Prospect Amlodipină Terapia 5 mg comprimate
Producator: Terapia SA
Clasa ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12168/2019/01-02 Anexa 2
12169/2019/01-02
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amlodipină Terapia 5 mg comprimate
Amlodipină Terapia 10 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Amlodipină Terapia 5 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină).
Amlodipină Terapia 10 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Amlodipină Terapia 5 mg comprimate
Comprimate alungite sub formă de capsule, de culoare albă până la aproape albă, prevăzute cu o linie
mediană pe ambele feţe şi având imprimate „A” şi „13” de o parte şi de alta a liniei mediane pe una din
feţe.
Amlodipină Terapia 10 mg comprimate
Comprimate alungite sub formă de capsule, de culoare albă până la aproape albă, prevăzute cu o linie
mediană pe ambele feţe şi având imprimate „A” şi „14” de o parte şi de alta a liniei mediane pe una din
feţe.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de
divizare în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială.
Angină pectorală cronică stabilă.
Angină pectorală vasospastică (angină pectorală Prinzmetal).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Atât pentru hipertensiunea arterială, cât şi pentru angina pectorală, doza uzuală iniţială este
de 5 mg amlodipină o dată pe zi, doză care poate fi crescută la maxim 10 mg, în funcţie de răspunsul
terapeutic individual.
La pacienţii hipertensivi, Amlodipină Terapia a fost utilizată în asociere cu un diuretic tiazidic, un
alfa-blocant, un beta-blocant sau un inhibitor al ECA. În angina pectorală, Amlodipină Terapia poate
fi utilizată în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antianginoase la pacienţii cu angină
pectorală refractară la tratamentul cu nitraţi şi/sau doze adecvate de beta-blocante.
În cazul în care se administrează concomitent cu diuretice tiazidice, beta-blocante şi inhibitori ai ECA,
nu este necesară ajustarea dozei de amlodipină.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Administrarea de doze similare de Amlodipină Terapia la pacienţii vârstnici sau tineri este la fel de
bine tolerată. La vârstnici se recomandă schema de administrare uzuală, dar creşterea dozei trebuie
realizată cu precauţie (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
Nu au fost stabilite recomandări cu privire la doze pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară
până la moderată, ca urmare stabilirea dozelor trebuie realizată cu prudenţă şi iniţierea tratamentului
necesită doze mici (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Farmacocinetica amlodipinei nu a fost studiată în insuficienţă
hepatică severă. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat
cu cea mai mică doză, care ulterior poate fi crescută lent.
Insuficienţă renală
Modificările concentraţiei plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale,
ca urmare, se recomandă dozele uzuale. Amlodipina nu este dializabilă.
Copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani
La copiii şi adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani, pentru tratamentul hipertensiunii arteriale,
se recomandă administrarea orală o dată pe zi a unei doze iniţiale de 2,5 mg, doză care poate fi
crescută până la 5 mg o dată pe zi, dacă efectul antihipertensiv ţintă nu este obţinut după 4 săptămâni.
Doze mai mari de 5 mg pe zi nu au fost studiate la copii şi adolescenţi (vezi pct. 5.1 şi 5.2).
Pentru acest medicament, nu este posibilă obţinerea dozelor de 2,5 mg amlodipină.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Nu există date disponibile.
Mod de administrare
Comprimat pentru administrare orală
4.3 Contraindicaţii
Amlodipina este contraindicată la pacienţii cu:
- hipersensibilitate, la derivaţii de dihidropiridină, la amlodipină sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1
- hipotensiune arterială severă
- şoc (incluzând şoc cardiogen)
- obstrucţie a fluxului sanguin de la nivelul ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică
severă)
- insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic, după un infarct miocardic acut
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Nu au fost evaluate siguranţa si eficacitatea administrării amlodipinei în criza hipertensivă.
