct. 4.4).

Mod de administrare

Înainte de utilizare, pulberea trebuie amestecată cu apă, până se transformă într-o suspensie omogenă

albă până la aproape albă, vezi pct. 6.6. După reconstituire, medicamentul poate fi administrat folosind

o seringă PE/PP, pentru administrare orală.

După ingestia suspensiei, gustul amar poate fi evitat prin consumarea unui suc de fructe imediat după

înghiţirea medicamentului. Azitromicina pulbere pentru suspensie orală trebuie să fie administrată

într-o singură doză zilnică. Suspensia poate fi administrată împreună cu alimente.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanța activă, eritromicină, la orice antibiotice macrolide sau ketolide sau la

oricare dintre excipienții enumerați la punctul 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Hipersensibilitate

La fel ca în cazul eritromicinei și al altor macrolide, au fost raportate reacții alergice grave rare,

inclusiv angioedem și anafilaxie (rareori letală), reacții la nivel cutanat, inclusiv pustuloză

exantematică generalizată acută (PEGA), sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică

(NET) (rareori letală) și reacții induse de medicament asociate cu eozinofilie și simptome sistemice

(DRESS). Unele dintre aceste reacții asociate cu azitromicina au determinat simptome recurente și au

necesitat o perioadă de observație și de tratament mai îndelungată.

În cazul în care apare o reacție alergică, administrarea medicamentului trebuie întreruptă și trebuie

instituit tratamentul corespunzător. Medicii trebuie să fie conștienți că simptomele alergice pot să

reapară la întreruperea tratamentului simptomatic.

Hepatotoxicitate

Deoarece calea principală de eliminare pentru azitromicină este cea hepatică, azitromicina trebuie

administrată cu prudenţă la pacienţii cu afecţiune hepatică semnificativă. S-au raportat cazuri de

hepatită fulminantă, asociate administrării azitromicinei, cu evoluţie posibilă spre insuficienţă hepatică

cu potenţial letal (vezi pct. 4.8). Unii pacienţi au prezentat anterior tulburări hepatice sau au utilizat

alte medicamente hepatotoxice.

În cazul în care apar semne şi simptome de disfuncţie hepatică, cum sunt dezvoltarea rapidă a asteniei

asociate cu icter, urină închisă la culoare, sângerare sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate

imediat teste / investigaţii ale funcţiei hepatice. Administrarea azitromicinei trebuie întreruptă în cazul

în care este identificată disfuncţia hepatică.

Au fost raportate tulburări ale funcției hepatice, hepatită, icter colestatic, necroză hepatică și insuficiență

hepatică, dintre care unele au dus la deces. Întrerupeți imediat azitromicina dacă apar semne și simptome

ale hepatitei.

Stenoza pilorică hipertrofică infantilă (IHPS)

După utilizarea azitromicinei la nou-născuți (tratament de până la 42 de zile de viață), a fost raportată

stenoza pilorică hipertrofică infantilă (IHPS). Părinții trebuie informați să contacteze medicul în cazul

în care apar vărsături sau iritabilitate în timpul hrănirii.

Colită pseudomembranoasă

Colitele pseudomembranoase au fost raportate în timpul utilizării de antibiotice macrolide. Prin urmare,

acest diagnostic trebuie luat în considerare la pacienții care suferă de diaree după începerea tratamentului

cu azitromicină.

Derivați de ergot

La pacienţii cărora li se administrează derivaţi de ergot, apariţia ergotismului a fost accelerată de

administrarea concomitentă a unor antibiotice macrolide. Nu sunt date disponibile referitoare la

posibilitatea interacţiunii dintre derivaţii de ergot şi azitromicină. Cu toate acestea, azitromicina şi

derivaţii de ergot nu trebuie administraţi concomitent, din cauza posibilităţii teoretice de apariţie a

ergotismului (vezi pct. 4.5).

Suprainfecții

Similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de suprainfecţie determinate

de microorganisme rezistente, inclusiv fungi.

Rezistență încrucișată

Există rezistență încrucișată între azitromicină și alte macrolide (eritromicină, claritromicină,

roxitromicină), lincosamide și streptogramină B (fenotip MLSB). Nu este recomandată utilizarea

concomitentă a mai multor medicamente din același grup de agenți antibacterieni sau agenți asociați.

Diareea asociată cu Clostridium difficile

În cazul administrării a aproape tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv azitromicină, a fost

raportată diaree asociată cu Clostridium difficile (DACD) care poate varia ca severitate de la diaree

moderată la colită cu rezultat letal. Tratamentul cu medicamente antibacteriene influenţează negativ

flora bacteriană normală a colonului determinând proliferarea Clostridium difficile.

C.difficile produce toxinele A şi B care contribuie la dezvoltarea DACD. Toxinele puternice produse de

hipertulpinile de C. difficile determină creşterea morbidităţii şi a mortalităţii, deoarece aceste infecţii pot

fi refractare la tratamentul antimicrobian şi poate fi necesară colectomia. DACD trebuie luată în

considerare la toţi pacienţii la care apare diaree după utilizarea unui antibiotic. Anamneza amănunţită

este necesară deoarece s-a raportat apariţia DACD la peste două luni de la administrarea medicamentelor

antimicrobiene.

Insuficiența renală

La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG < 10 ml/min), s-a observat o creştere a expunerii

sistemice la azitromicină cu 33% (vezi pct. 5.2).

Reacții cardiovasculare

Prelungirea repolarizării cardiace și a intervalului QT, determină un risc pentru apariţia aritmiilor

cardiace şi a torsadei vârfurilor, au fost observate la tratamentul cu macrolide, inclusiv azitromicină

(vezi pct. 4.8). Prin urmare, următoarele situații pot duce la un risc crescut de aritmii ventriculare

(inclusiv torsada vârfurilor) care poate conduce la stop cardiac, azitromicina trebuie utilizată cu

precauție la pacienții cu afecțiuni proaritmogene curente (în special femei și pacienți vârstnici), cum ar

fi:

• Cu prelungirea congenitală sau documentată a intervalului QT.
• Care utilizează, în mod obişnuit, tratament cu alte substanţe cunoscute că prelungesc intervalul

QT, cum sunt medicamentele antiaritmice de clasă IA (chinidină și procainamidă) şi clasă III

(dofetilid, amiodaronă și sotalol), cisapridă şi terfenadină (vezi pct. 4.5), antipsihotice, cum ar

fi pimozidă; antidepresive, cum ar fi citalopram, și fluorochinolone, cum ar fi moxifloxacin si

levofloxacin

• Cu dezechilibru electrolitic, mai ales în caz de hipopotasemie sau hipomagneziemie.
• Cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă.

Studiile epidemiologice care investighează riscul apariției unor reacții adverse cardiovasculare

asociate cu macrolidele au arătat rezultate variabile. Unele studii observaționale au identificat un risc

rar pe termen scurt de aritmie, infarct miocardic și mortalitate cardiovasculară asociată cu macrolidele,

inclusiv claritromicina. Luarea în considerare a acestor constatări trebuie pusă în balanță cu beneficiile

tratamentului la prescrierea claritromicinei.

Miastenia Gravis

La pacienţii cărora li se administrează azitromicină, au fost raportate exacerbarea simptomelor de

miastenie gravis şi apariţia de noi cazuri de miastenie gravis (vezi pct. 4.8).

Copii și adolescenți

Siguranţa şi eficacitatea azitromicinei în prevenţia sau tratamentul infecţiilor diseminate provocate de

Mycobacterium avium complex (MAC) la copii nu au fost stabilite.

Următoarele precauţii trebuie să fie luate în considerare înainte de prescrierea azitromicinei:

Infecții grave

Azitromicina pulbere pentru suspensie orală nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor grave, când

este nevoie de atingerea rapidă a unei concentraţii plasmatice mari de antibiotic.

Azitromicina nu este prima alegere în tratamentul infecţiilor în zonele unde prevalenţa rezistenţei în

cazurile izolate este de 10% sau mai mare (vezi pct. 5.1).

În zonele cu o incidenţă mare a rezistenţei la eritromicina A, este deosebit de importantă luarea în

considerare a evoluţiei tipului de sensibilitate la azitromicină şi la alte antibiotice.

Similar altor macrolide, au fost raportate rate mari de rezistenţă a Streptococcus pneumoniae (> 30%)

la azitromicină în unele ţări europene (vezi pct. 5.1). Acest lucru trebuie luat în considerare atunci

când se tratează infecţiile determinate de Streptococcus pneumoniae.

Faringită/amigdalită

Azitromicina nu este un medicament de primă alegere pentru tratamentul amigdalitelor şi faringitelor

determinate de Streptococcus pyogenes. Pentru aceasta şi pentru profilaxia reumatismului articular

acut, penicilina este tratamentul de elecţie.

Sinuzită

De cele mai multe ori, azitromicina nu este medicamentul de elecţie pentru tratamentul sinuzitei.

Otită acută medie

De cele mai multe ori, azitromicina nu este medicamentul de elecţie pentru tratamentul otitei acute

medii.

Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi

Principalul agent care determină infecţiile ţesuturilor moi, Staphylococcus aureus, este de cele mai

multe ori rezistent la azitromicină. Prin urmare, testarea sensibilităţii este considerată o

condiţie prealabilă pentru tratamentul infecţiilor ţesuturilor moi cu azitromicină.

Plăgi infectate provocate de arsuri

Azitromicina nu este indicată pentru tratamentul plăgilor infectate provocate de arsuri.

Boli cu transmitere sexuală

În cazul bolilor cu transmitere sexuală, trebuie exclusă o infecţie concomitentă cu T. palladium.

Tulburări neurologice sau psihice

Azitromicina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu tulburări neurologice sau psihice.

Azitromicină Sandoz conține sucroză, sodiu, aspartam, alcool benzilic și sulfiți

La pacienţii cu diabet zaharat, este necesară precauţie: 5 ml de suspensie reconstituită conţin sucroză

3,82 g.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-

galactoză sau insuficienţă a sucrazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament, deoarece

conţine sucroză.

Azitromicină Sandoz 100 mg/5 ml conţine 0,030 g aspartam per 5 ml suspensie

Aspartamul este o sursă de fenilalanină. Nu există date non-clinice sau clinice privind administrarea

aspartamului la sugari cu vârsta sub 12 săptămâni.

Azitromicină Sandoz 100 mg/5 ml conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic

„nu conţine sodiu”.

Azitromicină Sandoz 100 mg/5 ml conține până la 410 nanograme alcool benzilic per 5 ml suspensie.

Alcoolul benzilic poate provoca reacții alergice.

Alcoolul benzilic a fost clasificat cu un risc sever de apariție a reacțiilor adverse incluzând probleme

respiratorii (denumite sindrom „de apnee”) la sugari, prin urmare nu trebuie utilizat la un copil nou-

născut (până la vârsta de 4 săptămâni).

Din cauza riscului crescut de acumulare, acesta nu trebuie utilizat mai mult de o săptămână la copii (cu

vârsta sub 3 ani).

Cantitățile mari trebuie utilizare cu precauție și numai dacă este necesar, în special la pacienții cu

insuficiență hepatică sau renală sau femei gravide sau care alăptează din cauza riscului de acumulare și

toxicitate (acidoză metabolică).

Azitromicină Sandoz 100 mg/5 ml conţine până la 85 nanograme sulfiți per 5 ml suspensie.

Rar poate provoca reacții de hipersensibilitate severe și bronhospasm.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Antiacide

Într-un studiu de farmacocinetică care evalua efectele administrării concomitente de antiacide cu

azitromicină, nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii totale, deşi concentraţia plasmatică

maximă a fost redusă cu aproximativ 25%. Pacienţii cărora li se administrează azitromicină şi

antiacide nu trebuie să utilizeze concomitent ambele medicamente, ci la un interval de aproximativ

2 ore.

Cetirizină

La voluntarii sănătoşi, la administrarea concomitentă, în schema de tratament cu durată de 5 zile, a

azitromicinei cu cetirizină 20 mg la starea de echilibru nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice şi

modificări semnificative ale intervalului QT.

Didanozină (dideoxinozină)

Administrarea concomitentă de 1200 mg/zi azitromicină şi 400 mg/zi didanozină, la 6 subiecţi cu HIV

pozitiv, nu pare să influenţeze farmacocinetica didanozinei la starea de echilibru comparativ cu placebo.

Digoxină și colchicină: (P-gp substraturi)

Administrarea concomitentă de antibiotice macrolide, inclusiv azitromicină, cu substraturi ale

glicoproteinei P, cum ar fi digoxina și colchicina, determină creșterea nivelurilor serice ale substratului

P-glicoproteinei. Prin urmare, în cazul în care azitromicină, și P-gp substraturi, cum ar fi digoxina sunt

administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea creșterii concentrațiilor plasmatice serice

ale substratului.

Derivați de ergot:

Datorită posibilităţii teoretice de ergotism, nu se recomandă utilizarea concomitentă a azitromicinei cu

derivaţi de ergot (vezi pct. 4.4).

Zidovudină

Administrarea unei doze unice de1000 mg azitromicină în doză unică şi 1200 mg sau 600 mg

azitromicină în doze repetate au avut un efect redus asupra parametrilor farmacocinetici plasmatici sau

asupra excreţiei renale a zidovudinei sau asupra metabolitului său glucuronoconjugat. Cu toate

acestea, la administrarea de azitromicină, concentraţia de zidovudină fosforilată, metabolitul clinic

activ, a crescut în celulele mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestei observaţii

este încă neclară, dar poate fi benefică pentru pacienţi

Azitromicina nu interacţionează semnificativ cu enzimele citocromice P450 de la nivel hepatic. Nu se

presupune că determină aceleaşi interacţiuni farmacocinetice observate în cazul administrării

eritromicinei şi a altor macrolide. În cazul administrării azitromicinei, nu apare inducerea sau

inactivarea enzimelor citocromului P450 prin intermediul complexului citocrom-metabolit.

Au fost efectuate studii farmacocinetice între azitromicină şi următoarele medicamente cunoscute a

participa semnificativ la metabolismul mediat prin intermediul citocromului P450.

Astemizol, alfentanil

Nu sunt disponibile date privind interacţiunile cu astemizol sau alfentanil. Se recomandă prudenţă în

administrarea acestor medicamente împreună cu azitromicină, din cauza cunoscutei creşterii a

efectului acestor medicamente atunci când sunt utilizate concomitent cu eritromicina (antibiotic

macrolidic).

Atorvastatină

Administrarea concomitentă de atorvastatină (10 mg zilnic) şi azitromicină (500 mg zilnic) nu a

modificat concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza rezultatelor unui test de inhibare a

activităţii HMG CoA). Cu toate acestea, după punerea pe piață au fost raportate cazuri de

rabdomioliză la pacienții care primesc azitromicină cu statine.

Carbamazepină

Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică la voluntari sănătoşi, nu au fost observate efecte

semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau ale metabolitului său activ, la

pacienţii cărora li s-a administrat concomitent azitromicina.

Cisapridă

Cisaprida este metabolizată în ficat prin enzima CYP3A4. Deoarece macrolidele inhibă această

enzimă, administrarea concomitentă cu cisaprida poate cauza creşterea intervalului de prelungire QT,

aritmii ventriculare şi torsada vârfurilor.

Cimetidină

Într-un studiu farmacocinetic în care s-au investigat efectele unei doze unice de cimetidină asupra

proprietăţilor farmacocinetice ale azitromicinei, nu s-a observat nici o modificare a acestora, la

administrarea cimetidinei cu 2 ore înaintea azitromicinei.

Anticoagulante orale de tip cumarinic

Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, azitromicina nu a modificat efectul anticoagulant al

unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntarii sănătoşi. După punerea pe piaţă, au fost

raportări ale efectului anticoagulant crescut la administrarea azitromicinei concomitent cu

anticoagulantele cumarinice orale. Cu toate că, nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate, trebuie avută în

vedere monitorizarea frecventă a timpului de protrombină în cazul administrării azitromicinei la

pacienţii care utilizează anticoagulante cumarinice orale.

Ciclosporină

Într-un studiu farmacocinetic efectuat la voluntari sănătoşi, cărora li s-a administrat oral o doză zilnică

de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile şi apoi o doză orală unică de 10 mg/kg ciclosporină, s-au

observat valori semnificativ crescute ale C a ciclosporinei şi ale ASC . Prin urmare, înainte de

max 0-5

administrarea concomitentă a acestor medicamente, se recomandă prudenţă. Dacă este necesară

administrarea în asociere a acestor medicamente, concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei trebuie

monitorizate, iar dozele trebuie ajustate adecvat.

Efavirenz

Administrarea concomitentă a unor doze unice de 600 mg azitromicină şi 400 mg efavirenz zilnic,

timp de 7 zile, nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic.

Fluconazol

Administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină cu o doză unică de 800 mg

fluconazol nu a modificat proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului. După administrarea în

asociere a fluconazolului, valorile expunerii totale şi a timpului de înjumătăţire plasmatică a

azitromicinei nu s-au modificat, cu toate acestea, s-a observat o scădere nesemnificativă clinic a valorii

C a azitromicinei (18%).

max

Indinavir

Administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină şi indinavir, nu a avut un efect

semnificativ statistic asupra proprietăţilor farmacocinetice ale indinavirului, la administrarea acestuia în

doze de 800 mg de trei ori pe zi, timp de 5 zile.

Metilprednisolonă

Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut

efecte semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale metilprednisolonei.

Midazolam

La voluntarii sănătoşi, administrarea azitromicinei în doză de 500 mg pe zi, timp de 3 zile, în asociere

cu o doză unică de 15 mg midazolam, nu a determinat modificări semnificative clinic ale proprietăţilor

farmacocinetice şi farmacodinamice ale midazolamului.

Nelfinavir

Administrarea concomitentă a azitromicinei (1200 mg) şi nelfinavir (750 mg, de trei ori pe zi) la starea

de echilibru a determinat creşterea concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei. Nu au fost observate

reacţii adverse semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei.

Rifabutină

Administrarea concomitentă a azitromicinei cu rifabutină nu a influenţat concentraţia plasmatică a

niciunuia dintre medicamente.

S-a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii cărora li s-a administrat în asociere azitromicină şi

rifabutină. Cu toate că, neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, nu s-a stabilit o relaţie

cauzală în cazul tratamentului asociat cu azitromicină (vezi pct. 4.8).

Sildenafil

La voluntarii sănătoşi de sex masculin, nu s-a demonstrat apariţia unui efect al azitromicinei

(administrată în doză zilnică de 500 mg, timp de 3 zile) asupra ASC şi C a sildenafilului sau

max

principalului său metabolit.

Terfenadină

Studiile farmacocinetice au arătat că nu există interacţiuni între azitromicină şi terfenadină. Au fost

raportate cazuri rare în care posibilitatea unei astfel de interacţiuni nu poate fi exclusă total; cu toate

acestea nu au existat dovezi specifice despre apariţia unei astfel de interacţiuni.

Teofilină

Nu există date privind interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic în cazul administrării în

asociere a azitromicinei şi teofilinei, la voluntarii sănătoşi. Deoarece au fost raportate interacţiuni a

altor macrolide cu teofilină, se recomandă prudenţă la semnele care indică o creştere a concentraţiilor

de teofilină.

Triazolam

La 14 voluntari sănătoşi, administrarea azitromicinei, în doză de 500 mg în ziua 1 şi 250 mg în ziua 2,

concomitent cu 0,125 mg triazlolam, în ziua 2, nu a determinat un efect semnificativ asupra niciunuia

dintre parametrii farmacocinetici ai triazolamului, comparativ cu administrarea triazolam şi placebo.

Trimetoprim/sulfametoxazol

Administrarea în asociere a trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800mg) timp de 7 zile, cu 1200 mg

azitromicină în ziua 7, nu a determinat un efect semnificativ asupra concentraţilor plasmatice maxime,

expunerii totale sistemice sau excreţiei urinare a trimetoprimului sau sulfametoxazolului.

Concentraţiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare celor observate în alte studii.

Hidroxiclorochină

Azitromicina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cărora li se administrează medicamente despre

care se cunoaște că prelungesc intervalul QT, cu potențial de inducere a aritmiei cardiace, ca de

exemplu hidroxiclorochina.

Medicamențe cunoscute că prelungesc intervalul QT

Azitromicina nu trebuie administrată concomitent cu alte medicamente cunoscute că prelungesc

intervalul QT (vezi pct. 4.4).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există studii adecvate și bine controlate privind utilizarea azitromicinei la femeile gravide. Studiile

asupra reproducerii la animale au fost efectuate cu doze care produc toxicitate maternă moderată. În

aceste studii s-a observat că azitromicina traversează placenta dar nu există dovezi ale afectării fătului.

Siguranța azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce privește utilizarea a substanței active în timpul

sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie folosită în timpul sarcinii numai dacă beneficiile depășesc

riscurile.

Alăptarea

Azitromicina este excretată în laptele matern. Din cauza timpului de înjumătățire lung, este posibilă

acumularea în lapte. Informațiile disponibile din literatura publicată indică faptul că, în cazul utilizării

pe termen scurt, aceasta nu duce la cantități relevante din punct de vedere clinic în lapte. Nu s-au

observat reacții adverse grave la copiii alăptați.

Trebuie luată decizia de a întrerupe alăptarea sau de a întrerupe/ iniția sau nu tretamentul cu

azitromicină, luând în considerare beneficiile alaptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru

femeie.

Fertilitatea

În studiile de fertilitate efectuate pe șobolani, s-a observat în urma administrării de azitromicină o

scăderea a numărului de sarcini. Relevanța acestei observații nu este cunoscută la om.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu se cunosc date cu privire la efectul azitromicinei asupra capacităţii pacientului de a conduce

vehicule şi de a folosi utilaje. Scăderea acuității vizuale și vederea încețoșată pot influența capacitatea

de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje (pct. 4.8).

4.8 Reacţii adverse

Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice şi după punerea pe

piaţă, clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.

Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi

<1>

cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a

gravităţii.

Reacţii adverse aflate în relaţie posibilă sau probabilă cu azitromicina pe baza experienţei din

studiile clinice şi după punerea pe piaţă:

Foarte Frecvente Mai puțin Rare Cu frecvență

frecvent (≥ 1/100 și frecvente (≥ 1/10.000 și necunoscută

e < 1/10) (≥ 1/1.000 și < < 1/1.000)

(≥ 1/10) 1/100)

Infecții și Candidoza, Colită

infestări infecție pseudomembrano

vaginală, asă

pneumonie, (vezi pct. 4.4)

infecții fungice,

infecții

bacteriene,

faringite,

gastroenterită,

tulburări

respiratorii,

rinită candidoză

orală

Foarte Frecvente Mai puțin Rare Cu frecvență

frecvent (≥ 1/100 și frecvente (≥ 1/10.000 și necunoscută

e < 1/10) (≥ 1/1.000 și < < 1/1.000)

(≥ 1/10) 1/100)

Tulburări Leucopenie Trombocitopenie

hematologice Neutropenie Anemie

și limfatice Eozinofilie hemolitică

Tulburări ale Edem Reacții

sistemului angioneurotic anafilactice severe

imunitar Hipersensibilitat (parțial letale) de

e exemplu șoc

anafilactic

(vezi pct. 4.4)

Tulburări Anorexie

metabolice și

de nutriție

Tulburări Nervozitate, Agitație Agresivitate

psihice Insomnie Anxietate Delir

Halucinații

Tulburări ale Cefalee Amețeli Sincopă, convulsii

sistemului Somnolență Hipoestezie

nervos Disgeuzie hiperactivitate

Parestezie psihomotorie,

Anosmie, Ageuzie

Parosmie

Miastenia gravis

(vezi pct. 4.4)

Tulburări Scăderea acuității

oculare vizuale, vedere

încețoșată

Tulburări Tulburări de Deficiențe de auz

acustice și auz incluzând

Vertij

vestibulare surditate și / sau

tinitus

Tulburări Palpitații Torsada vârfurilor

cardiace (vezi pct. 4.4)

Aritmie (vezi pct.

4.4) inclusiv

tahicardie

ventriculară,

Electrocardiogram

a QT prelungită

(vezi pct. 4.4)

Tulburări Bufeuri Hipotensiune

veziculare arterială

Tulburări Dispnee,

respiratorii, Epistaxis

toracice și

mediastinale

Foarte Frecvente Mai puțin Rare Cu frecvență

frecvent (≥ 1/100 și frecvente (≥ 1/10.000 și necunoscută

e < 1/10) (≥ 1/1.000 și < < 1/1.000)

(≥ 1/10) 1/100)

Tulburări Diaree vărsături, Constipație, Pancreatită

gastrointestina dureri flatulență, Decolorarea

le dispepsie, limbii

adominale,

gastrită,

greață

disfagie,

distensie

abdominală,

uscăciunea

gurii, eructații,

ulcerații bucale,

hipersecreție

salivară

Tulburări Afectarea Insuficiență

hepatobiliare funcției hepatică (care

foarte rar a dus la

hepatice, icter

moarte) (vezi pct.

colestatic

4.4), hepatită

fulminantă,

necroză hepatică

Afecțiuni Dermatită, Reacții de Sindrom Stevens-

cutanate și ale erupții cutanate, fotosensibilitat Johnson

e, pustuloză Necroliză

țesutului prurit, urticarie,

exantematică epidermică toxică

subcutanat piele uscată,

generalizată Eritem polimorf

hiperhidroză

acută (PEGA)

Reacție indusă

de

medicament

cu eozinofilie

și simptome

sistemice

(sindrom

DRESS)

Tulburări Osteoartrita, Artralgii

musculo- mialgii, dureri

scheletice și de spate, dureri

ale țesutului de gât

conjunctiv

Tulburări Disurie Insuficiență renală

renale și ale Dureri renale acută

Nefrită

căilor urinare

interstițială

Tulburări ale Metroragie,

aparatului Tulburări

genital şi ale testiculare

sânului

Tulburări Durere la Edem

generale și la nivelul Astenie Stare

nivelul locului locului de generală de rău

de administrare Oboseală

administrare * Inflamație Edem facial

Durere toracică

la nivelul

Febră

locului de

Durere

administrare

Edem periferic

Foarte Frecvente Mai puțin Rare Cu frecvență

frecvent (≥ 1/100 și frecvente (≥ 1/10.000 și necunoscută

e < 1/10) (≥ 1/1.000 și < < 1/1.000)

(≥ 1/10) 1/100)

Investigații Scăderea Creșterea de

diagnostice numărului aspartat

de limfocite, aminotransferaz

Creșterea ei, creșterea

numărului alanin-

de aminotransferaz

eozinofile, ei, creșterea

scăderea bilirubinei,

bicarbonatul creșterea ureei,

ui plasmatic, creșterea

creșterea creatininei

bazifilelor, plasmatice,

creșterea creșterea

monocitelor, potasiului

creșterea plasmatic

neutrofilelor anormal,

creșterea

fosfatazei

alcaline

plasmatice,

creșterea

clorurilor,

creșterea

glucozei,

creșterea

trombocitelor ,

Leziuni, sCcoămdeprleiac ații

intoxicaţii şi hleegmataet odcer itului,

complicaţii cprreoșcteedreuari le

legate de buitcilaizrbatoen atului

procedurile sodic plasmatic

utilizate

Reacțiile adverse posibile sau probabile legate de profilaxia Mycobacterium avium complex și

tratamentul bazat pe experiența din studiile clinice și după supravegherea punerii pe piață. Aceste

reacții adverse sunt diferite de cele raportate pentru formele cu eliberare imediată sau formele cu

eliberare prelungită, fie după clasă sau frecvență:

Foarte frecvente Frecvente Rare

(≥ 1/10) (≥ 1/100 și < 1/10) (≥ 1/10.000 și <

1/1.000)

Tulburări metabolice și de Anorexie

nutriție

Tulburări ale sistemului Amețeli, cefalee, Hipoestezie

nervos parestezii,

disgeuzie

Tulburări oculare Afectarea vederii

Tulburări acustice și Surditate Deficiențe de auz,

vestibulare tinitus

Tulburări cardiace Palpitații

Tulburări gastrointestinale Diaree

Durere

abdominală

Greață

Flatulență

Discomfort abdominal

Scaune moi

Tulburări hepatobiliare Hepatită

Afecțiuni cutanate și ale Erupții cutanate Sindrom Stevens-

țesutului subcutanat Prurit Johnson

Reacții de

fotosensibilitate

Tulburări musculo-scheletice Artralgie

și ale țesutului conjunctiv

Tulburări generale și la Oboseală Astenie

nivelul locului de Stare generală de

administrare rău

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Evenimentele adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare celor

observate la doze uzuale.

Simptome

Simptomele tipice ale unui supradozaj cu antibiotice macrolide includ pierderea reversibilă a auzului,

greață severă, vărsături și diaree.

Tratament

În cazul supradozajului, se recomandă administrarea de cărbune medicinal și tratamentul simptomatic

general şi măsurile de susţinere indicate după cum este necesar.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Proprietăţi generale

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic; macrolide; azitromicină; cod ATC: J01FA10

Mod de acţiune:

Azitromicina este o azalidă, o sub-clasă de antibiotice macrolide. Prin legarea la nivelul subunităţii

ribozomale 50S, azitromicina evită translocarea lanţurilor peptidice de pe o parte a ribozomului pe

cealaltă parte. Ca urmare a acestui lucru, este împiedicată sinteza proteinelor ARN-dependente, în

organismele sensibile.

Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie

Pentru azitromicină ASC/CMI este parametrul principal în ceea ce priveşte

farmacocinetica/farmacodinamia, cel mai bine corelat cu eficacitatea azitromicinei.

În urma evaluării studiilor efectuate la copii, utilizarea azitromicinei nu este recomandată pentru

tratamentul malariei, nici ca monoterapie, nici asociată cu medicamente pe bază de clorochină sau

artemisinină, așa cum nu a fost stabilită nici non-inferioritatea față de medicamentele antimalarice

recomandate în tratamentul malariei necomplicate.

Mecanismul rezistenţei:

Rezistenţa la azitromicină poate fi moştenită sau dobândită. Există trei mecanisme principale de

rezistenţă la bacterii: modificarea locului de acţiune (ţintei), afectarea transportului antibioticului şi

modificarea antibioticului.

Există rezistenţă încrucişată completă între Streptococcus pneumoniae, Streptococcus beta-hemolitic

grup A, Enterococcus faecalis şi Staphylococcus aureus, inclusiv S. aureus rezistent la meticilină

(SARM) eritromicină, azitromicină, alte macrolide şi lincosamide.

Valori critice

EUCAST (Comitetul European pentru testarea sensibilităţii antimicrobiene)

Patogeni sensibil (mg/l) rezistent (mg/l)

Staphylococcus spp.1  1 > 2

Streptococcus spp. (Grupa A, B, C, G)1  0,25 > 0,5

Streptococcus pneumoniae1  0,25 > 0,5

Haemophilus influenzae Notă2 Notă2

Moraxella catarrhalis1  0,5 > 0,5

Neisseria gonorrhoeae Notă3 Notă3

1) Eritromicina poate fi folosită pentru determinarea sensibilității la azitromicină.

2) Dovezile clinice privind eficacitatea macrolidelor în infecțiile respiratorii cu H. influenzae sunt

contradictorii din cauza ratelor mari de vindecare spontană. În cazul în care este necesară testerea

oricărei macrolide împotriva acestor specii, trebuie folosite valorile epidemiologice limită pentru a

detecta tulpinile cu rezistență dobîndită. Valoare epidemiologică limită la azitromicină este 4 mg/L.

3) Azitromicina este întotdeauna folosită cu un alt agent eficient. În scopul testării pentru a

determina mecanismele de rezistență dobândită, valoarea epidemiologică limită este 1 mg/L.

Sensibilitate:

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia din punct de vedere geografic şi în timp pentru speciile

selectate astfel încât sunt importante informaţiile locale privind rezistenţa, în special în cazul tratării

infecţiilor severe. Dacă este necesar, trebuie urmate opiniile experţilor atunci când prevalenţa locală a

rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în cazul

anumitor tipuri de infecţii.

Microorganismele patogene pentru care rezistenţa poate fi o problemă: prevalenţa rezistenţei este

egală sau mai mare de 10%, în cel puţin o ţară din Uniunea Europeană.

Tabel referitor la sensibilitate

Specii frecvent sensibile

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Haemophilus influenzae*

Moraxella catarrhalis*

Alte microorganisme

Chlamydophila pneumoniae

Chlamydia trachomatis

Legionella pneumophila

Mycobacterium avium

Mycoplasma pneumoniae*

Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv

Staphylococcus aureus*

Streptococcus agalactiae

Streptococcus pneumoniae*

Streptococcus pyogenes*

Alte microorganisme

Ureaplasma urealyticum

Microrganisme rezistente natural

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv

Staphylococcus aureus – tulpinile rezistente la meticilină şi la eritromicină

Streptococcus pneumoniae -tulpinile rezistente la penicilină

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Escherichia coli

Pseudomonas aeruginosa

Klebsiella spp.

Microorganisme anaerobe Gram-negativ

Grupul Bacteroides fragilis

* Eficacitatea clinică este demonstrată de microorganismele sensibile izolate pentru indicaţiile clinice

aprobate.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Biodisponibilitatea azitromicinei după administrarea orală este de aproximativ 37%. Concentraţiile

plasmatice maxime sunt atinse după 2-3 ore de la administrarea medicamentului.

Distribuţie

După administrarea orală, azitromicina este distribuită în întregul organism. Studiile farmacocinetice

au demonstrat în mod clar valori mai mari de azitromicină în ţesuturi decât în plasmă (de până la 50

ori concentraţia plasmatică maximă observată). Aceasta indică faptul că medicamentul se distribuie în

ţesuturi în cantităţi considerabile.

Concentraţiile în ţesuturile infectate, cum sunt plămânii, amigdalele şi ţesutul prostatic sunt mai mari

decât CMR90 a microorganismelor patogene care apar cel mai frecvent după o doză unică de 500 mg.

Legarea azitromicinei de proteinele plasmatice este variabilă, în funcţie de concentraţia plasmatică, de

la 52% la 0,05 mg/l până la 12% la 0,5 mg/l. Volumul de distribuţie la starea de echilibru este de 31,1

l/kg.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare urmează îndeaproape timpul de înjumătăţire la nivel

tisular, de la 2 la 4 zile.

Aproximativ 12% dintr-o doză de azitromicină administrată intravenos se excretă nemodificată în

urină, pe parcursul unei perioade de 3 zile. Concentraţii mari de azitromicină nemodificată au fost

decelate în bilă la om. Aici au fost evidenţiaţi, de asemenea, zece metaboliţi (formaţi prin N- şi

O-demetilare, prin hidroxilarea desosaminei şi inelelor de aglicon şi prin divizarea cladinozei

conjugate). O comparaţie a cromatografiei lichide şi a metodelor de evaluare microbiologică arată că

metaboliţii sunt inactivi din punct de vedere microbiologic.

