Azibiot 20 mg/ml pulbere pentru suspensie orală

Prospect Azibiot 20 mg/ml pulbere pentru suspensie orală

Producator: KRKA, d.d., Novo mesto,

Clasa ATC: antibacteriene de uz sistemic, macrolide, codul ATC: J01FA10.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14322/2022/01 Anexa 2

14323/2022/01-02-03-04

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Azibiot 20 mg/ml pulbere pentru suspensie orală

Azibiot 40 mg/ml pulbere pentru suspensie orală

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Azibiot 20 mg/ml pulbere pentru suspensie orală

1 ml suspensie orală conține azitromicină 20 mg (sub formă de dihidrat de azitromicină).

Azibiot 40 mg/ml pulbere pentru suspensie orală

1 ml suspensie orală conține azitromicină 40 mg (sub formă de dihidrat de azitromicină).

Excipienți cu efect cunoscut

1 ml suspensie orală conține zahăr 773,24 mg și sodiu 1,47 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru suspensie orală

Pulbere de culoare albă sau aproape albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Azibiot este indicat în tratamentul următoarelor infecții bacteriene cu microorganisme sensibile la

azitromicină (vezi pct. 4.4 și 5.1):

• sinuzită bacteriană acută (diagnosticată în mod adecvat)
• otită medie bacteriană acută (diagnosticată în mod adecvat)
• faringită, amigdalită
• exacerbarea acută a bronșitei cronice (diagnosticată în mod adecvat)
• pneumonie comunitară, forme ușoare până la moderat-severe
• infecții ale pielii şi ţesuturilor moi, forme ușoare până la moderat-severe, de exemplu

foliculită, celulită, erizipel

• uretrită și cervicită cu Chlamydia trachomatis, forme necomplicate.

Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice oficiale cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Azibiot trebuie administrat în priză unică zilnică. Durata tratamentului pentru diferite afecțiuni

infecțioase este indicată mai jos.

Copii și adolescenți cu greutate corporală de 45 kg sau peste, adulți și vârstnici:

Doza totală este de 1500 mg, administrată în prize unice zilnice a 500 mg, timp de 3 zile. Alternativ,

aceeași doză totală (1500 mg) poate fi administrată într-o perioadă de 5 zile, în doză unică a 500 mg în

prima zi, apoi în doză unică zilnică a 250 mg în zilele 2 până la 5.

În cazul uretritei și cervicitei necomplicate cu Chlamydia trachomatis, doza orală este de 1000 mg, în

priză unică.

Copii și adolescenți cu greutate corporală sub 45 kg:

Doza totală la copii este de 30 mg/kg greutate corporală, administrată în prize zilnice unice a 10 mg/kg

greutate corporală timp de 3 zile, sau timp de 5 zile, cu doză inițială unică de 10 mg/kg greutate

corporală în prima zi, urmată de doze zilnice unice de 5 mg/kg greutate corporală în următoarele 4

zile, conform tabelului următor.

Azibiot 20 mg/ml pulbere pentru suspensie orală

Greutatea Tratament de 3 zile Tratament de 5 zile Cantitate per

corporală (kg) Ziua 1-3 Ziua 1 Ziua 2-5 flacon

10 mg/kg/zi 10 mg/kg/zi 5 mg/kg/zi

5 kg 2,5 ml 2,5 ml 1,25 ml 20 ml

6 kg 3 ml 3 ml 1,5 ml 20 ml

7 kg 3,5 ml 3,5 ml 1,75 ml 20 ml

8 kg 4 ml 4 ml 2 ml 20 ml

9 kg 4,5 ml 4,5 ml 2,25 ml 20 ml

10 kg 5 ml 5 ml 2,5 ml 20 ml

12 kg 6 ml 6 ml 3 ml 20 ml

Azibiot 40 mg/ml pulbere pentru suspensie orală

Greutatea Tratament de 3 zile Tratament de 5 zile Cantitate per

corporală (kg) Ziua 1-3 Ziua 1 Ziua 2-5 flacon

10 mg/kg/zi 10 mg/kg/zi 5 mg/kg/zi

10 kg 2,5 ml 2,5 ml 1,25 ml 15 ml

12 kg 3 ml 3 ml 1,5 ml 15 ml

14 kg 3,5 ml 3,5 ml 1,75 ml 15 ml

16 kg 4 ml 4 ml 2 ml 15 ml

17 – 25 kg 5 ml 5 ml 2,5 ml 15 ml

26 – 35 kg 7,5 ml 7,5 ml 3,75 ml 22,5 ml

36 – 45 kg 10 ml 10 ml 5 ml 30 ml

> 45 kg 12,5 ml 12,5 ml 6,25 ml 37,5 ml

Doza pentru tratamentul faringitei cauzate de Streptococcus pyogenes este o excepție: în tratamentul

faringitei cauzate de Streptococcus pyogenes, s-a dovedit că azitromicina este eficace dacă se

administrează la copii sub forma unei doze unice zilnice de 10 mg/kg greutate corporală sau de 20

mg/kg greutate corporală, timp de 3 zile, cu doze zilnice maxime a 500 mg. În cazul administrării

acestor doze a fost observat un efect clinic comparabil, chiar dacă eradicarea bacteriană a fost mai

semnificativă la doza zilnică de 20 mg/kg greutate corporală.

De regulă, penicilina este medicamentul de elecție în tratamentul faringitei cauzate de Streptococcus

pyogenes și în profilaxia reumatismului articular acut ulterior.

Pacienți vârstnici

La vârstnici, azitromicina este utilizată în aceleași doze ca și la pacienții adulți. Deoarece vârstnicii pot

fi pacienți cu afecțiuni proaritmogene curente, se recomandă prudență deosebită, din cauza riscului de

apariţie a aritmiilor cardiace și a torsadei vârfurilor (vezi pct. 4.4).

Pacienți cu insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (RFG

10-80 ml/min) (vezi pct. 4.4).

Este necesară precauţie la administrarea azitromicinei la pacienții cu insuficienţă renală severă (RFG <

10 ml/min) (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Pacienții cu insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică ușoară până la moderată

(clasificarea Child-Pugh clasele A sau B). Deoarece azitromicina este metabolizată hepatic şi excretată

prin bilă, nu trebuie administrată pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă. Nu au fost efectuate studii

privind administrarea la această grupă de pacienţi (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Înainte de utilizare, pulberea pentru suspensie orală trebuie reconstituită cu apă pentru a se obține o

suspensie omogenă, vezi pct. 6.6. După reconstituire, medicamentul poate fi administrat utilizând

seringa dozatoare gradată. Azibiot pulbere pentru suspensie orală trebuie administrat în priză unică

zilnică. Suspensia poate fi administrată cu sau fără alimente.

4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate la azitromicină, la eritromicină, la alte macrolide sau ketolide sau la oricare dintre

excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Reacţii alergice

Similar eritromicinei şi altor macrolide, au fost raportate reacţii alergice rare grave, inclusiv

angioedem şi anafilaxie (rareori cu deces), reacții cutanate, inclusiv inclusiv pustuloză exantematică

generalizată acută (AGEP), sindrom Stevens Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (TEN)

(rareori cu deces) și erupţie cutanată indusă de medicament cu eozinofilie şi simptome sistemice

(DRESS). Unele dintre aceste reacţii apărute în cazul administrării azitromicinei au determinat

simptome recurente şi au necesitat o perioadă mai îndelungată de monitorizare şi tratament.

Dacă apar reacții alergice, tratamentul trebuie întrerupt și se instituie tratamentul adecvat. Medicii

trebuie să știe că poate apărea recurența reacțiilor alergice la întreruperea tratamentului simptomatic.

Hepatotoxicitate

Deoarece ficatul este principala cale de eliminare pentru azitromicină, aceasta trebuie administrată cu

prudenţă la pacienţii cu afecţiuni hepatice semnificative. S-au raportat cazuri de hepatită fulminantă

asociate administrării azitromicinei, cu potenţial de insuficienţă hepatică care pune viaţa în pericol

(vezi pct. 4.8). Este posibil ca unii pacienţi să fi avut afecţiuni hepatice preexistente sau să fi utilizat

alte medicamente hepatotoxice.

În cazul în care apar semne şi simptome de disfuncţie hepatică, cum sunt astenie cu debut brusc,

asociată cu icter, urină hipercromă, tendinţă de sângerare sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate

imediat teste/investigaţii ale funcţiei hepatice. Dacă a apărut disfuncţia hepatică, administrarea

azitromicinei trebuie întreruptă.

Stenoză pilorică hipertrofică infantilă (SPHI)

Ca urmare a utilizării azitromicinei la nou-născuți (tratament până la ziua 42 de viață), a fost raportată

stenoza hipertrofică pilorică infantilă (SPHI). Părinții și persoanele care îngrijesc copiii trebuie să se

adreseze medicului în cazul în care nou-născuții prezintă vărsături sau iritabilitate în timpul

alimentației.

Alcaloizi de ergot

La pacienţii tratați cu derivaţi de ergotamină, administrarea concomitentă a unor antibiotice macrolide

a determinat precipitarea ergotismului. Nu există date referitoare la posibila existenţă a unei

interacţiuni între ergotamină şi azitromicină. Cu toate acestea, din cauza posibilităţii teoretice de

apariţie a ergotismului, azitromicina şi ergotamina nu trebuie administrate concomitent.

Suprainfecții

Similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a suprainfecţiilor

cu microorganisme rezistente, incluzând fungi.

Diaree determinată de Clostridium difficile

Au fost semnalate cazuri de diaree asociată cu Clostridium difficile (DACD) în cazul utilizării a

aproape tuturor antibioticelor, incluzând azitromicina, iar severitatea poate varia de la forme uşoare de

diaree la colită cu potenţial letal. Un tratament antibacterian modifică flora normală a colonului, ceea

ce determină o proliferare a C. difficile.

C. difficile produce toxinele A şi B, care contribuie la dezvoltarea DACD. Tulpinile de C. difficile

producătoare de hipertoxine sunt responsabile de creşterea morbidităţii şi a mortalităţii, deoarece

aceste infecţii pot fi refractare la tratamentul antibacterian şi pot necesita o colectomie. Posibilitatea

unei DACD trebuie avută în vedere la toţi pacienţii care prezintă diaree după utilizarea antibioticelor.

Trebuie făcută o anamneză medicală minuţioasă, deoarece s-a raportat apariţia DACD pe parcursul

următoarelor două luni de la administrarea antibioticelor.

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (rata de

filtrare glomerulară [RFG] 10-80 ml/min). La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <10

ml/min), s-a observat o creştere cu 33% a expunerii sistemice la azitromicină (vezi pct. 5.2).

Prelungire a repolarizării cardiace şi a intervalului QT

Prelungirea repolarizării cardiace și a intervalului QT, conferind un risc de a dezvolta aritmii cardiace

și torsada vârfurilor, au fost observate în timpul tratamentului cu alte macrolide, incluzând

azitromicina (vezi pct. 4.8). În consecinţă, deoarece următoarele situații pot duce la un risc crescut de

apariţie a aritmiilor ventriculare (incluzând torsada vârfurilor), care pot duce la stop cardiac,

azitromicina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu afecțiuni proaritmogene curente (în special

femei și pacienți vârstnici), cum sunt pacienții:

• Cu prelungire congenitală sau diagnosticată a intervalului QT;
• Cărora li se administrează tratament cu alte substanţe active care prelungesc intervalul QT, cum

sunt antiaritmice din clasa IA (chinidină și procainamidă) şi clasa III (dofetilid, amiodaronă și

sotalol), cisapridă şi terfenadină; medicamente antipsihotice cum este pimozida; antidepresive

cum este citalopramul și fluorochinolone cum sunt moxifloxacina și levofloxacina;

• Cu tulburări ale echilibrului electrolitic, în special hipokaliemie şi hipomagneziemie;
• Cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă.

Miastenia gravis

La pacienţii cărora li se administrează azitromicină, au fost raportate exacerbarea simptomelor de

miastenia gravis sau apariţia de noi cazuri de miastenia gravis (vezi pct.4.8).

Infecții streptococice

De regulă, penicilina este antibioticul de elecție utilizat în cadrul tratamentului faringitei/amigdalitei

cauzate de Streptococcus pyogenes și, de asemenea, pentru profilaxia reumatismului articular acut. În

general, azitromicina este eficace împotriva streptococului la nivel orofaringian, dar nu sunt

disponibile date care să demonstreze eficacitatea azitromicinei în profilaxia reumatismului articular

acut.

Copii și adolescenți

Nu s-au stabilit eficacitatea şi siguranţa azitromicinei în prevenţia sau tratamentul infecţiilor provocate

de Mycobacterium avium complex (MAC) la copii și adolescenți.

Azitromicina nu trebuie administrată în tratamentul infecțiilor severe, unde este necesară obținerea

rapidă a unor concentrații mari de antibiotice la nivel sanguin.

Următoarele date trebuie luate în considerare înainte de prescrierea azitromicinei:

Alegerea azitromicinei pentru tratamentul individual trebuie să ia în considerare oportunitatea utilizării

unui medicament antibacterian din clasa macrolidelor și trebuie să se bazeze pe un diagnostic adecvat

pentru a stabili etiologia bacteriană a infecției în indicațiile aprobate, precum și pe prevalența

rezistenței la azitromicină sau alte macrolide.

În zonele cu incidență ridicată a rezistenței la eritromicină A, este deosebit de important să se ia în

considerare evoluția profilului de sensibilitate la azitromicină și la alte antibiotice.

În ceea ce privește alte macrolide, în unele țări europene au fost raportate nivele ridicate ale rezistenței

la azitromicină pentru Streptococcus pneumoniae (vezi pct. 5.1). Acest lucru trebuie luat în

considerare atunci când trebuie tratate infecțiile cauzate de Streptococcus pneumoniae.

În faringita bacteriană se recomandă utilizarea azitromicinei numai în cazurile în care terapia de primă

linie cu antibiotice beta-lactamice nu este posibilă.

Infecții cutanate și ale țesutului subcutanat

Cauza principală a infecțiilor cutanate și ale țesuturilor subcutanate este Staphylococcus aureus, care

este frecvent rezistent la azitromicină. De aceea, înaintea tratamentului infecțiilor cutanate și ale

țesuturilor subcutanate cu azitromicină, este necesară testarea sensibilității microbiene.

Arsuri infectate

Azitromicina nu este indicată pentru tratamentul arsurilor infectate.

Boli cu transmitere sexuală

În cazul bolilor cu transmitere sexuală trebuie exclusă o infecţie concomitentă cu T. pallidum.

Tulburări neurologice și psihice

Azitromicina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu tulburări neurologice și tulburări psihice.

Azibiot conţine zahăr

6,5 ml suspensie orală reconstituită conțin 5 g zahăr. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii cu

diabet zaharat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie

la glucoză- galactoză sau deficit de sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Azibiot conţine sodiu

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per 12,5 ml suspensie reconstituită

(care este doza maximă), adică practic „nu conține sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Antiacide

Într-un studiu de farmacocinetică care evalua efectele administrării concomitente de antiacide cu

azitromicină, nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii totale, deşi concentraţia plasmatică

maximă a fost redusă cu aproximativ 25%. Pacienţii cărora li se administrează azitromicină şi

antiacide nu trebuie să administreze simultan ambele medicamente. Administrarea concomitentă de

azitromicină granule cu eliberare prelungită pentru suspensie orală cu o doză unică de 20 ml co-

magaldrox (hidroxid de aluminiu și hidroxid de magneziu) nu a influențat viteza și gradul de absorbție

a azitromicinei. Azitromicina trebuie administrată cu cel puțin cu 1 oră înainte de sau la 2 ore după

antiacid.

Cetirizină

La voluntarii sănătoşi, în cadrul unei scheme terapeutice cu durata de 5 zile, administrarea

concomitentă a azitromicinei şi cetirizinei în doză de 20 mg, nu a determinat la starea de echilibru

interacţiuni farmacocinetice şi nici modificări semnificative ale intervalului QT.

Didanozină (Dideoxiinozină)

La 6 subiecţi HIV pozitivi, administrarea unei doze zilnice de 1200 mg azitromicină concomitent cu o

doză zilnică de 400 mg didanozină nu a părut să influenţeze proprietăţile farmacocinetice ale

didanozinei la starea de echilibru, comparativ cu placebo.

Digoxină și colchicină

S-a raportat că administrarea concomitentă de macrolide, inclusiv azitromicină, cu substraturi ale

glicoproteinei P, cum este digoxina și colchicina, duce la creșterea concentrațiilor serice ale

substraturilor glicoproteinei P. Ca urmare, în cazul în care azitromicina și substraturile glicoproteinei

P, cum este digoxina, sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea de creștere a

concentrațiilor serice ale digoxinei. În timpul și după întreruperea tratamentului cu azitromicină, este

necesară monitorizare clinică și, posibil, determinarea concentrațiilor plasmatice ale digoxinei.

Zidovudină

Administrarea concomitentă cu azitromicină în doză unică a 1000 mg sau 600 mg şi cu azitromicină

1200 mg în doze repetate au avut un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra

excreţiei urinare a zidovudinei sau a metaboliţilor săi glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea,

administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei (metaboliţi

activi clinic) în celulele mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este

încă incertă, dar poate fi benefică pacienţilor.

Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu sistemul enzimatic al citocromului P450. Nu

se presupune că determină aceleaşi interacţiuni farmacocinetice observate în cazul administrării

eritromicinei şi a altor macrolide. În cazul administrării azitromicinei nu apare inducerea sau

inactivarea enzimelor citocromului P450 prin intermediul complexului citocrom-metabolit.

Derivaţii de ergot

Nu se recomandă administrarea concomitentă a azitromicinei şi a derivaţilor de ergot, din cauza

posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului (vezi pct. 4.4).

S-au efectuat studii de farmacocinetică cu azitromicină şi următoarele medicamente despre care se

cunoaşte că sunt metabolizate prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450.

Astemizol, alfentanil

Nu există date privind interacțiunile cu astemizol sau alfentanil. Se recomandă precauție la

administrarea concomitentă a acestor medicamente cu azitromicina, din cauza efectul cunoscut de

creștere a efectului acestor medicamente la utilizarea concomitentă cu antibioticul macrolidic

eritromicină.

Atorvastatină

Administrarea concomitentă de atorvastatină (10 mg pe zi) şi azitromicină (500 mg pe zi) nu a

modificat concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza rezultatelor unui test de inhibare a

activităţii HMG CoA reductazei). Cu toate acestea, după punerea pe piață, la pacienții tratați

concomitent cu azitromicină și statine, au fost raportate cazuri de rabdomioliză.

Carbamazepină

Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut

efecte semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau ale metabolitului său

activ, la administare concomitentă.

Cisapridă

Cisaprida este metabolizată la nivel hepatic de către enzima CYP 3A4. Deoarece macrolidele inhibă

această enzimă, administrarea concomitentă de cisapridă poate determina prelungirea intervalului QT,

aritmii ventriculare și torsada vârfurilor.

Cimetidină

Într-un studiu de farmacocinetică în care s-au investigat efectele unei doze unice de cimetidină asupra

proprietăţilor farmacocinetice ale azitromicinei, nu s-a observat nicio modificare a acestora la

administrarea cimetidinei cu 2 ore înaintea azitromicinei.

Anticoagulante orale de tip cumarinic

Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, azitromicina nu a modificat efectul anticoagulant al

unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntarii sănătoşi. După punerea pe piaţă, au fost

raportări ale creșterii efectului anticoagulant în cazul administrării concomitente a azitromicinei şi a

anticoagulantelor cumarinice orale. Deşi nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate, trebuie avută în vedere

monitorizarea frecventă a timpului de protrombină în cazul administrării azitromicinei la pacienţii

tratați cu anticoagulante cumarinice orale.

Ciclosporină

Într-un studiu de farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, cărora li s-a administrat oral o doză

zilnică de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile şi apoi o doză unică de 10 mg/kg ciclosporină, s-au

observat valori semnificativ crescute ale C şi ale ASC pentru ciclosporină. De aceea, este

max 0-5

necesară prudenţă înainte de a lua în considerare administrarea concomitentă a acestor medicamente.

Dacă este necesară administrarea concomitentă a acestor medicamente, concentraţiile plasmatice ale

ciclosporinei trebuie monitorizate, iar dozele trebuie ajustate corespunzător.

Efavirenz

Administrarea unei doze unice de 600 mg azitromicină concomitent cu 400 mg efavirenz pe zi, timp

de 7 zile, nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic.

Fluconazol

Administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină concomitent cu o doză unică de 800 mg

fluconazol nu a modificat proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului. După administrarea

concomitentă a fluconazolului, valorile expunerii totale şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică al

azitromicinei nu s-au modificat; cu toate acestea, s-a observat o scădere semnificativă clinic a valorii

C a azitromicinei (18%).

max

Indinavir

Administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină concomitent cu o doză de 800 mg indinavir

de trei ori pe zi, timp de 5 zile, nu a avut un efect semnificativ statistic asupra proprietăţilor

farmacocinetice ale indinavirului.

Metilprednisolonă

Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut

efecte semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale metilprednisolonei.

Midazolam

La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a azitromicinei în doză de 500 mg pe zi, timp de 3

zile, cu o doză unică de 15 mg midazolam, nu a determinat modificări semnificative clinic ale

proprietăţilor farmacocinetice şi farmacodinamice ale midazolamului.

Nelfinavir

În cazul administrării concomitente a azitromicinei (1200 mg) şi nelfinavirului (750 mg, de trei ori pe

zi), după atingerea stării de echilibru, s-a observat creşterea concentraţiilor plasmatice ale

azitromicinei. Nu au fost observate reacţii adverse semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei.

Rifabutină

Administrarea concomitentă a rifabutinei cu azitromicină nu influențează concentraţia plasmatică a

niciunuia dintre medicamente.

S-a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii cărora li s-a administrat concomitent azitromicină şi

rifabutină. Deşi neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, o relaţie cauzală cu

administrarea concomitentă de azitromicină nu a fost stabilită (vezi pct. 4.8).

Sildenafil

La voluntarii sănătoşi de sex masculin, nu s-a demonstrat apariţia unui efect al azitromicinei

(administrată în doză zilnică de 500 mg, timp de 3 zile) asupra ASC şi C ale sildenafilului şi ale

max

principalului său metabolit.

Terfenadină

În cadrul studiilor de farmacocinetică, nu s-au evidenţiat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină.

S-au raportat cazuri rare în care nu s-a putut exclude în totalitate posibilitatea de apariţie a unei

interacţiuni; cu toate acestea, nu s-a demonstrat că au apărut astfel de interacţiuni.

Teofilină

La voluntarii sănătoşi, nu există date privind interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic în cazul

administrării concomitente a azitromicinei şi teofilinei. Deoarece au fost raportate interacțiuni ale altor

macrolide cu teofilina, se recomandă atenţie la semne care indică o creștere a nivelurilor de teofilină.

Triazolam

La 14 voluntari sănătoşi, administrarea azitromicinei, în doză de 500 mg în Ziua 1 şi 250 mg în Ziua 2

concomitent cu o doză de 0,125 mg triazolam în Ziua 2 nu a determinat un efect semnificativ asupra

oricărui parametru farmacocinetic al triazolamului, comparativ cu administrarea de triazolam

concomitent cu placebo.

Trimetoprim/sulfametoxazol

Administrarea în asociere a trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile, cu 1200 mg

azitromicină în Ziua 7, nu a determinat un efect semnificativ asupra concentraţiei plasmatice maxime,

expunerii totale sistemice sau excreţiei urinare a trimetoprimului sau sulfametoxazolului.

Concentraţiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare celor observate în celelalte studii.

Medicamente care prelungesc intervalul QT

Azitromicina nu trebuie utilizată concomitent cu alte substanțe active care prelungesc intervalul QT

(vezi pct. 4.4).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există date adecvate privind utilizarea azitromicinei la gravide. În studiile de toxicitate asupra

funcției de reproducere efectuate la animale s-a demonstrat că azitromicina traversează bariera feto-

placentară, dar nu s-au observat efecte teratogene. Siguranța utilizării azitromicinei nu a fost

confirmată în ceea ce privește utilizarea substanței active în timpul sarcinii. Ca urmare, azitromicina

trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile depășesc riscurile.

Alăptarea

S-a raportat că azitromicina se excretă în laptele uman, dar nu există studii clinice adecvate și

controlate în mod corespunzător la femeile care alăptează, privind farmacocinetica excreției

azitromicinei în laptele uman. Deoarece nu se știe dacă azitromicina poate determina reacții adverse la

sugari, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu azitromicină. Printre altele, la sugarul

alăptat sunt posibile: diaree, infecții fungice ale mucoaselor, precum și sensibilizare. Se recomandă

întreruperea alăptării în timpul tratamentului și încă 2 zile după oprirea acestuia. Ulterior, alăptarea

poate fi reluată.

Fertilitatea

În cadrul studiilor de fertilitate efectuate la șobolan, s-au observat rate scăzute de apariție a sarcinii

după administrarea azitromicinei. Nu se cunoaşte relevanța acestei constatări pentru om.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu există date care să demonstreze că azitromicina poate influenţa capacitatea pacientului de a

conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse la azitromicină identificate în studiile clinice și provenite

din supravegherea după punerea pe piață, clasificate pe aparate, sisteme și organe şi în funcție de

frecvenţă.

Grupele de frecvență sunt definite utilizând următoarea convenție:

• Foarte frecvente (≥ 1/10)
• Frecvente (≥ 1/100 şi <1>
• Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1>
• Rare (≥ 1/10000 şi <1>
• Foarte rare (< /10000)
• Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a

gravității.

Reacții adverse posibil sau probabil legate de administrarea azitromicinei identificate în studiile clinice

și provenite din experiența după punerea pe piață:

Clasificare pe Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă

aparate, frecven frecvente necunoscută

sisteme şi te

organe

Infecţii şi Candidoză, Colită

infestări infecție pseudomembr

vaginală, anoasă (vezi

pneumonie, pct. 4.4)

infecție

fungică,

infecție

bacteriană,

faringită,

gastroenterită,

tulburări

respiratorii,

rinită,

candidoză orală

Tulburări Leucopenie, Trombocitope

hematologice neutropenie, nie, anemie

şi limfatice eozinofilie hemolitică

Tulburări ale Angioedem, Reacţie

sistemului reacţii de anafilactică

imunitar hipersensibilita (vezi pct. 4.4)

te

Tulburări Anorexie

metabolice şi

de nutriţie

Tulburări Nervozitate, Agitație Agresivitate,

psihice insomnie anxietate,

delir,

halucinații

Tulburări ale Cefalee Amețeli, Sincopă,

sistemului somnolenţă, convulsii,

nervos disgeuzie, hipoestezie,

parestezie hiperactivitate

psihomotorie,

anosmie,

ageuzie,

parosmie,

Miastenia

gravis (vezi

pct. 4.4)

Tulburări Tulburări de

oculare vedere

Tulburări Tulburări ale Tulburări de

acustice şi urechii, vertij auz, inclusiv

vestibulare surditate și/sau

tinitus

Tulburări Palpitații Torsada

cardiace vârfurilor (vezi

pct. 4.4),

aritmie (vezi

pct. 4.4),

incluzând

tahicardie

ventriculară,

prelungire a

intervalului

QT observată

pe

electrocardiogr

amă (vezi pct.

4.4)

Tulburări Bufeuri Hipotensiune

vasculare arterială

Tulburări Dispnee,

respiratorii, epistaxis

toracice şi

mediastinale

Tulburări Diaree Vărsături, Constipaţie, Pancreatită,

gastro- durere flatulență, modificări ale

intestinale abdominală dispepsie, culorii limbii

, greață gastrită,

disfagie,

distensie

abdominală,

xerostomie,

eructații,

ulcerații

bucale,

hipersecreție

salivară

Tulburări Valori Insuficienţă

hepatobiliare anormale hepatică

ale (rareori cu

testelor deces) (vezi

funcţiei pct. 4.4),

hepatice, hepatită

icter fulminantă,

colestatic necroză

hepatică

Afecţiuni Erupție Reacție DRESS Sindrom

cutanate şi ale cutanată de Stevens-

ţesutului tranzitorie, fotosensi Johnson,

subcutanat prurit, urticarie, bilitate, necroliză

dermatită, pustuloză epidermică

xerodermie, exantema toxică, eritem

hiperhidroză tică acută polimorf

generaliz

ată

Tulburări Osteoartrită, Artralgie

musculo- mialgie, durere

scheletice şi de spate, durere

ale ţesutului nucală

conjunctiv

Tulburări Disurie, durere Insuficienţă

renale şi ale de cauză renală renală acută,

căilor urinare nefrită

interstiţială

Tulburări ale Metroragie,

aparatului tulburări

genital şi ale testiculare

sânului

Tulburări Edem, astenie,

generale şi la stare generală

nivelul locului de rău

de fatigabilitate,

administrare edem facial,

dureri în piept,

febră, edem

periferic

Investigaţii Scădere a Creştere a

diagnostice numărului concentraţiilor

de plasmatice ale

limfocite, aspartat

creștere a aminotransfera

numărului zei, creştere a

de concentraţiilor

eozinofile, plasmatice ale

scădere a alanil

concentraţi aminotransfera

ei zei,

plasmatice hiperbilirubine

de mie, creştere a

bicarbonat, concentraţiei

creștere a serice a ureei,

numărului hipercreatinine

de bazofile, mie şi valori

creștere a anormale ale

numărului potasemiei,

de creștere a

monocite, concentrațiilor

creștere a plasmatice de

numărului fosfatază

de alcalină,

neutrofile creștere a

cloremiei,

creștere a

glicemiei,

creștere a

numărului de

trombocite,

scădere a

hematocritului,

creștere a

concentrației

plasmatice de

bicarbonat,

valori anormale

ale

concentrației

sodiului

Leziuni, Complicații

intoxicaţii şi legate de

complicaţii procedurile

legate de utilizate

procedurile

utilizate

Reacții adverse posibil sau probabil legate de profilaxia sau tratamentul infecțiilor provocate de

Mycobacterium avium complex (MAC) bazate pe experiența acumulată din studiile clinice și din

supravegherea după punerea pe piață. Aceste reacții adverse diferă de cele raportate la administrarea

formelor farmaceutice cu eliberare imediată sau prelungită, fie din punct de vedere al tipului, fie din

punct de vedere al frecvenței:

Clasificare pe Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente

aparate, sisteme şi (≥1/10) (≥1/100 și <1>

organe

Tulburări metabolice Anorexie

şi de nutriţie

Tulburări ale Ameţeli, cefalee, Hipoestezie

sistemului nervos parestezie,disgeuzie

Tulburări oculare Tulburări de vedere

Tulburări acustice şi Surditate Afectare a auzului,

vestibulare tinitus

Tulburări cardiace Palpitații

Tulburări gastro- Diaree, durere

intestinale abdominală, greaţă,

flatulenţă, disconfort

abdominal, scaune moi

Tulburări Hepatită

hepatobiliare

Afecţiuni cutanate şi Erupţie cutanată Sindrom Stevens-

ale ţesutului tranzitorie, prurit Johnson, reacţie de

subcutanat fotosensibilizare

Tulburări musculo- Artralgie

scheletice şi ale

ţesutului conjunctiv

Tulburări generale şi Fatigabilitate Astenie, stare generală

la nivelul locului de de rău

administrare

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

e-mail: [email protected].

Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind

siguranţa acestui medicament.

4.9 Supradozaj

Simptome

Evenimentele adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare cu cele

observate la doze uzuale. Simptomele caracteristice supradozajului cu antibiotice macrolide includ:

pierdere reversibilă a auzului, simptome severe de greaţă, vărsături şi diaree.

Abordare terapeutică

În caz de supradozaj, este indicată administrarea de tratament simptomatic general şi măsuri de

susţinere a funcţiilor vitale, în funcție de necesități.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene de uz sistemic, macrolide, codul ATC: J01FA10.

Mecanism de acțiune

Azitromicina este un antibiotic de semisinteză de tip macrolidic, aparţinând grupei azalide. Molecula

s-a constituit prin adăugarea unui atom de azot la inelul lactonic al eritromicinei A. Mecanismul de

acţiune al azitromicinei constă în inhibarea sintezei proteinelor bacteriene, prin legarea de subunitatea

ribozomală 50s şi inhibarea translocării peptidelor.

Relația farmacocinetică/farmcodinamie FC/FD

Valorile raportului ASC/CMI reprezintă parametrul major al relației FC/FD, fiind cel mai bine corelat

cu eficacitatea azitromicinei.

Mecanismul rezistenţei

Rezistența bacteriilor Gram-pozitive la antibioticele macrolide presupune, de obicei, modificarea

structurii țintă. Tipul de rezistență mlSB (vezi mai jos), care poate fi constitutivă la stafilococi sau

dobândită la stafilococi și streptococi prin expunerea la anumite macrolide, este mediată printr-o

varietate de gene dobândite (familia erm) care codează metilazele ce acționează asupra centrului

peptidil transferazelor ARN ribozomal 23S.

Metilarea împiedică legarea antibacterienelor la ribozomi, rezultând rezistența încrucișată la macrolide

(la toate macrolidele, atunci când este constitutivă), lincosamide și grupul B al streptograminelor, dar

nu și la grupul A al streptograminelor. Un mecanism mai puțin frecvent al rezistenței include

degradarea antimicrobienelor prin enzime de inactivare, cum sunt esterazele, precum și prin efluxul

activ al antimicrobienelor din bacterie.

Microorganismele Gram-negative pot prezenta rezistență intrinsecă la macrolide, din cauza

imposibilității penetrării prin membrana externă bacteriană. Macrolidele care posedă o penetrare mai

bună, pot prezenta o activitate asupra unor microorganisme Gram-negative.

De asemenea, microorganismele Gram-negative pot produce metilaze ribozomale sau enzime

inactivatoare ale macrolidelor.

Valori critice

Valorile critice ale sensibilităţii la azitromicină pentru microorganismele caracteristice sunt:

EUCAST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing)

Valori critice CMI (mg/l)

Germeni patogeni Susceptibile (mg/l) Rezistente (mg/l)

Staphylococcus spp. ≤ 1 > 2

Streptococcus spp. (Grup A, B, C, G) ≤ 0,25 > 0,5

Streptococcus pneumoniae ≤ 0,25 > 0,5

Haemophilus influenzae ≤ 0,12 > 4

Moraxella catarrhalis ≤ 0,25 > 0,5

Neisseria gonorrhoeae ≤ 0,25 > 0,5

Sensibilitate

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru anumite specii, astfel încât sunt

de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special în cazul tratamentului infecţiilor severe. Dacă

este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert, atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa

natură încât utilitatea azitromicinei, cel puţin în unele tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.

Sensibilitate în format tabelar

Specii obişnuit sensibile

Microorganisme aerobe Gram-pozitive

Mycobacterium avium°

Streptococcus pyogenes1

Microorganisme aerobe Gram-negative

Haemophilus influenzae$

Moraxella catarrhalis°

Neisseria gonorrhoeae

Alte microorganisme

Chlamydophila pneumoniae°

Chlamydia trachomatis°

Legionella spp. °

Mycoplasma pneumoniae°

Specii la care ar putea apărea rezistenţă

Microorganisme aerobe Gram-poztive

Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil)

Staphylococcus aureus (meticilino-rezistent)+

Streptococcus pneumoniae

Streptococcus agalactiae

Microorganisme cu rezistenţă înnăscută

Microorganisme aerobe Gram-negative

Escherichia coli.

Klebsiella spp.

Pseudomonas aeruginosa

° La momentul publicării nu există date curente. În literatura de specialitate, lucrări de referință și

ghiduri de tratament, sensibilitatea este presupusă.

1 Rata de rezistență în unele studii ≥10%.

$ Specii care prezintă sensibilitate naturală intermediară (în absența datelor asupra mecanismului

rezistenței dobândite).

+ Rata rezistenței de peste 50% în cel puțin o regiune din cadrul UE.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Absorbţie

Biodisponibilitatea azitromicinei după administrare orală este de aproximativ 37%. Concentraţiile

plasmatice maxime se ating în 2-3 ore de la administrarea medicamentului. Concentrația plasmatică

maximă (C ) după administrarea unei doze unice de 500 mg este de aproximativ 0,4 μg/ml.

max

Distribuţie

Azitromicina administrată oral are o largă distribuţie în organism. Studiile farmacocinetice au

demonstrat o concentrare a azitromicinei în ţesuturi semnificativ mai mare (de până la de 50 ori mai

mare) decât concentraţia plasmatică, ceea ce indică faptul că medicamentul se leagă puternic la nivelul

ţesuturilor. Concentrațiile în țesuturile țintă, cum sunt țesuturile de la nivelul plămânilor, amigdalelor

și prostatei depășesc CMI pentru unele microorganisme, după administrarea unei doze unice de

500 mg.

În studiile la animale, s-au observat concentrații mari de azitromicină în fagocite. De asemenea, s-a

stabilit că în timpul fagocitozei active s-au eliberat concentrații mari de azitromicină din fagocitele

inactive. Astfel, în studiile la animale, concentrațiile de azitromicină au fost mai mari în zonele de

inflamație.

Legarea de proteinele plasmatice variază de la 12% la o concentraţie plasmatică de 0,5 micrograme/ml

până la 52% la o concentraţie plasmatică de 0,05 micrograme/ml. La starea de echilibru, volumul

aparent de distribuţie a fost 31,1 l/kg.

Metabolizare şi eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă exact timpul de înjumătăţire tisular prin

eliminare de 2-4 zile.

Aproximativ 12% din doza de azitromicină administrată intravenos este excretată nemetabolizată prin

urină în decus de 3 zile. La om, au fost găsite concentraţii mari de azitromicină nemetabolizată în

special în bilă. De asemenea, au fost detectaţi în bilă 10 metaboliţi formaţi prin N- şi O-demetilare,

hidroxilarea dezosaminei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea cladinozei conjugate. Compararea

rezultatelor cromatografiei lichide şi analizelor microbiologice a arătat că metaboliţii azitromicinei nu

au activitate antimicrobiană.

Farmacocinetica la grupe speciale de populație

Insuficiență renală

După administrarea orală a unei sigure doze de azitromicină 1 g, valorile medii ale C și ASC au

max 0-120

crescut cu 5,1% și, respectiv, 4,2%, la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (rata

filtrării glomerulare – RFG – de 10-80 ml/min), comparativ cu subiecții cu funcție renală normală

(RFG>80 ml/min). La pacienții cu insuficiență renală severă, valorile medii ale C și ASC au

max 0-120

crescut cu 61% și, respectiv, 35%, comparativ cu valorile normale.

Insuficienţă hepatică

Nu există nicio dovadă de modificare a farmacocineticii azitromicinei plasmatice la pacienții cu

insuficiență hepatică ușoară până la moderată, comparativ cu valorile normale. La acești pacienți,

recuperarea urinară a azitromicinei pare să crească, probabil pentru a compensa clearance-ul hepatic

redus.

Vârstnici

Farmacocinetica azitromicinei la bărbați vârstnici a fost similară adulților tineri; totuși, la femeile

vârstnice, cu toate că s-au observat concentrații plasmatice maxime mai mari (creșteri de 30-50%), nu

s-a produs o acumulare semnificativă.

La voluntarii vârstnici (>65 ani), au fost observate întotdeauna valori mai mari (29 %) ale ASC după a

5-a zi de tratament, comparativ cu voluntarii mai tineri (<40 ani). Totuși, aceste diferențe nu sunt

considerate relevante clinic; de aceea, nu este recomandată ajustarea dozei.

Copii și adolescenți

Farmacocinetica a fost studiată la copii și adolescenți cu vârsta de la 4 luni până la 15 ani, utilizându-

se forme farmaceutice de capsule, granule sau suspensie orală. La doza de 10 mg/kg greutate corporală

în ziua 1 de tratament, urmată de 5 mg/kg greutate corporală în zilele 2-5 de tratament, valorile C au

max

fost ușor mai scăzute decât la adulți, cu 224 micrograme/l la sugari, copii mici și copii cu vârsta de

0,6-5 ani după 3 zile de tratament, și 383 micrograme/l la copii și adolescenți cu vârsta de 6 până la 15

ani. Valorile t la 36 ore la copiii mai mari și adolescenți au fost în intervalul așteptat pentru adulți.

1/2

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studiile efectuate la animale cu doze de 40 ori mai mari decât dozele terapeutice, azitromicina a

provocat fosfolipidoză reversibilă, în general fără consecinţe toxicologice clare.

Investigațiile electrofiziologice au arătat că azitromicina prelungește intervalul QT.

Potenţialul carcinogen

Nu s-au efectuat studii de lungă durată la animale pentru evaluarea potenţialului carcinogen, deoarece

medicamentul este indicat numai în tratamentul de scurtă durată. În alte studii nu există dovezi de

acţiune carcinogenă.

Potenţialul mutagen

Nu s-au evidenţiat dovezi privind potenţialul pentru mutaţii genetice sau cromozomiale în modelele

testelor in vivo şi in vitro.

Toxicitatea reproductivă

În studiile de embriotoxicitate a azitromicinei efectuate la şoareci şi şobolani, nu s-a observat niciun

efect teratogen. La şobolani, administrarea de doze de azitromicină de 100 mg şi 200 mg/kg pe zi a

dus la o uşoară întârziere a osificării fetale şi a creşterii materne în greutate. În studiile efectuate la

şobolani în perioada peri- şi post-natală au fost observate uşoare întârzieri ale dezvoltării, ca urmare a

tratamentului cu azitromicină în doze de 50 mg/kg pe zi şi mai mari.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sucroză (zahăr)

Hidroxipropilceluloză

Fosfat de sodiu tribazic anhidru (E339)

Gumă xantan

Aromă de banane (sucroză [zahăr], maltodextrină, gumă arabică, arome)

Aromă de cireșe (sucroză [zahăr], maltodextrină, gumă arabică, arome)

Aromă de vanilie (maltodextrină, arome, substanțe aromate naturale)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

Înainte de reconstituire: 2 ani

După reconstituire:

Flacoane cu 15 ml, 20 ml și 22,5 ml suspensie:

După reconstituire, suspensia poate fi utilizată timp de 5 zile. A se păstra la temperaturi sub 25°C.

Flacoane cu 30 ml și 37,5 ml suspensie:

După reconstituire, suspensia poate fi utilizată timp de 10 zile. A se păstra la temperaturi sub 25°C.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.

Acest medicament nu necesită condiții speciale de temperatură pentru păstrare.

Pentru condiții de păstrare după reconstituirea suspensiei orale, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon (sticlă de culoare brună), cu capac filetat din PP/PE cu inel de fixare securizat pentru copii:

Azibiot 20 mg/ml:

• flacon cu 16,38 g pulbere pentru reconstituirea a 20 ml suspensie orală (conținând azitromicină

400 mg), în cutie din carton.

Azibiot 40 mg/ml:

• flacon cu 12,6 g pulbere pentru reconstituirea a 15 ml suspensie orală (conținând 600 mg

azitromicină), în cutie din carton,

• flacon cu 18,9 g pulbere pentru reconstituirea a 22,5 ml suspensie orală (conținând 900 mg

azitromicină), în cutie din carton,

• flacon cu 25,2 g pulbere pentru reconstituirea a 30 ml suspensie orală (conținând 1200 mg

azitromicină), în cutie din carton,

• flacon cu 31,5 g pulbere pentru reconstituirea a 37,5 ml suspensie orală (conținând 1500 mg

azitromicină), în cutie din carton.

În cutie se găsește o seringă dozatoare pentru administrare orală, de 10 ml, din PE/PP, cu gradații la

fiecare 0,25 ml, cu adaptor.

Suspensia reconstituită conține un surplus de 5 ml, pentru a asigura administrarea întregii doze

necesare.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

Suspensia orală este o suspensie omogenă, de culoare galben deschis până la galben maroniu, cu

aromă caracteristică de banane și cireșe.

Azibiot 20mg/ml

Prepararea suspensiei:

Agitați bine flaconul cu pulbere. Utilizând pipeta gradată, cilindrul gradat sau seringa dozatoare

gradată (găsită în cutie) se adaugă 11 ml apă plată în flaconul cu pulbere. La adăugarea apei, flaconul

trebuie ținut înclinat, astfel încât cea mai mare parte a pulberii să nu se găsească la baza flaconului,

altfel ar putea să se blocheze la partea inferioară. După adăugarea cantității adecvate de apă, închideți

bine flaconul și răsturnați-l imediat, astfel încât pulberea să se amestece cu apa, și agitați bine. Astfel,

se va forma o suspensie omogenă. Verificați dacă pulberea este complet dispersată în apă!

Din cauza pierderilor la administrare, se prepară un volum mai mare de suspensie reconstituită.

Azibiot 40mg/ml

Prepararea suspensiei:

Agitați bine flaconul cu pulbere. Utilizând pipeta gradată, cilindrul gradat sau seringa dozatoare

gradată (găsită în cutie) se adaugă cantitatea de apă plată necesară, descrisă mai jos, în flaconul cu

pulbere.

Din cauza pierderilor la administrare, se prepară un volum mai mare de suspensie reconstituită.

Pentru 15 ml (600 mg) suspensie reconstituită: adăugați 9 ml apă.

Pentru 22,5 ml (900 mg) suspensie reconstituită: adăugați 12,5 ml apă.

Pentru 30 ml (1,200 mg) suspensie reconstituită: adăugați 16 ml apă.

Pentru 37,5 ml (1,500 mg) suspensie reconstituită: adăugați 19 ml apă.

La adăugarea apei, flaconul trebuie ținut înclinat, astfel încât cea mai mare parte a pulberii să nu se

găsească la baza flaconului, altfel ar putea să se blocheze la partea inferioară.

După adăugarea cantității adecvate de apă, închide-ți bine flaconul și răsturnați-l imediat, astfel încât

pulberea să se amestece cu apa, și agitați bine. Astfel, se va forma o suspensie omogenă. Verificați

dacă pulberea este complet dispersată în apă!

Înainte de administrare, flaconul trebuie deschis și adaptorul seringii trebuie plasat la nivelul

flaconului.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

KRKA, d.d., Novo mesto,

Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto,

Slovenia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

14322/2022/01

14323/2022/01-04

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Mai 2017

Data ultimei reînnoiri autorizației: Martie 2022

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Martie 2022

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Naționale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http:/www.anm.ro/.