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie trataţi cu precauţie. Într-un studiu pe termen lung, placebo
controlat, efectuat la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă (clasele NYHA III-IV), incidenţa
raportată a edemului pulmonar a fost mai mare în grupul tratat cu amlodipină, comparativ cu grupul la
care s-a administrat placebo (vezi pct. 5.1). Blocantele canalelor de calciu, incluzând amlodipina,
trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă, deoarece acestea pot creşte
riscul apariţiei altor evenimente cardiovasculare şi mortalitatea.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Timpul de înjumătăţire plasmatică al amlodipinei este prelungit şi valorile ASC sunt mai mari la
pacienţii cu insuficienţă hepatică; nu au fost stabilite recomandări cu privire la doze. Ca urmare,
tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat utilizând doze mici şi se recomandă prudenţă, atât la iniţierea
tratamentului, cât şi la creşterea dozelor. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă poate fi necesară
creşterea lentă a dozelor şi monitorizarea atentă.
Vârstnici
La vârstnici se recomandă creşterea dozelor cu prudenţă (vezi pct. 4.2 şi 5.2).
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, amlodipina poate fi administrată în dozele uzuale. Modificările
concentraţiei plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale. Amlodipina nu
este dializabilă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei
Inhibitori ai CYP3A4
Administrarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori CYP3A4 puternici sau moderaţi (inihibitori de
protează, antifungice cu structură azolică, macrolide cum sunt eritromicina sau claritromicina,
verapamil sau diltiazem) poate determina creşterea uşoară până la semnificativă a expunerii la
amlodipină. Semnificaţia clinică a acestor variaţii ale farmacocineticii poate fi mai pronunţată la
pacienţii vârstnici. Astfel, pot fi necesare monitorizarea clinică şi ajustarea dozelor.
Inductori ai CYP3A4
Concentrația plasmatică a amlodipinei poate varia în eventualitatea administrării concomitente a
inductorilor cunoscuți ai CYP3A4. Drept urmare, este necesară monitorizarea tensiunii arteriale și
avută în vedere reglarea dozei, atât în timpul, cât și după administrarea concomitentă de medicamente,
în special în cazul inductorilor puternici ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicina, hypericum
perforatum).
Nu se recomandă administrarea amlodipinei cu grapefruit sau suc de grapefruit, deoarece la unii
pacienţi poate fi crescută biodisponibilitatea, determinând creşterea efectelor de scădere a tensiunii
arteriale.
Dantrolen (perfuzie)
La animale, după administrarea de verapamil şi administrarea intravenoasă de dantrolen, se observă
cazuri de fibrilaţie ventriculară letală şi colaps cardiovascular în asociere cu hiperpotasemie. Din cauza
riscului de hiperpotasemie, la pacienţi cu predispoziţie pentru hipertermia malignă şi trataţi pentru
hipertermie malignă, se recomandă evitarea administrării concomitente de blocante ale canalelor de
calciu, cum este amlodipina.
Efectul amlodipinei asupra altor medicamente
Efectele de scădere a tensiunii arteriale ale amlodipinei se cumulează cu efectele de scădere a tensiunii
arteriale ale altor medicamente cu proprietăţi antihipertensive.
Tacrolimus
Există un risc de creştere a concentraţiilor serice de tacrolimus la administrarea concomitentă cu
amlodipina, însă mecanismul farmacocinetic al acestei interacţiuni nu este pe deplin înţeles. Pentru a
evita toxicitatea tacrolimusului, administrarea amlodipinei la un pacient tratat cu tacrolimus necesită
monitorizarea concentraţiilor serice de tacrolimus şi ajustarea dozei de tacrolimus, atunci când este
cazul.
Ciclosporină
Nu au fost efectuate studii privind interacţiunea medicamentoasă dintre ciclosporină şi amlodipină la
voluntari sănătoşi sau la alte populaţii, cu excepţia pacienţilor cu transplant renal, la care au fost
observate creşteri variabile (medie 0% – 40%) ale concentraţiilor minime de ciclosporină. Trebuie
luată în considerare monitorizarea concentraţiei ciclosporinei la pacienţii cu transplant renal, în
tratament cu amlodipină iar doza de ciclosporină trebuie redusă după necesităţi.
Simvastatină
Administrarea concomitentă de doze multiple de 10 mg de amlodipină cu 80 mg simvastatină a dus la
o creştere de 77% a expunerii la simvastatină, comparativ cu simvastatina în monoterapie. Se
recomandă limitarea dozei de simvastatină la 20 mg pe zi la pacienţii trataţi cu amlodipină.
În studiile clinice de interacţiune, amlodipina nu a influenţat farmacocinetica atorvastatinei, digoxinei
sau a warfarinei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
La om, siguranţa utilizării amlodipinei în timpul sarcinii nu a fost stabilită.
Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari (vezi pct.
5.3).
Utilizarea în sarcină este recomandată doar când nu există altă alternativă terapeutică mai sigură şi
când boala în sine reprezintă un risc major pentru mamă şi făt.
Alăptarea
Amlodipina este excretată în laptele uman. Proporția dozei materne primite de sugar a fost estimată
într-un interval intercuartilic de 3 – 7%, cu o valoare maximă de 15%. Nu se cunoaște efectul
amlodipinei asupra sugarului. Decizia privind continuarea/întreruperea alăptării sau a tratamentului cu
amlodipină trebuie luată ţinând cont de beneficiile alăptării sugarului şi de beneficiile tratamentului cu
amlodipină pentru mamă.
Fertilitatea
La unii pacienţi trataţi cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificări biochimice
reversibile la nivelul capului spermatozoizilor. Datele clinice cu privire la efectul potenţial al
amlodipinei asupra fertilităţii sunt insuficiente. Într-un studiu efectuat la şobolani s-au înregistrat
reacţii adverse asupra fertilităţii la mascul (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Amlodipina poate avea o influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de
a folosi utilaje. Dacă pacienţii trataţi cu amlodipină prezintă ameţeli, cefalee, fatigabilitate sau greaţă,
capacitatea de reacţie poate fi afectată. Se recomandă precauţie, în special la începutul tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Rezumat al profilului de siguranţă
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului sunt: somnolenţă, ameţeli, cefalee,
palpitaţii, eritem facial tranzitoriu, dureri abdominale, greaţă, edem maleolar, edem şi fatigabilitate.
Listă tabelară a reacţiilor adverse
Următoarele reacţii adverse au fost observate şi raportate în timpul tratamentului cu amlodipină cu
următoarele frecvenţe:
foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 şi <1>1/1000 şi <1>
(>1/10000 şi <1>
datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt menţionate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi Foarte rare Leucopenie, trombocitopenie
limfatice
Tulburări ale sistemului Foarte rare Reacţii alergice
imunitar
Tulburări metabolice şi de Foarte rare Hiperglicemie
nutriţie
Tulburări psihice Mai puţin Depresie, tulburări ale dispoziţiei
frecvente (inclusiv anxietate), insomnie
Rare Confuzie
Tulburări ale sistemului Frecvente Somnolenţă, ameţeli, cefalee (în special
nervos la începutul tratamentului)
Mai puţin Tremor, disgeuzie, sincopă, hipoestezie,
frecvente parestezie
Foarte rare Hipertonie, neuropatie periferică
Tulburări oculare Frecvente Tulburări de vedere (incluzând
diplopie)
Tulburări acustice şi Mai puţin Tinitus
vestibulare frecvente
Tulburări cardiace Frecvente Palpitaţii
Mai puţin Tulburări de ritm (inclusive bradicardie,
frecvente tahicardie ventriculară şi fibrilaţie
atrială)
Foarte rare Infarct miocardic
Tulburări vasculare Frecvente Eritem facial tranzitoriu
Mai puţin Hipotensiune arterială
frecvente
Foarte rare Vasculită
Tulburări respiratorii, Frecvente Dispnee
toracice şi mediastinale Mai puţin Tuse, rinită
frecvente
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Dureri abdominale, greaţă, dispepsie,
tulburări de tranzit intestinal (incluzând
diaree şi constipaţie)
Mai puţin Vărsături, xerostomie
frecvente
Foarte rare Pancreatită, gastrită, hiperplazie
gingivală
Tulburări hepatobiliare Foarte rare Hepatită, icter, creştere a valorilor
serice ale enzimelor hepatice*
Afecţiuni cutanate şi ale Mai puţin Alopecie, purpură, modificări de
ţesutului subcutanat frecvente culoare a tegumentului, hiperhidroză,
prurit, erupţie cutanată tranzitorie,
exantem, urticarie
Foarte rare Angioedem, eritem polimorf, dermatită
exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson,
edem Quincke, fotosensibilitate
Cu frecvenţă Necroliză epidermică toxică
necunoscută
Tulburări musculo-scheletice Frecvente Edem maleolar, crampe musculare
şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin Artralgie, mialgie, dorsalgii
frecvente
Tulburări renale şi ale căilor Mai puţin Tulburări ale micţiunii, nicturie,
urinare frecvente creştere a frecvenţei micţiunilor
Tulburări ale aparatului Mai puţin Impotenţă, ginecomastie
genital şi ale sânului frecvente
Tulburări generale şi la Foarte frecvente Edeme
nivelul locului de
administrare
Frecvente Fatigabilitate, astenie
Mai puţin Dureri toracice, dureri, stare generală de
frecvente rău
Investigaţii diagnostice Mai puţin Creştere în greutate, scădere în greutate
frecvente
* în principal corelate cu colestază
Au fost raportate cazuri excepţionale de sindrom extrapiramidal.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
Datele privind supradozajul intenţionat la om sunt limitate.
Simptome
Datele disponibile sugerează că supradozajul masiv poate determina vasodilataţie periferică marcată
şi, posibil, o tahicardie reflexă. A fost raportată hipotensiune arterială sistemică marcată şi posibil
prelungită până la şoc, inclusiv cu evoluţie letală.
Tratament
Hipotensiunea arterială semnificativă clinic determinată de supradozajul cu amlodipină necesită
măsuri de susţinere activă cardiovasculară, incluzând monitorizarea frecventă a funcţiilor cardiace şi
respiratorii, poziţionarea pacientului în decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate şi monitorizarea
volumului circulator şi a diurezei.
Poate fi utilă administrarea unui vasoconstrictor pentru refacerea tonusului vascular şi a tensiunii
arteriale, dacă nu există nici o contraindicaţie pentru utilizarea acestuia. Administrarea intravenoasă de
gluconat de calciu poate fi benefică pentru antagonizarea efectelor determinate de blocarea canalelor
de calciu.
Lavajul gastric poate fi util în unele cazuri. S-a demonstrat că administrarea de cărbune activat la
voluntarii sănătoşi în primele 2 ore de la ingestia unei doze de 10 mg amlodipină, determină scăderea
vitezei de absorbţie a amlodipinei.
Deoarece amlodipina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, este puţin probabil ca dializa
să fie eficace.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: blocante ale canalelor de calciu, blocante selective ale canalelor de calciu
cu efecte preponderent vasculare, codul ATC: C08CA01.
Amlodipina este un inhibitor al influxului de ioni de calciu, din grupa dihidropiridinelor (blocant al
canalelor lente de calciu sau antagonist al ionilor de calciu) care inhibă influxul transmembranar de
ioni de calciu la nivelul musculaturii netede cardiace şi vasculare.
Mecanismul de acţiune de reducere a tensiunii arteriale al amlodipinei este determinat de efectul
relaxant direct asupra musculaturii netede vasculare. Mecanismul exact prin care amlodipina îşi
exercită efectul antianginos nu este în întregime elucidat, dar amlodipina reduce durerea de etiologie
ischemică prin următoarele două acţiuni:
1) Amlodipina dilată arteriolele periferice, scăzând astfel rezistenţa periferică sistemică (post-sarcina).
Deoarece alura ventriculară rămâne constantă, scăderea post-sarcinii determină scăderea consumului
de energie şi necesarului de oxigen la nivelul miocardului.
2) De asemenea, mecanismul de acţiune al amlodipinei implică probabil şi dilatarea arterelor
coronariene principale şi a arteriolelor coronariene, atât în zonele miocardice indemne, cât şi în zonele
cu ischemie. Această vasodilataţie creşte aportul de oxigen la nivel miocardic la pacienţii cu spasm
coronarian (angina pectorală Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică).
La pacienţii cu hipertensiune arterială, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică determină
scăderea semnificativă clinic a tensiunii arteriale în clino- şi ortostatism, pe parcursul a 24 de ore.
Datorită instalării lente a acţiunii, administrarea amlodipinei nu determină hipotensiune arterială acută.
La pacienţii cu angină pectorală, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică creşte durata totală a
efortului fizic, durata de timp până la apariţia episodului de durere anginoasă, timpul până la apariţia
unei subdenivelări de 1 mm a segmentului ST şi scade atât frecvenţa episoadelor de durere anginoasă,
cât şi necesarul de nitroglicerină.
Administrarea amlodipinei nu a fost asociată cu reacţii adverse metabolice sau modificări ale valorilor
concentraţiilor plasmatice ale lipidelor; ca urmare, poate fi utilizată la pacienţi cu astm bronşic, diabet
zaharat şi gută.
Utilizare la pacienţii cu boală coronariană
Eficacitatea amlodipinei în prevenirea evenimentelor clinice la pacienţii cu boală coronariană a fost
evaluată într-un studiu independent, multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat placebo, care a
inclus 1997 de pacienţi numit “Compararea amlodipinei cu enalaprilul în limitarea apariţiei
trombozelor” (Comparison of Amlodipine vs Enalapril to Limit Occurrences of Thrombosis –
CAMELOT). 663 dintre aceşti pacienţi au fost trataţi cu amlodipină 5-10 mg, 673 au fost trataţi cu
enalapril 10-20 mg, iar 655 de pacienţi au fost incluşi în grupul la care s-a administrat placebo, toate
acestea adăugate la tratamentul standard cu statine, beta-blocante, diuretice şi acid acetilsalicilic, timp
de 2 ani. Principalele rezultate privind eficacitatea sunt prezentate în Tabelul 1. Rezultatele indică
faptul că tratamentul cu amlodipină a fost asociat cu un număr mai mic de spitalizări pentru angină
pectorală şi de intervenţii pentru revascularizare la pacienţii cu boală coronariană.
Tabel 1. Incidenţa rezultatelor clinic semnificative în studiul CAMELOT
Incidenţa evenimentelor cardiovasculare, Amlodipină comparativ cu
număr (%) placebo
Rezultate Amlodipină Placebo Enalapril Risc relativ Valoarea
(IÎ 95%) p
Criteriul final principal de evaluare
Evenimente adverse 110 (16,6) 151 (23,1) 136 (20,2) 0,69 (0,54- 0,003
cardiovasculare 0,88)
Componente individualizate
Revascularizare 78 (11,8) 103 (15,7) 95 (14,1) 0,73 (0,54- 0,03
coronariană 0,98)
Spitalizare pentru angina 51 (7,7) 84 (12,8) 86 (12,8) 0,58 (0,41- 0,002
pectorală 0,82)
IM non-letal 14 (2,1) 19 (2,9) 11 (1,6) 0,73 (0,37- 0,37
1,46)
Accident vascular 6 (0,9) 12 (1,8) 8 (1,2) 0,50 (0,19- 0,15
cerebral sau AIT 1,32)
Deces de cauză 5 (0,8) 2 (0,3) 5 (0,7) 2,46 (0,48- 0,27
cardiovasculară 12,7)
Spitalizare pentru ICC 3 (0,5) 5 (0,8) 4 (0,6) 0,59 (0,14- 0,46
2,47)
Stop cardiac resuscitat 0 4 (0,6) 1 (0,1) NA 0,04
Boală vasculară 5 (0,8) 2 (0,3) 8 (1,2) 2,6 (0,50- 0,24
periferică nou 13,4)
diagnosticată
Abrevieri: ICC – insuficienţă cardiacă congestivă; IÎ – interval de încredere; IM – infarct miocardic;
AIT – atac ischemic tranzitoriu.
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
Studiile de hemodinamică şi studiile clinice controlate, care au inclus probă de efort, efectuate la
pacienţi cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA II-IV, au arătat că amlodipina nu a determinat
deteriorarea stării clinice evaluate prin toleranţa la proba de efort, fracţia de ejecţie a ventriculului
stâng şi simptomatologia clinică.
Un studiu clinic, controlat placebo (PRAISE), pentru evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă
clasele NYHA III-IV şi care urmau tratament cu digoxină, diuretice şi inhibitori ai ECA, a arătat faptul
că amlodipina nu creşte riscul de mortalitate sau riscul combinat, mortalitate şi morbiditate la pacienţii
cu insuficienţă cardiacă.
Într-un studiu de urmărire a rezultatelor pe termen lung, placebo controlat (PRAISE-2), efectuat la
pacienţi cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA III-IV, fără simptome sau semne obiective sugestive
pentru boală ischemică preexistentă, trataţi cu doze constante de inhibitori ai ECA, medicamente
digitalice şi diuretice, s-a demonstrat că administrarea amlodipinei nu influenţează mortalitatea totală
de cauză cardiovasculară. La aceşti pacienţi, administrarea amlodipinei a fost asociată cu creşterea
raportărilor de edem pulmonar.
Tratamentul profilactic al ischemiei miocardice acute (ALLHAT)
Un studiu dublu-orb, randomizat, pentru investigarea morbidităţii-mortalităţii, denumit Studiul privind
Prevenirea Ischemiei Miocardice Acute prin Tratament Antihipertensiv şi Hipolipemiant
(Antihypertensive and Lipid-Lowering Treatment to Prevent Heart Attack Trial – ALLHAT) a fost
efectuat pentru a compara tratamentul cu medicamente noi, şi anume amlodipina 2,5-10 mg pe zi
(blocant al canalelor de calciu) sau lisinoprilul 10-40 mg pe zi (inhibitor al ECA) ca tratamente de
primă intenţie, cu administrarea unui diuretic tiazidic, clortalidona 12,5-25 mg pe zi, în hipertensiunea
arterială uşoară şi moderată.
A fost randomizat un număr total de 33357 de pacienţi cu hipertensiune arterială, cu vârsta peste 55 de
ani, urmăriţi pe o perioadă medie de 4,9 ani. Pacienţii au prezentat cel puţin un factor de risc adiţional
pentru boala coronariană: infarct miocardic sau accident vascular cerebral în antecedente (> 6 luni
înaintea înrolării în studiu) sau altă boală cardiovasculară aterosclerotică confirmată (un total de
51,5%), diabet zaharat tip 2 (36,1%), valoarea HDL colesterol< 35 mg/dl (11,6%), hipertrofie
ventriculară stângă diagnosticată electrocardiografic sau ecocardiografic (20,9%), statut de fumător în
momentul includerii în studiu (21,9%).
Criteriul final principal de evaluare al studiului a fost unul combinat, incluzând boală coronariană cu
evoluţie letală sau infarct miocardic non-letal. Între grupul tratat cu amlodipină şi cel la care s-a
administrat clortalidonă nu au fost diferenţe semnificative privind criteriul final principal de evaluare:
RR (risc relativ) 0,98 cu IÎ (interval de încredere) 95% [0,90-1,07], p=0,65. Dintre criteriile finale
secundare de evaluare, incidenţa insuficienţei cardiace (componentă a unui criteriu final de evaluare,
cardiovascular combinat) a fost semnificativ mai mare în grupul tratat cu amlodipină comparativ cu
grupul tratat cu clortalidonă (10,2% comparativ cu 7,7%, RR 1,38 cu IÎ 95% [1,25-1,52], p<0,001).
Totuşi, nu au fost înregistrate diferenţe privind mortalitatea de orice cauză între grupul tratat cu
amlodipină şi cel la care s-a administrat clortalidonă: RR 0,96 cu IÎ 95% [0,89-1,02], p=0,20.
Utilizarea la copii şi adolescenţi (cu vârsta de 6 ani sau mai mare)
În cadrul unui studiu în care au fost incluşi 268 de copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17
ani cu hipertensiune arterială predominant secundară, compararea administrării unor doze de
amlodipină de 2,5 mg şi 5,0 mg cu placebo, a arătat că ambele doze de amlodipină scad tensiunea
arterială sistolică semnificativ mai mult faţă de placebo. Diferenţa între cele două doze nu a fost
semnificativă statistic.
Nu au fost studiate efectele pe termen lung ale administrării amlodipinei asupra creşterii, pubertăţii şi
dezvoltării generale. De asemenea, nu a fost stabilită eficacitatea amlodipinei, utilizată ca terapie în
perioada copilăriei, asupra scăderii morbidităţii şi mortalităţii de cauză cardiovasculară la vârsta
adultă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie, distribuţie, legare de proteinele plasmatice: după administrarea orală de doze terapeutice,
amlodipina este bine absorbită şi atinge concentraţia plasmatică maximă după 6-12 ore.
Biodisponibilitatea absolută a fost estimată ca fiind cuprinsă între 64% şi 80%. Volumul de distribuţie
este de aproximativ 21 l/kg. Studiile in vitro au demonstrat că aproximativ 97,5% din amlodipina
circulantă este legată de proteinele plasmatice.
Biodisponibilitatea amlodipinei nu este influenţată de aportul de alimente.
Metabolizare/Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 35-50 ore şi este în concordanţă
cu administrarea unei doze unice zilnice. Amlodipina este metabolizată în proporţie mare la nivel
hepatic, rezultând metaboliţi inactivi şi se excretă în urină 10% sub formă de substanţă nemetabolizată
şi 60% sub formă de metaboliţi.
Insuficienţă hepatică
Datele privind administrarea amlodipinei la pacienţi cu insuficienţă hepatică sunt foarte limitate.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică au un clearance al amlodipinei scăzut, ceea ce determină un timp de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare mai lung şi o creştere a ASC de aproximativ 40-60%.
Vârstnici
Timpul în care este atinsă concentraţia plasmatică maximă de amlodipină este similar la vârstnici şi
tineri. La vârstnici, clearance-ul amlodipinei are tendinţa de a fi scăzut, rezultând creşteri ale ASC
(aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) şi ale timpului de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, creşterile ASC şi ale
timpului de înjumătăţire plasmatică au fost cele aşteptate pentru grupa de vârstă studiată.
Copii şi adolescenţi
A fost efectuat un studiu populaţional de farmacocinetică la 74 de copii şi adolescenţi cu hipertensiune
arterială, cu vârsta cuprinsă între 12 luni şi 17 ani (din care 34 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi
12 ani şi 28 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani) cărora li s-a administrat amlodipină în
doze de 1,25 mg până la 20 mg, în una sau două prize. La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi
adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani, clearance-ul caracteristic după administrarea orală
(Cl/F) a fost de 22,5 l/oră, respectiv 27,4 l/oră la pacienţii de sex masculin şi de 16,4 l/oră, respectiv
21,3 l/oră la pacienţii de sex feminin. A fost observată o mare variabilitate interindividuală în ceea ce
priveşte expunerea. La copiii cu vârsta sub 6 ani datele raportate sunt limitate.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani şi şoareci au arătat
întârzierea naşterii, prelungirea duratei travaliului şi scăderea ratei de supravieţuire a puilor în cazul
administrării unor doze de aproximativ 50 de ori mai mari decât doza maximă recomandată la om,
exprimată în mg/kg.
Afectarea fertilităţii
La şobolanii cărora li s-a administrat amlodipină (64 de zile în cazul masculilor şi 14 zile în cazul
femelelor, înainte de împerechere) în doze de 10 mg/kg/ zi (de 8 ori* doza maximă recomandată la
om, exprimată în mg/m ) nu a fost observată afectarea fertilităţii. Într-un alt studiu efectuat la şobolani,
în cadrul căruia masculii de şobolan au fost trataţi cu besilat de amlodipină timp de 30 zile, la o doză
comparabilă cu doza administrată la om, exprimată în mg/kg, s-au înregistrat concentraţii plasmatice
scăzute ale hormonului foliculostimulant şi testosteronului şi, de asemenea, scăderi ale densităţii
spermei şi ale numărului de spermatide mature şi celule Sertoli.
Carcinogenitate, mutagenitate
La şobolanii şi şoarecii cărora li s-a administrat amlodipină pe cale orală timp de doi ani, în doze
zilnice de 0,5, 1,25 sau 2,5 mg/kg şi zi, nu au fost observate efecte carcinogene.
Cea mai mare doză administrată (la şoarece doză similară cu doza zilnică maximă recomandată la om
de 10 mg, iar la şobolani o doză de două ori mai mare*, exprimată în mg/m ) a fost apropriată de doza
maximă tolerată pentru şoareci, dar nu şi pentru şobolani.
Studiile de mutagenitate nu au pus în evidenţă efecte ale amlodipinei la nivelul genelor sau la nivel
cromozomial.
*Raportat la pacienţi cu greutatea de 50 kg.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Manitol
Amidonglicolat de sodiu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din OPA-Al-PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 3 blistere din Aclar-PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
12168/2019/01-02
12169/2019/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Iunie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .