Prospect AZIBIOT 500 mg comprimate filmate
Producator:
Clasa ATC: macrolide, lincosamide şi streptogramine; macrolide, codul ATC: J01FA10
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13084/2020/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
AZIBIOT 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine 500 mg azitromicină sub formă de azitromicină dihidrat.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 3 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate.
Comprimate filmate ovale, de culoare albă, ștanțate cu o linie mediană pe ambele feţele; linia mediană
nu este destinată divizării comprimatelor în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
AZIBIOT 500 mg este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, determinate de germeni sensibili
(vezi pct 5.1):
- infecţii ale căilor respiratorii superioare, incluzând faringită/amigdalită bacteriană, sinuzită şi
otită medie;
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare: bronşită acută, bronşită cronică acutizată, pneumonie
interstiţială şi alveolară, bacteriene;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, incluzând eritem cronic migrator (primul stadiu al bolii
Lyme), erizipel, impetigo, piodermită secundară;
- boli cu transmitere sexuală: uretrită sau cervicită necomplicată;
- infecţii gastro-duodenale cauzate de Helicobacter pylori.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze și mod de administrare
AZIBIOT 500 mg, comprimate filmate se administrează cu cel puţin o oră înainte sau două ore după
masă.
În tratamentul infecţiilor căilor respiratorii superioare şi inferioare, infecţiilor cutanate şi ale ţesuturilor
moi (cu excepţia eritemului migrator): 500 mg, în priză unică, timp de 3 zile;
În tratamentul eritemului migrator: doza totală recomandată este de 3 g, distribuită după cum urmează:
1 g (două comprimate de 500 mg) în prima zi, urmat de 500 mg (un comprimat de 500 mg) din ziua a
2-a până în ziua a 5-a, ca doze zilnice, unice;
În tratamentul bolilor cu transmitere sexuală: doza recomandată este de 1 g (două comprimate de 500
mg) ca doză unică;
În tratamentul infecţiilor gastro – duodenale provocate de Helicobacter pylori: doza recomandată este
de 1 g (două comprimate de 500 mg) ca doză unică, în asociere cu inhibitori ai secreţiei gastrice sau
alte medicamente recomandate.
Pacienți vârstnici
La vârstnici este necesară aceeași doză ca și la pacienții adulți. Deoarece pacienții vârstnici pot
prezenta afecțiuni proaritmogene, se recomandă o atenție deosebită, din cauza riscului de a dezvolta
aritmii cardiace și torsada vârfurilor. (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate cunoscută la azitromicină, la eritromicină, alte antibiotice macrolidice sau la
oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Tratament asociat cu alcaloizi din secară cornută (dihidroergotamină, ergotamină).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Hipersensibilitate
La fel ca în cazul eritromicinei și al altor macrolide, au fost raportate reacții alergice grave rare,
inclusiv angioedem și anafilaxie (rareori letală), reacții la nivel cutanat, inclusiv pustuloză
exantematică generalizată acută (PEGA), sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică
(NET) (rareori letală) și reacții induse de medicament asociate cu eozinofilie și simptome sistemice
(DRESS). Unele dintre aceste reacții asociate cu AZIBIOT 500 mg au determinat simptome recurente
și au necesitat o perioadă de observație și de tratament mai îndelungată.
În cazul în care apare o reacție alergică, administrarea medicamentului trebuie întreruptă și trebuie
instituit tratamentul corespunzător. Medicii trebuie să fie conștienți că simptomele alergice pot să
reapară la întreruperea tratamentului simptomatic.
Deoarece calea principală de eliminare a azitromicinei este cea hepatică, azitromicina trebuie utilizată
cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice semnificative. În timpul utilizării azitromicinei au fost
raportate cazuri de hepatită fulminantă, cu potenţial de insuficienţă hepatică cu risc vital (vezi pct.
4.8). S-ar putea ca unii pacienți să fi avut boli hepatice pre-existente sau să fi luat alte medicamente
hepatotoxice.
În cazul unor semne şi simptome de disfuncţie hepatică, cum sunt: astenie evolutivă cu icter, urină
închisă la culoare, tendinţă la sângerări sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate imediat testele
funcţionale/investigaţiile hepatice. La apariţia disfuncţiei hepatice, administrarea azitromicinei trebuie
întreruptă. La pacienții tratați cu derivați de ergot, ergotismul a fost precipitat prin administrarea
concomitentă a unor antibiotice macrolide. Nu există date cu privire la posibilitatea unei interacțiuni
între azitromicină și ergot. Cu toate acestea, din cauza posibilității teoretice a apariţiei ergotismului,
azitromicina şi ergotamina nu trebuie administrate concomitent.
Similar administrării oricărui medicament antibiotic, se recomandă observarea semnelor de apariţie
ale suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente, inclusiv fungi.
Diareea asociată cu Clostridium difficile (DACD) a fost raportată la utilizarea aproape tuturor
medicamentelor antibacteriene, inclusiv azitromicină şi severitatea acesteia poate varia de la diaree
uşoară la colită cu risc vital. Tratamentul cu medicamente antibacteriene alterează flora normală a
colonului, ceea ce determină dezvoltarea exagerată a C. Difficile. La apariţia DACD contribuie
tulpini de C. difficile producătoare de hipertoxină A şi B. Deoarece aceste tulpini bacteriene pot fi
rezistente la tratament, poate creşte morbiditatea şi mortalitatea pacienţilor afectaţi. De aceea,
DACD trebuie luată în considerare la pacienţii care prezintă diaree în timpul administrării
antibioticelor. Antecedentele pacienţilor trebuie evaluate cu atenţie, deoarece apariţia DACD a fost
raportată şi la două luni de la administrarea medicamentelor antibacteriene.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <10 ml/min) a fost observată creşterea cu 33% a
concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei (vezi pct. 5.2).
În timpul tratamentulului cu alte macrolide, inclusiv cu azitromicină, s-a evidenţiat prelungirea
repolarizării cardiace și intervalului QT, cu apariţia riscului de aritmii cardiace și torsada vârfurilor
(vezi pct 4.8). Întrucât următoarele situații pot duce la un risc crescut de aritmii ventriculare (inclusiv
torsada vârfurilor), care pot duce la stop cardiac, azitromicina trebuie utilizată cu precauție la pacienții
cu afecțiuni proaritmogene curente (în special femei și pacienți vârstnici), cum ar fi:
- pacienți cu prelungire a intervalului QT de cauză congenitală sau dobândită
- pacienți în tratament cu alte substanțe active cunoscute a prelungi intervalul QT, cum sunt
antiaritmicele din clasa IA (chinidină și procainamidă) și clasa III (dofetilidă, amiodaronă și
sotalol), cisapridă și terfenadină; antipsihotice, ca pimozida; antidepresive, ca citalopramul și
fluorochinolone, cum sunt moxifloxacina și levofloxacina
- pacienți cu tulburări electrolitice, în special în cazul hipokaliemiei și hipomagneziemiei
- pacienți cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficiență cardiacă severă.
La pacienții în tratament cu azitromicină a fost raportată exacerbarea simptomelor de miastenie gravis
și debutul sindromului miastenic (vezi pct. 4.8).
Nu a fost stabilită siguranța și eficacitatea administrării i.v. a azitromicinei pentru tratamentul
infecțiilor la copii.
Nu a fost stabilită siguranța și eficacitatea administrării i.v. a azitromicinei pentru prevenirea sau
tratamentul complexului Mycobacterium avium la copii.
Deoarece AZIBIOT 500 mg conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Antiacide
Într-un studiu de farmacocinetică în care s-au evaluat efectele administrării simultane a antiacidelor cu
azitromicina, nu a fost observat nici un efect asupra biodisponibilității totale, deși concentrațiile
plasmatice maxime s-au redus cu aproximativ 25%. La pacienții care primesc atât azitromicină și
antiacide, medicamentele nu trebuie administrate simultan. Administrarea concomitentă de
azitromicină granule cu eliberare prelungită pentru suspensie orală împreună cu o doză unică de 20 ml
de co-magaldrox (hidroxid de aluminiu și hidroxid de magneziu) nu a afectat viteza și nivelul
absorbției azitromicinei.
Atorvastatină
Administrarea concomitentă de atorvastatină (10 mg pe zi) și azitromicină (500 mg pe zi) nu a
modificat concentrațiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza unui test de inhibare a HMG CoA-
reductazei). Cu toate acestea, după punerea pe piață au fost raportate cazuri de rabdomioliză la
pacienții în tratament cu azitromicină şi statine.
Carbamazepină
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică la voluntari sănătoşi, nu au fost observate efecte
semnificative asupra nivelelor plasmatice ale carbamazepinei sau metabolitului său activ la pacienţii în
tratament concomitent cu azitromicină.
Cetirizină
La voluntarii sănătoși, administrarea concomitentă timp de 5 zile a azitromicinei cu cetirizină 20 mg,
nu a determinat nici o interacțiune farmacocinetică și modificări semnificative în intervalul QT, la
starea de echilibru.
Cimetidină
Într-un studiu de farmacocinetică care a evaluat efectele unei doze unice de cimetidină, administrată cu
2 ore înaintea azitromicinei, nu a fost observată nici o modificare a farmacocineticii azitromicinei.
Anticoagulante orale de tip cumarinic
Într-un studiu de interacțiune farmacocinetică, azitromicina nu a modificat efectul anticoagulant al
unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntari sănătoși. În perioada de după punerea pe
piață au existat rapoarte privind potenţarea efectului anticoagulant după administrarea concomitentă de
azitromicină și anticoagulante orale de tip cumarinic. Deși nu a fost stabilită o relație de cauzalitate,
trebuie luată în considerare monitorizarea frecventă a timpului de protrombină în cazul utilizării
azitromicinei la pacienții tratați cu anticoagulante orale de tip cumarinic.
Ciclosporină
Într-un studiu farmacocinetic la voluntari sănătoși, la care s-a administrat azitromicină în doză de 500
mg/zi pe cale orală, timp de 3 zile, după care s-a administrat pe cale orală ciclosporină în doză unică
de 10 mg/kg greutate corporală, C și ASC pentru ciclosporină au fost semnificativ crescute. În
max 0-5
consecință, este necesară precauţie la administrarea concomitentă a acestor medicamente. În cazul în
care administrarea concomitentă a acestor medicamente este necesară, trebuie monitorizată
concentraţia plasmatică a ciclosporinei și doza ajustată corespunzător.
Digoxină (substrat P-gp)
La unii pacienţi s-a raportat faptul că administrarea unor macrolide, inclusiv a azitromicinei, împreună
cu substrate ale P-glicoproteinei, cum este digixina, a determinat creşterea concentraţiilor a
substratelor P-gp în sânge . De aceea, la pacienţii trataţi concomitent cu azitromicină şi substrate ale P-
gp, cum este digoxina, trebuie luat în considerare riscul creşterii concentraţiilor plasmatice ale
substratului P-gp.
Derivaţi de ergot
Datorită posibilităţii apariţiei ergotismului, utilizarea concomitentă de azitromicină şi derivaţi de ergot
nu este recomandată.
Au fost efectuate studii de farmacocinetică pentru studiul administrării concomitente a azitromicinei şi
a următoarelor medicamente, metabolizate intensiv prin intermediul sistemului citocrom P450.
Efavirenz
Administrarea concomitentă a unei doze unice de azitromicină 600 mg și efavirenz 400 mg pe zi, timp
de 7 zile, nu a determinat interacțiuni farmacocinetice semnificative clinic.
Fluconazol
Administrarea concomitentă a unei doze unice de azitromicină 1200 mg nu a modificat
farmacocinetica unei doze unice de fluconazol 800 mg. Concentraţia plasmatică maximă și timpul de
înjumătățire al azitromicinei au rămas nemodificate de administrarea concomitentă de fluconazol, cu
toate acestea, a fost observată o scădere clinic nesemnificativă a C la azitromicină(18%).
max
Indinavir
Administrarea concomitentă a unei doze unice de azitromicină 1200 mg nu a avut nici un efect
semnificativ statistic asupra farmacocineticii indinavirului administrat în doză de 800 mg de trei ori pe
zi, timp de 5 zile.
Metilprednisolon
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică la voluntari sănătoşi, nu au fost observate efecte
semnificative ale azitromicinei asupra nivelelor plasmatice ale metilprednisolonului.
Midazolam
La voluntarii sănătoși, administrarea concomitentă de azitromicină 500 mg pe zi, timp de 3 zile, nu a
determinat modificări semnificative clinic în farmacocinetica și farmacodinamia unei doze unice de
midazolam 15 mg.
Nelfinavir
Administrarea concomitent de azitromicină 1200 mg şi nelfinavir (750 mg de 3 ori pe zi), la starea de
echilibru a dus la creşterea concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei. Nu s-au observat efecte clinice
semnificative, de aceea nu necesită ajustarea dozei.
Sildenafil
La voluntarii sănătoși de sex masculin, nu s-a observat niciun efect al azitromicinei (administrată în
doză de 500 mg pe zi, timp de 3 zile) asupra ASC și C sildenafilului sau metabolitului său
max ale
principal circulant.
Terfenadină
Studiile de interacţiune farmacocinetică nu au demonstrat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină.
Au fost raportate rare cazuri în care o astfel de interacţiune nu a putut fi complet exclusă; cu toate
acestea, interacţiunea nici nu a putut fi demonstrată.
Teofilină
Într-un studiu la voluntari sănătoşi, nu a fost observată vreo interacţiune farmacocinetică clinic
semnificativă la utilizarea concomitentă de azitromicină şi teofilină.
Triazolam
La 14 voluntari sănătoși, administrarea concomitentă de azitromicină 500 mg în ziua 1 și de 250 mg în
ziua a 2-a de tratament împreună cu triazolam 0,125 mg în ziua 2, nu a avut nici un efect semnificativ
asupra parametrilor farmacocinetici ai triazolamului, comparativ cu tratamentul cu triazolam și
placebo.
Trimetoprim / sulfametoxazol
Administrarea concomitentă de trimetoprim/sulfametoxazol DS (160 mg/800 mg) timp de 7 zile, cu
azitromicină 1200 mg, timp de 7 zile, nu a avut niciun efect semnificativ asupra concentrațiilor
maxime, expunerii totale sau excreției urinare a trimetoprimului sau a sulfametoxazolului.
Concentrațiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare cu cele observate în alte studii.
Zidovudină
1000 mg în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicină au avut un efect minor
asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a metaboliţilor săi
glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile metaboliţilor
fosforilaţi ai zidovudinei (metaboliţi activi clinic) în celulele mononucleare din sângele periferic.
Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate avea un oarecare beneficiu pentru
pacienţi.
Azitromicina nu interacționează semnificativ cu sistemul hepatic citocrom P450. Se presupune că nu
suferă interacțiuni farmacocinetice similare cu eritromicina și alte macrolide. În cazul azitromicinei nu
apare inducția sau inactivarea metabolică prin intermediul complexului citocrom hepatic P450.
Didanozină
Administrarea concomitentă a unor doze zilnice de 1200 mg azitromicină şi didanozină 400 mg pe zi
la 6 pacienţi HIV pozitivi, nu a părut să afecteze farmacocinetica la starea de echilibru a didanozinei,
în comparaţie cu placebo.
Rifabutină
Administrarea concomitentă a rifabutinei cu azitromicina nu afectează concentraţia plasmatică a
niciunuia dintre medicamente. La pacienţii care au primit tratament asociat cu azitromicină şi
rifabutină, a fost raportată apariţia neutropeniei. Cu toate că neutropenia este asociată utilizării
rifabutinei, o relaţie cauzală în tratamentul asociat cu azitromicina nu a fost stabilită (vezi pct. 4.8).
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea azitromicinei la femeile gravide. În studiile de toxicitate
asupra funcției de reproducere la animale, s-a dovedit că azitromicina a traversează placenta, dar nu s-
au observat efecte teratogene. Siguranța utilizării azitromicinei în timpul sarcinii nu a fost confirmată.
Prin urmare, azitromicina poate fi utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile depășesc riscurile.
Alăptarea
La om s-a dovedit că azitromicina este secretată în laptele matern, dar nu există studii clinice adecvate
și bine controlate la femeile care alăptează, care să determine parametrii farmacocinetici ai
azitromicinei în excreția în laptele matern uman.
Fertilitatea
În studiile de fertilitate efectuate la șobolan, după administrarea azitromicinei a fost observată scăderea
numărului de sarcini.Relevanța acestui fapt pentru om este necunoscută.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
AZIBIOT 500 mg nu a dovedit efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Reacţiile adverse prezentate sunt clasificate pe organe, aparate şi sisteme şi în funcţie de frecvenţa
apariţiei şi au fost raportate în timpul studiilor clinice şi/sau după punerea pe piaţă a medicamentului:
- Foarte frecvente (1/10)
- Frecvente (1/100 la <1>
- Mai puţin frecvente (1/1000 la <1>
- Rare (1/10000 la <1>
- Foarte rare (<1>
- Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravității.
Reacții adverse posibil sau probabil legate de azitromicină din studiile clinice şi din perioada
de după punerea pe piață a medicamentului
Foarte Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă necunoscută
frecvente frecvente
Infecţii şi Candidoză, Colită
infestări infecţie pseudomembranoasă (vezi
vaginală, pct. 4.4)
pneumonie,
infecţie fungică,
infecţie
bacteriană,
faringită,
gastroenterită,
tulburare
respiratore,
rinită,
candidoză
bucală
Tulburări Leucopenie, Trombocitopenie, anemie
hematologice neutropenie, hemolitică
şi limfatice eozinofilie
Tulburări ale Angioedem, Reacţie anafilactică (vezi
sistemului hipersensibilitat pct. 4.4)
imunitar e
Tulburări Anorexie
metabolice şi
de nutriţie
Tulburări Nervozitate, Agitaţie Agresivitate, anxietate,
psihice insomnie delir, halucinaţii
Tulburări ale Cefalee Ameţeli/ Sincopă, convulsii,
sistemului somnolență, hipoestezie, hiperactivitate
nervos disgeuzie, psihomotorie, anosmie,
parestezie ageuzie, parosmie,
miastenia gravis (vezi pct.
4.4)
Tulburări Tulburare
oculare vizuală
Tulburări Tulburare de Diminuarea auzului,
acustice şi auz, vertij inclusiv surditate şi/sau
vestibulare tinitus
Tulburări Palpitaţii Torsada vârfurilor (vezi
cardiace pct. 4.4), aritmie (vezi pct.
4.4) inclusiv ventriculară,
prelungirea
electrocardiografică a
intervalului QT (vezi pct.
4.4)
Tulburări Eritem Hipotensiune arterială
vasculare tranzitoriu
Tulburări Dispnee,
respiratorii, epistaxis
toracice şi
mediastinale
Tulburări Diaree Vărsături, Constipaţie, Pancreatită, decolorarea
gastro- durere flatulenţă, limbii
intestinale abdominal dispepsie,
ă, greaţă gastrită,
disfagie,
distensie
abdominală,
xerostomie,
eructaţii,
ulceraţii bucale,
hipersecreţie
salivară
Tulburări Tulburări ale Insuficienţă hepatică
hepatobiliare funcţiei (rareori cu deces) (vezi pct.
hepatice, icter 4.4), hepatită fulminantă,
colestatic necroză hepatică
Afecţiuni Prurit, erupţie Reacţie de Sindrom Stevens-Johnson,
cutanate şi ale cutanată fotosensibilitate necroliză epidermică
ţesutului tranzitorie, , toxică, eritem polimorf
subcutanat urticarie, pustuloză
dermatită, exantematică
xerodermie, generalizată
hiperhidroză acută (PEGA)
Tulburări Osteoartrită, Artralgie
musculo- mialgie,
scheletice şi dorsalgie,
ale ţesutului cervicalgie
conjunctiv
Tulburări Disurie, durere Insuficienţă renală, nefrită
renale şi ale renală interstiţială acută
căilor urinare
Tulburări ale Metroragie,
aparatului tulburări
genital şi testiculare
sânului
Tulburări Durere la Edem, astenie,
generale şi la nivelul indispoziţie,
nivelul locului locului de fatigabilitate,
de administrar edem facial,
administrare e*, durere toracică,
inflamație febră, durere,
la nivelul edeme
locului de periferice
administrar
e
Investigaţii Scăderea Creşterea ALT
diagnostice numărului şi AST,
limfocitelo creşterea
r, creşterea bilirubinemiei,
numărului creşterea
eozinofilel uremiei,
or, creşterea
scăderea creatininemiei,
concentraţi tulburări ale
ei potasemiei,
plasmatice creşterea
a fosfatazei
bicarbonat alcaline,
ului, creşterea
bazofilie, cloremiei,
monocitofi creşterea
lie, glicemiei,
neutrofilie creşterea
trombocitemiei,
scăderea
hematocritului,
creşterea
bicarbonatului
plasmatic,
tulburări ale
natremiei
Leziuni, Complicaţii
intoxicaţii şi post
complicaţii procedurale
legate de
procedurile
utilizate
* Tulburările auditive tranzitorii şi zgomote în urechi pot apărea în special la pacienţii care utilizează
doze mari, pentru timp mai îndelungat.
Reacții adverse posibil sau probabil legate de de profilaxia și tratamentul complexului Mycobacterium
avium pe baza experienței studiilor clinice și după punerea pe piață. Aceste reacții adverse diferite de
cele raportate la utilizarea azitromicinei cu eliberare imediată sau cu eliberare prelungită, fie în natura
acestora, fie în frecvență.
Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente
Tulburări metabolice şi Anorexie
de nutriţie
Tulburări ale Ameţeli, cefalee Hipoestezie
sistemului nervos parestezie, disgeuzie
Tulburări oculare Scăderea acuităţii
vizuale
Tulburări acustice şi Surditate Diminuarea acuităţii
vestibulare auditive, tinitus
Tulburări cardiace Palpitaţii
Tulburări gastro- Diaree, durere
intestinale abdominală,
greaţă, flatulenţă,
disconfort
abdominal,
scaune moi
Tulburări Hepatită
hepatobiliare
Afecţiuni cutanate şi Erupţie cutanată Sindrom Stevens-Johnson,
ale ţesutului tranzitorie, prurit reacţie de fotosensibilitate
subcutanat
Tulburări musculo- Artralgie
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Tulburări generale şi Fatigabilitate Astenie, indispoziţie
la nivelul locului de
administrare
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
Simptome
Reacțiile adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare celor observate la
doze uzuale. Simptomele supradozajului cu macrolide sunt: pierderea reversibilă a auzului, simptome
severe de greaţă, vărsături şi diaree.
Tratament
În cazul supradozajului, se recomandă administrarea de cărbune activat şi tratament simptomatic şi de
susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: macrolide, lincosamide şi streptogramine; macrolide, codul ATC: J01FA10
Azitromicina este un antibiotic macrolidic, din grupa azalidelor. Molecula s-a constituit prin adăugarea
unui atom de azot la lanţul lactonic al eritromicinei A. Greutatea moleculară este de 749 D. Denumirea
chimică a azitromicinei este 9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A.
Mecanismul de acţiune:
Mecanismul acţiunii azitromicinei se bazează pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin legarea
de subunitatea ribozomală 50S, împiedicând translocarea peptidelor.
Mecanismul rezistenţei:
Rezistenţa la azitromicină poate fi înnăscută sau dobândită. Există 3 mecanisme principale de
rezistenţă bacteriană: alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi modificări ale
antibioticului.
Există rezistenţă totală încrucişată în cazul:
Steptococcus pneumoniae, streptococul beta-hemolitic de grup A, Enterococcus faecalis și
Staphylococcus aureus, incluzând pe cel meticilino-rezistent (SAMR) la eritromicină, azitromicină şi
alte macrolide şi lincosamide.
În conformitate cu CNSCL (Comitetul Naţional al Standardelor Clinice de Laborator – USA), în anul
2001 au fost definite următoarele concentraţii ale azitromicinei la care germenii sunt sensibili,
respectiv rezistenţi:
≤2 μg/ml pentru speciile sensibile; 4 μg/ml pentru speciile moderat rezistente; ≥ 8 μg/ml pentru
speciile rezistente;
Haemophilus spp : Sensibil ≤ 4mg/l
Streptococcus pneumoniae şi Streptococcus pyogenes : Sensibil ≤ 0.5 mg/l; rezistent ≥ 2 mg/l
Sensibilitatea:
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru speciile selecţionate; sunt
necesare informaţii locale despre rezistenţă, în special pentru tratarea infecţiilor severe. Este necesar să
se ceară sfatul experţilor când prevalenţa rezistenţei locale pune la îndoială folosirea azitromicinei.
Spectrul antibacterian al azitromicinei:
Specii obişnuit sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitive
Staphylococcus aureus
meticilino- sensibil
Streptococcus pneumoniae
penicilino-sensibil
Streptococcus pyogenes
Micro-organisme aerobe Gram-negative
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Legionella pneumophila
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Microorganisme anaerobe
Clostridium perfringens
Fusobacterium spp.
Prevotella spp.
Porphyriomonas spp.
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis
Specii la care ar putea apărea rezistenţă
Microorganisme aerobe Gram-pozitive
Streptococus pneumoniae
penicilino-intermediar sensibil
penicilino-rezistent
Microorganisme cu rezistenţă înnăscută
Microorganisme aerobe Gram-pozitive
Enterococcus faecalis
Stafilococi meticilino-rezistenţi (SAMR, SEMR*)
Micro-organisme anaerobe
Bacteroides fragilis
*Stafilococii meticilino-rezistenţi au o prevalenţă mare a rezistenţei dobândite la macrolide şi sunt rar
sensibili la azitromicină.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală azitromicina este bine absorbită şi se distribuie rapid din ser în ţesuturi şi
diferite organe. După administrarea unei singure doze orale de 500 mg, biodisponibilitatea este de 37
%, iar concentraţia plasmatică maximă (0,41mg/ml) se atinge în 2-3 ore.
Distribuţie
Azitromicina administrată oral are o largă distribuţie în organism. Studiile farmacocinetice au
demonstrat o concentrare a azitromicinei semnificativ mai mare (de 50 de ori mai mare) în ţesuturi
decât cea plasmatică, ceea ce indică o legare puternică la nivelul ţesuturilor.
Legarea de proteinele plasmatice variază de la 12% la o concentraţie plasmatică de 0,5 micrograme/ml
până la 52% la o concentraţie plasmatică de 0,05 micrograme/ml. La starea de echilibru, volumul
aparent de distribuţie a fost 31,1 l/kg.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpului de înjumătăţire tisular prin
eliminare de 2-4 zile.
Aproximativ 12 % din doza de azitromicină administrată intravenos este excretată nemodificată prin
urină timp de 3 zile. În special au fost găsite cantităţi mari de azitromicină nemetabolizată în bilă. De
asemenea, au fost detectaţi, tot în bilă, 10 metaboliţi formaţi prin N- şi O-demetilare, hidroxilarea
dezoxaminei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea cladinozei conjugate. Compararea rezultatelor
cromatografiei lichide şi analizelor microbiologice au arătat că metaboliţii azitromicinei nu au
activitate antimicrobiană.
În studiile la animale, doze mari de azitromicină au fost găsite în fagocite. A fost de asemenea stabilit
că în timpul activării fagocitozei, doze mari de azitromicină sunt eliberate din fagocitele inactive. În
concluzie, în testele la animale concentraţia azitromicinei măsurată la locul infecţiei a fost foarte mare.
5.3 Date preclinice de siguranță
În studiile efectuate la animale cu doze de 40 ori mai mari decât dozele terapeutice, azitromicina a
provocat fosfolipidoză reversibilă, în general, fără consecinţe toxicologice clare. Nu s-a demonstrat că
azitromicina ar provoca reacţii toxice la pacienţi în tratament cu dozele recomandate.
Potenţialul carcinogen
Nu s-au efectuat studii de lungă durată la animale pentru evaluarea potenţialului carcinogen, deoarece
medicamentul este indicat numai în tratamentul de scurtă durată şi nu există dovezi de acţiune
carcinogenă.
Potenţialul mutagen
Nu s-au evidenţiat dovezi privind potenţialul pentru mutaţii genetice sau cromozomiale în modelele
testelor in vivo şi in vitro.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
În studiile de embriotoxicitate efectuate la animale nu s-a observat nici un efect teratogen la şoareci şi
şobolani. La şobolani, doze de azitromicină de 100 mg şi 200 mg/kg pe zi au dus la o uşoară întârziere
a osificării fetale şi a creşterii materne în greutate. În studiile efectuate pe şobolani în perioada peri- şi
post-natală au fost observate uşoare întârzieri ale dezvoltării, ca urmare a tratamentului cu
azitromicină în doze de 50 mg/kg pe zi şi mai mari.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Nucleu
Amidon pregelatinizat
Crospovidonă
Hidrogenofosfat de calciu anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu (E572)
Film
Hipromeloză (E464)
Dioxid de titan (E171)
Lactoză monohidrat
Triacetin (E1518)
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 3 comprimate filmate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
KRKA d.d, Novo mesto,
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
13084/2020/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2020
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie, 2020
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .