Zoloft 50 mg comprimate filmate

Prospect Zoloft 50 mg comprimate filmate

Producator: Upjohn EESV

Clasa ATC: Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), codul ATC: N06AB06.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8227/2015/01-17 Anexa 2

8228/2015/01-17

8229/2015/01

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Zoloft 50 mg comprimate filmate

Zoloft 100 mg comprimate filmate

Zoloft 20 mg/ml concentrat pentru soluţie orală

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Zoloft 50 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 50 mg, sub formă de clorhidrat de sertralină.

Zoloft 100 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 100 mg, sub formă de clorhidrat de sertralină.

Zoloft 20 mg/ml concentrat pentru soluţie orală

Fiecare mililitru de concentrat pentru soluţie orală conţine sertralină 20 mg sub formă de clorhidrat de

sertralină.

Excipienţi:

Zoloft concentrat pentru soluţie orală conține 181 mg de etanol anhidru per fiecare 25 mg (1.25 ml) de

soluție, care este echivalent cu 145 mg/ml (14.5% w/v).

Zoloft concentrat pentru soluţie orală conține 362 mg de etanol anhidru per fiecare 50 mg (2.5 ml) de

soluție, care este echivalent cu 145 mg/ml (14.5% w/v).

Zoloft concentrat pentru soluţie orală conține 1447 mg de etanol anhidru per fiecare 200 mg (10 ml)

de soluție, care este echivalent cu 145 mg/ml (14.5% w/v).

Zoloft concentrat pentru soluţie orală conține 10 g glicerol în fiecare 200 mg (10 ml) soluție.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Zoloft 50 mg comprimate filmate sunt albe, în formă de capsulă (10,3 x 4,2 mm), cu o linie mediană,

inscripţionate “PFIZER” pe una din feţe şi “ZLT 50” pe cealaltă faţă. Comprimatul poate fi divizat în

doze egale.

Zoloft 100 mg comprimate filmate sunt albe, în formă de capsulă (13,1 x 5,2 mm), inscripţionate

“PFIZER” pe una din feţe şi “ZLT 100” pe cealaltă faţă.

Concentrat pentru soluţie orală

Zoloft 20 mg/ml concentrat pentru soluţie orală

Flacon din sticlă brună care conţine o soluţie limpede, incoloră. Flaconul are capac prevăzut cu filet şi

o pipetă gradată încorporată în capac.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Sertralina este indicată în tratamentul:

Episoadelor depresive majore. Prevenţia recidivei episoadelor de depresie majoră.

Tulburării de panică, cu sau fără agorafobie.

Tulburării obsesiv-compulsive (TOC) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani.

Tulburării de anxietate socială.

Stresului post-traumatic (SPT).

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Iniţierea tratamentului

Depresie şi TOC

Tratamentul cu sertralină trebuie iniţiat la o doză de 50 mg pe zi.

Tulburarea de panică, SPT şi tulburarea de anxietate socială

Tratamentul trebuie început cu 25 mg sertralină pe zi. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50

mg sertralină o dată pe zi. S-a demonstrat că această schemă de tratament reduce incidenţa reacţiilor

adverse caracteristice iniţierii tratamentului tulburării de panică.

Stabilirea dozei

Depresie, TOC, tulburarea de panică, tulburarea de anxietate socială şi SPT

Pacienţii care nu răspund la tratamentul cu 50 mg sertralină pe zi pot prezenta efecte benefice ca

urmare a creşterii dozei. Modificările de dozaj trebuie efectuate în etape de 50 mg la intervale de cel

puţin o săptămână, până la doza maximă zilnică de 200 mg. Modificările de dozaj nu trebuie efectuate

mai frecvent de o dată pe săptămână, având în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare de 24 de

ore al sertralinei.

Instalarea efectului terapeutic se poate observa în decurs de 7 zile. Totuşi, de regulă, sunt necesare

perioade mai lungi, mai ales în cazul TOC.

Tratamentul de întreţinere

În timpul tratamentului de lungă durată, trebuie administrată doza eficace minimă, cu ajustări

ulterioare, în funcţie de răspunsul terapeutic.

Depresie

Pentru prevenirea recurenţei episoadelor de depresie majoră (EDM) poate fi recomandat tratamentul

de lungă durată. În majoritatea cazurilor, doza recomandată în prevenirea recurenţei EDM este aceeaşi

cu cea folosită în timpul episoadelor curente. Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă

suficientă de timp de cel puţin 6 luni pentru a se asigura că nu mai prezintă simptome.

Tulburări de panică şi TOC

Continuarea tratamentului tulburărilor de panică şi al TOC trebuie să fie evaluată cu regularitate,

întrucât prevenirea recăderii nu a fost demonstrată pentru aceste tulburări.

Utilizarea la vârstnici

La vârstnici stabilirea dozei se va face cu atenţie, deoarece la aceştia poate exista un risc mai mare de

apariţie a hiponatremiei (vezi pct. 4.4).

Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică

Utilizarea sertralinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie făcută cu precauţie. La pacienţii cu

insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale de timp mai mari (vezi pct.

4.4). Sertralina nu trebuie utilizată în cazurile de insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt

disponibile date clinice (vezi pct. 4.4).

Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei de sertralină la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Copii şi adolescenţi cu diagnostic de tulburare obsesiv compulsivă

Pentru vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani: tratamentul se iniţiază cu 50 mg sertralină o dată pe zi.

Pentru vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani: tratamentul se iniţiază cu 25 mg sertralină o dată pe zi. După o

săptămână, doza poate fi crescută la 50 mg sertralină o dată pe zi.

În lipsa unui răspuns satisfăcător, dozele ulterioare pot fi crescute în etape a 50 mg pe o perioadă de

câteva săptămâni, după caz. Doza maximă este de 200 mg sertralină pe zi. Totuşi, atunci când se

creşte doza de la 50 mg sertralină pe zi trebuie avut în vedere faptul că, în general, greutatea copiilor

este mai mică decât cea a adulţilor. Modificările dozei nu trebuie făcute la intervale mai mici de o

săptămână.

Zoloft concentrat pentru soluţie orală conține o cantitate de etanol care poate afecta nou-născuții și

copiii mici (vezi pct. 4.4).

Nu a fost demonstrată eficacitatea în tratamentul episoadelor de depresie majoră la copii şi

adolescenţi.

Nu sunt disponibile date pentru copiii cu vârsta sub 6 ani (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Sertralina trebuie administrată o dată pe zi, dimineaţa sau seara.

Comprimatul de sertralină poate fi administrat cu sau fără alimente.

Sertralina sub formă de concentrat pentru soluţie orală poate fi administrată cu sau fără alimente.

Sertralina concentrat pentru soluţie orală trebuie diluată înainte de utilizare (vezi pct.6.6).

Simptome de întrerupere apărute la oprirea utilizării sertralinei

Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Când se opreşte tratamentul cu sertralină, doza

trebuie scăzută treptat într-o perioadă de cel puţin o săptămână până la două săptămâni, pentru a se

reduce riscul apariţiei simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome

intolerabile ca urmare a scăderii dozei sau după întreruperea tratamentului, atunci poate fi luată în

considerare reluarea utilizării dozei prescrise anterior. Ca urmare, medicul poate continua scăderea

dozei, dar în trepte mai mici.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Tratamentul concomitent cu inhibitori ireversibili de monoaminooxidază (IMAO) este contraindicat

din cauza riscului de sindrom serotoninergic cu simptome cum sunt agitaţie, tremor şi hipertermie.

Administrarea sertralinei nu trebuie să fie iniţiată timp de cel puţin 14 zile după întreruperea

tratamentului cu un IMAO ireversibil. Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă cu cel puţin 7

zile înainte de începerea tratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitent cu pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.5).

Sertralina sub formă de concentrat pentru soluţie orală este contraindicată în cazul administrării de

disulfiram, din cauza conţinutului în alcool etilic al concentratului oral (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Sindrom serotoninergic (SS) sau Sindrom neuroleptic malign (SNM)

În timpul tratamentului cu ISRS, inclusiv cu sertralină, a fost raportată apariţia unor sindroame care

pot pune viaţa în pericol cum este sindromul serotoninergic (SS) sau sindromul neuroleptic malign

(SNM). Riscul apariţiei SS sau SNM în timpul administrării ISRS este mai mare în cazul

tratamentului concomitent cu alte medicamente serotoninergice (incluzând alte antidepresive

serotoninergice, amfetamine, triptani), cu medicamente care reduc metabolizarea serotoninei

(incluzând medicamente IMAO de exemplu, albastru de metilen), antipsihotice şi alţi antagonişti

dopaminergici şi cu opioide. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor

care caracterizează sindroamele SS sau SNM (vezi pct. 4.3 – Contraindicaţii).

Trecerea de la terapia cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), antidepresive sau

antiobsesive

Există o experienţă controlată limitată privind momentul optim de trecere de la terapia cu inhibitori

selectivi ai recaptării serotoninei, antidepresive sau antiobsesive, la terapia cu sertralină. Sunt necesare

atenţie şi precauţie când se ia decizia trecerii la tratamentul cu sertralină, în special de la tratamentul

cu medicamente cu acţiune prelungită, cum este fluoxetina.

Alte medicamente serotoninergice, de exemplu triptofan, fenfluramină şi agonişti ai 5-HT

Administrarea concomitentă de sertralină cu alte medicamente care cresc efectul neurotransmisiei

serotoninergice, cum sunt amfetamine, triptofan sau fenfluramină sau agonişti ai 5-HT, sau planta

medicinală sunătoare (Hypericum perforatum), trebuie făcută cu precauţie sau evitată pe cât posibil,

datorită potenţialului de interacţiuni farmacodinamice.

Prelungirea intervalului QT/Torsada vârfurilor (TV)

Cazuri de prelungire a intervalului QT şi TV au fost raportate în perioada după punerea pe piaţă a

sertralinei. Majoritatea raportărilor au apărut la pacienţii care prezentau alţi factori de risc de

prelungire a intervalului QT/TV. Efectul asupra prelungirii intervalului QT a fost confirmat într-un

studiu aprofundat despre intervalul QT la voluntari sănătoşi, cu o relaţie expunere-răspuns pozitivă,

semnificativă statistic. De aceea, sertralina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care prezintă

factori de risc suplimentari pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt: boală cardiacă,

hipopotasemie sau hipomagneziemie, antecedente familiale de prelungire a intervalului QT,

bradicardie şi utilizarea concomitentă a medicamentelor care prelungesc intervalul QT (vezi pct. 4.5 şi

5.1).

Activarea maniei sau hipomaniei

Simptome ale maniei/hipomaniei au fost raportate la un procent mic de pacienţi trataţi cu alte

antidepresive şi antiobsesive existente deja pe piaţă, inclusiv sertralină. De aceea, sertralina trebuie

utilizată cu precauţie la pacienţii care prezintă antecedente de manie/hipomanie. Se recomandă

supravegherea atentă de către medic. Utilizarea sertralinei trebuie oprită la orice pacient care intră în

faza de manie.

Schizofrenie

Pot fi agravate simptomele psihotice la pacienţii schizofrenici.

Crize epileptice

Crizele epileptice pot apărea în cazul tratamentului cu sertralină: sertralina trebuie evitată la pacienţii

cu epilepsie instabilă, iar pacienţii cu epilepsie aflată sub control trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Tratamentul cu sertralină trebuie întrerupt la toţi pacienţii la care apar crize epileptice.

Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice

Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente

legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne evidente de remisiune. Dată fiind

posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie atent

monitorizaţi, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid

se poate accentua în primele faze ale recuperării.

Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie sertralină şi care se pot şi ele asocia cu risc

crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot co-exista cu

tulburări depresive majore şi din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie

să respecte aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.

Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări

semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de

ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul

tratamentului. Rezultatele unei meta-analize a unor studii clinice placebo controlate, efectuate cu

medicamente antidepresive la pacienţi adulţi cu tulburări psihice, au arătat existenţa unui risc

accentuat de comportament suicidar la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani, în cazul utilizării

medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo.

Terapia medicamentoasă trebuie să fie însoţită de supravegherea atentă a pacienţilor, şi mai ales a

celor cu risc suicidar accentuat, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după

modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la

necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii

cu tentă de suicid, precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor

astfel de simptome.

Disfuncție sexuală

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) pot cauza simptome de disfuncție sexuală (vezi

pct. 4.8). Au existat raportări privind disfuncție sexuală de lungă durată în care simptomele s-au

menținut în pofida întreruperii administrării ISRS.

Copii şi adolescenţi

Sertralina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, exceptând

pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani suferind de tulburări obsesiv compulsive. În studiile

clinice, comportamente legate de suicid (tentativă de suicid şi ideaţie suicidară), ostilitate

(predominant agresivă, comportament opozant şi furie) au fost mai frecvent observate la copiii şi

adolescenţii trataţi cu antidepresive decât la cei la care s-a administrat placebo. Cu toate acestea, dacă

decizia de a trata este luată din considerente clinice, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru

apariţia simptomelor suicidare, în special la începutul tratamentului. Siguranța pe termen lung asupra

maturizării cognitive, emoționale, fizice si pubertare la copiii și adolescenții cu vârsta cuprinsă între 6

și 16 ani a fost evaluată într-un studiu observațional pe o perioadă de până la 3 ani (vezi pct. 5.1).

Câteva cazuri de creştere încetinită şi pubertate întârziată au fost raportate după punerea pe piaţă.

Relevanţa clinică şi cauzalitatea nu sunt încă clare (vezi pct. 5.3 pentru date preclinice de siguranţă

corespunzătoare). Medicii trebuie să supravegheze cu atenţie pacienţii copii şi adolescenţi aflaţi în

tratament pe termen lung pentru identificarea anomaliilor în creştere şi dezvoltare.

Sângerare anormală/hemoragie

În cazul utilizării ISRS, au fost raportate cazuri de sângerări anormale incluzând sângerări la nivel

cutanat (echimoze şi purpură) şi alte evenimente hemoragice, cum sunt sângerările gastrointestinale şi

genitale, inclusiv hemoragii fatale. ISRS/ISRN pot crește riscul de hemoragie postpartum (vezi pct.

4.6, 4.8). Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi cu ISRS, în special în cazul utilizării

concomitente cu medicamente cunoscute ca afectând funcţia plachetară (de exemplu anticoagulantele,

antipsihoticele atipice şi fenotiazinele, cele mai multe dintre antidepresivele triciclice, acidul

acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), precum şi la pacienţii cu antecedente de

tulburări hemoragice (vezi pct. 4.5).

Hiponatremie

Hiponatremia poate apărea în urma tratamentului cu ISRS sau INRS, incluzând sertralina. În multe

cazuri, hiponatremia apare ca urmare a unui sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic

(SIHAD). Au fost raportate cazuri în care concentraţia plasmatică de sodiu a fost mai mică de 110

mmol/l.

Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de a dezvolta hiponatremie în urma tratamentului cu

ISRS şi INRS. De asemenea, pacienţii care utilizează diuretice sau cei cu depleţie volemică de altă

cauză pot prezenta un risc mai mare (vezi Utilizarea la vârstnici). La pacienţii cu hiponatremie

simptomatică, ar trebui luată în considerare oprirea tratamentului cu sertralină şi instituirea de măsuri

medicale adecvate. Semnele şi simptomele hiponatremiei includ cefalee, dificultăţi de concentrare,

deteriorarea memoriei, confuzie, stare de slăbiciune, instabilitate posturală care poate duce la cădere.

Semnele şi simptomele asociate cazurilor acute şi/sau mai severe includ halucinaţii, sincopă,

convulsii, comă, stop respirator şi moarte.

Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină

La oprirea tratamentului apar simptomele de întrerupere obişnuite, mai ales dacă oprirea se face brusc

(vezi pct. 4.8). În studiile clinice, printre pacienţii trataţi cu sertralină, incidenţa reacţiilor de

întrerupere raportate a fost de 23% la cei care au întrerupt tratamentul cu sertralină, comparativ cu

12% la cei care au continuat să utilizeze tratamentul cu sertralină.

Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate fi dependent de mai mulţi factori, incluzând durata

şi doza tratamentului, precum şi rata reducerii dozei. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeli,

tulburări senzoriale (incluzând parestezii), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise agitate),

agitaţie şi anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome sunt de

intensitate uşoară până la moderată; totuşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate. Simptomele

apar de obicei în primele zile de la întreruperea tratamentului, dar au fost raportate, foarte rar, şi la

pacienţi care au omis din greşeală o doză. În general, aceste simptome sunt auto-limitate şi dispar de

obicei, în decurs de 2 săptămâni, totuşi la unii pacienţi pot fi prelungite (2 – 3 luni sau mai mult). De

aceea, se recomandă ca doza de sertralină, la întreruperea tratamentului, să fie redusă treptat pe o

perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2).

Acatizie/agitaţie psihomotorie

Utilizarea sertralinei a fost asociată cu apariţia acatiziei, caracterizată printr-o agitaţie subiectivă

neplăcută sau supărătoare şi prin necesitatea de mişcare deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos

sau de a sta nemişcat. Această stare apare de cele mai multe ori chiar în primele săptămâni de

tratament. La pacienţii la care apar aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.

Insuficienţă hepatică

Sertralina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic. Un studiu farmacocinetic cu

administrare de doze repetate la subiecţi cu ciroză uşoară compensată a arătat prelungirea timpului de

înjumătăţire prin eliminare şi creşterea de aproximativ trei ori a ASC şi C în comparaţie cu subiecţii

max

normali. Nu există diferenţe semnificative de legare a proteinelor plasmatice între cele două grupuri.

Sertralina trebuie utilizată cu atenţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice. La pacienţii cu insuficienţă

hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale mai mari de timp. Sertralina nu trebuie

utilizată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2).

Insuficienţă renală

Sertralina este metabolizată în proporţie mare, iar excreţia urinară a medicamentului nemetabolizat

reprezintă o cale minoră de eliminare. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată

(clearance-ul creatininei 30-60 ml/min) sau cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-

ul creatininei 10-29 ml/min), în urma administrării de doze repetate, parametrii farmacocinetici

(ASC sau C ) nu au prezentat modificări semnificative în comparaţie cu lotul martor. Nu este

0-24 max

necesară ajustarea dozei de sertralină în funcţie de gradul insuficienţei renale.

Utilizarea la vârstnici

În studiile clinice au fost incluşi peste 700 de pacienţi vârstnici (> 65 de ani). Profilul şi incidenţa

reacţiilor adverse apărute la vârstnici au fost similare cu cele de la pacienţii mai tineri.

ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost totuşi asociaţi cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă

clinic la pacienţii vârstnici, care pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment

advers (vezi Hiponatremie la pct. 4.4).

Diabet zaharat

La pacienţii cu diabet zaharat, tratamentul cu un ISRS poate modifica controlul glicemiei. Poate fi

necesară ajustarea dozei de insulină şi/sau de antidiabetice orale administrate concomitent.

Terapia electroconvulsivantă

Nu există studii clinice care să stabilească riscurile sau beneficiile asocierii terapiei

electroconvulsivante cu sertralina.

Sucul de grepfrut

Administrarea concomitentă a sertralinei cu sucul de grepfrut nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Interferenţa cu testele de screening pentru urină

Au fost raportate rezultate fals-pozitive la testele de screening a benzodiazepinelor urinare prin

metode imunologice, la pacienţii aflaţi în tratament cu sertralină. Aceasta sunt determinate de lipsa de

specificitate a testelor de screening. Rezultate fals-pozitive la aceste teste pot să apară în zilele

următoare întreruperii tratamentului cu sertralină. Teste de confirmare, cum ar fi cromatografia de

gaze/spectrometria de masă diferenţiază sertralina de benzodiazepine.

Glaucom cu unghi îngust

ISRS, inclusiv sertralina pot avea efecte asupra mărimii pupilei determinând midriază. Efectul

midriatic potenţează îngustarea unghiului ochiului rezultând o creştere a presiunii oculare şi glaucom

cu unghi îngust, în special la pacienţii predispuşi. Astfel sertralina trebuie folosită cu precauţie la

pacienţii cu glaucom cu unghi îngust şi antecedente de glaucom.

Informații despre excipienți

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu

conține sodiu”.

Fiecare 25 mg (1.25 ml) din Zoloft concentrat pentru soluție orală conține 181 mg de etanol anhidru

(vezi pct. 2), care este echivalent cu mai puțin de 5 ml bere sau 2 ml vin.

Fiecare 50 mg (2.5 ml) din Zoloft concentrat pentru soluție orală conține 362 mg de etanol anhidru

(vezi pct. 2), care este echivalent cu mai puțin de 10 ml bere sau 4 ml vin.

Fiecare 200 mg (10 ml) din Zoloft concentrat pentru soluție orală conține 1447 mg de etanol anhidru

(vezi pct. 2), care este echivalent cu mai puțin de 37 ml bere sau 15 ml vin.

Exemple de expuneri la etanol pe baza dozelor zilnice unice maxime (vezi pct. 4.2) sunt după cum

urmează:

• Administrarea a 50 mg (2,5 ml) de concentrat de sertralină pentru soluție orală la un copil de

6 ani cu greutatea de 20 kg ar duce la expunerea la 18 mg/kg de etanol, ceea ce poate

determina o creștere a concentrației de alcool din sânge (CAS) de aproximativ 3.01 mg/100

ml.

• Administrarea a 50 mg (2,5 ml) de concentrat de sertralină pentru soluție orală la un copil de

12 ani cu greutatea de 40 kg ar duce la expunerea la 9 mg/kg de etanol, ceea ce poate

determina o creștere a concentrației de alcool din sânge (CAS) de aproximativ 1.51 mg/100

ml.

• Administrarea a 50 mg (2,5 ml) de concentrat de sertralină pentru soluție orală la un adult cu

greutatea de 70 kg ar duce la expunerea la 5.2 mg/kg de etanol, ceea ce poate determina o

creștere a concentrației de alcool din sânge (CAS) de aproximativ 0.86 mg/100 ml.

De exemplu, pentru un adult care bea un pahar de vin sau 500 ml de bere, CAS este aproximativ 50

mg/100 ml.

Administrarea concomitentă cu medicamente care conțin de ex. propilen-glicol sau etanol poate duce

la acumularea de etanol și poate provoca efecte adverse, în special la copiii mici cu capacitate

metabolică scăzută sau imatură.

Cantitatea de alcool din acest medicament nu determină efecte la adulți și adolescenți, iar efectele la

copii nu par a fi semnificative. Poate determina anumite efecte la sugari și copiii mici, de exemplu

senzație de somnolență.

Cantitatea de alcool din acest medicament trebuie luată în considerare cu atenție la următoarele

grupuri de pacienți care pot prezenta un risc mai mare de efecte adverse legate de etanol:

• Femeile gravide sau care alăptează (vezi pct. 4.6)

• Pacienții care suferă de alcoolism.

Cantitatea de alcool din acest medicament poate influența efectele altor medicamente.

Doza maximă de sertralină de 200 mg (10 ml) concentrat pentru soluție orală conține 10 g glicerol

care poate provoca dureri de cap, dureri abdominale şi diaree.

Sensibilitate la latex

Flaconul acestui medicament conţine latex de cauciuc . Acesta poate cauza reacţii alergice severe.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Contraindicaţii

Inhibitori de monoaminooxidază

IMAO ireversibili (de exemplu selegilină)

Sertralina nu trebuie utilizată în asociere cu IMAO ireversibili cum este selegilina. Tratamentul cu

sertralină nu trebuie iniţiat cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil.

Administrarea sertralinei trebuie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un

IMAO ireversibil (vezi pct. 4.3).

Inhibitori de MAO – A reversibili, selectivi (moclobemidă)

Din cauza riscului de sindrom serotoninergic, sertralina nu trebuie asociată cu un IMAO reversibil şi

selectiv, cum este moclobemida. După un tratament cu un inhibitor de MAO reversibil, poate urma o

perioadă de întrerupere mai scurtă de 14 zile, înainte de iniţierea tratamentului cu sertralină. Se

recomandă ca administrarea sertralinei să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea

tratamentului cu un IMAO reversibil (vezi pct. 4.3).

IMAO reversibili, neselectivi (linezolid)

Antibioticul linezolid este un slab IMAO reversibil şi neselectiv şi nu trebuie administrat la pacienţii

trataţi cu sertralină (vezi pct. 4.3).

S-au raportat reacţii adverse severe la pacienţii la care a fost recent întrerupt tratamentul cu IMAO (de

exemplu, albastru de metilen) şi început cel cu sertralină, sau care au avut întrerupt tratamentul cu

sertralină, cu puţin înainte de iniţierea celui cu IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii,

diaforeză, greaţă, vărsături, eritem facial, ameţeli, hipertermie şi caracteristici asemănătoare

sindromului neuroleptic malign, convulsii, şi deces.

Pimozidă

Într-un studiu folosind o doză unică mică de pimozidă (2 mg) au fost observate concentraţii

plasmatice crescute de pimozidă cu aproximativ 35%. Aceste concentraţii crescute nu au fost asociate

cu nicio modificare a ECG. Deoarece nu se cunoaşte mecanismul de producere al acestei interacţiuni,

datorită indicelui terapeutic îngust al pimozidei, administrarea concomitentă de sertralină şi pimozidă

este contraindicată (Vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă cu sertralina nu este recomandată pentru:

Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central şi etanol

Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi nu a potenţat efectele etanolului,

carbamazepinei, haloperidolului sau fenitoinei asupra performanţei cognitive şi psihomotorii la

subiecţii normali; cu toate acestea, nu se recomandă administrarea concomitentă de sertralină şi

etanol.

Alte medicamente serotoninergice

Vezi pct. 4.4.

Se recomandă prudenţă la utilizarea opioidelor [de exemplu, la utilizarea fentanilului (în anestezia

generală sau în tratamentul durerii cronice)], și, a altor medicamente serotoninergice (incluzând alte

antidepresive serotoninergice, amfetamine, triptani).

Precauţii speciale

Medicamente care prelungesc intervalul QT

Riscul de prelungire a intervalului QT şi/sau de aritmii ventriculare (de exemplu, TV) poate să crească

o dată cu administrarea concomitentă a altor medicamente care prelungesc intervalul QT (de exemplu,

unele medicamente antipsihotice şi antibiotice) (vezi pct. 4.4)

Litiu

Într-un studiu clinic controlat cu placebo efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de

sertralină şi litiu nu a modificat semnificativ farmacocinetica litiului, dar a avut ca rezultat o creştere a

incidenţei tremorului în comparaţie cu placebo, indicând o posibilă interacţiune farmacodinamică. În

cazul administrării concomitente de sertralină şi litiu, pacienţii trebuie monitorizaţi corespunzător.

Fenitoină

Într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, controlat cu placebo, s-a arătat că administrarea

cronică de sertralină 200 mg pe zi nu determină inhibarea semnificativă clinic a metabolizării

fenitoinei. Totuşi, au fost raportate câteva cazuri de pacienţi în tratament cu sertralină cu expunere

mare la fenitoină; ca urmare, după iniţierea tratamentului cu sertralină se recomandă monitorizarea

concentraţiilor plasmatice de fenitoină în vederea ajustării corespunzătoare a dozelor de fenitoină. În

plus, administrarea concomitentă de fenitoină, cunoscută ca inductor CYP3A4, poate determina

scăderea concentraţiei plasmatice de sertralină.

Metamizol

Administrarea concomitentă de sertralină cu metamizol, care este un inductor al enzimelor de

metabolizare, inclusiv CYP2B6 și CYP3A4, poate determina o reducere a concentrațiilor plasmatice

de sertralină cu potențială scădere a eficacității clinice. Prin urmare, se recomandă prudență atunci

când metamizolul și sertralina sunt administrate concomitent; răspunsul clinic și/sau concentrațiile

plasmatice ale medicamentelor trebuie să fie monitorizate după caz.

Triptani

După punerea pe piaţă, rareori au fost raportate cazuri de pacienţi care au prezentat slăbiciune,

hiperreflexibilitate, incoordonare, confuzie, anxietate şi agitaţie după administrarea de sertralină în

asociere cu sumatriptan. Simptome ale sindromului serotoninergic pot apărea şi la administrarea altor

medicamente din aceeaşi clasă (triptani). Dacă asocierea de sertralină şi triptani este absolut necesară,

se recomandă supravegherea atentă a pacientului (vezi pct 4.4).

Warfarină

Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi şi warfarină a avut ca rezultat o creştere mică,

dar semnificativă statistic a timpului de protrombină, care în câteva cazuri rare a dezechilibrat

valoarea INR. Având în vedere acest lucru, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de

protrombină când se iniţiază sau se întrerupe tratamentul cu sertralină.

Alte interacţiuni medicamentoase, digoxină, atenolol, cimetidină

Administrarea concomitentă cu cimetidina a determinat o scădere substanţială a clearance-ului de

sertralină. Semnificaţia clinică a acestor modificări nu este încă cunoscută. Sertralina nu are niciun

efect asupra capacităţii de beta-blocare adrenergică a atenololului. Nu s-a observat niciun fel de

interacţiune la administrarea concomitentă a 200 mg sertralină zilnic cu digoxină.

Medicamente care afectează funcţia plachetară

Riscul de sângerare poate creşte în cazul administrării concomitente de ISRS, inclusiv sertralină, şi

medicamente care acţionează asupra funcţiei plachetare (cum sunt AINS, acidul acetilsalicilic şi

ticlopidina) sau alte medicamente care pot creşte riscul sângerărilor (vezi pct. 4.4).

Blocante neouro-musculare

ISRS pot reduce activitatea colinesterazei plasmatice determinând o prelungire a acţiunii neuro-

blocante a mivacuriului sau altor blocante neuro-musculare.

Medicamente metabolizate de citocromul P450

Sertralina poate acţiona ca un inhibitor uşor-moderat al CYP 2D6. Administrarea cronică de sertralină

50 mg pe zi a arătat o creştere moderată (în medie 23% – 37%) a concentraţiilor plasmatice la starea

de echilibru ale desipraminei (un marker al activităţii izoenzimei CYP 2D6). Interacţiuni clinice

relevante pot să apară cu alte substraturi ale CYP 2D6 cu un indice terapeutic îngust, care includ clasa

1C de antiaritmice cum sunt propafenona şi flecainida, antidepresivele triciclice şi antipsihoticele

tipice, în special la doze mai mari de sertralină.

Sertralina nu acţionează ca un inhibitor al CYP 3A4, CYP 2C9, CYP 2C19 şi CYP 1A2 la un nivel

semnificativ clinic. Acest lucru a fost confirmat de studii de interacţiune in-vivo, cu substraturi ale

CYP3A4 (cortizol endogen, carbamazepină, terfenadină, alprazolam), cu substratul CYP2C19

diazepam şi substraturile CYP2C9 tolbutamidă, fenitoină şi glibenclamidă. Studiile in vitro indică

faptul că sertralina are un potenţial mic sau nu are potenţial de a inhiba CYP 1A2.

Într-un studiu clinic încrucişat desfăşurat la opt voluntari japonezi sănătoşi, care au primit zilnic trei

pahare cu suc de grapefrut, concentraţia plasmatică a sertralinei a crescut până la aproximativ 100%.

De aceea, consumul de suc de grepfrut trebuie evitat în timpul tratamentului cu sertralină (vezi pct.

4.4).

Pe baza studiului de interacţie cu sucul de grepfrut, nu poate fi exclusă posibilitatea ca administrarea

concomitentă a sertralinei cu inhibitori puternici ai CYP3A4, de exemplu inhibitori de proteaze,

ketoconazol, itraconazol, posaconazol, voriconazol, claritromicină, telitromicină şi nefazodonă, să

determine creşterea expunerii la sertralină. Acest lucru este de asemenea valabil pentru inhibitorii

moderaţi ai CYP3A4, de exemplu aprepitant, eritromicină, fluconazol, verapamil sau diltiazem. În

timpul tratamentului cu sertralină se recomandă evitarea utilizării de inhibitori puternici ai CYP3A4.

Nu poate fi exclus faptul că inductorii CYP3A4, de ex. fenobarbitalul, carbamazepina, sunătoarea și

rifampicina pot determina o reducere a concentrațiilor plasmatice de sertralină.

Concentraţiile plasmatice ale sertralinei cresc cu aproximativ 50% în cazul metabolizatorilor

enzimatici lenţi ai CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii enzimatici rapizi (vezi 5.2). Nu poate fi

exclusă interacţiunea cu inhibitorii puternici de CYP2C19, de exemplu omeprazol, lansoprazol,

pantoprazol, rabeprazol, fluoxetină, fluvoxamină.

Concentratul pentru soluţie orală de sertralină şi disulfiram

Concentratul pentru soluţie orală, conţine o cantitate mică de alcool etilic. Atât timp cât concentraţiile

plasmatice de disulfiram persistă sau activitatea acetaldehid-dehidrogenazei este diminuată, ingestia

de alcool etilic va determina reacţii adverse. Depinzând de funcţia hepatică, acest efect poate fi încă

prezent pentru o perioadă de timp de două săptămâni după ultima doză de disulfiram, deşi perioada de

o săptămână este cea mai des întâlnită durată de acţiune pentru doze standard. Prin urmare, sertralina

sub formă de concentrat pentru soluţie orală nu trebuie utilizată în asociere cu disulfiram sau în

termen de 14 de zile de la întreruperea tratamentului cu disulfiram (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există studii adecvate, controlate la femei gravide. Totuşi, cantitatea mare de date nu a evidenţiat

inducerea de către sertralină a malformaţiilor congenitale. Studiile la animale au arătat prezenţa unor

efecte asupra funcţiei de reproducere, datorate probabil toxicităţii materne cauzate de acţiunea

farmacodinamică a substanţei şi/ sau acţiunea farmacodinamică directă a substanţei asupra fetusului

(vezi pct. 5.3).

S-a raportat faptul că utilizarea sertralinei în timpul sarcinii determină simptome asemănătoare

simptomelor de întrerupere, la unii nou-născuţi, ai căror mame au fost tratate cu sertralină. Acest

fenomen a fost observat şi la celelalte antidepresive ISRS. Administrarea sertralinei nu este

recomandată în sarcină, decât dacă starea clinică a mamei este de aşa natură încât beneficiile estimate

depăşesc riscul potenţial pentru mamă.

Datele observaționale indică un risc crescut (mai puțin decât dublu) de hemoragie postpartum în urma

expunerii la ISRS/ISRN în luna premergătoare nașterii (vezi pct. 4.4, 4.8).

Dacă utilizarea de către mamă continuă spre sfârșitul sarcinii, în special în al treilea trimestru, nou-

născuţii trebuie ţinuţi sub supraveghere. Următoarele simptome pot apărea la nou-născutul a cărui

mamă a utilizat sertralină spre sfârșitul sarcinii: sindrom de detresă respiratorie, cianoză, apnee,

convulsii, temperatură instabilă, alăptare dificilă, vărsături, hipoglicemie, hipertonie, hipotonie,

hiperreflexie, tremor, agitaţie, iritabilitate, letargie, plâns constant, somnolenţă şi tulburări de somn.

Aceste simptome pot apărea datorită altor efecte serotoninergice sau simptomelor de întrerupere. În

majoritatea cazurilor, complicaţiile apar imediat sau foarte curând (<24 ore) după naştere.

Studiile epidemiologice au sugerat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul trimestru

de sarcină, poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou-născut (HTPN). Riscul

constatat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. La nivelul populaţiei generale, HTPN

apare la 1 – 2 cazuri din 1000 de sarcini.

Conținutul de etanol din Zoloft concentrat pentru soluţie orală trebuie luat în considerare pentru

femeile gravide (vezi pct. 4.4).

Alăptarea

Datele publicate referitoare la concentraţia sertralinei în laptele matern au arătat că mici cantităţi de

sertralină şi de N-demetilsertralină, metabolitul sertralinei, au fost excretate în lapte. În general,

concentraţiile plasmatice găsite la sugar au fost neglijabile sau nedetectabile, cu excepţia unui sugar la

care concentraţia plasmatică a atins aproximativ 50% din concentraţia plasmatică maternă (dar fără a

avea un efect notabil asupra sănătăţii acestui sugar). Până la această dată, nu au fost raportate reacţii

adverse asupra sănătăţii sugarilor alăptaţi de mame aflate în tratament cu sertralină, dar riscul nu poate

fi exclus. Administrarea sertralinei mamelor care alăptează nu este recomandată, decât dacă, în urma

deciziei medicului, beneficiile depăşesc riscul potenţial.

Conținutul de etanol din Zoloft concentrat pentru soluţie orală trebuie luat în considerare pentru

femeile care alăptează (vezi pct. 4.4).

Fertilitatea

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte ale sertralinei asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).

Raportările privind utilizarea unor ISRS la om au arătat un efect asupra calităţii spermei, care este

reversibil.

Nu a fost observat până în prezent un impact asupra fertilităţii la om.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Studiile de farmacologie clinică au arătat că sertralina nu are niciun efect asupra performanţelor

psihomotorii. Cu toate acestea, deoarece medicamentele psihotrope pot afecta capacitatea fizică sau

mentală necesară îndeplinirii unor activităţi potenţial riscante, cum sunt conducerea vehiculelor sau

folosirea utilajelor, pacientul trebuie avertizat corespunzător.

4.8 Reacţii adverse

Greaţa este cea mai frecventă reacţie adversă. În tratamentul tulburărilor de anxietate socială,

disfuncţia sexuală (eşecul ejaculării) la bărbaţi a apărut la 14% dintre pacienţii trataţi cu sertralină

comparativ cu 0% la cei cu placebo. Aceste reacţii adverse sunt dependente de doză şi sunt deseori

tranzitorii odată cu continuarea tratamentului.

Profilul reacţiilor adverse cel mai frecvent observate în studii dublu orb controlate cu placebo, la

pacienţii cu TOC, tulburare de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială a fost similar cu cel observat

în studiile clinice la pacienţii cu depresie.

În Tabelul 1, sunt prezentate reacţiile adverse apărute după punerea pe piaţă (cu frecvenţă

necunoscută) şi din studiile clinice controlate cu placebo (la un număr total de 2542 pacienţi în

tratament cu sertralină şi 2145 pacienţi cu placebo) pentru depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi

tulburare de anxietate socială.

Unele din reacţiile adverse prezentate în Tabelul 1 pot scădea în intensitate şi frecvenţă odată cu

continuarea tratamentului şi, în general, nu duc la oprirea tratamentului.

Tabelul 1: reacţii adverse

Frecvenţa reacţiilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo în depresie, TOC, tulburări de

panică, SPT şi tulburare de anxietate socială. Analiză globală şi experienţă după punerea pe piaţă.

Clasificarea Foarte Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă

pe aparate, frecvente (≥1/100 şi <1>

sisteme şi (≥1/10) (≥1/1000 şi <1>

organe <1>

datele disponibile)

Infecţii şi infecţii ale gastroenterită, diverticulită§

infestări tractului otită medie

respirator

superior,

faringită, rinită

Tumori neoplasm

benigne,

maligne şi

nespecificate

(incluzând

chisturi şi

polipi)

Tulburări limfadenopatie,

hematologic trombocitopenie§,

e şi limfatice leucopenie§

Tulburări ale hipersensibilitate reacţii anafilactoide*

sistemului *, alergie

imunitar sezonieră*

Tulburări hipotiroidism* hiperprolactinemie§,

endocrine secreţie inadecvată de

hormon antidiuretic§

Tulburări apetit alimentar hipercolesterolemie,

metabolice scăzut, apetit diabet zaharat,

şi de nutriţie alimentar crescut* hipoglicemie,

hiperglicemie§,

hiponatremie§

Tulburări insomnie anxietate*, ideaţie tulburări de

psihice depresie*, suicidară/compor conversie§,

agitaţie*, tament suicidar*, paronirie§,

libidou scăzut*, psihoze*, dependenţă de

nervozitate, gândire medicamente,

depersonalizare, anormală, apatie, somnambulism,

coşmaruri, halucinaţii*, ejaculare prematură

bruxism agresivitate*,

stare euforică*,

paranoia

Tabelul 1: reacţii adverse

Frecvenţa reacţiilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo în depresie, TOC, tulburări de

panică, SPT şi tulburare de anxietate socială. Analiză globală şi experienţă după punerea pe piaţă.

Clasificarea Foarte Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă

pe aparate, frecvente (≥1/100 şi <1>

sisteme şi (≥1/10) (≥1/1000 şi <1>

organe <1>

datele disponibile)

Tulburări ale ameţeli, tremor, tulburări amnezie, comă*, acatizie (vezi

sistemului cefalee*, de mişcare hipoestezie*, pct. 4.4), diskinezie,

nervos somnolenţă (incluzând contracţii hiperestezie, spasm

simptome musculare cerebrovascular

extrapiramidale involuntare*, (inclusiv sindrom de

cum sunt sincopă*, vasoconstricţie

hiperkinezie, hiperkinezie*, cerebrală reversibilă

hipertonie, migrenă*, şi sindrom Call-

distonie, bruxism convulsii*, Fleming)*§, agitaţie

sau tulburări de ameţeli psihomotorie*§ (vezi

mers), posturale, pct. 4.4), tulburări

parestezie*, coordonare senzoriale,

hipertonie*, anormală, coreoatetoză§, de

tulburări de tulburări de asemenea, au fost

atenţie, disgeuzie vorbire raportate semne şi

simptome asociate

sindromului

serotoninergic sau

Sindromului

Neuroleptic Malign.

În unele situaţii

asociate administrării

concomitente de

medicamente

serotoninergice, şi

anume: agitaţie,

confuzie, diaforeză,

diaree, febră,

hipertensiune

arterială, rigiditate şi

tahicardie§

Tulburări tulburări vizuale* midriază* scotom, glaucom, maculopatie

oculare diplopie, fotofobie,

hifemă§, pupile

inegale§, tulburări de

vedere§, tulburări

lacrimale

Tulburări tinitus* otalgii

acustice şi

vestibulare

Tulburări palpitaţii* tahicardie*, infarct miocardic§, ,

cardiace tulburări torsada vârfurilor§

cardiace (vezi pct. 4.4, 4.5 şi

5.1), bradicardie,

prelungirea

Tabelul 1: reacţii adverse

Frecvenţa reacţiilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo în depresie, TOC, tulburări de

panică, SPT şi tulburare de anxietate socială. Analiză globală şi experienţă după punerea pe piaţă.

Clasificarea Foarte Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă

pe aparate, frecvente (≥1/100 şi <1>

sisteme şi (≥1/10) (≥1/1000 şi <1>

organe <1>

datele disponibile)

intervalului QT*

(vezi pct. 4.4, 4.5 şi

5.1)

Tulburări bufeuri* sângerări ischemie periferică

vasculare anormale (cum

sunt hemoragii

gastro-

intestinale)*,

hipertensiune

arterială*, eritem

facial,

hematurie*

Tulburări căscat* dispnee, hiperventilaţie, boală

respiratorii, epistaxis*, pulmonară

toracice şi bronhospasm* interstiţială§,

mediastinale pneumonie

eozinofilică*,

laringospasm,

disfonie, stridor§,

hipoventilaţie, sughiţ

Tulburări greaţă, dispepsie, melenă, tulburări ulceraţii ale gurii, Colită microscopică

gastro- diaree, constipaţie*, dentare, pancreatită§,

intestinale xerostomie dureri esofagită, hematochezie,

abdominale* glosită, ulceraţia limbii,

vărsături*, hemoroizi, stomatită

flatulenţă hipersecreţie

salivară,

disfagie,

eructaţie,

tulburări linguale

Tulburări disfuncţie hepatică,

hepatobiliare afecțiuni hepatice

grave (incluzând

hepatită, icter şi

insuficienţă hepatică)

Afecţiuni hiperhidroză, edem raportări rare de

cutanate şi erupţii cutanate periorbitar*, reacţii adverse

ale ţesutului tranzitorii* urticarie*, cutanate severe

subcutanat alopecie*, (RACS) de exemplu,

prurit*, sindrom Stevens-

purpură*, Johnson* şi necroliză

dermatită, piele epidermică§, reacţii

uscată, edem cutanate§,

facial, fotosensibilitate§,

transpiraţie rece angioedem, textură

Tabelul 1: reacţii adverse

Frecvenţa reacţiilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo în depresie, TOC, tulburări de

panică, SPT şi tulburare de anxietate socială. Analiză globală şi experienţă după punerea pe piaţă.

Clasificarea Foarte Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă

pe aparate, frecvente (≥1/100 şi <1>

sisteme şi (≥1/10) (≥1/1000 şi <1>

organe <1>

datele disponibile)

anormală a părului,

miros anormal al

pielii, dermatită

buloasă, erupţie

cutanată foliculară

Tulburări dureri de spate, osteoartrită, rabdomioliză*§, trismus*

musculo- artralgie*, mialgie spasme tulburări osoase

scheletice şi musculare,

ale ţesutului crampe

conjunctiv musculare*,

slăbiciune

musculară

Tulburări polakiurie, ezitare urinară*,

renale şi ale tulburări de oligurie

căilor micţiune,

urinare retenţie urinară,

incontinenţă

urinară*,

poliurie, nicturie

Tulburări ale eşecul menstruaţii disfuncţie (vezi galactoree*, hemoragie

aparatului ejaculării neregulate*, pct. 4.4), vulvovaginită postpartum*†

genital şi disfuncţie erectilă menoragie, atrofică, secreţii

sânului hemoragie genitale,

vaginală, balanopostită§,

disfuncţie ginecomastie*,

sexuală feminină priapism*

(vezi pct. 4.4)

Tulburări fatigabilitat stare generală de edem periferic*, hernie, toleranţă

generale şi la e* rău*, frisoane, scăzută la

nivelul dureri toracice*, tulburări de medicamente

locului de astenie*, pirexie* mers*, sete

administrare

Investigaţii creştere în creşteri ale hipercolesterolemie*, ,

diagnostice greutate* concentraţiei rezultate anormale ale

alanin testelor de laborator,

aminotransferaze spermă anormală,

i* şi aspartat alterări ale funcţiei

aminotransferaze plachetare§

i*, scădere în

greutate*

Tabelul 1: reacţii adverse

Frecvenţa reacţiilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo în depresie, TOC, tulburări de

panică, SPT şi tulburare de anxietate socială. Analiză globală şi experienţă după punerea pe piaţă.

Clasificarea Foarte Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă

pe aparate, frecvente (≥1/100 şi <1>

sisteme şi (≥1/10) (≥1/1000 şi <1>

organe <1>

datele disponibile)

Leziuni, leziuni

intoxicaţii şi

complicaţii

legate de

procedurile

utilizate

Proceduri vasodilataţie

medicale şi procedurală

chirurgicale

* RA identificată după punerea pe piaţă

§ Frecvenţa RA reprezentată prin limita superioară estimată a intervalului de încredere 95%

utilizând „Regula lui 3”.

† Acest eveniment a fost raportat pentru clasa terapeutică a ISRS/ISRN (vezi pct. 4.4, 4.6).

Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină

Întreruperea tratamentului cu sertralină (mai ales dacă se face brusc) conduce în mod obişnuit la

simptome de întrerupere. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeala, tulburările senzoriale

(incluzând parestezia), tulburări ale somnului (incluzând insomnia şi visele agitate), agitaţia sau

anxietatea, greaţa şi/ sau vărsăturile, tremorul şi cefaleea. În general, aceste evenimente sunt uşoare

până la moderate şi autolimitante; cu toate acestea, la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite. De

aceea, atunci când tratamentul nu mai este necesar, se recomandă ca doza de sertralină să fie redusă

treptat (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

Vârstnici

ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost asociaţi cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic

la pacienţii vârstnici, care pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi

pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

În studiile clinice în care au fost incluşi peste 600 de pacienţi copii şi adolescenţi trataţi cu sertralină,

profilul general al reacţiilor adverse a fost similar cu cel din studiile la pacienţii adulţi. Următoarele

reacţii adverse au fost raportate din studiile controlate (n = 281 pacienţi trataţi cu sertralină):

Foarte frecvente (≥1/10): cefalee (22%), insomnie (21%), diaree (11%) şi greaţă (15%)

Frecvente (≥1/100 şi <1>

agresivitate, agitaţie, nervozitate, tulburări de atenţie, ameţeală, hiperkinezie, migrenă, somnolenţă,

tremor, tulburări vizuale, xerostomie, dispepsie, coşmar, fatigabilitate, incontinenţă urinară, erupţii

cutanate tranzitorii, acnee, epistaxis, flatulenţă.

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1>

tentativă de suicid, convulsii, tulburări extrapiramidale, parestezii, depresie, halucinaţii, purpură,

hiperventilaţie, anemie, alterări ale funcţiei hepatice, alanin aminotransferază crescută, cistită, herpes

simplex, otită externă, otalgii, dureri oculare, midriază, stare generală de rău, hematurie, erupţii

cutanate pustuloase, rinită, leziuni, scădere în greutate, spasme musculare, vise anormale, apatie,

albuminurie, polakiurie, poliurie, mastodinii, tulburări menstruale, alopecie, dermatită, afecţiuni

cutanate, miros anormal al pielii, urticarie, bruxism, eritem facial.

Frecvenţă necunoscută: enurezis

Reacţii adverse de clasă

Studiile epidemiologice, efectuate în special la pacienţi de 50 de ani sau peste aceasta vârstă, au arătat

un risc crescut de fracturi osoase la pacienţii care au primit ISRS şi ATC. Nu se cunoaşte mecanismul

care conduce la apariţia acestui risc.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

e-mail: [email protected].

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Toxicitate

Sertralina a demonstrat o marjă de siguranţă dependentă de populaţia de pacienţi şi/sau de medicaţia

concomitentă. S-au raportat decese în cazul supradozajului sertralinei, în monoterapie sau în cazul

asocierii cu alte medicamente şi/sau alcool etilic. În consecinţă, orice supradozaj trebuie tratat

intensiv.

Simptome

Simptomele supradozajului constau în efectele mediate de serotonină, cum sunt somnolenţă, tulburări

gastro-intestinale (greaţă şi vărsături), tahicardie, tremor, agitaţie şi ameţeli. A fost raportată comă,

deşi cu o frecvenţă mai redusă.

Supradozajul cu sertralină poate determina prelungirea intervalului QT şi, de aceea, monitorizarea

ECG este recomandată în toate cazurile de supradozaj cu sertralină (vezi pct. 4.4, 4.5 şi 5.1).

Tratament

Nu există niciun antidot specific pentru sertralină. Se recomandă asigurarea funcţionarii căilor

respiratorii şi, dacă este necesar, se asigură oxigenarea şi ventilaţia adecvată. Cărbunele activat, care

poate fi folosit împreună cu un purgativ, poate fi la fel sau chiar mai eficace decât lavajul gastric şi

trebuie luat în considerare în tratamenul supradozajului. Inducerea emezei nu este recomandată. Se

recomandă monitorizarea cardiacă (de exemplu, ECG) şi a semnelor vitale, în paralel cu tratamentul

simptomatic general şi de susţinere. Datorită volumului mare de distribuţie al sertralinei este

improbabil ca diureza forţată, dializa, hemoperfuzia sau exsanguinotransfuzia să ofere vreun

beneficiu.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), codul ATC: N06AB06.

Mecanism de acţiune

In vitro, sertralina este un inhibitor puternic şi selectiv al captării neuronale de serotonină (5-HT),

ceea ce are ca rezultat potenţarea efectelor 5-HT la animale. Sertralina are efecte foarte slabe asupra

recaptării neuronale de noradrenalină şi dopamină. La doze clinice, sertralina blochează captarea de

serotonină în trombocitele umane. La animale este lipsită de activitate stimulantă, sedativă sau

anticolinergică şi nu este cardiotoxică. În studii controlate la voluntari sănătoşi, sertralina nu a produs

sedare şi nu a interferat cu performanţa psihomotorie. În concordanţă cu inhibarea selectivă a captării

de 5-HT, sertralina nu creşte activitatea catecolaminergică. Sertralina nu are afinitate pentru receptorii

muscarinici (colinergici), serotoninergici, dopaminergici, adrenergici, histaminergici, GABA-ergici

(acid gama amino butiric) sau benzodiazepinici. Administrarea cronică de sertralină la animale s-a

asociat cu scăderea funcţiei receptorilor cerebrali noradrenergici, aşa cum s-a observat şi la alte

medicamente eficace clinic în tratamentul depresiei sau obsesiei.

Nu s-a demonstrat că sertralina prezintă potenţial de dependenţă. Într-un studiu la subiecţi umani,

randomizat, dublu orb, placebo controlat, ce compara potenţialul de apariţie al abuzului la sertralină,

alprazolam sau d-amfetamină, s-a observat că sertralina nu produce efecte subiective pozitive

indicatoare ale unui potenţial de dependenţă. Pe de altă parte, la subiecţii care au fost trataţi cu

alprazolam şi amfetamină s-a observat o rată a fenomenelor de dependenţă, euforie sau potenţial de

dependenţă semnificativ mai mare decât cea la grupul placebo. Sertralina nu determină nici apariţia

fenomenelor de stimulare şi anxietate, ce sunt asociate administrarii de d-amfetamină, nici a

fenomenelor de sedare şi alterarea funcţiei psihomotorii, ce sunt asociate administrării de alprazolam.

Sertralina nu are acţiune stimulantă asupra maimuţelor Rhesus care sunt dresate să-şi administreze

cocaină şi nici nu poate substitui d-amfetamina sau pentobarbitalul ca stimul discriminativ la

maimuţele Rhesus.

Studii clinice

Tulburări depresive majore

A fost realizat un studiu care a înrolat pacienţi cu depresie trataţi în ambulator cu sertralină 50-200 mg

pe zi şi care au răspuns la tratament la sfârşitul faze iniţiale de tratament deschis de 8 săptămâni.

Aceşti pacienţi (n=295) au fost randomizaţi pentru continuarea tratamentului timp de 44 săptămâni în

cadrul unui studiu dublu-orb cu sertralină 50-200 mg pe zi sau placebo. Rata de recădere a fost

semnificativ statistic mai mică la pacienţii trataţi cu sertralină comparativ cu cei care au primit

placebo. Doza medie pentru cei care au terminat tratamentul a fost de 70 mg pe zi. Procentul de

pacienţi care au răspuns la tratament (definit ca fiind acei pacienţi care nu au prezentat recăderi)

pentru grupul cu sertralină şi cel cu placebo a fost de 83,4%, şi respectiv 60,8%.

Stres posttraumatic (SPT)

Datele combinate din 3 studii privind SPT în populaţia generală, au arătat că bărbaţii au o rată de

răspuns mai mică decât femeile. În două dintre aceste studii generale, ratele de răspuns la sertralină

versus placebo la bărbaţi şi femei au fost similare (femei: 57,2% comparativ cu 34,5%; bărbaţi: 53,9%

comparativ cu 38,2%). Numărul de bărbaţi şi de femei din populaţia generală combinată din studii a

fost de 184, respectiv 430, şi de aceea rezultatele la femei sunt mai robuste faţă de cele de la bărbaţi

care au fost asociate cu alte variabile iniţiale (abuzul mai mare de medicaţie, durata mai lungă, surse

de traumă etc) care sunt corelate cu efectul redus.

Electrofiziologie cardiacă

Într-un studiu aprofundat dedicat intervalului QT, efectuat în starea de echilibru la expuneri

supraterapeutice la voluntari sănătoşi (trataţi cu 400 mg/zi, de două ori doza maximă zilnică

recomandată), limita superioară a IÎ 90% cu două feţe pentru diferenţa medie a potrivirilor de timp cu

cele mai mici pătrate ale intervalului QTcF între sertralină şi placebo (11,666 ms) a fost mai mare

decât pragul predefinit de 10 ms la punctul de timp de 4 ore după administrare. Analiza expunere-

răspuns a indicat o relaţie uşor pozitivă între intervalul QTcF şi concentraţiile plasmatice de sertralină

[0,036 ms/(ng/ml); p<0,0001]. Pe baza unui model expunere-răspuns, pragul pentru prelungirea

semnificativă clinic a intervalului QTcF (adică pentru ca IÎ 90% previzionat să depăşească 10 ms) este

de cel puţin 2,6 ori mai mare decât C medie (86 ng/ml), ca urmare a celei mai mari doze

max

recomandate de sertralină (200 mg/zi) (vezi pct. 4.4, 4.5, 4.8 şi 4.9).

TOC la copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea sertralinei (50 – 200 mg pe zi) au fost evaluate în tratamentul copiilor (cu

vârste cuprinse între 6 şi 12 ani) şi adolescenţilor (13 – 17 ani) fără depresie din ambulatoriu cu

tulburare obsesiv compulsivă (TOC). După o săptămâna de introducere într-un singur studiu orb

placebo controlat, pacienţii au fost randomizaţi pentru douăsprezece săptămâni de tratament cu doză

flexibilă fie cu sertralină, fie cu placebo. Pacienţii selectaţi pentru grupul tratat cu sertralină au arătat o

îmbunătăţire semnificativ mai mare decât cei din grupul placebo în ceea ce priveşte scorurile

Children`s Yale Brown Obsessive Compulsive Scale CY-BOCS (p = 0,005), NIMH Global Obsessive

Compulsive Scale (p = 0,019), CGI Improvement (p = 0.002). În plus, s-a observat o tendinţă mai

mare de îmbunătăţire în grupul cu sertralină comparativ cu grupul placebo pe scala CGI Severity (p =

0,089). Pentru CY-BOCS, scorurile medii iniţiale şi modificarea faţă de scorurile iniţiale pentru

grupul cu placebo a fost de 22,25 ± 6,15, respectiv -3,4 ± 0,82, în timp ce pentru grupul cu sertralină,

acestea au fost de 23,36 ± 4,56, respectiv -6,8 ± 0,87. Într-o analiză ulterioară studiului, cei care au

răspuns la tratament, definiţi ca pacienţi cu o scădere mai mare de 25% pe scala CY-BOCS (măsură a

eficacităţii principale) de la valoarea iniţială la valoarea finală, au fost 53% din grupul de pacienţi

trataţi cu sertralină comparativ cu 37% din grupul de pacienţi cu placebo (p = 0,03).

Studiile clinice pe termen lung care investighează eficacitatea nu sunt disponibile pentru populaţia de

copii şi adolescenţi.

Copii şi adolescenţi

Nu există date disponibile pentru copii cu vârsta sub 6 ani.

Studiul SPRITES privind siguranța post-marketing

A fost efectuat un studiu observațional post-autorizare pe 941 de pacienți cu vârste cuprinse între 6 și

16 ani pentru a evalua siguranța pe termen lung a tratamentului cu sertralină (asociat sau nu cu

psihoterapie), comparativ cu psihoterapia privind maturizărea cognitivă, emoțională, fizică și

pubertală, desfășurat pe o perioadă de până la 3 ani. Acest studiu a fost realizat în medii de practică

clinică la copii și adolescenți cu diagnostice primare de tulburare obsesiv-compulsivă, depresie sau

alte tulburări de anxietate și a evaluat cogniția (evaluată prin testul Trials B și Indicele de

Metacogniție de la Inventarul de evaluare a comportamentului funcției executive (BRIEF), reglare

comportamentală/emoțională (evaluate prin Indicele de Reglare Comportamentală de la BRIEF) și

maturizare fizică/pubertală (evaluată prin indicele de înălțime/greutate/masa corporală (IMC) și Scala

Tanner de maturizare sexuală). Sertralina este aprobată numai pentru copii și adolescenți cu vârste de

6 ani și mai mari diagnosticați cu TOC (vezi pct. 4.1).

Standardizarea fiecărui rezultat primar măsurat bazat pe norme de vârstă și sex au arătat că rezultatele

generale au fost în concordanță cu dezvoltarea normală. Nu au fost observate diferențe semnificative

statistic pentru măsurătorile primare, cu excepția greutății. O constatare semnificativă statistic pentru

greutatea standardizată a fost observată în analizele comparative; cu toate acestea, magnitudinea

variației de greutate a fost mică [variație medie (SD) a scorurilor standardizate z <0,5 SD]. A existat o

legătură doză-răspuns, în ceea ce privește creșterea în greutate.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţia

La om, în urma administrării unei doze orale unice zilnice de 50 până la 200 mg timp de 14 zile,

concentraţiile plasmatice maxime ale sertralinei (C ) sunt atinse la 4,5 până la 8,4 ore după

max

administrare. Alimentaţia nu modifică semnificativ biodisponibilitatea sertralinei din comprimatele

filmate.

