Prospect Amlodipină Gemax Pharma 5 mg comprimate
Producator: Gemax Pharma s.r.o.
Clasa ATC: blocante ale canalelor de calciu, blocante selective ale canalelor de calciu cu
AUTORIZAȚIA DE PUNERE PE PIAȚĂ NR. 14185/2021/01-02-03-04-05-06-07-08-09 Anexa 2
14186/2021/01-02-03-04-05-06-07-08-09
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amlodipină Gemax Pharma 5 mg comprimate
Amlodipină Gemax Pharma 10 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Amlodipină Gemax Pharma 5 mg comprimate:
Fiecare comprimat conţine besilat de amlodipină echivalent cu amlodipină 5 mg.
Amlodipină Gemax Pharma 10 mg comprimate:
Fiecare comprimat conţine besilat de amlodipină echivalent cu amlodipină 10 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Amlodipină Gemax Pharma 5 mg comprimate:
Comprimate rotunde (cu dimensiuni de 8,73 mm până la 8,93 mm), biconvexe, de culoare albă până la
aproape albă, inscripționate cu „E 21” pe o față și cu o linie mediană pe cealaltă față.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Amlodipină Gemax Pharma 10 mg comprimate:
Comprimate rotunde (cu dimensiuni de 10,5 mm până la 10,7 mm), biconvexe, de culoare albă până la
aproape albă, inscripționate cu „10” pe o față.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială
Angină pectorală cronică stabilă
Angină pectorală vasospastică (angină pectorală Prinzmetal)
Amlodipină Gemax Pharma este indicată la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta începând de la 6 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Atât pentru hipertensiune arterială, cât şi pentru angină pectorală, doza iniţială uzuală este de 5 mg
amlodipină o dată pe zi, care poate fi crescută până la doza maximă de 10 mg, în funcţie de răspunsul
terapeutic al pacientului.
La pacienţii cu hipertensiune arterială, Amlodipină Gemax Pharma a fost administrată în asociere cu un
diuretic de tip tiazidic, un alfa-blocant, un beta-blocant sau un inhibitor al enzimei de conversie a
angiotensinei (IECA). În angina pectorală, Amlodipină Gemax Pharma poate fi administrată în
monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antianginoase, la pacienţii cu angină pectorală
refractară la tratamentul cu nitraţi şi/sau la doze adecvate de beta-blocante.
În cazul în care se administrează concomitent cu diuretice tiazidice, beta-blocante şi inhibitori ai enzimei
de conversie a angiotensinei, nu este necesară ajustarea dozei de Amlodipină Gemax Pharma.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienți cu insuficiență hepatică
Nu au fost stabilite recomandări privitoare la doze pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până
la moderată; prin urmare, stabilirea dozelor trebuie realizată cu prudenţă și inițierea tratamentului
necesită doze mici (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Farmacocinetica amlodipinei nu a fost studiată în insuficienţa hepatică severă. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică severă, tratamentul cu amlodipină trebuie inițiat cu cea mai mică doză şi crescut
treptat.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Modificările concentraţiilor plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale,
prin urmare, sunt recomandate dozele uzuale. Amlodipina nu se poate elimina prin dializă.
Vârstnici
Administrarea de doze similare de Amlodipină Gemax Pharma la pacienţii vârstnici sau tineri este la fel
de bine tolerată. La vârstnici sunt recomandate schemele terapeutice uzuale, iar creşterea dozei trebuie
realizată cu prudență (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Copii și adolescenți
Copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani
La copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani, doza orală inițială recomandată pentru
hipertensiune arterială este de 2,5 mg o dată pe zi, doză care poate fi crescută treptat până la 5 mg o dată
pe zi, dacă efectul antihipertensiv ţintă nu este obţinut după 4 săptămâni. Dozele mai mari de 5 mg pe
zi nu au fost studiate la copii şi adolescenţi (vezi pct. 5.1 şi 5.2).
Copii cu vârsta sub 6 ani.
Nu există date disponibile.
Mod de administrare
Comprimat pentru administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
Amlodipina este contraindicată la pacienții cu:
- hipersensibilitate la substanța activă, derivaţi de dihidropiridină sau la oricare dintre excipienţii
enumerați la pct. 6.1
- hipotensiune arterială severă
- șoc (inclusiv șoc cardiogen)
- obstrucţie la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică severă)
- insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic, după un infarct miocardic acut.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Siguranţa şi eficacitatea amlodipinei în criza hipertensivă nu au fost stabilite.
Pacienți cu insuficienţă cardiacă
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie trataţi cu prudență. Într-un studiu de lungă durată, controlat cu
placebo, la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă (clasa NYHA III şi IV), incidenţa raportată a
edemului pulmonar a fost mai mare la grupul tratat cu amlodipină comparativ cu grupul la care s-a
administrat placebo (vezi pct. 5.1).
Blocantele canalelor de calciu, incluzând amlodipina, trebuie utilizate cu prudență la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă congestivă deoarece pot creşte riscul de apariţie a evenimentelor cardiovasculare
şi mortalitatea.
Pacienții cu insuficiență hepatică
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amlodipinei este prelungit şi valorile ASC sunt mai
mari la pacienţii cu insuficienţă hepatică; nu au fost stabilite recomandări privitoare la dozaj. Prin
urmare, tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat cu doze mici şi se recomandă prudenţă, atât la iniţierea
tratamentului, cât şi la creşterea dozei. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă poate fi necesară
creşterea treptată a dozelor şi monitorizarea atentă.
Pacienții cu insuficienţă renală
Amlodipina poate fi utilizată la acest grup de pacienţi în doze uzuale. Modificările concentraţiilor
plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale. Amlodipina nu se poate
elimina prin dializă.
Pacienți vârstnici
La vârstnici se recomandă creşterea dozelor cu prudenţă (vezi pct. 4.2 şi 5.2)
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conține
sodiu”
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei:
Inhibitori ai CYP3A4
Administrarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori CYP3A4 puternici sau moderaţi (inihibitori de
protează, antifungice de tip azolic, macrolide cum sunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau
diltiazem) poate determina creşterea semnificativă a expunerii la amlodipină, rezultând un risc crescut
de hipotensiune arterială. Semnificaţia clinică a acestor variaţii ale farmacocineticii poate fi mai
pronunţată la vârstnici. Astfel, pot fi necesare monitorizarea clinică şi ajustarea dozelor.
Nu se recomandă administrarea amlodipinei cu grepfruit sau suc de grepfruit deoarece la unii pacienţi
biodisponibilitatea poate crește, determinând creşterea efectelor antihipertensive.
Inductori ai CYP3A4
În timpul administrării concomitente de inductori cunoscuți ai CYP3A4, concentrația plasmatică a
amlodipinei poate varia. Prin urmare, tensiunea arterială trebuie monitorizată și trebuie luată în
considerare ajustarea dozelor atât în timpul, cât și după tratamentul concomitent, în special cu inductori
puternici ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, sunătoare).
Dantrolen (perfuzie)
La animale, după administrarea de verapamil şi administrarea intravenoasă de dantrolen, se observă
cazuri de fibrilaţie ventriculară letală şi colaps cardiovascular în asociere cu hiperpotasemie. Din cauza
riscului de hiperpotasemie, la pacienţii predispuși la hipertermie malignă şi aflați în tratament pentru
hipertermie malignă, se recomandă evitarea administrării concomitente de blocante ale canalelor de
calciu, cum este amlodipina.
Efecte ale amlodipinei asupra altor medicamente:
Efectele de scădere a tensiunii arteriale ale amlodipinei se cumulează cu efectele de scădere a tensiunii
arteriale ale altor medicamente antihipertensive.
Tacrolimus
Există un risc de creştere a concentraţiilor plasmatice ale tacrolimusului la administrarea concomitentă
cu amlodipină, dar mecanismul farmacocinetic al acestei interacțiuni nu este pe deplin înțeles. Pentru a
evita toxicitatea tacrolimusului, administrarea de amlodipină la un pacient tratat cu tacrolimus necesită
monitorizarea concentrațiilor plasmatice ale tacrolimusului și ajustarea dozei de tacrolimus, atunci când
este cazul.
Inhibitori ai ţintei rapamicinei la mamifere (mTOR)
Inhibitorii mTOR, cum sunt sirolimus, temsirolimus și everolimus sunt substraturi ale CYP3A.
Amlodipina este un inhibitor slab al CYP3A. La administrarea concomitentă cu inhibitori mTOR,
amlodipina poate creşte expunerea la inhibitorii mTOR.
Ciclosporină
Nu au fost efectuate studii privind interacţiunea dintre ciclosporină şi amlodipină la voluntarii sănătoşi
sau alte populaţii, cu excepţia pacienţilor cu transplant renal, la care au fost observate creşteri variabile
(în medie 0%-40%) ale concentrației plasmatice de ciclosporină. Trebuie luată în considerare
monitorizarea concentraţiilor de ciclosporină la pacienții cu transplant renal, în tratament cu amlodipină,
iar doza de ciclosporină trebuie redusă, în funcție de necesităţi.
Simvastatină
Administrarea concomitentă de doze multiple de 10 mg amlodipină cu 80 mg simvastatină a determinat
o creştere de 77% a expunerii la simvastatină, comparativ cu simvastatina în monoterapie. La pacienţii
în tratament cu amlodipină trebuie limitatặ doza de simvastatină la 20 mg pe zi.
În studiile clinice cu privire la interacțiune, amlodipina nu a influențat farmacocinetica atorvastatinei,
digoxinei sau warfarinei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Siguranţa utilizării amlodipinei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită.
Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari (vezi pct. 5.3).
Utilizarea în sarcină este recomandată doar dacă nu există o alternativă terapeutică mai sigură şi când
boala însăşi reprezintă un risc mai mare pentru mamă şi făt.
Alăptarea
Amlodipina este excretată în laptele uman. Proporția dozei materne primite de sugar a fost estimată
la un interval intercuartilic de 3 – 7%, cu o valoare maximă de 15%. Nu se cunoaște efectul
amlodipinei asupra sugarului. Decizia privind continuarea/întreruperea alăptării sau continuarea/
întreruperea tratamentului cu amlodipină trebuie luată ţinând cont de beneficiile alăptării pentru copil şi
de beneficiile tratamentului cu amlodipină pentru mamă.
Fertilitatea
La unii pacienţi trataţi cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificări biochimice
reversibile la nivelul capului spermatozoizilor. Datele clinice cu privire la efectul potenţial al
amlodipinei asupra fertilităţii sunt insuficiente. Într-un studiu efectuat la şobolan, s-au observat reacţii
adverse asupra fertilităţii la mascul (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Amlodipina poate avea o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de
a folosi utilaje. Dacă pacienţii trataţi cu amlodipină prezintă ameţeală, cefalee, fatigabilitate sau greaţă,
capacitatea de a reacţiona poate fi afectată. Se recomandă precauţie, în special la începutul tratamentului.
4.8 Reacții adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului sunt: somnolenţă, ameţeală, cefalee,
palpitaţii, eritem facial, dureri abdominale, greaţă, edem maleolar, edem şi fatigabilitate.
Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel
Următoarele reacţii adverse au fost observate şi raportate în timpul tratamentului cu amlodipină cu
următoarele frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥
1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000) și cu frecvență necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Clasificarea pe aparate, Frecvenţă Reacții adverse
sisteme și organe
Tulburări hematologice şi Foarte rare Leucocitopenie, trombocitopenie
limfatice
Tulburări ale sistemului Foarte rare Reacții alergice
imunitar
Tulburări metabolice şi de Foarte rare Hiperglicemie
nutriţie
Tulburări psihice Mai puţin Depresie, schimbări de dispoziţie (inclusiv
frecvente anxietate), insomnie
Rare Confuzie
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Somnolenţă, ameţeală, cefalee (în special la
începutul tratamentului)
Mai puţin Tremor, disgeuzie, sincopă, hipoestezie,
frecvente parestezie
Foarte rare Hipertonie, neuropatie periferică
Cu frecvenţă Tulburări extrapiramidale
necunoscută
Tulburări oculare Frecvente Tulburări de vedere (inclusiv diplopie)
Tulburări acustice și Mai puţin Tinitus
vestibulare frecvente
Tulburări cardiace Frecvente Palpitații
Mai puţin Tulburări de ritm (incluzând bradicardie,
frecvente tahicardie ventriculară şi fibrilaţie atrială)
Foarte rare Infarct miocardic
Tulburări vasculare Frecvente Eritem facial
Mai puţin Hipotensiune arterială
frecvente
Foarte rare Vasculită
Tulburări respiratorii, toracice Frecvente Dispnee
și mediastinale Mai puţin Tuse, rinită
frecvente
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Dureri abdominale, greață, dispepsie, tulburări
ale tranzitului intestinal (inclusiv diaree și
constipaţie)
Mai puţin Vărsături, xerostomie
frecvente
Foarte rare Pancreatită, gastrită, hiperplazie gingivală
Tulburări hepatobiliare Foarte rare Hepatită, icter, valori crescute ale enzimelor
hepatice*
Afecţiuni cutanate şi ale Mai puţin Alopecie, purpură, modificarea pigmentării
ţesutului subcutanat frecvente pielii, hiperhidroză, prurit, erupţie cutanată
tranzitorie, exantem, urticarie
Foarte rare Angioedem, eritem polimorf, dermatită
exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson, edem
Quincke, fotosensibilitate
Cu frecvenţă Necroliză epidermică toxică
necunoscută
Tulburări musculo-scheletice și Frecvente Edem maleolar, crampe musculare
ale țesutului conjunctiv Mai puţin Artralgie, mialgie, dorsalgii
frecvente
Tulburări renale şi ale căilor Mai puţin Tulburări de micțiune, nicturie, poliurie
urinare frecvente
Tulburări ale aparatului genital Mai puţin Impotență, ginecomastie
şi sânului frecvente
Tulburări generale şi la nivelul Foarte Edem
locului de administrare frecvente
Frecvente Fatigabilitate, astenie
Mai puţin Durere toracică, durere, stare generală de rău
frecvente
Investigaţii diagnostice Mai puţin Creştere ponderală, scădere ponderală
frecvente
*în principal corelate cu colestază
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Datele privind supradozajul intenţionat la om sunt limitate.
Simptome
Datele disponibile sugerează că supradozajul masiv poate determina vasodilataţie periferică marcată şi,
posibil, tahicardie reflexă. A fost raportată hipotensiune arterială sistemică marcată şi posibil prelungită
până la şoc, inclusiv cu evoluţie letală.
Edemul pulmonar non-cardiogen a fost raportat rar ca o consecință a supradozajului cu amlodipină, care
se poate manifesta cu un debut întârziat (24-48 ore după ingestie) și necesită suport ventilator. Măsurile
de resuscitare precoce (inclusiv supraîncărcarea cu lichide) pentru a meține perfuzia și debitul cardiac
pot fi factori precipitanți.
Tratament
Hipotensiunea arterială semnificativă clinic determinată de supradozajul cu amlodipină necesită
tratament activ de susţinere cardiovasculară, incluzând monitorizarea frecventă a funcţiilor cardiace şi
respiratorii, ridicarea extremităţilor şi monitorizarea volumului circulator şi a diurezei.
Poate fi utilă administrarea unui vasoconstrictor pentru restabilirea tonusului vascular şi a tensiunii
arteriale, cu condiția să nu existe nicio contraindicaţie pentru utilizarea acestuia. Administrarea
intravenoasă de gluconat de calciu poate fi benefică pentru antagonizarea efectelor determinate de
blocarea canalelor de
calciu.
Lavajul gastric poate fi util în unele cazuri. S-a demonstrat că administrarea de cărbune activat la
voluntarii sănătoşi, în primele 2 ore după administrarea unei doze de 10 mg amlodipină a determinat
scăderea vitezei de absorbţie a amlodipinei.
Deoarece amlodipina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice este puţin probabil ca dializa
să fie eficace.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: blocante ale canalelor de calciu, blocante selective ale canalelor de calciu cu
efecte preponderent vasculare, codul ATC: C08CA01.
Mecanism de acţiune
Amlodipina este un inhibitor al influxului de ioni de calciu din grupul dihidropiridinei (blocant al
canalelor lente de calciu sau antagonist al ionilor de calciu) care inhibă influxul transmembranar al
ionilor de calciu la nivelul musculaturii netede cardiace şi vasculare.
Mecanismul de acţiune de reducere a tensiunii arteriale al amlodipinei are la bază efectul relaxant direct
asupra musculaturii netede vasculare. Mecanismul exact prin care amlodipina îşi exercită efectul
antianginos nu este în întregime elucidat, dar amlodipina reduce încărcătura ischemică totală prin
următoarele două acţiuni:
1) Amlodipina dilată arteriolele periferice, scăzând astfel rezistenţa periferică totală (postsarcină)
împotriva căreia inima pompează. Deoarece alura ventriculară rămâne constantă, scăderea postsarcinii
determină scăderea consumului de energie şi a necesarului de oxigen de la nivelul miocardului.
2) De asemenea, mecanismul de acţiune al amlodipinei implică probabil şi dilatarea arterelor
coronariene principale şi a arteriolelor coronariene, atât în zonele miocardice indemne, cât şi în zonele
cu ischemie. Această vasodilataţie creşte aportul de oxigen la nivel miocardic, la pacienţii cu spasm
coronarian (angina pectorală Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică).
La pacienţii cu hipertensiune arterială, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică determină
scăderea semnificativă clinic a tensiunii arteriale atât în clino-, cât şi în ortostatism pe parcursul a 24 de
ore. Datorită instalării lente a acţiunii, administrarea amlodipinei nu determină hipotensiune arterială
acută.
La pacienţii cu angină pectorală, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică creşte durata totală a
timpului de efort fizic, durata de timp până la debutul episodului de durere anginoasă, timpul până la
apariţia unei subdenivelări de 1 mm a segmentului ST şi scade atât frecvenţa episoadelor de durere
anginoasă, cât şi necesarul de nitroglicerină.
Administrarea amlodipinei nu a fost asociată cu reacţii adverse metabolice sau cu modificări ale valorilor
concentraţiilor plasmatice ale lipidelor și poate fi utilizată la pacienţii cu astm bronşic, diabet zaharat şi
gută.
Utilizarea la pacienţii cu boală coronariană
Eficacitatea amlodipinei în prevenirea evenimentelor clinice la pacienţii cu boală coronariană a fost
evaluată într-un studiu independent, multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, care a
inclus 1997 de pacienţi numit “Compararea amlodipinei cu enalapril în limitarea apariţiei trombozelor”
(Comparison of Amlodipină vs Enalapril to Limit Occurrences of Thrombosis – CAMELOT). Din aceşti
pacienţi, 663 au fost trataţi cu amlodipină 5-10 mg, 673 au fost trataţi cu enalapril 10-20 mg, iar 655
pacienţi au fost incluşi în grupul la care s-a administrat placebo, în plus faţă de tratamentul standard cu
statine, beta-blocante, diuretice şi acid acetilsalicilic, timp de 2 ani. Principalele rezultate privind
eficacitatea sunt prezentate în Tabelul 1. Rezultatele indică faptul că tratamentul cu amlodipină a fost
asociat cu un număr mai mic de spitalizări pentru angină pectorală şi pentru intervenţii de revascularizare
la pacienţii cu boală coronariană.
Tabelul 1. Incidenţa rezultatelor clinic semnificative în studiul CAMELOT
Incidenţa evenimentelor cardiovasculare, Amlodipină comparativ cu
număr (%) placebo
Risc relativ
Rezultate Amlodipină Placebo Enalapril Valoare P
(IÎ 95%)
Criteriu final principal de evaluare:
Evenimente 110 (16,6) 151 (23,1) 136 (20,2) 0,69 .003
adverse (0.54-0.88)
cardiovasculare
Componente individuale
Revascularizare 78 (11,8) 103 (15,7) 95 (14,1) 0,73 .03
coronariană (0,54-0,98)
Spitalizare 51 (7,7) 84 (12,8) 86 (12,8) 0,58 .002
pentru angină (0,41-0,82)
pectorală
IM non-letal 14 (2,1) 19 (2,9) 11 (1,6) 0,73 .37
(0,37-1,46)
Accident 6 (0,9) 12 (1,8) 8 (1,2) 0,50 .15
vascular cerebral (0,19-1,32)
sau AIT
Deces de cauză 5 (0,8) 2 (0,3) 5 (0,7) 2,46 .27
cardiovasculară (0,48-12,7)
Spitalizare 3 (0,5) 5 (0,8) 4 (0,6) 0,59 .46
pentru ICC (0,14-2,47)
Stop cardiac 0 4 (0,6) 1 (0,1) Nu este cazul .04
resuscitat
Boală vasculară 5 (0,8) 2 (0,3) 8 (1,2) 2,6 .24
periferică nou (0,50-13,4)
diagnosticată
Abrevieri: ICC – insuficienţă cardiacă congestivă; IÎ – interval de încredere; IM – infarct miocardic;
AIT – atac ischemic tranzitoriu.
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
Studiile de hemodinamică şi studiile clinice controlate, care au inclus proba de efort, efectuate la pacienţi
cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA II-IV au arătat că amlodipina nu a determinat deteriorarea stării
clinice evaluată prin toleranţa la efort, fracţia de ejecţie a ventriculului stâng şi simptomatologia clinică.
Un studiu clinic, controlat cu placebo (PRAISE), pentru evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă
clasele NYHA III-IV, aflați în tratament cu digoxină, diuretice şi inhibitori ai ECA a arătat că amlodipina
nu creşte riscul de mortalitate sau riscul combinat, mortalitate – morbiditate, la pacienţii
cu insuficienţă cardiacă.
Într-un studiu de urmărire a rezultatelor pe termen lung, controlat cu placebo (PRAISE-2), efectuat la
pacienţi cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA III-IV, fără simptome clinice sau semne obiective
sugestive pentru boală ischemică preexistentă, trataţi cu doze constante de inhibitori ai ECA,
medicamente digitalice şi diuretice, s-a demonstrat că administrarea amlodipinei nu influenţează
mortalitatea totală de cauză cardiovasculară. La aceşti pacienţi, administrarea amlodipinei a fost asociată
cu creşterea raportărilor de edem pulmonar.
Tratamentul profilactic al ischemiei miocardice acute (ALLHAT)
Un studiu dublu-orb, randomizat, pentru evaluarea morbidităţii-mortalităţii, denumit studiul privind
prevenirea ischemiei miocardice acute prin tratament antihipertensiv şi hipolipemiant (Antihypertensive
and Lipid-Lowering Treatment to Prevent Heart Attack Trial – ALLHAT) a fost efectuat pentru a
compara tratamentul cu medicamente noi, şi anume, amlodipină 2,5-10 mg pe zi (blocant al canalelor
de calciu) sau lisinopril 10-40 mg pe zi (inhibitor al ECA) ca tratamente de primă intenţie, cu
administrarea unui diuretic tiazidic, clortalidona 12,5-25 mg pe zi, în hipertensiunea arterială uşoară şi
moderată.
Au fost randomizaţi în total 33.357 de pacienţi cu hipertensiune arterială, cu vârsta de 55 de ani şi peste,
monitorizaţi pe o perioadă medie de 4,9 ani. Pacienţii au prezentat cel puţin un factor de risc adiţional
pentru boala coronariană: infarct miocardic sau accident vascular cerebral în antecedente (> 6 luni
înainte de înrolarea în studiu) sau altă boală cardiovasculară aterosclerotică confirmată (per total 51,5%),
diabet zaharat tip 2 (36,1%), valoarea HDL colesterol < 35 mg/dl (11,6%), hipertrofie ventriculară
stângă diagnosticată electrocardiografic sau ecocardiografic (20,9%), statut de fumător în momentul
includerii în studiu (21,9%).
Criteriul final principal de evaluare al studiului a fost unul combinat, incluzând boală coronariană cu
evoluţie letală sau infarct miocardic neletal. Între grupul tratat cu amlodipină şi cel la care s-a administrat
clortalidonă nu au fost diferenţe semnificative privind criteriul final principal de evaluare: RR (risc
relativ) 0,98 cu IÎ (interval de încredere) 95% [0,90-1,07], p=0,65. Dintre criteriile finale secundare de
evaluare, incidenţa insuficienţei cardiace (componentă a unui criteriu final de evaluare cardiovascular
combinat) a fost semnificativ mai mare în grupul tratat cu amlodipină comparativ cu grupul tratat cu
clortalidonă (10,2% comparativ cu 7,7%, RR 1,38 cu IÎ 95% [1,25-1,52], p<0,001). Cu toate acestea, nu
au fost înregistrate diferenţe privind mortalitatea de orice cauză între grupul tratat cu amlodipină şi cel
la care s-a administrat clortalidonă: RR 0,96 cu IÎ 95% [0,89-1,02], p=0,20.
Utilizarea la copii (cu vârsta de 6 ani sau mai mare)
În cadrul unui studiu în care au fost incluşi 268 de copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani cu
hipertensiune arterială predominant secundară, compararea administrării unor doze de 2,5 mg şi 5,0 mg
de amlodipină cu placebo a demonstrat că ambele doze de amlodipină scad tensiunea arterială sistolică
semnificativ mai mult comparativ cu placebo. Diferenţa dintre cele două doze nu a fost semnificativă
statistic.
Nu au fost studiate efectele pe termen lung ale administrării amlodipinei asupra creşterii, pubertăţii şi
dezvoltării generale. De asemenea, nu a fost stabilită eficacitatea tratamentului pe termen lung cu
amlodipină, utilizată ca terapie în perioada copilăriei, asupra scăderii morbidităţii şi mortalităţii de cauză
cardiovasculară la vârsta adultă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală de doze terapeutice, amlodipina este bine absorbită şi atinge concentraţia
plasmatică maximă după 6-12 ore. Biodisponibilitatea absolută a fost estimată ca fiind cuprinsă între
64% şi 80%.
Biodisponibilitate amlodipinei nu este influenţată de aportul alimentar.
Distribuţie
Volumul de distribuţie este de aproximativ 21 l/kg. Studiile in vitro au demonstrat că aproximativ 97,5%
din amlodipina circulantă este legată de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Amlodipina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic, rezultând metaboliţi inactivi care se
excretă în urină în proporție de 10% sub formă nemetabolizată şi în proporție de 60% sub formă de
metaboliţi.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 35-50 ore şi corespunde unei
administrări în doză unică zilnică.
Categorii speciale de pacienți:
Insuficiență hepatică
Datele clinice privind administrarea amlodipinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică sunt foarte limitate.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică prezintă un clearance al amlodipinei scăzut, ceea ce determină un timp
de înjumătăţire plasmatică mai lung şi o creştere a ASC de aproximativ 40-60%.
Vârstnici
Timpul pentru a atinge concentratia plasmatică maximă de amlodipină este similar la pacienţii vârstnici
şi la cei tineri. La pacienţii vârstnici, clearance-ul amlodipinei are tendinţa să scadă, determinând creşteri
ale ASC şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă
congestivă, creşterile ASC şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare au fost conform
aşteptărilor pentru grupa de vârstă studiată.
Copii şi adolescenţi
Un studiu de farmacocinetică populațională a fost efectuat la 74 copii cu hipertensiune arterială cu vârsta
cuprinsă între 1 şi 17 ani (din care 34 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi 28 de pacienţi cu
vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani) cărora li s-a administrat amlodipină în doze cuprinse între 1,25 mg și
20 mg, administrate fie o dată pe zi, fie de 2 ori pe zi. La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la
adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani, clearance-ul caracteristic după administrarea orală
(CL/F) a fost de 22,5 l/ oră şi respectiv de 27,4 l/oră la pacienţii de sex masculin şi de 16,4 l/ oră,
respectiv 21,3 l/oră la pacienţii de sex feminin. A fost observată o mare variabilitate interindividuală în
ceea ce priveşte expunerea. Datele raportate privitoare la copiii cu vârsta sub 6 ani sunt limitate.
5.3 Date preclinice de siguranță
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
Studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan şi şoarece au
demonstrat întârzierea momentului naşterii, prelungirea duratei travaliului şi scăderea ratei de
supravieţuire a puilor în cazul administrării unor doze de aproximativ 50 de ori mai mari decât doza
maximă recomandată la om, exprimată în mg/kg.
Afectarea fertilităţii
La şobolanii cărora li s-a administrat amlodipină (64 de zile în cazul masculilor şi 14 zile în cazul
femelelor, înainte de împerechere) în doze de până la 10 mg/kg/zi (de 8 ori* doza maximă recomandată
la om de 10 mg, exprimată în mg/m2) nu a fost observată afectarea fertilităţii.
Într-un alt studiu efectuat la şobolan, în cadrul căruia masculii de şobolan au fost trataţi cu besilat de
amlodipină timp de 30 zile, cu o doză comparabilă cu doza administrată la om, exprimată în mg/kg, s-
au înregistrat concentraţii plasmatice scăzute ale hormonului foliculostimulant şi ale testosteronului şi,
de asemenea, scăderi ale densităţii spermei şi ale numărului de spermatozoiozi maturi şi ale celulelor
Sertoli.
Carcinogenitate, mutagenitate
La şobolanii şi şoarecii cărora li s-a administrat amlodipină în dietă timp de doi ani, în concentrații
calculate pentru a furniza doze zilnice de 0,5, 1,25 și 2,5 mg/kg pe zi, nu au fost observate efecte
carcinogene. Cea mai mare doză administrată (la şoarece, o doză similară cu doza zilnică maximă
recomandată la om de 10 mg, exprimată în mg/m2, iar la şobolani, o doză de două ori mai mare*) a fost
apropriată de doza maximă tolerată pentru şoarece, dar nu şi pentru şobolan.
Studiile de mutagenitate nu au evidenţiat efecte ale amlodipinei la nivelul genelor sau la nivel
cromozomial.
*Raportat la pacienţi cu greutatea de 50 kg.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Hidrogenofosfat de calciu dihidrat
Celuloză microcristalină (tip Avicel PH102)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru (Aerosil-200)
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister opac din PVC-PVDC/Al, cutie de carton.
Mărimi de ambalaj: 10, 20, 28, 30, 50, 60, 90, 98 și 100 comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gemax Pharma s.r.o.
Na Florenci 2116/15
Nové Město
110 00 Praga 1
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Amlodipină Gemax Pharma 5 mg comprimate: 14185/2021/01-09
Amlodipină Gemax Pharma 10 mg comprimate: 14186/2021/01-09
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Noiembrie 2021
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2024