La animale, concentraţii mari de azitromicină au fost găsite în fagocite. De asemenea, s-a observat că

în timpul fagocitozei active sunt eliberate concentraţii mai mari de azitromicină decât în timpul

fagocitozei inactive. La animale, s-a observat că acest proces contribuie la acumularea de azitromicină

în ţesuturile infectate.

Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală

După administrarea orală a unei doze unice de azitromicină de 1 g, C medie şi ASC au crescut

max 0-120

cu 5,1% şi, respectiv cu 4,2% la subiecţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (RFG – rata

de filtrare glomerulară de 10-80 ml/min) comparativ cu cei cu funcţia renală normală (RFG >80

ml/min). La subiecţii cu insuficienţă renală severă, C medie şi ASC au crescut cu 61% şi

max 0-120

respectiv cu 33%, comparativ cu subiecţii cu funcţie renală normală.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, nu există nicio dovadă a unei modificări

semnificative în farmacocinetica azitromicinei, comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală.

La aceşti pacienţi, regăsirea în urină a azitromicinei pare să crească, probabil pentru a compensa

scăderea clearance-ului hepatic.

Vârstnici

Farmacocinetica azitromicinei la persoanele vârstnice de sex masculin a fost similară cu cea de la

adulţii tineri; cu toate acestea, deşi au fost observate concentraţii maxime mai mari (crescute cu 30-

50%) la persoanele de sex feminin în vârstă, nu a avut loc o acumulare semnificativă.

Nou-născuţi, copii mici, copii şi adolescenţi

Farmacocinetica a fost studiată la copii cu vârsta între 4 luni-15 ani, administrându-se capsule, granule

sau suspensie. La o doză de 10 mg/kg în ziua 1, urmată de 5 mg/kg în zilele 2-5, C atinsă este uşor

max

mai mică decât la adulţi, cu 224 μg/l la copii în vârstă de 6 luni-5 ani după 3 zile de administrare şi cu

383 μg/l la cei în vârstă de 6-15 ani. Timpul de înjumătăţire plasmatică de 36 h la copiii mai mari s-a

încadrat în intervalul aşteptat de la adulţi.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În testele efectuate la animale în care s-au utilizat doze mai mari de 40 de ori decât dozele clinice

terapeutice, azitromicina a determinat fosfolipidoză reversibilă, dar, de regulă, nicio consecinţă

toxicologică reală nu a fost observată, ca fiind asociată cu aceasta. Relevanţa acestei observaţii este

necunoscută la persoanele cărora li se administrează azitromicină în conformitate cu recomandările.

Investigaţiile electrofiziologice au arătat că azitromicina prelungeşte intervalului QT.

Potenţial mutagen:

Nu există nicio dovadă cu privire la potenţialul pentru mutaţii genetice şi cromozomiale în modelele

de teste in vivo şi in vitro.

Toxicitate asupra funcţiei de reproducere:

În studiile cu privire la embrio-toxicitate efectuate la şoareci şi şobolani nu s-au observat efecte

teratogene. La şobolan, dozele de azitromicină de 100 şi 200 mg/kg/zi au dus la o uşoară întârziere în

osificarea fetală şi în creşterea în greutate a mamei. În studiile peri-/postnatale la şobolani, au fost

observate o uşoară întârziere în dezvoltarea fizică şi întârzierea apariţiei reflexelor, în urma

tratamentului cu doze de azitromicină ≥ 50 mg /kg/zi.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sucroză

Gumă xantan (E415)

Hidroxipropilceluloză

Fosfat trisodic anhidru

Dioxid de siliciu coloidal anhidru (E551)

Aspartam (E 951)

Aromă de banană (conține sulfiți)

Aromă de cremă de vanilie (conține alcool benzilic)

Aromă de cireșe (conține sulfiți)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

Flacon nedeschis cu pulbere uscată: 3 ani.

Suspensie reconstituită: 10 zile.

Suspensia reconstituită: A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Flacon nedeschis: A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacoane din PEÎD, cu capac cu sistem de închidere securizat pentru copii din PP/ PE.Seringă

dozatoare din PE/PP (10 ml), gradată în diviziuni de 0,25 ml.

Ambalaje cu pulbere echivalent la azitromicină 400 mg. Conţinutul flaconului după reconstituire: 20

ml.

De asemenea, este inclusă o seringă dozatoare din plastic (10 ml), gradată în diviziuni a 0,25 ml.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Pregătirea suspensiei:

Agitaţi pulberea uscată. Pentru 20 ml (400 mg) de suspensie reconstituită adăugaţi 10,5 ml apă

purificată la pulbere.

Agitaţi bine până se obţine o suspensie omogenă, de culoare albă până la aproape albă.

Pentru administrare, adaptorul seringii trebuie să fie plasat în gâtul flaconului şi opritorul trebuie să

fie deschis.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sandoz Pharmaceuticals S.R.L.

Calea Floreasca, nr. 169A

Clădirea A, etaj 1, sector 1, 014459,

București, România

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

5097/2012/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoire Autorizare-Octombrie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Martie 2024