Alimentele nu modifică semnificativ biodisponibilitatea sertralinei din concentratul pentru soluţie

orală.

Distribuţie

Aproximativ 98% din medicamentul aflat în circulaţie este legat de proteinele plasmatice.

Metabolizare

Sertralina suferă o metabolizare intensă la primul pasaj hepatic.

Pe baza datelor clinice şi a celor in-vitro, se poate trage concluzia că sertralina este metabolizată pe

multiple căi, incluzând CYP3A4, CYP2C19 (vezi 4.5) şi CYP2B6. Sertralina şi metabolitul său

principal desmetilsertralina sunt de asemenea substrat in-vitro pentru glicoproteina-P.

Eliminare

Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al sertralinei este de aproximativ 26 ore (interval 22-36 ore).

În concordanţă cu timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, se produce o acumulare

aproximativ dublă până la atingerea concentraţiilor la starea de echilibru, care apare după o săptămână

de administrare a unei doze unice zilnice.

Timpul de înjumătăţire al N-demetilsertralinei este de 62 până la 104 ore. Atât sertralina, cât şi N-

demetilsertralina sunt metabolizate în proporţie mare la om, iar metaboliţii rezultaţi sunt excretaţi în

fecale şi urină în cantităţi egale. Doar o mică parte ( 0,2%) de sertralină nemetabolizată este

excretată prin urină.

Liniaritate/non-liniaritate

Sertralina prezintă o farmacocinetică proporţională cu doza, în intervalul de dozaj cuprins între 50 şi

200 mg.

Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi

Copii şi adolescenţi cu TOC

Farmacocinetica sertralinei a fost studiată la 29 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la

32 pacienţi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani. Pacienţilor le-a fost crescută treptat doza

până la 200 mg pe zi în 32 zile, fie li s-a administrat o doză iniţială de 25 mg crescută treptat, fie li s-a

administrat o doză iniţială de 50 mg crescută treptat. Dozajele de 25 mg şi de 50 mg au fost tolerate în

egală măsură. La atingerea concentraţiei la starea de echilibru pentru doza de 200 mg, concentraţia

plasmatică a sertralinei în grupul de vârstă 6 – 12 ani a fost mai mare cu 35% comparativ cu cel de

vârstă 13 – 17 ani şi cu 21% mai mare decât în grupul adult de referinţă. Nu au existat diferenţe

semnificative privind clearance-ul între băieţi şi fete. Ca urmare, la copii sunt recomandate o doză de

iniţiere mică şi paşi de creştere a dozei de câte 25 mg, mai ales la cei cu greutate corporală mică. Doza

pentru adolescenţi poate fi aceeaşi ca la adulţi.

Adolescenţi şi vârstnici

Profilul farmacocinetic la adolescenţi sau persoane vârstnice nu este diferit semnificativ de cel al

adulţilor cu vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani.

Insuficienţă hepatică

La pacienţi cu afectare hepatică, timpul de înjumătăţire al sertralinei este prelungit şi ASC creşte de

aproximativ trei ori (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală moderat-severă, nu a fost demonstrată o acumulare semnificativă

de sertralină.

Farmacogenomica

Concentraţiile plasmatice ale sertralinei au fost cu aproximativ 50% mai mari în cazul

metabolizatorilor enzimatici lenţi pentru CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii rapizi.

Însemnătatea clinică nu este clară, pacienţii trebuind să primească doze stabilite pe baza răspunsului

clinic.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale

farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi

carcinogeneza.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat dovezi de

teratogenitate sau reacţii adverse asupra fertilităţii masculine. Fetotoxicitatea observată se datorează

probabil toxicităţii materne. Supravieţuirea post-natală a puilor şi greutatea corporală au scăzut doar

în primele zile după naştere. S-a demonstrat că mortalitatea post-natală precoce se datorează expunerii

in utero începând din ziua a 15-a a sarcinii. Întârzierile identificate în dezvoltarea postnatală a puilor

din femele tratate se datorează probabil efectelor asupra femelelor şi, prin urmare, nu sunt relevante

pentru om.

Datele din studiile pe animale rozătoare şi nerozătoare nu evidenţiază efecte asupra fertilităţii.

Studii pe animale tinere

A fost efectuat un studiu de toxocologie la şobolani tineri, în care sertralina a fost administrată pe cale

orală la şobolani masculi şi femele, din ziua 21 până în ziua 56 postnatală (la doze de 10, 40 sau

80 mg/kg/zi), cu perioadă de recuperare fără administrare de doze până în ziua 196. Întârzieri de

dezvoltare sexuală au avut loc la masculi şi femele la doze de diferite concentraţii (la 80mg/kg la

masculi şi la ≥10 mg/kg la femele) dar în ciuda acestor constatări, nu au existat efecte legate de

sertralină la niciunul dintre criteriile finale de evaluare stabilite, ale funcţiei de reproducere la femele

sau masculi. În plus, din ziua 21 până în ziua 56, au fost observate, de asemenea, deshidratare, rinoree

colorată şi reducere a creşterii medii a greutăţii corporale. Toate efectele menţionate anterior, atribuite

administrării sertralinei, au fost reversibile la un moment din perioada de recuperare fără administrare

de doze a studiului. Relevanţa clinică a acestor efecte observate la şobolanii cărora le-a fost

administrată sertralină nu a fost stabilită.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Hidrogenofosfat de calciu dihidrat (E 341)

Celuloză microcristalină (E 460)

Hidroxipropilceluloză (E 463)

Amidonglicolat de sodiu (Tip A)

Stearat de magneziu (E 572)

Film

Opadry White:

Dioxid de titan (E 171)

Hipromeloză 2910, 3 mPas (E 464)

Hipromeloză 2910, 6 mPas (E 464)

Macrogol 400 (E 1521)

Polisorbat 80 (E 433)

Opadry Clear:

Hipromeloză 2910, 6 mPas (E 464)

Macrogol 400 (E 1521)

Macrogol 8000 (E 1521)

Zoloft concentrat pentru soluţie orală:

Glicerol

Alcool etilic

Butilhidroxitoluen (E 321)

Levomentol.

6.2 Incompatibilităţi

Zoloft comprimate filmate:

Nu este cazul.

Zoloft concentrat pentru soluţie orală:

Zoloft concentrat pentru soluţie orală nu trebuie administrat împreună cu alte lichide, în afara celor

menţionate la pct. 6.6

6.3 Perioada de valabilitate

Zoloft comprimate filmate:

5 ani

Zoloft concentrat pentru soluţie orală:

În ambalajul original: 3 ani

După prima deschidere a flaconului: 28 zile.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Zoloft 50 mg comprimate filmate

Comprimatele filmate sunt ambalate câte 10, 14, 15, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 98, 100, 200, 294, 300

sau 500 de comprimate filmate, în blistere din PVC/Al.

Comprimatele filmate sunt ambalate în blister din PVC/Al a câte 30 de comprimate filmate (30 x 1).

Zoloft 100 mg comprimate filmate

Comprimatele filmate sunt ambalate câte 10, 14, 15, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 98, 100, 200, 294, 300

sau 500 de comprimate filmate, în blistere din PVC/Al.

Comprimatele filmate sunt ambalate în blister din PVC/Al a câte 30 de comprimate filmate (30 x 1).

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate

Zoloft 20 mg/ml concentrat pentru soluţie orală

Zoloft 20 mg/ml concentrat pentru soluţie orală este disponibil în flacoane din sticlă brună a 60 ml.

Flaconul are capac prevăzut cu filet şi o pipetă gradată încorporată în capac .

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Zoloft comprimate filmate

Fără cerinţe speciale.

Concentratul pentru soluţie orală conţine sertralină 20 mg/ml. Acesta trebuie diluat înainte de

utilizare. În acest scop, cu ajutorul pipetei disponibile se extrage cantitatea recomandată de concentrat

pentru soluţie orală de sertralină şi se diluează cu aproximativ 120 ml (un pahar) de apă, băutură

răcoritoare de ghimbir, limonadă, suc de lămâie sau portocale. Concentratul pentru soluţie orală de

sertralină nu trebuie amestecat cu alte lichide decât cele menţionate. Doza trebuie administrată

imediat după diluare. Nu se prepară în avans. Cu timpul, poate fi observată o uşoară tulburare a

soluţiei după amestecare; acest aspect este normal.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Upjohn EESV

Rivium Westlaan 142

2909 LD Capelle aan den IJssel

Olanda

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

8227/2015/01-17

8228/2015/01-17

8229/2015/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei – Octombrie 2015.

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Mai 2024

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.