Zypsila 20 mg capsule

Prospect Zypsila 20 mg capsule

Producator: KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

Clasa ATC: antipsihotice, derivaţi de indol, codul ATC: N05AE04.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6430/2014/01-02-03-04-05-06-07-08-09 Anexa 2

6431/2014/01-02-03-04-05-06-07-08-09

6432/2014/01-02-03-04-05-06-07-08-09

6433/2014/01-02-03-04-05-06-07-08-09

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Zypsila 20 mg capsule

Zypsila 40 mg capsule

Zypsila 60 mg capsule

Zypsila 80 mg capsule

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Zypsila 20 mg capsule

Fiecare capsulă conţine ziprasidonă 20 mg sub formă de ziprasidonă hidrogensulfat.

Zypsila 40 mg capsule

Fiecare capsulă conţine ziprasidonă 40 mg sub formă de ziprasidonă hidrogensulfat.

Zypsila 60 mg capsule

Fiecare capsulă conţine ziprasidonă 60 mg sub formă de ziprasidonă hidrogensulfat.

Zypsila 80 mg capsule

Fiecare capsulă conţine ziprasidonă 80 mg sub formă de ziprasidonă hidrogensulfat.

Excipient(ţi) cu efect cunoscut:

20 mg 40 mg 60 mg 80 mg

Lactoză (mg/capsulă) 57,43 114,86 172,30 229,73

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă.

Capsule de 20 mg:

Capul capsulei este de culoare verde pastel, corpul capsulei este de culoare albă. Capsula conţine pulbere

de culoare de la roz deschis, până la brun.

Capsule de 40 mg:

Capul capsulei este de culoare verde închis, corpul capsulei este de culoare verde pastel. Capsula conţine

pulbere de culoare de la roz deschis, până la brun.

Capsule de 60 mg:

Capul capsulei este de culoare verde închis, corpul capsulei este de culoare albă. Capsula conţine

pulbere de culoare de la roz deschis, până la brun.

Capsule de 80 mg:

Capul capsulei este de culoare verde pastel, corpul capsulei este de culoare albă. Capsula conţine

pulbere de culoare de la roz deschis, până la brun.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Ziprasidona este indicată în tratamentul schizofreniei la adulţi.

Ziprasidona este indicată în tratamentul episoadelor maniacale sau mixte, de intensitate moderată din

cadrul tulburării bipolare la adulţi și copii şi adolescenţi cu vârsta de 10 până la 17 ani (prevenirea

episoadelor din tulburarea bipolară nu a fost stabilită – vezi pct. 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Adulţi

Doza recomandată în tratamentul fazelor acute ale schizofreniei şi al episoadelor maniacale sau mixte

din cadrul tulburării bipolare (mania) este de 40 mg de două ori pe zi, administrată în timpul mesei.

Doza zilnică poate fi ajustată ulterior în funcţie de evoluţia clinică a pacientului, până la maxim 80 mg

de două ori pe zi. În caz de necesitate, doza maximă zilnică poate fi prescrisă chiar din ziua a treia a

tratamentului.

Este deosebit de important să nu se depăşească doza zilnică maximă, deoarece siguranţa

administrării unei doze mai mari de 160 mg pe zi nu a fost confirmată, iar ziprasidona este asociată

cu prelungirea intervalului QT, dependentă de doză (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

În tratamentul de întreţinere al schizofreniei, se va administra ziprasidonă în cea mai mică doză

eficace; în multe cazuri, o doză de 20 mg de două ori pe zi poate fi suficientă.

Vârstnici

Iniţierea tratamentului cu doze scăzute nu reprezintă o indicaţie de rutină, dar trebuie luată în

considerare în cazul pacienţilor cu vârsta peste 65 ani, în funcţie de starea clinică.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică se recomandă scăderea dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Copii şi adolescenţi

Episoadele maniacale din tulburarea bipolară

Pentru tratamentul episoadelor maniacale din tulburarea bipolară la copii şi adolescenţi cu vârsta de 10

până la 17 ani, se recomandă o doză unică de ziprasidonă de 20 mg în prima zi de tratament,

administrată cu alimente. Ziprasidona trebuie administrată ulterior în două prize zilnice, în timpul

mesei, iar dozele trebuie crescute gradat, într-un interval de 1 până la 2 săptămâni, până la doza ţintă

de 120 până la 160 mg pe zi, la pacienţii cu greutate corporală de ≥ 45 kg, sau până la doza ţintă de

60 mg până la 80 mg pe zi, la pacienţii cu greutate corporală de < 45 kg. Dozele ulterioare trebuie

ajustate în funcţie de răspunsul clinic individual într-un interval de dozaj de 80-160 mg pe zi la

pacienţii cu greutate corporală de ≥ 45 kg, respectiv 40-80 mg pe zi, la pacienţii cu greutate corporală

de < 45 kg. În studiul clinic efectuat, a fost permisă administrarea unor doze asimetrice, mai scăzute cu

20 mg până la 40 mg dimineaţa, comparativ cu doza administrată seara (vezi pct. 4.4, 5.1 şi 5.2).

Interdicţia depăşirii dozelor maxime în funcţie de greutatea corporală prezintă o importanţă deosebită,

deoarece profilul de siguranţă privitor la depăşirea acestor doze maxime (160 mg pe zi la copiii cu

greutate corporală de ≥ 45 kg, respectiv 80 mg pe zi la copiii cu greutate corporală de < 45 kg), nu a fost

confirmat, luând în considerare faptul că ziprasidona determină o prelungire dependentă de doză a

intervalului QT (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Schizofrenie

Siguranţa şi eficacitatea utilizării ziprasidonei la copiii cu schizofrenie nu au fost stabilite (vezi pct. 4.4

și 5.1).

Mod de administrare

Ziprasidona trebuie administrată împreună cu alimentele.

4.3 Contraindicaţii

  • Hipersensibilitate diagnosticată la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la

pct. 6.1.

  • Prelungirea intervalului QT diagnosticată.
  • Sindrom congenital de interval QT prelungit.
  • Infarct miocardic acut recent.
  • Insuficienţă cardiacă decompensată.
  • Aritmii tratate cu medicamente antiaritmice din clasa IA şi III.
  • Tratament concomitent cu medicamente care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmicele

din clasa IA şi III, trioxid de arsen, halofantrină, acetat de levometadil, mesoridazină,

tioridazină, pimozidă, sparfloxacină, gatifloxacină, moxifloxacină, mesilat de dolasetron,

meflochină, sertindol sau cisaprid (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Identificarea pacienţilor pentru care nu este indicat tratamentul cu ziprasidonă se va face în funcţie de

antecedente, inclusiv istoricul familial şi de examenul fizic (vezi pct. 4.3).

Intervalul QT

Ziprasidona determină o prelungire a intervalului QT uşoară până la moderată, în funcţie de doză (vezi

pct. 4.8 şi 5.1). Ziprasidona nu trebuie administrată concomitent cu medicamente cunoscute pentru

acţiunea lor de prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.3 şi 4.5). La pacienţii cu bradicardie

semnificativă, se recomandă precauţie. Tulburările electrolitice, cum sunt hipokaliemia şi

hipomagnezemia, cresc riscul aritmiilor maligne, de aceea trebuie corectate înaintea iniţierii

tratamentului cu ziprasidonă. În cazul pacienţilor cu boli cardiace stabilizate, înaintea iniţierii

tratamentului se recomandă un examen ECG.

Dacă apar simptome cardiace, cum sunt palpitaţii, vertij, sincopă sau convulsii, trebuie luată în

considerare posibilitatea apariţiei aritmiilor maligne şi trebuie evaluată funcţia cardiacă, incluzând şi

un examen ECG. Dacă intervalul QTc este > 500 msec, se recomandă întreruperea tratamentului (vezi

pct. 4.3).

După punerea pe piaţă a medicamentului, au existat raportări rare de apariţie a torsadei vârfurilor la

pacienţii cu factori de risc multipli, în tratament cu ziprasidonă.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea ziprasidonei în tratamentul schizofreniei la copii şi adolescenţi nu a fost

stabilită (vezi pct. 5.1).

Sindromul neuroleptic malign (SNM)

SNM este rar, dar cu potenţial letal şi apare în relaţie cu utilizarea medicamentelor antipsihotice,

incluzând ziprasidonă. Tratamentul SNM trebuie să includă întreruperea imediată a administrării

tuturor medicamentelor antipsihotice.

Reacții adverse cutanate severe

Reacție iatrogenă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) au fost raportate la expunerea la

ziprasidonă. DRESS constă dintr-o combinație de trei sau mai multe dintre următoarele: reacție

cutanată (cum ar fi erupții cutanate tranzitorii sau dermatită exfoliativă), eozinofilie, febră,

limfadenopatie și una sau mai multe complicații sistemice, cum ar fi hepatită, nefrită, pneumonie,

miocardită și pericardita.

Alte reacții adverse cutanate severe, cum este sindromul Stevens-Johnson, au fost raportate la

expunerea la ziprasidonă.

Reacțiile adverse cutanate severe sunt uneori fatale. Dacă apar reacții cutanate severe, trebuie

întreruptă administrarea ziprasidonei.

Dischinezia tardivă

Tratamentul îndelungat cu ziprasidonă poate produce dischinezie tardivă şi alte simptome

extrapiramidale tardive. Se ştie că pacienţii cu tulburare bipolară sunt deosebit de vulnerabili la

apariţia acestor simptome. Acestea sunt mai frecvente la creşterea duratei de tratament şi la vârste

înaintate. La apariţia semnelor şi simptomelor de dischinezie tardivă, trebuie luată în considerare

scăderea dozelor sau întreruperea tratamentului cu ziprasidonă.

Căderi

Ziprasidona poate determina somnolență, amețeli, hipotensiune posturală, tulburări de mers, care pot

duce la căderi. Este necesară precauție la tratarea pacienților cu risc crescut, și trebuie luată în

considerare utilizarea unei doze inițiale mai mici (de exemplu, în cazul vârstnicilor sau pacienților cu

dizabilități) (vezi pct. 4.2).

Crize convulsive

Se recomandă precauţie în cazul tratamentului pacienţilor cu antecedente de crize convulsive.

Insuficienţă hepatică

Ziprasidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, deoarece nu

există suficientă experienţă clinică. (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Creşterea riscului de accident vascular cerebral la pacienţi cu demenţă

În studiile clinice randomizate, placebo-controlate, efectuate la pacienţi cu demenţă, trataţi cu unele

antipsihotice atipice, s-a observat o creştere de aproximativ 3 ori a evenimentelor adverse

cerebrovasculare. Mecanismul creşterii riscului este necunoscut. Creşterea riscului nu poate fi exclusă

nici în cazul utilizării altor antipsihotice sau pentru alte tipuri de pacienţi. Ziprasidona trebuie utilizată

cu precauţie la pacienţii cu factori de risc pentru apariţia de accident vascular cerebral.

Creşterea ratei mortalităţii la pacienţii vârstnici cu demenţă şi psihoză asociată

Datele clinice din două mari studii observaţionale au arătat că persoanele vârstnice cu demenţă tratate

cu antipsihotice prezintă o creştere mică a riscului de deces și/sau potențial, de reacții adverse

cerebrovasculare, comparativ cu persoanele netratate. Datele clinice sunt insuficiente pentru estimarea

clară a magnitudinii riscului, iar cauza creşterii riscului este necunoscută.

Ziprasidona nu are indicaţie oficială pentru tratamentul tulburărilor comportamentale cauzate de

demenţă.

Trombembolism venos

În timpul utilizării medicamentelor antipsihotice au fost raportate cazuri de tromboembolism venos

(TEV). Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă frecvent factori asociaţi de risc de TEV,

înaintea iniţierii şi în timpul tratamentului cu ziprasidonă trebuie identificaţi toţi factorii posibili de

risc de TEV şi trebuie luate toate măsurile preventive adecvate.

Priapism

După utilizarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv ziprasidona, au fost raportate cazuri de

priapism. Similar altor medicamente psihotrope, această reacţie adversă nu pare să fi fost dependentă

de doză şi nu a fost corelată cu durata tratamentului.

Hiperprolactinemie

Similar altor medicamente antagoniste ale receptorilor dopaminergici D , ziprasidona poate creşte

concentraţiile plasmatice ale prolactinei. Valorile crescut de prolactină determină tulburări cum sunt

galactoree, amenoree, ginecomastie şi impotenţă. Hiperprolactinemia persistentă asociată cu

hipogonadism poate duce la scăderea densităţii osoase.

Lactoză

Pacienții cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de

malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu au fost efectuate studii comparative de farmacocinetică şi farmacodinamie între ziprasidonă şi alte

medicamente care prelungesc intervalul QT. Nu poate fi exclus efectul aditiv al tratamentului

concomitent cu ziprasidonă şi aceste medicamente, de aceea, ziprasidona nu trebuie administrată

concomitent cu medicamentele care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmicele de clasă IA şi

III, trioxid de arsenic, halofantrină, acetat de levometadil, mesoridazină, tioridazină, pimozid,

sparfloxacină, gatifloxacină, moxifloxacină, mesilat de dolasetron, meflochină, sertindol sau cisaprid

(vezi pct. 4.3).

Copii şi adolescenţi

La copii nu au fost efectuate studii de interacţiune medicamentoasă cu ziprasidonă şi alte

medicamente.

Medicamente cu acţiune asupra SNC/alcool etilic

Datorită efectului principal al ziprasidonei, se recomandă precauţie în cazul când se administrează

concomitent cu alte medicamente cu acţiune centrală şi alcool etilic.

Efectul ziprasidonei asupra altor medicamente

Un studiu in vivo cu dextrometorfan nu a arătat o inhibare semnificativă a enzimei CYP2D6 la

concentraţii plasmatice cu 50% mai scăzute, în comparaţie cu cele obţinute după administrarea

ziprasidonei în doze de 40 mg de două ori pe zi. Datele in vitro indică faptul că ziprasidona poate

determina inhibarea uşoară a enzimelor CYP2D6 şi CYP3A4. Totuşi este puţin probabil ca

ziprasidona să determine efecte clinice semnificative asupra farmacocineticii medicamentelor

metabolizate prin intermediul acestor izoenzime ale sistemului citocrom P450.

Contraceptive orale – utilizarea ziprasidonei nu a determinat modificări semnificative ale

farmacocineticii estrogenului (etinil estradiol, un substrat al CYP3A4) sau progesteronului din

compoziţia acestor contraceptive orale.

Litiu – administrarea concomitentă a ziprasidonei nu a avut efecte asupra parametrilor farmacocinetici

ai litiului.

Deoarece ziprasidona şi litiul sunt asociate cu apariţia de modificări ale conducerii intracardiace,

administrarea lor concomitentă poate prezenta riscul unor interacţiuni farmacodinamice, inclusiv

aritmii; cu toate acestea, în studiile clinice controlate, asocierea ziprasidonei cu litiul nu a prezentat un

risc clinic crescut, comparativ cu utilizarea litiului în monoterapie.

Există date limitate cu privire la administrarea concomitentă cu stabilizatoare ale dispoziţiei, cum este

carbamazepina.

Interacţiunea farmacocinetică în cazul asocierii ziprasidonei cu valproatul este puţin probabilă,

deoarece nu există căi metabolice comune ambelor medicamente. Într-un studiu clinic, administrarea

concomitentă de ziprasidonă şi valproat a demonstrat că valorile medii ale concentraţiilor de valproat

s-au încadrat în valori terapeutice comparative cu administrarea concomitentă de valproat şi placebo.

Efectul altor medicamente asupra ziprasidonei

Ketoconazolul (400 mg/zi), inhibitor al CYP3A4, care inhibă, de asemenea, p-gp, a crescut

concentraţiile plasmatice ale ziprasidonei cu < 40%. La T anticipat al ziprasidonei, concentraţiile

max

plasmatice de S-metil-dihidroziprasidonă au crescut cu 55% şi pentru ziprasidonă sulfoxid, cu 8%. Nu

a fost observată o prelungire adiţională a QTc. Modificările farmacocinetice datorate administrării

concomitente a inhibitorilor puternici ai CYP3A4 nu sunt, probabil, semnificative, de aceea nu este

necesară ajustarea dozelor. Datele in vitro și rezultatele studiilor la animale sugerează faptul că

ziprasidona constituie substrat al P-glicoproteinei (p-gp). Importanţa acestui fapt in vivo la om rămâne

necunoscută. Deoarece este substrat al izoenzimei CYP3A4 iar inducția CYP3A4 și P-gp este

relaționată, administrarea concomitentă cu inductori ai CYP3A4 și p-gp, cum sunt rifampicina şi

sunătoarea poate determina scăderea concentraţiilor plasmatice ale ziprasidonei.

Tratamentul cu carbamazepină la doze de 200 mg de două ori pe zi pentru o perioadă de 21 zile a

determinat o scădere cu aproximativ 35% a expunerii la ziprasidonă.

Antiacide – doze multiple de antiacide care conţin aluminiu şi magneziu sau cimetidină nu prezintă

efecte clinice semnificative asupra farmacocineticii ziprasidonei dacă sunt administrate în timpul

mesei.

Medicamentele serotoninergice

În cazuri izolate, s-a raportat apariţia unui sindrom serotoninergic în asociere temporală cu tratamentul

cu ziprasidonă administrat concomitent cu alt medicament serotoninergic, cum sunt ISRS, inhibitori

selectivi ai recaptării serotoninei, (vezi pct. 4.8). Manifestările sindromului serotoninergic pot fi

confuzie, agitaţie, hipertermie, hipersudoraţie, ataxie, hiperreflexie, mioclonie şi diaree.

Legarea de proteinele plasmatice

Ziprasidona se leagă puternic de proteinele plasmatice. In vitro legarea ziprasidonei de proteinele

plasmatice nu a fost afectată de administrarea warfarinei sau propranololului, medicamente cu legare

extensivă de proteinele plasmatice şi nici ziprasidona nu afectează legarea acestora de proteinele

plasmatice la om. De aceea, potenţialul de interacţiune medicamentoasă prin dislocarea ziprasidonei

este puţin probabil.

4.6 Sarcina, alăptarea şi fertilitatea

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere au arătat prezenţa unor efecte nocive asupra

procesului de reproducere, la doze asociate toxicităţii materne şi/sau sedării. Nu a fost evidenţiată

teratogenitatea (vezi pct. 5.3).

Sarcina

Nu au fost efectuate studii la femei gravide. Deoarece la om experienţa clinică este limitată,

administrarea ziprasidonei nu este recomandată în timpul sarcinii, decât dacă beneficiul preconizat

pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt.

Administrarea antipsihoticelor

La nou născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică (inclusiv ziprasidonă) în trimestrul al III-lea de

sarcină, pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere, care

pot varia ca severitate şi durată după naştere. S-au raportat simptome precum agitaţie, hipertonie

musculară, hipotonie musculară, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie.

În consecinţă, nou născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie. Zypsila nu trebuie administrată în

timpul sarcinii decât în cazuri de urgenţă. Dacă în timpul sarcinii este necesară întreruperea

tratamentului, aceasta nu trebuie efectuată brusc.

Alăptarea

Nu există studii adecvate și bine controlate privind expunerea la ziprasidonă la femeile care alăptează.

Un singur raport de caz a arătat că ziprasidona a fost detectabilă în laptele matern. Dacă urmează

tratament cu ziprasidonă, pacientele trebuie sfătuite să nu alăpteze. Dacă tratamentul este necesar,

alăptarea trebuie întreruptă.

Fertilitatea

Nu există studii adecvate și bine controlate privind expunerea la ziprasidonă la femei și bărbați.

Contracepția – Femeile de vârstă fertilă cărora li se prescrie ziprasidonă trebuie sfătuite să folosească

metode contraceptive adecvate.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Ziprasidona poate produce somnolenţă şi poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi a folosi

utilaje. Pacienţii care doresc să conducă vehicule sau să folosească utilaje trebuie atenţionaţi în

consecinţă.

4.8 Reacţii adverse

În studiile clinice, ziprasidona a fost administrată pe cale orală (vezi pct. 5.1) la aproximativ 6 500

pacienți adulţi. Reacţiile adverse cele mai frecvente în studiile pentru schizofrenie au fost insomnia,

somnolența, cefaleea și agitația.

În studiile clinice pentru mania din tulburarea bipolară cele mai frecvente reacţii adverse au fost

sedare, cefaleea și somnolența.

Tabelul următor conţine reacţiile adverse cumulate din cadrul studiilor controlate pentru schizofrenie

şi mania din tulburarea bipolară.

Reacţiile adeverse sunt clasificate în următoarele grupe, în funcţie de frecvenţa de apariţie ca foarte

frecvente (1/10), frecvente ( 1/100 la < 1/10), mai puţin frecvente ( 1/1 000 la < 1/100), rare

(< 1/1 000), foarte rare (< 1/10 000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele existente).

Reacţiile adverse descrise mai jos pot fi de asemenea asociate şi cu bolile asociate şi/sau tratamentul

medicamentos asociat.

Sisteme de Foarte Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă

organe frecvente ≥ 1/100 la frecvente ≥ 1/10 000 la necunoscută

≥ 1/10 < 1/10 ≥ 1/1 000 la < 1/1 000 (nu poate fi

< 1/100 estimată din

datele

existente)

Tulburări ale Hipersensibilitate Reacție

sistemului anafilactică

imunitar

Infecţii şi Rinită

infestări

Tulburări Limfopenie,

hematologice eozinofilie

şi limfatice

Tulburări Hiperprolactinem

endocrine ie

Sisteme de Foarte Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă

organe frecvente ≥ 1/100 la frecvente ≥ 1/10 000 la necunoscută

≥ 1/10 < 1/10 ≥ 1/1 000 la < 1/1 000 (nu poate fi

< 1/100 estimată din

datele

existente)

Tulburări Creșterea Hipocalcemie

metabolice şi apetitului

de nutriţie alimentar

Tulburări Insomnie Manie, Atac de panică, Hipomanie,

psihice agitație, coșmaruri, bradifrenie,

anxietate nervozitate, anorgasmie,

simptome alexitimie

depresive,

scăderea

libidoului

Tulburări ale Somnolenț Distonie, Sincopă, crize de Sindrom

sistemului ă, cefalee sindrom grand mal, ataxie, neuroleptic

nervos extrapiramid akinezie, sindrom malign,

al, al picioarelor sindrom

parkinsonism neliniștite, serotoninic,

, diskinezie tulburări de mers, facies flasc,

tardivă, hipersalivație, pareză,

diskinezie, parestezie,

hipertonie, hipoestezie,

akatizie, dizartrie,

tremor, tulburări de

amețeli, atenție,

sedare hipersomnie,

letargie

Tulburări Vedere Criză oculogiră, Ambliopie,

oculare încețoșată, fotofobie, prurit ocular

tulburări de xeroftalmie

vedere

Tulburări Vertij, tinitus,

acustice şi durere la nivelul

vestibulare urechii

Tulburări Tahicardie Palpitații Torsada

cardiace vârfurilor

Tulburări Hipertensiun Criză hipertensiune Tromboembo

vasculare e arterială hipertensivă, sistolică, lismul venos

hipotensiune hipertensiune

ortostatică, diastolică,

hipotensiune tensiune

arterială arterială

variabilă

Tulburări Senzație de Laringospasm

respiratorii, constricție , sughiț

toracice şi faringiană,

mediastinale dispnee, durere

orofaringiană

Sisteme de Foarte Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă

organe frecvente ≥ 1/100 la frecvente ≥ 1/10 000 la necunoscută

≥ 1/10 < 1/10 ≥ 1/1 000 la < 1/1 000 (nu poate fi

< 1/100 estimată din

datele

existente)

Tulburări Vărsături, Disfagie, gastrită, Scaune moi

gastro- diaree, boală de reflux

intestinale greață, gastroesofagian,

constipație, disconfort

hipersalivație abdominal,

, xerostomie, tulburări la

dispepsie nivelul limbii,

flatulență

Afecţiuni Erupție Urticarie, erupție Reacție

cutanate şi ale cutanată cutanată iatrogenă cu

ţesutului tranzitorie tranzitorie eozinofilie și

subcutanat maculo-papulară, simptome

acnee, alopecie sistemice

(DRESS),

psoriazis,

angioedem,

dermatită

alergică, edem

facial, eritem,

erupție

cutanată

tranzitorie

papulară,

iritație

cutanată

Tulburări Rigiditate Torticolis, Trismus

musculo- musculară spasme

scheletice şi musculare, durere

ale ţesutului la nivelul

conjunctiv extremităților,

disconfort

musculoscheletic,

redoare articulară

Tulburări Incontinență Retenție

renale şi ale urinară, disurie urinară,

căilor urinare enurezis

Condiţii în Sindrom

legătură cu neonatal de

sarcina, întrerupere la

perioada medicamente

puerperală şi

perinatală

Tulburări ale Disfuncție Galactoree, Priapism,

aparatului sexuală ginecomastie, erecție

genital şi masculină amenoree prelungită,

sânului disfuncție

erectilă

Tulburări Pirexie, Disconfort Senzație de

generale şi la durere, toracic, sete căldură

nivelul

Sisteme de Foarte Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă

organe frecvente ≥ 1/100 la frecvente ≥ 1/10 000 la necunoscută

≥ 1/10 < 1/10 ≥ 1/1 000 la < 1/1 000 (nu poate fi

< 1/100 estimată din

datele

existente)

locului de astenie,

administrare fatigabilitate

Investigaţii Scădere a QT prelungit, Creșterea

diagnostice greutății teste anormale ale LDH

corporale, funcției hepatice

creșterea a

greutății

corporale

In studiile clinice de scurtă şi de lungă durată cu ziprasidonă în tratamentul schizofreniei şi al maniei

din tulburarea bipolară, incidenţa convulsiilor tonico-clonice şi a hipotensiunii arteriale a fost mai

puţin frecventă, apărând la mai puţin de 1% dintre pacienţii trataţi cu ziprasidonă.

Ziprasidona produce prelungirea uşoară până la moderată a intervalului QT, în funcţie de doză (vezi

pct. 5.1). În studiile clinice asupra schizofreniei, a fost observată o creştere de 30 – 60 msec la 12,3%

(976/7 941) din înregistrările ECG din grupul pacienţilor trataţi cu ziprasidonă, şi la 7,5% (73/975) din

înregistrările ECG din grupul pacienţilor trataţi cu placebo. O prelungire de > 60 msec a fost observată

la 1,6% (128/7 941) şi 1,2% (12/975) din înregistrările ECG în grupul pacienţilor tratat cu ziprasidonă,

respectiv în cel tratat cu placebo. Incidenţa prelungirii intervalului QTc de peste 500 msec s-a

înregistrat la 3 cazuri dintr-un total de 3 266 (0,1%) de pacienţi din grupul tratat cu ziprasidonă şi la 1

pacient dintr-un total de 538 (0,2%) pacienţi trataţi cu placebo. În studiile clinice asupra maniei din

tulburarea bipolară au fost observate rezultate comparabile.

În tratamentul de întreţinere al schizofreniei pe timp îndelungat, concentraţiile prolactinei la pacienţii

trataţi cu ziprasidonă au fost uneori crescute, dar, la majoritatea pacienţilor, au revenit în limite

normale fără întreruperea tratamentului. În plus, manifestările clinice potenţiale (de exemplu

ginecomastia şi mărirea sânilor) au fost rare.

Copii şi adolescenţi cu episoade maniacale din tulburarea bipolară și adolescenți cu schizofrenie

Într-un studiu clinic placebo-controlat, reacţiile adverse cele mai frecvent raportate (cu o frecvenţă de

>10%) au fost sedare, somnolenţă, cefalee, fatigabilitate, greaţă şi ameţeli. Într-un studiu privitor la

schizofrenie, controlat cu placebo (la pacienți cu vârsta de 13-17 ani), cele mai frecvente reacții

adverse (raportate cu o frecvență > 10%) au fost somnolența și tulburările extrapiramidale. Frecvenţa,

tipul şi severitatea reacţiilor adverse la aceşti pacienţi au fost, în general, similare acelora apărute la

pacienţii adulţi cu tulburare bipolară sau schizofrenie trataţi cu ziprasidonă.

În studiile clinice la copiii cu tulburare bipolară și schizofrenie, utilizarea ziprasidonei a fost asociată

cu o prelungire dependentă de doză a intervalului QT, de intensitate uşoară până la moderată, similară

cu cea observată la populaţia adultă. În studiile clinice placebo-controlate la copiii cu tulburare

bipolară nu au fost raportate episoade de convulsii tonico-clonice şi hipotensiune arterială.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Experienţa în supradozajul cu ziprasidonă este limitată. Într-un caz confirmat, cea mai mare doză de

ziprasidonă administrată a fost de 12 800 mg. În acest caz au fost raportate simptome extrapiramidale

şi un interval QTc de 446 msec (fără sechele cardiace). În general, cele mai frecvente simptome

raportate după un supradozaj sunt simptomele extrapiramidale, somnolenţă, tremor şi anxietate.

Posibilitatea reducerii stării de alertă, convulsiile sau reacţiile distonice ale capului şi gâtului, care apar

în urma supradozajului, pot determina un risc de aspiraţie, în cazul în care se încearcă provocarea

vărsăturilor. Monitorizarea cardiovasculară trebuie începută imediat şi va include monitorizare ECG

continuă, pentru detecţia unor posibile aritmii. Pentru ziprasidonă nu există antidot specific.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, derivaţi de indol, codul ATC: N05AE04.

Macanism de acţiune

Ziprasidona prezintă o afinitate crescută pentru receptorii dopaminergici de tip 2 (D ) şi o afinitate

substanţial mai crescută pentru receptorii serotoninergici de tip 2 (5HT ). Blocarea receptorilor,

A 2A

evaluată prin tomografie cu emisie de pozitroni (PET), la 12 ore de la administrarea unei doze unice de

40 mg, a fost de peste 80% pentru receptorii serotoninergici de tip 2 şi de peste 50% pentru cei

A

dopaminici D . Ziprasidona interacţionează de asemenea şi cu receptorii serotoninergici 5HT , 5HT

2 2C 1D

şi 5HT , afinitatea pentru aceşti receptori fiind egală sau chiar mai mare decât pentru cei

1A

dopaminergici D . Ziprasidona prezintă o afinitate moderată pentru transportorii neuronali ai

serotoninei şi norepinefrinei. Ziprasidona demonstrează o afinitate moderată pentru receptorii

histaminici H (1) şi alfa (1). Ziprasidona prezintă o afinitate neglijabilă pentru receptorii muscarinici

M(1).

S-a demonstrat că ziprasidona este antagonist al receptorilor serotoninergici de tip 2A (5HT ) şi

2A

dopaminergici de tip 2 (D ). S-a sugerat că activitatea terapeutică este, în parte, mediată prin

combinarea activităţilor antagoniste. Ziprasidona este şi un antagonist potent al receptorilor 5HT şi

2C

5HT , un agonist potent al receptorilor 5HT şi inhibă recaptarea neuronală a norepinefrinei şi

1D 1A

serotoninei.

Eficacitate şi siguranţă clinică

Schizofrenie

Într-un studiu clinic de 52 săptămâni, ziprasidona s-a dovedit eficace în menţinerea ameliorării clinice

în terapia de întreţinere la pacienţii care au avut un răspuns clinic la tratamentul iniţial: nu s-a observat

o relaţie clară a raportului doză-răspuns clinic în grupurile de tratament cu ziprasidonă. În acest studiu,

care a inclus pacienţi cu simptome pozitive şi negative, eficacitatea ziprasidonei a fost demonstrată

atât pentru simptomele pozitive, cât şi pentru simptomele negative.

Incidenţa creșterii în greutate corporală, raportată ca eveniment advers în studiile pe termen scurt (4-6

săptămâni) asupra schizofreniei, a fost scăzută şi identică la pacienţii din grupul tratat cu ziprasidonă şi

cel tratat cu placebo (ambele cu valori de 0,4%). Într-un studiu de un an, placebo-controlat, la pacienţii

trataţi cu ziprasidonă a fost observată o valoare medie a pierderii în greutate de 1-3 kg, comparativ cu

o pierdere medie în greutate de 3 kg la pacienţii trataţi cu placebo.

Într-un studiu dublu-orb, comparativ, asupra schizofreniei, au fost determinaţi parametri metabolici,

incluzând greutatea corporală şi valorile concentraţiilor insulinei în perioada de post, colesterolul total

şi trigliceridele, precum şi indexul rezistenţei la insulină (IR). La pacienţii trataţi cu ziprasidonă nu au

fost observate modificări semnificative faţă de valorile bazale la niciunul dintre aceşti parametri

metabolici.

Rezultatele unui mare studiu de siguranţă de fază IV

Un studiu randomizat efectuat după punerea pe piaţă a medicamentului la 18 239 pacienţi cu

schizofrenie, cu o perioadă de urmărire observaţională de 1 an a fost efectuat cu scopul de a determina

dacă efectul utilizării ziprasidonei asupra intervalului QTc este asociat cu creşterea riscului mortalităţii

non-suicidale. Acest studiu, efectuat în condiţii nerestrictive ale unui tratament clinic obişnuit, a arătat

că nu există vreo diferenţă în ceea ce priveşte rata mortalităţii generale non-suicidale în cazul

tratamentului cu ziprasidonă comparativ cu tratamentul cu olanzapină (obiectiv final primar). De

asemenea, studiul nu a evidenţiat diferenţe în obiectivele finale secundare de mortalitate generală,

mortalitate suicidală, mortalitate prin deces subit; totuşi, în grupul pacienţilor trataţi cu ziprasidonă a

fost observată o creştere numerică nesemnificativă a incidenţei mortalităţii cardiovasculare. De

asemenea, în grupul pacienţilor trataţi cu ziprasidonă a fost observată o creştere clinic semnificativă a

duratei spitalizării generale, în special datorită creşterii numărului spitalizărilor de cauză psihică.

Mania din tulburarea bipolară

Eficacitatea ziprasidonei în manie la adulţi a fost stabilită în două studii placebo controlate, dublu-orb,

cu o durată de 3 săptămâni, care au comparat ziprasidona cu placebo, precum şi printr-un studiu dublu-

orb, cu o durată de 12 săptămâni, în care a fost comparată ziprasidona cu haloperidol şi placebo.

Aceste studii au inclus aproximativ 850 pacienţii care au întrunit criteriile DSM-IV pentru tulburarea

bipolară de gradul I, cu un episod maniacal acut sau mixt, cu sau fără caracteristici psihotice. În aceste

studii, în starea iniţială, caracteristicile psihotice au fost prezente la 49,7%, 34,7% sau 34,9% din

cazuri. Eficacitatea a fost stabilită prin utilizarea Mania Rating Scale/Scala de Evaluare a Maniei

(MRS). În aceste studii, Clinical Global Impression-Severity Scale/Scala de Evaluare a Impresiei

Clinice Globale-Severitate (CGI-S) a fost fie o variabilă primară asociată, fie secundară. Tratamentul

cu ziprasidonă (40-80 mg de două ori pe zi, în doză medie de 120 mg) a produs ameliorări statistic

semnificative mai importante ale scorurilor MRS şi CGI-S la data ultimei vizite (la 3 săptămâni),

comparativ cu placebo. În studiul de 12 săptămâni, tratamentul cu haloperidol (în doză zilnică medie

de 16 mg) a determinat o reducere semnificativ mai mare a scorurilor MRS, comparativ cu ziprasidona

(în doză zilnică medie de 121 mg). Ziprasidona a demonstrat o eficacitate comparabilă cu a

haloperidolului în ceea ce priveşte proporţia pacienţilor la care a fost menţinut răspunsul clinic la

tratament în perioada săptămâna 3 – săptămâna 12.

Copii şi adolescenţi

Eficacitatea ziprasidonei în tratamentul tulburării bipolare de gradul I la copii şi adolescenţi cu vârsta

de 10 până la 17 ani a fost evaluată într-un studiu de 4 săptămâni, placebo-controlat (n=237) la

pacienţi spitalizaţi sau în ambulatoriu, care au întrunit criteriile DSM-IV pentru tulburare bipolară de

gradul I cu episoade maniacale sau mixte, cu sau fără componente psihotice şi care au prezentat un

scor bazal Y-MRS de ≥ 17. În acest studiu clinic dublu-orb, placebo-controlat a fost comparată

administrarea unor doze flexibile orale de ziprasidonă (80-160 mg pe zi (40-80 mg de două ori pe zi)

administrate în două prize zilnice la pacienţii cu greutate corporală de ≥ 45 kg; 40-80 mg pe zi (20-40

mg de două ori pe zi) la pacienţi cu greutate corporală de < 45 kg) comparativ cu grupul pacienţilor

trataţi cu placebo. Ziprasidona a fost administrată în doză unică de 20 mg în prima zi de tratament,

apoi doza a fost crescută într-un interval de 1 până la 2 săptămâni, administrată în două prize, până la

un interval de dozare ţintă de 120 mg până la 160 mg pe zi la pacienţii cu greutate corporală de

≥ 45 kg, sau 60 mg până la 80 mg pe zi la pacienţii cu greutate corporală de < 45 kg. A fost utilizat un

dozaj asimetric, cu doze matinale cu 20 mg până la 40 mg mai scăzute decât dozele administrate seara.

Efectul ziprasidonei s-a dovedit superior celui din grupul tratat cu placebo în modificarea scorului

total Y-MRS de la valorile bazale într-un interval de 4 săptămâni. În acest studiu clinic, dozele zilnice

medii administrate au fost de 119 mg la pacienţii cu greutate corporală de ≥ 45 kg şi, respectiv, de

69 mg la pacienţii cu greutate corporală de < 45 kg.

Manie bipolară

Siguranţa administrării ziprasidonei a fost evaluată în cadrul unor studii clinice cu administrare de

doze multiple la 237 copii şi adolescenţi cu vârsta de 10 până la 17 ani cu tulburare bipolară cu

episoade de manie; un număr total de 31 pacienţi copii cu tulburare bipolară de gradul I au fost trataţi

cu doze orale de ziprasidonă o perioadă de cel puţin 180 zile.

Într-un studiu clinic de 4 săptămâni la copii şi adolescenţi cu vârsta de 10 până la 17 ani cu tulburare

bipolară cu episoade de manie, nu au fost observate diferenţe între grupurile de pacienţi trataţi cu

ziprasidonă sau placebo în ceea ce priveşte modificarea parametrilor medii al greutăţii corporale,

glicemiei, concentraţiilor colesterolului total, LDL colesterolului sau trigliceridemiei.

Nu au fost efectuate studii dublu-orb pe termen îndelungat pentru evaluarea eficacităţii şi tolerabilităţii

zisprasidonei la copii şi adolescenţi.

Nu există studii pe termen lung care să investigheze eficacitatea ziprasidonei în prevenţia recurenţei

simptomelor maniaco-depresive.

Schizofrenie

Programul de schizofrenie pediatrică a fost un studiu clinic controlat cu placebo pe termen scurt, de 6

săptămâni, urmat de un studiu de extensie deschis de 26 de săptămâni, care a fost conceput pentru a

furniza informații despre eficacitatea, siguranța și tolerabilitatea ziprasidonei administrată oral (40-80

mg de două ori pe zi, în timpul mesei) în timpul administrării sale pe termen lung la subiecții

adolescenți cu schizofrenie, cu vârsta cuprinsă între 13 și 17 ani (inclusiv). Studiul pediatric cu

ziprasidonă în schizofrenie a fost încheiat din cauza lipsei de eficacitate (vezi pct. 4.2).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea orală de doze multiple de ziprasidonă în timpul mesei, concentraţiile plasmatice

maxime apar în mod obişnuit la 6 – 8 ore după administrare. Biodisponibilitatea absolută a unei doze

de 20 mg este de 60% în administrarea cu alimentele. Studiile farmacocinetice au demonstrat că

biodisponibilitatea ziprasidonei creşte până la 100% în prezenţa alimentelor. De aceea, se recomandă

ca ziprasidona să fie administrată împreună cu alimentele.

Distribuţie

Volumul de distribuţie este de aproximativ 1,1 l/kg. Ziprasidona se leagă de proteinele plasmatice în

proporţie de peste 99%.

Metabolizare şi eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatic prin eliminare mediu al ziprasidonei, după administrare orală, este

de 6,6 ore. Concentraţiile plasmatice stabile sunt atinse în 1-3 zile. Clearance-ul mediu al ziprasidonei

administrată intravenos este de 5 ml/min/kg. Aproximativ 20% din doza administrată este excretată

prin urină, iar aproximativ 66% este eliminată prin fecale.

Ziprasidona demonstrează o cinetică lineară în intervalul de dozare terapeutic de 40 – 80 mg, de două

ori pe zi, administrată în timpul mesei.

Ziprasidona este metabolizată extensiv după administrare orală, numai o cantitate mică de ziprasidonă

fiind excretată sub formă nemodificată prin urină (<1%) sau fecale (<4%). Se presupune că

ziprasidona este metabolizată în principal prin trei căi metabolice, din care rezultă patru metaboliţi

plasmatici importanţi, sulfoxid de benzisotiazol piperazină (BITP), sulfonă BITP, ziprasidonă sulfoxid

şi S-metil-dihidroziprasidonă. Ziprasidona nemodificată reprezintă aproximativ 44% din întreaga

cantitate plasmatică.

Ziprasidona este metabolizat în principal de două căi: reducere și metilare, pentru a genera S-metil

dihidroziprasidona, care reprezintă aproximativ două treimi din rezultatul metabolizării, și prin calea

oxidativă, responsabilă pentru cealaltă treime. Studiile in vitro care utilizează fracții subcelulare

hepatice umane indică faptul că S-metil-dihidroziprasidona este generat în două etape. Aceste studii

arată că primul pas este mediat în principal prin reducerea chimică de către glutation, precum și prin

reducere enzimatică, de către aldehidoxidază. Al doilea pas este cel de metilare mediat de tiol-

metiltransferază. Studiile in vitro indică faptul că enzima CYP3A4 a sistemului citocrom P450 are o

contribuție majoră în cadrul metabolismului oxidativ al ziprasidonei, impreună cu o contribuție minoră

a enzimei CYP1A2.

La testele in vitro, ziprasidona, S-metil-dihidroziprasidona şi sulfoxidul de ziprasidonă au prezentat

proprietăţi care pot explica efectul de prelungire a intervalului QTc. S-metil-dihidroziprasidona este

eliminată în principal în fecale prin excreţie biliară, la care se adaugă contribuţia minoră a

metabolismului oxidativ, catalizat de CYP3A4. Sulfoxidul de ziprasidonă este eliminat prin excreţie

renală şi suferă metabolizare secundară, catalizat de CYP3A4.

Grupe speciale de pacienţi

Screening-ul farmacocineticii la pacienţi nu a demonstrat diferenţe semnificative între fumători şi

nefumători.

În farmacocinetica ziprasidonei nu s-au observat diferenţe clinice semnificative în funcţie de vârstă

sau sex. Farmacocinetica ziprasidonei la copii şi adolescenţi cu vârsta de 10 până la 17 ani a fost

similară celei de la adulţi, luând în considerare corecţia parametrului greutate corporală.

După administrarea ziprasidonei la pacienţi cu grade variate de insuficienţă renală, nu s-a înregistrat o

creştere progresivă a expunerii la ziprasidonă, ceea ce confirmă contribuţia redusă a clearance-ului

renal la clearance-ul general. Expunerile la subiecţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul

creatininei între 30-60 ml/min), moderată (clearance-ul creatininei între 10-29 ml/min) şi severă (care

necesită dializă) au fost de 146%, 87% şi 75% din procentele subiecţilor sănătoşi (clearance-ul

creatininei > 70 ml/min) după administrarea unei doze orale de 20 mg, de două ori pe zi, timp de 7

zile. Nu se ştie dacă, la aceşti pacienţi, concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor sunt crescute.

În insuficienţa hepatică uşoară până la moderată (Child Pugh A sau B) provocată de ciroză,

concentraţiile plasmatice după administrare orală au fost cu 30% mai mari, iar timpul de înjumătăţire

plamatică prin eliminare a fost de două ori mai lung decât la pacienţii normali. Efectul insuficienţei

hepatice asupra concentraţiilor plasmatice ale metaboliţilor este necunoscut.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice de siguranţă nu au evidenţiat vreun risc semnificativ pentru om, aşa cum reiese din

studiile convenţionale de siguranţă farmacologică, genotoxicitate şi potenţial carcinogenic. În studiile

asupra funcţiei de reproducere la şobolani şi iepuri, ziprasidona nu a prezentat semne de teratogenitate.

Efecte nocive asupra fertilităţii şi scăderea greutăţii corporale a puilor au fost observate la doze ce

determină şi semne de toxicitate maternă, cum ar fi scăderea greutăţii corporale. La concentraţii

materne considerate prin extrapolare la nivelul concentraţiilor maxime la om în doze terapeutice, la

descendenţi s-a înregistrat creşterea mortalităţii perinatale şi întârzierea dezvoltării funcţionale.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu:

Lactoză monohidrat

Amidon din porumb pregelatinizat

Povidonă K-25

Stearat de magneziu

Învelişul capsulei:

Dioxid de titan (E171)

Gelatină

Indigotină (E132)

Oxid galben de fer (E172)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30 °C.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere (PVC/PVDC-Al): cutie a 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90 şi 100 capsule (10 sau 14 capsule în

fiecare blister).

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

6430/2014/01-02-03-04-05-06-07-08-09

6431/2014/01-02-03-04-05-06-07-08-09

6432/2014/01-02-03-04-05-06-07-08-09

6433/2014/01-02-03-04-05-06-07-08-09

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizației – Mai 2014

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iunie 2023

Cuprins RCP Zypsila 20 mg capsule

Alte medicamente din aceeasi clasa ATC

Zypsila 20 mg capsule

Zypsila 20 mg capsule

Zypsila 20 mg capsule

Informație medicală cu scop educațional

Informațiile prezentate pe acest site au scop informativ și educațional și sunt bazate pe documentația oficială publicată de autoritățile competente. Conținutul este structurat pentru a facilita înțelegerea informațiilor despre medicamente, fără a înlocui recomandarea unui medic sau farmacist.

Informațiile provin din surse publice oficiale (precum ANMDMR, EMA și documentația aferentă) și reflectă datele disponibile la momentul publicării. Pentru cele mai recente actualizări, este recomandată consultarea sursei oficiale sau a unui profesionist din domeniul sănătății.

Nu utilizați aceste informații pentru autodiagnostic sau automedicație. Orice decizie privind diagnosticul, tratamentul sau utilizarea unui medicament trebuie luată împreună cu un medic sau farmacist autorizat.