Azitromicină Rompharm 500 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă

Prospect Azitromicină Rompharm 500 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă

Producator: S.C. Rompharm Company S.R.L.

Clasa ATC: Antibiotice de uz sistemic, macrolide, codul ATC: J01FA10.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15864/2025/01-02 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Azitromicină Rompharm 500 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conține azitromicină 500 mg (sub formă de azitromicină dihidrat).

Excipient cu efect cunoscut:

Acest medicament conține sodiu 115 mg (5 mmol) pe flacon.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluţie injectabilă.

Pulbere sterilă, albă sau aproape albă.

4 DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Azitromicină Rompharm este indicată la adulți pentru tratamentul infecțiilor provocate de

microorganisme sensibile la azitromicină (vezi pct. 5.1), în afecțiunile enumerate mai jos:

• pneumonie dobândită în comunitate cauzată de Chlamydia pneumoniae, Haemophilus influenzae,

Legionella pneumophila, Moraxella catarrhalis, Mycoplasma pneumoniae, Staphylococcus aureus sau

Streptococcus pneumoniae la pacienții care necesită inițial terapie intravenoasă;

• boală inflamatorie pelvină (PID) cauzată de Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae sau

Mycoplasma hominis, la pacienții care necesită inițial terapie intravenoasă.

Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice oficiale cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Adulți

• Pneumonie dobândită în comunitate: 500 mg azitromicină în perfuzie intravenoasă o dată pe zi timp

de cel puțin două zile; urmată de 500 mg azitromicină pe cale orală o dată pe zi. Întregul tratament

durează între șapte și zece zile.

• Boală inflamatorie pelvină (PID), inclusiv infecțiile urogenitale, cum ar fi endometrita și salpingita:

500 mg azitromicină în perfuzie intravenoasă o dată pe zi, timp de una până la două zile; urmată de

250 mg azitromicină pe zi, o dată pe zi, timp de cinci până la șase zile. Tratamentul durează șapte zile.

Trebuie urmate ghidurile clinice adecvate atunci când se planifică schimbarea tratamentului de la

terapia intravenoasă la cea orală (vezi pct. 4.4 și 5.1).

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici care necesită tratament cu azitromicină.

Deoarece la vârstnici pot apărea afecțiuni proaritmice, se recomandă o atenție deosebită datorită

riscului de aritmii cardiace și de torsadă a vârfurilor (vezi pct. 4.4).

Insuficienţa renală

Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (RFG

30 – 80 ml/minut/1,73 m2). Este necesară prudență atunci când azitromicina este administrată la

pacienții cu insuficiență renală severă (RFG < 30 ml/minut/1,73 m2) (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Insuficienţa hepatică

Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, dar

medicamentul trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu afecțiuni hepatice semnificative (vezi pct.

4.4). Azitromicina nu a fost studiată la acești pacienţi.

Copii și adolescenți

Eficacitatea și siguranța azitromicinei ca pulbere pentru soluție perfuzabilă pentru tratamentul

infecțiilor la copii și adolescenți nu au fost stabilite.

Mod de administrare

Odată ce Azitromicină Rompharm 500 mg pulbere este reconstituită și diluată se va administra prin

perfuzie intravenoasă.

Azitromicină Rompharm 500 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă trebuie administrat după cum

urmează: intravenos timp de 3 ore la o concentrație de 1 mg/ml sau timp de 1 oră la o concentrație de

2 mg/ml. Concentrațiile mai mari trebuie evitate deoarece reacțiile locale la locul perfuziei au apărut la

toți pacienții care au primit concentrații mai mari de 2 mg/ml.

Se recomandă ca o doză de 500 mg de azitromicină sub formă de pulbere pentru soluție perfuzabilă,

preparată în conformitate cu instrucțiunile de reconstituire și diluare, să fie administrate ca perfuzie

intravenoasă, timp de cel puțin 60 de minute. Azitromicină Rompharm 500 mg pulbere pentru

soluție perfuzabilă nu trebuie administrat sub formă de bolus intravenos sau ca injecție

intramusculară, vezi pct. 4.4.

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct.

6.6.

4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate la azitromicină, eritromicină sau la oricare dintre antibioticele macrolide sau

ketolide sau la oricare dintre excipienții medicamentului enumerați la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Hipersensibilitate

La fel ca în cazul eritromicinei și al altor macrolide, au fost raportate reacții alergice grave rare

inclusiv angioedem și anafilaxie (rareori letală), reacții dermatologice, inclusiv pustuloză exantematică

generalizată acută (PEGA), sindromul Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (NET)

(rareori letală) și reacții adverse la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS). Unele

dintre aceste reacții asociate cu azitromicină au determinat simptome recurente și au necesitat o

perioadă de observație și tratament mai îndelungată.

În cazul în care apare o reacție alergică, administrarea medicamentului trebuie întreruptă și trebuie

instituit tratamentul corespunzător. Medicii trebuie să fie conștienți că simptomele alergice pot să

reapară la întreruperea tratamentului simptomatic.

Hepatotoxicitate

Deoarece calea principală de eliminare a azitromicinei este cea hepatică, azitromicina trebuie utilizată

cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice semnificative. Cazuri de hepatită fulminantă au fost

raportate în timpul utilizării azitromicinei, cu potenţial de insuficienţă hepatică cu risc vital (vezi pct.

4.8). S-ar putea ca unii pacienți să fi avut boli hepatice pre-existente sau să fi luat alte medicamente

hepatotoxice.

În cazul unor semne şi simptome de disfuncţie hepatică, cum sunt astenia rapid instalată asociată cu

icter, urină închisă la culoare, tendinţă la sângerări sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate

imediat investigaţiile / testele funcţiei hepatice. Administrarea azitromicinei trebuie oprită dacă apare

disfuncţia hepatică.

Derivați de ergot

La pacienții tratați cu derivați de ergot, ergotismul a fost precipitat prin administrarea concomitentă a

unor antibiotice macrolide. Nu există date cu privire la posibilitatea unei interacțiuni între azitromicină

și ergot. Cu toate acestea, din cauza posibilității teoretice a apariţiei ergotismului, azitromicina şi

derivații de ergot nu trebuie administrate concomitent (vezi pct.4.5).

Prelungirea repolarizării cardiace şi a intervalului QT

Prelungirea repolarizării cardiace și a intervalului QT, conferind un risc de a dezvolta aritmii cardiace

și torsada vârfurilor, au fost observate în timpul tratamentului cu alte macrolide, inclusiv azitromicină

(vezi pct. 4.8). Întrucât următoarele cazuri sunt asociate cu aritmii ventriculare (inclusiv torsada

vârfurilor), care pot duce la stop cardiac, azitromicina trebuie utilizată cu prudență în condiții

proaritmice (în special la femei și vârstnici):

• Cu prelungirea intervalului QT, congenitală sau diagnosticată.
• Cărora li se administrează tratament cu alte substanţe active care prelungesc intervalul QT, cum sunt

medicamente antiaritmice din clasa IA (chinidină și procainamidă) şi clasa III (dofetilid, amiodaronă

și sotalol), cisapridă şi terfenadină; medicamente antipsihotice cum este pimozida; antidepresive cum

este citalopramul; fluorochinolone cum sunt moxifloxacina, levofloxacina și hidroxiclorochină.

• Cu tulburări ale echilibrului electrolitic, în special hipopotasemie şi hipomagneziemie.
• Cu bradicardie relevantă din punct de vedere clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă.

Suprainfecţie

Similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a suprainfecţiei

cu microorganisme rezistente, inclusiv fungi.

Diareea asociată cu Clostridioides difficile

Diareea asociată cu Clostridioides difficile (DACD) a fost raportată la utilizarea aproape a tuturor

medicamentelor antibacteriene, inclusiv azitromicina, şi poate evolua în severitate de la diaree uşoară

la colita letală. Tulpinile de C. difficile produc hipertoxinele A și B care contribuie la dezvoltarea

DACD. Tulpinile de C. difficile care produc hipertoxina determină creşterea morbidităţii şi

mortalităţii, pentru că aceste infecţii pot fi rezistente la terapia antimicrobiană şi pot necesita

colectomie. De aceea, DACD trebuie avută în vedere la toţi pacienţii care prezintă diaree în timpul sau

după administrarea oricăror antibiotice. O anamneză atentă este necesară atunci când DACD a fost

raportată la mai mult de 2 luni după administrarea medicamentelor antibacteriene. Întreruperea

tratamentului cu azitromicină şi administrarea unui tratament specific pentru C. difficile trebuie luate

în considerare.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml/minut/1,73 m2) s-a observat o creştere de

33 % a expunerii sistemice la azitromicină (vezi pct. 5.2).

Miastenia gravis

Exacerbarea simptomelor de miastenia gravis sau declanşarea unui sindrom de miastenia au fost

raportate la pacienţi în tratament cu azitromicină (vezi pct. 4.8).

Infecții cu Streptococcus

Penicilina este de obicei prima alegere pentru tratamentul faringitei / amigdalitei datorate

Streptococcus pyogenes și, de asemenea, pentru profilaxia febrei reumatice acute. Azitromicina este în

general eficientă împotriva streptococului din orofaringe, dar nu sunt disponibile date care să

demonstreze eficacitatea azitromicinei în prevenirea febrei reumatice acute.

Un preparat cu activitate antibacteriană anaerobă trebuie utilizat împreună cu azitromicină dacă se

suspectează că infecția este cauzată de un microorganism anaerob.

Siguranța azitromicinei intravenoase peste durata descrisă în studiile clinice la pacienți cu pneumonie

dobândită în comunitate și boală inflamatorie pelvină nu a fost demonstrată (vezi pct. 5.1).

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea pentru prevenirea sau tratamentul Complexului Mycobacterium Avium (CMA)

la copii și adolescenți nu au fost stabilite.

Siguranța și eficacitatea azitromicinei administrată în perfuzie intravenoasă pentru tratamentul

infecțiilor la copii sub 18 ani nu au fost stabilite.

Azitromicina (azitromicina sub formă de pulbere pentru soluție perfuzabilă) trebuie reconstituită și

diluată conform instrucțiunilor și trebuie administrată sub formă de perfuzie intravenoasă timp de cel

puțin 60 de minute.

Nu trebuie administrat sub formă de bolus intravenos sau ca injecție intramusculară (vezi pct. 4.2 și

6.6).

Azitromicină Rompharm 500 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă conține sodiu

Acest medicament conține 115 mg sodiu pe flacon, echivalent cu aproximativ 5,7 % din doza maximă

zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Medicamente care provoacă prelungirea intervalului QT

Azitromicina trebuie utilizată cu prudență la pacienții cărora li se administrează medicamente despre

care se știe că prelungesc intervalul QT cu potențial de a induce aritmii cardiace (de exemplu,

hidroxiclorochină) (vezi pct. 4.4).

Antiacide

Într-un studiu de farmacocinetică în care s-au evaluat efectele administrării simultane a antiacidelor cu

azitromicina, nu a fost observat niciun efect asupra biodisponibilității totale, deși concentrațiile

plasmatice maxime s-au redus cu aproximativ 25 %.

Administrarea de antiacide pe cale orală nu este considerată ca având un efect asupra distribuției

azitromicinei administrată intravenos.

Cetirizină

La voluntarii sănătoși, administrarea concomitentă timp de 5 zile a azitromicinei cu cetirizină 20 mg la

starea de echilibru, nu a determinat nicio interacțiune farmacocinetică și nici modificări semnificative

ale intervalului QT.

Didanozină (Dideoxinozină)

La șase subiecţi HIV pozitivi administrarea unei doze zilnice de 1200 mg azitromicină concomitent cu

o doză zilnică de 400 mg didanozină nu a părut să influenţeze proprietăţile farmacocinetice ale

didanozinei la starea de echilibru, comparativ cu placebo.

Digoxină și colchicină (substraturile gp-P)

S-a raportat că administrarea concomitentă de antibiotice macrolide, inclusiv azitromicină, cu

substraturi ale glicoproteinei-P cum sunt digoxina și colchicina, duce la creșterea concentrațiilor serice

ale substraturilor glicoproteinei-P. Prin urmare, dacă azitromicina și substraturile glicoproteinei-P,

precum digoxina sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea de creștere a

concentrațiilor serice ale digoxinei. În timpul tratamentului cu azitromicină și după întreruperea

acestuia este necesară monitorizarea clinică și dacă e posibil, a concentrațiilor serice ale digoxinei.

Zidovudină

Administrarea a 1000 mg azitromicină în doză unică și 1200 mg sau 600 mg azitromicină în doze

repetate a avut un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a

zidovudinei sau a metabolitului său glucuronidat. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a

crescut concentraţiile zidovudinei fosforilate, metabolit activ clinic, în celulele mononucleare din

sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este incertă, dar poate fi în beneficiul pacienţilor.

Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu sistemul hepatic al citocromului P450. Se

presupune că nu au loc interacţiunile farmacocinetice observate la eritromicină sau alte macrolide. În

cazul azitromicinei nu are loc inducţia sau inactivarea citocromului P450 hepatic prin intermediul

complexului citocrom-metabolit.

Derivații de ergot (Ergotamină)

Din cauza posibilității teoretice a apariției ergotismului, utilizarea concomitentă de azitromicină și

derivați de ergot nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Au fost realizate studii farmacocinetice privind interacţiunea dintre azitromicină şi următoarele

medicamente cunoscute pentru metabolizarea semnificativă mediată de citocromul P450.

Atorvastatină

Coadministrarea de atorvastatină (10 mg zilnic) şi azitromicină (500 mg zilnic) nu influențează

concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza testului de inhibiţie a HMG CoA-reductazei). Cu

toate acestea, după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de rabdomioliză la pacienţi trataţi cu

azitromicină şi statine.

Carbamazepină

Într-un studiu de interacțiune farmacocinetică la voluntari sănătoși, nu au fost observate efecte

semnificative ale concentrațiilor plasmatice ale carbamazepinei sau metabolitului său activ la pacienții

care au utilizat concomitent azitromicină.

Cimetidină

Nu au fost observate modificări în farmacocinetica azitromicinei într-un studiu de farmacocinetică

care a investigat efectele unei doze unice de cimetidină administrată cu 2 ore înainte de azitromicină

asupra farmacocineticii azitromicinei.

Anticoagulante orale de tip cumarinic

Într-un studiu de interacțiune farmacocinetică, azitromicina nu a determinat modificarea efectului

anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntari sănătoși. În perioada de

după punerea pe piață au existat rapoarte de potențare a efectelor anticoagulante după administrarea

concomitentă de azitromicină și anticoagulante orale de tip cumarinic. Cu toate că nu s-a putut

determina o relație cauzală, trebuie luată în considerare creșterea frecvenței monitorizării timpului de

protrombină atunci când se utilizează azitromicină la pacienții în tratament cu anticoagulante orale de

tip cumarinic.

Ciclosporină

Într-un studiu de farmacocinetică realizat la voluntari sănătoşi la care s-a administrat pe cale orală o

doză de 500 mg/zi azitromicină timp de 3 zile şi apoi o doză unică pe cale orală de 10 mg/kg

ciclosporină, rezultatele parametrilor farmacocinetici C şi ASC au fost semnificativ crescute. Ca

max 0-5

urmare, se cere precauţie la administrarea concomitentă a acestor medicamente. Dacă este necesară

administrarea concomitentă, concentraţiile de ciclosporină trebuie monitorizate și se ajustează în mod

corespunzător doza.

Efavirenz

Administrarea zilnică a unei doze unice de 600 mg azitromicină concomitent cu 400 mg efavirenz

timp de 7 zile nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic.

Fluconazol

Coadministrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a modificat farmacocinetica unei doze

unice de 800 mg fluconazol. Expunerea totală şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale azitromicinei au

rămas neschimbate după coadministrarea fluconazolului; totuşi s-a observat o scădere nesemnificativă

clinic a C (18 %) a azitromicinei.

max

Indinavir

Administrare concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a determinat efecte statistic

semnificative asupra farmacocineticii indinavirului administrat în doză de 800 mg, de 3 ori pe zi, timp

de 5 zile.

Metilprednisolon

Într-un studiu de interacțiune farmacocinetică la voluntari sănătoși, azitromicina nu a determinat efecte

semnificative asupra farmacocineticii metilprednisolonului.

Midazolam

La voluntari sănătoși, administrarea concomitentă de azitromicină 500 mg/zi timp de 3 zile nu a

determinat modificări semnificative clinic asupra farmacocineticii și farmacodinamiei unei doze unice

de 15 mg midazolam.

Nelfinavir

Administrarea concomitentă de azitromicină (1200 mg) şi nelfinavir (750 mg de trei ori pe zi) a

determinat creşterea concentraţiilor azitromicinei la atingerea stării de echilibru. Nu au fost observate

reacţii adverse clinic semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei.

Rifabutină

Administrarea concomitentă de azitromicină şi rifabutină nu influențează concentraţia plasmatică a

niciunuia dintre medicamente. La pacienţii trataţi concomitent cu azitromicină şi rifabutină a fost

observată neutropenie. Deşi neutropenia a fost raportată cu utilizarea rifabutinei, nu s-a stabilit o

relaţie de cauzalitate la asocierea cu azitromicină (vezi pct. 4.8).

Sildenafil

La voluntari sănătoși de sex masculin, nu a fost observat vreun efect al utilizării azitromicinei (500 mg

pe zi timp de 3 zile) asupra ASC și C pentru sildenafil sau metabolitul său circulant principal.

max

Terfenadină

În studiile farmacocinetice nu s-au raportat interacțiuni între azitromicină și terfenadină. Au existat

cazuri rare în care posibilitatea unei interacțiuni nu a putut fi complet exclusă; totuşi nu a existat o

dovadă concretă că ar fi avut loc o astfel de interacţiune.

Teofilină

Nu s-a evidențiat vreo interacțiune farmacocinetică semnificativă clinic la administrarea concomitentă

de azitromicină și teofilină la voluntari sănătoși.

Triazolam

La 14 voluntari sănătoși, administrarea concomitentă de azitromicină 500 mg în ziua 1 și 250 mg în

ziua 2, împreună cu 0,125 mg triazolam în ziua 2 nu a determinat efecte semnificative a niciunui

parametru farmacocinetic al triazolamului, comparativ cu grupul tratat cu triazolam și placebo.

Trimetoprim/sulfametoxazol

Administrarea concomitentă de trimetoprim/sulfametoxazol de două ori pe zi (160 mg/800 mg) timp

de 7 zile cu azitromicină 1200 mg administrată în ziua a 7-a, nu a avut efecte semnificative asupra

concentrațiilor maxime, expunerii totale sau excreției urinare a trimetoprimului sau

sulfametoxazolului. Concentrațiile serice ale azitromicinei au fost similare celor observate în alte

studii.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu sunt disponibile date adecvate privind utilizarea de azitromicină la femeile gravide. În studiile de

toxicitate asupra funcției de reproducere la animale, s-a demonstrat că azitromicina traversează

placenta, însă nu au fost observate efecte teratogene. Siguranța azitromicinei nu a fost confirmată în

ceea ce privește utilizarea substanței active în timpul sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie

utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiul depășeste riscul.

Alăptarea

Azitromicina trece în laptele matern, dar nu există studii adecvate şi bine controlate la femeile care

alăptează, care să caracterizeze farmacocinetica azitromicinei în urma excreţiei în laptele matern.

Deoarece nu se cunoaște dacă azitromicina poate avea efecte adverse asupra nou-născutului, alăptarea

nu este recomandată în timpul tratamentului cu azitromicină.

Fertilitatea

În cadrul studiilor de fertilitate efectuate la șobolan, după administrarea azitromicinei, s-a observat

scăderea ratei de fertilitate. Nu se cunoaşte relevanţa acestei observaţii la om.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu există dovezi care să demonstreze că azitromicina ar putea avea influenţă asupra capacităţii de a

conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice şi după punerea pe

piaţă, în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este definită

utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin

frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă

necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă,

reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Reacţiile adverse posibile sau probabil asociate administrării azitromicinei, conform studiilor

clinice şi după punerea pe piaţă:

Clasificare pe aparate, sisteme şi Frecvență Reacția adversă

organe

Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Candidoză

Infecție vaginală

Pneumonie

Infecție fungică

Infecție bacteriană

Faringită

Gastroenterită

Tulburare respiratorie

Rinită

Candidoză orală

Cu frecvenţă necunoscută Colită pseudomembranoasă

(vezi pct. 4.4)

Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente Leucopenie

Neutropenie

Eozinofilie

Cu frecvenţă necunoscută Trombocitopenie

Anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Angioedem

Hipersensibilitate

Cu frecvenţă necunoscută Reacție anafilactică

(vezi pct. 4.4)

Tulburări metabolice şi de nutriţie Mai puţin frecvente Anorexie

Tulburări psihice Mai puţin frecvente Nervozitate

Insomnie

Rare Agitație

Cu frecvenţă necunoscută Agresivitate

Anxietate

Delir

Halucinație

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee

Mai puţin frecvente Amețeală

Somnolenţă

Disgeuzie

Parestezie

Cu frecvenţă necunoscută Sincopă, convulsii

Hipoestezie

Hiperactivitate psihomotorie

Anosmie

Ageuzie

Parosmie

Miastenia gravis (vezi pct. 4.4)

Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări de vedere

Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Afecțiuni ale urechii

Vertij

Cu frecvenţă necunoscută Tulburări de auz, inclusiv

surditate și/sau tinitus

Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Palpitații

Cu frecvenţă necunoscută Torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4)

Aritmie (vezi pct. 4.4) incluzând

tahicardie ventriculară

Prelungirea intervalului QT pe

electrocardiogramă (vezi pct.

4.4)

Tulburări vasculare Mai puţin frecvente Bufeuri

Cu frecvenţă necunoscută Hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice şi Mai puţin frecvente Dispnee

mediastinale Epistaxis

Tulburări gastrointestinale Foarte frecvente Diaree

Frecvente Vărsături

Durere abdominală

Greață

Mai puţin frecvente Constipaţie

Flatulență

Dispepsie

Gastrită

Disfagie

Distensie abdominală

Xerostomie

Eructație

Ulcerații bucale

Hipersecreție salivară

Cu frecvenţă necunoscută Pancreatită

Modificări de culoare a limbii

Tulburări hepatobiliare Rare Funcţie hepatică anormală

Icter colestatic

Cu frecvenţă necunoscută Insuficienţă hepatică (care a

condus în cazuri rare la deces)

(vezi pct. 4.4),

Hepatită fulminantă

Necroză hepatică

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Mai puţin frecvente Erupție cutanată tranzitorie

subcutanat Prurit

Urticarie

Dermatită

Xerodermie

Hiperhidroză

Rare Reacție de fotosensibilitate,

Pustuloză exantematoasă

generalizată acută (PEGA)

Cu frecvenţă necunoscută Sindrom Stevens-Johnson

Necroliză epidermică toxică

Eritem polimorf

Reacție adversă la medicament

cu eozinofilie și simptome

sistemice (DRESS)

Tulburări musculo-scheletice şi ale Mai puţin frecvente Artroză

ţesutului conjunctiv Mialgie

Durere de spate

Durere la nivelul gâtului

Cu frecvenţă necunoscută Artralgie

Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente Disurie

Durere de cauză renală

Cu frecvenţă necunoscută Insuficienţă renală acută

Nefrită interstiţială

Tulburări ale aparatului genital şi Mai puţin frecvente Metroragie,

ale sânului Tulburări testiculare

Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Durerea la locul de injectare

locului de administrare Inflamație la locul de injectare

Mai puţin frecvente Edem

Astenie

Stare generală de rău

Fatigabilitate

Edem al feței

Durere toracică

Pirexie

Durere

Edem periferic

Investigații diagnostice Frecvente Scădere a numărului de limfocite

Creștere a numărului de

eozinofile

Scădere a concentraţiei

plasmatice de bicarbonat

Creștere a numărului de bazofile

Creștere a numărului de

monocite

Creștere a numărului de

neutrofile

Mai puţin frecvente Aspartat aminotransferaza

crescută

Alanil aminotransferaza crescută

Bilirubină crescută în sânge

Uree crescută în sânge

Creatinina crescută în sânge

Valori anormale ale potasiului în

sânge

Fosfataza alcalină crescută în

sânge

Creșterea clorului seric

Creșterea glucozei în sânge

Creșterea numărului de

trombocite

Scăderea hematocritului

Bicarbonat crescut

Valori anormale ale sodiului

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii Mai puţin frecvente Complicație după procedura de

legate de procedurile utilizate administrare

Reacții adverse posibil sau probabil legate de profilaxia sau tratamentul infecțiilor provocate de

Complexul Mycobacterium Avium (CAM) bazate pe experiența acumulată din studiile clinice și din

supravegherea după punerea pe piață. Aceste reacții adverse diferă de cele raportate la administrarea

formelor farmaceutice cu eliberare imediată sau prelungită, fie din punct de vedere al tipului, fie din

punct de vedere al frecvenței:

Clasificare pe aparate, sisteme şi Frecvență Reacții adverse

organe

Tulburări metabolice şi de nutriţie Frecvente Anorexie

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Ameţeli

Cefalee

Parestezie

Disgeuzie

Mai puţin frecvente Hipoestezie

Tulburări oculare Frecvente Tulburări de vedere

Tulburări acustice şi vestibulare Frecvente Surditate

Mai puţin frecvente Afectare a auzului

Tinitus

Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Palpitații

Tulburări gastrointestinale Foarte frecvente Diaree

Durere abdominală

Greaţă

Flatulenţă

Disconfort abdominal

Scaune moi

Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Hepatită

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Frecvente Erupţie cutanată tranzitorie

subcutanat Prurit

Mai puţin frecvente Sindrom Stevens-Johnson

Reacţie de fotosensibilizare

Tulburări musculo-scheletice şi ale Frecvente Artralgie

ţesutului conjunctiv

Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Fatigabilitate

locului de administrare

Mai puţin frecvente Astenie

Stare generală de rău

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din RomâniaStr. Aviator Sănătescu

nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Evenimentele adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare cu cele

observate la doze uzuale. Simptomele tipice ale supradozajului cu antibiotice macrolide includ

pierderea reversibilă a auzului, greață severă, vărsături și diaree.

În caz de supradozaj, sunt indicate după caz, măsuri generale simptomatice și de susținere.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Antibiotice de uz sistemic, macrolide, codul ATC: J01FA10.

Mecanism de acţiune

Azitromicina este un antibiotic macrolidic, din grupa azalidelor.

Molecula este constituită prin adăugarea unui atom de azot la inelul lactonic al eritromicinei A.

Denumirea chimică a azitromicinei este 9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A. Greutatea

moleculară este de 749,0. Prin legarea la subunitatea 50S ribozomală, azitromicina împiedică

translocarea lanţurilor peptidice de la un capăt al ribozomului la celălalt. Drept consecinţă, la

organismele susceptibile sinteza proteică ARN-dependentă este împiedicată.

Relații farmacocinetice/farmacodinamice (FC/FD)

Pentru azitromicină, ASC / MIC este parametrul principal în ceea ce privește FC/FD care se corelează

cel mai bine cu eficacitatea azitromicinei.

Mecanismul rezistenței

Rezistenţa la azitromicină poate fi naturală sau dobândită. Există trei mecanisme principale de

rezistenţă bacteriană: modificarea locului ţintă, modificarea transportului antibioticului şi modificări

ale antibioticului.

Există rezistenţă completă încrucişată între: Steptococcus pneumoniae, streptococul beta-hemolitic de

grup A, Enterococcus faecalis și Staphylococcus aureus, incluzând S. aureus meticilino-rezistent

(SAMR) la eritromicină, azitromicină, alte macrolide şi lincosamide.

Valorile critice la testarea sensibilităţii

Criteriile interpretative CMI (concentrație minimă inhibitorie) pentru testarea sensibilității au fost

stabilite de către EUCAST (Comitetul European de Testare a Susceptibilităţii Antimicrobiene) pentru

azitromicină enumerate aici:https://www.ema.europa.eu/documents/other/minimum-inhibitory-

concentration-mic-breakpoints_en.xlsx.

Sensibilitatea

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel încât

sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe.

Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de

aşa natură, încât utilitatea medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul

întrebării.

Tabel referitor la sensibilitate

Specii frecvent sensibile

Microorganisme aerobe Gram-pozitive

Staphylococcus aureus meticilino-sensibil

Streptococcus pneumoniae penicilino-sensibil

Streptococcus pyogenes (Grup A)

Microorganisme aerobe Gram-negative

Haemophilus influenzae

Haemophilus parainfluenzae

Legionella pneumophila

Moraxella catarrhalis

Pasteurella multocida

Microorganisme anaerobe

Clostridioides perfringens

Fusobacterium spp.

Prevotella spp.

Porphyromonas spp.

Alte microorganisme

Chlamydia trachomatis

Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate fi o problemă

Microorganisme aerobe Gram-pozitive

Streptococcus pneumoniae – intermediar sensibil la penicilină și penicilino-rezistent

Organisme rezistente inerent

Microorganisme aerobe Gram-pozitive

Enterococcus faecalis

Staphylococcus aureus – MRSA, MRSE*

Microorganisme anaerobe

Grupul Bacteroides fragilis

*Stafilococii meticilino-rezistenți prezintă o prevalenţă foarte mare pentru rezistenţa dobândită la

macrolide şi au fost plasaţi în această categorie pentru că sunt foarte rar sensibili la azitromicină.

Tratamentul pneumoniei dobândite în comunitate

Într-un studiu deschis, non-comparativ, pentru tratamentul pneumoniei dobândite în comunitate,

pacienților li s-a administrat azitromicină sub formă de perfuzie intravenoasă (timp de 2-5 zile) urmată

de azitromicină pe cale orală (pentru a completa terapia de 7-10 zile). Rata de succes clinic (vindecare

și îmbunătățire) la pacienții evaluabili a fost de 88 % la 10-14 zile după terapie și de 86 % după 4-6

săptămâni.

Într-un studiu deschis, randomizat, comparativ, nu s-a observat o diferență statistică a rezultatelor între

azitromicină (perfuzie intravenoasă urmată de tratament oral) și cefuroximă (perfuzie intravenoasă

urmată de tratament oral și eritromicină când este necesar) pentru tratamentul pneumoniei dobândite în

comunitate.

Într-un studiu deschis, non-comparativ, pacienții cu pneumonie dobândită în comunitate diagnosticați

ca pozitivi pentru Legionella pneumophila (serogrupul 1) au fost tratați cu perfuzie intravenoasă cu

azitromicină, urmată de tratament oral. După 10-14 zile, 16 dintre cei 17 pacienți evaluabili au fost

clasificați ca vindecați clinic și după 4-6 săptămâni, 20 din 20 de pacienți evaluabili au fost clasificați

ca fiind vindecați clinic.

Tratamentul bolii inflamatorii pelvine incluzând infecțiile urogenitale ca endometrita și salpingita

Rezultatele unui studiu deschis indică faptul că trei regimuri diferite de tratament (azitromicină

comparativ cu azitromicină / metronidazol versus doxiciclină, metronidazol, respectiv cefoxitin și

probenicid) au fost comparabile în ceea ce privește eficacitatea și siguranța la pacienții cu boală

inflamatorie pelvină acută.

Într-un studiu deschis, comparativ cu pacienți cu inflamație pelviană acută (salpingită, endometrită

etc.), pacienții au primit tratament fie azitromicină administrat oral / perfuzie intravenoasă, fie cu

azitromicină administrată în perfuzie intravenoasă plus metronidazol administrat intravenos / oral, fie

cu doxiciclină orală plus coamoxiclav administrat intravenos/oral.

Aceste regimuri de tratament au fost, de asemenea, comparabile în ceea ce privește eficacitatea și

siguranța. Datele din aceste studii au arătat o rată generală de succes clinic, vindecare și îmbunătățire

de ≥ 97 % în toate grupurile de tratament la sfârșitul tratamentului, cu ≥ 96 % din agenții patogeni

eradicați. La examinarea de urmărire ≥ 90 % din agenții patogeni au fost eradicați.

Pacienții din studiile privind boala inflamatorie pelvină au primit 500 mg azitromicină pe zi sub formă

de perfuzie intravenoasă (timp de maximum 3 zile) urmată de 250 mg azitromicină pe cale orală pe zi

pentru o perioadă totală de tratament de până la 7 zile.

Tratamentul malariei la copii și adolescenți

În urma evaluării studiilor efectuate la copii, utilizarea azitromicinei nu este recomandată pentru

tratamentul malariei, nici ca monoterapie, nici în combinație cu medicamente pe bază de clorochină

sau artemisinină deoarece nu a fost stabilită non-inferioritatea față de medicamentele antimalarice

recomandate în tratamentul malariei necomplicate.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbție

La pacienţii spitalizaţi cu pneumonie dobândită în comunitate, cărora li s-au administrat zilnic 500 mg

azitromicină, în perfuzie intravenoasă timp de o oră, în concentraţie de 2 mg/ml, media C ± DS

max

realizată a fost de 3,63 ± 1,60 μg/ml, în timp ce cea mai mică concentrație (24 ore) a fost de 0,2 ±

0,15 μg/ml, iar ASC a fost de 9,6 ± 4,80 μg×h/ml. La voluntarii sănătoşi, cărora li s-au administrat

500 mg azitromicină, în perfuzie intravenoasă timp de 3 ore, în concentraţie de 1 mg/ml, media C ±

max

DS, cea mai mică concentrație (24 ore) și ASC au fost de 1,14 ± 0,14 μg/ml, 0,18 ± 0,02 μg/ml,

respectiv 8,03 μg×h/ml.

Distribuție

După administrarea orală, nivele considerabil mai mari de azitromicină au fost demonstrate în diferite

țesuturi, de exemplu, plămân, amigdale sau prostată, unde concentrația de azitromicină este de până la

50 de ori mai mare decât în plasmă. Concentrațiile mari de azitromicină au fost înregistrate în țesutul

ginecologic la 96 de ore după administrarea a 500 mg azitromicină pe cale orală ca doză unică.

Metabolizare și eliminare

Volumul mediu de distribuție este de aproximativ 30 l/kg. Timpul de înjumătățire prin eliminare este

de 2-4 zile atât în plasmă cât și în țesut.

Metabolizarea se efectuează prin demetilare, hidroxilare și hidroliză.

Clearance-ul plasmatic este de aproximativ 10 ml/s. Azitromicina este metabolizată la nivel hepatic.

Au fost găsite concentrații mari de substanță nemodificată în bilă împreună cu numeroși metaboliți

inactivi din punct de vedere microbiologic. Aproximativ 12 % din doza administrată intravenos se

excretă neschimbată în urină în decurs de 3 zile de la administrare, partea principală în primele 24 de

ore.

Nu există nicio diferență în ceea ce privește farmacocinetica azitromicinei la pacienții cu insuficiență

renală ușoară (clearance al creatininei > 40 ml/minut) comparativ cu pacienții cu funcție renală

normală. Nu există date farmacocinetice cunoscute privind utilizarea azitromicinei la pacienții cu

insuficiență renală severă.

Nu există nicio dovadă de modificare a farmacocineticii azitromicinei la pacienții cu insuficiență

hepatică ușoară sau moderată.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În testele efectuate la animale, fosfolipidoza reversibilă a fost de asemenea observată în studiile cu

administrare în doze echivalente cu concentrațiile de până la 40 de ori mai mari decât nivelul clinic

așteptat, dar, de regulă, nu au fost observate consecințe toxicologice care să fi fost asociate cu aceasta.

Nu există dovezi că aceste constatări au o relevanță pentru oameni în condiții normale de utilizare.

Testele privind potențialul genotoxicologic al azitromicinei au fost negative.

Potenţial cancerigen

Nu au fost efectuate experimente pe termen lung pe animale pentru a determina potențialul carcinogen,

deoarece medicamentul este indicat doar pentru tratament pe termen scurt și nu au fost observate

semne de activitate carcinogenă.

Potenţial mutagen

Nu au existat dovezi ale unui potențial de mutații genetice și cromozomiale în modelele de testare in

vivo și in vitro.

Toxicitate pentru reproducere

În studiile de embriotoxicitate la șoareci și șobolani nu au fost observate efecte teratogene. La

șobolani, azitromicina în doze de 100 și 200 mg/kg greutate corporală/zi a dus la ușoare întârzieri în

osificarea la făt și în creșterea în greutate a mamei. În studiile peri-/ postnatale la șobolani, s-au

observat ușoare întârzieri în dezvoltarea fizică și întârzierea dezvoltării reflexelor în urma

tratamentului cu azitromicină 50 mg/kg/zi sau mai mult.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Acid citric

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

6.2 Incompatibilități

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

Flacon nedeschis: 30 de luni.

Stabilitatea soluției reconstituite (preparată conform instrucțiunilor de la pct. 6.6):

Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a fost demonstrată timp de 24 de ore la 25°C.

Din punct de vedere microbiologic, cu excepția cazului în care metoda de deschidere / reconstituire

exclude riscul de contaminare microbiană, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat

imediat, timpul și condițiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului.

Stabilitatea soluției reconstituite și diluate (preparată conform instrucțiunilor de la pct. 6.6):

Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a fost demonstrată timp de 24 de ore la 25°C și timp de

7 zile la 2°C – 8°C.

Din punct de vedere microbiologic, soluția reconstituită și diluată trebuie utilizată imediat. Dacă nu

este utilizat imediat, timpul și condițiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea

utilizatorului și, în mod normal, nu vor fi mai lungi de 24 de ore la 2°C până la 8°C, cu excepția

cazului în care reconstituirea și diluarea au avut loc în condiții aseptice controlate și validate.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, sau reconstituire și diluare, vezi

pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon din sticlă transparentă, clasa hidrolitică I, închis cu un dop din cauciuc bromobutilic de

culoarea gri și capsă detașabilă din aluminiu cu disc protector din plastic de culoarea albă.

Dimensiunile ambalajelor: 1 sau 5 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Prepararea soluției pentru perfuzie

Reconstituire

Se adaugă 4,8 ml de apă pentru injecție în flaconul de azitromicină 500 mg pentru a reconstitui 5 ml de

soluție inițială. Conținutul flaconului trebuie agitat până când toată pulberea este dizolvată.

Un ml de soluție reconstituită conține azitromicină 100 mg.

Soluția reconstituită este stabilă din punct de vedere chimic și fizic timp de 24 de ore, când este

păstrată la 25°C.

Înaintea administrării, soluția reconstituită trebuie ulterior diluată.

Diluare

O soluție care conține azitromicină 1,0 sau 2,0 mg/ml este obținută prin transferarea a 5 ml de soluție

inițială de azitromicină (100 mg/ml) în cantitatea corespunzătoare din oricare dintre diluanții

enumerați mai jos:

• soluție de clorură de sodiu 0,9 %
• soluție de glucoză 5 % sau
• soluție Ringer.

Concentrația finală a soluției Cantitatea de diluant Durata perfuziei

de perfuzat

1,0 mg/ml 500 ml 3 ore

2,0 mg/ml 250 ml 1 oră

Soluțiile diluate, preparate conform instrucțiunilor, sunt stabile din punct de vedere chimic și fizic

timp de 24 de ore, la 25 °C, sau timp de 7 zile dacă sunt păstrate la 2°C – 8°C.

Medicamentele cu administrare parenterală trebuie inspectate vizual pentru particule în suspensie

înainte de administrare. Dacă particulele în suspensie sunt evidente în soluția reconstituită, aceasta

trebuie aruncată.

Se recomandă administrarea unei doze de 500 mg azitromicină sub formă de pulbere pentru soluție

perfuzabilă, diluată conform descrierii de mai sus, sub formă de perfuzie intravenoasă, timp de cel

puțin 60 de minute.

Azitromicină Rompharm nu trebuie administrat sub formă de bolus intravenos sau injecţie

intramusculară.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

S.C. Rompharm Company S.R.L.

Str. Eroilor, nr. 1A, Otopeni 075100, Jud. Ilfov

România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

15864/2025/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Februarie 2020

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 2025

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Martie 2025