Prospect Zinnat 125 mg, comprimate filmate
Producator: Sandoz Pharmaceuticals S.R.L.
Clasa ATC: antibiotice pentru administrare sistemică, cefalosporine de generaţia a II-a,
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 2016/2009/01 Anexa 2
2017/2009/01
2018/2009/01
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Zinnat 125 mg, comprimate filmate
Zinnat 250 mg, comprimate filmate
Zinnat 500 mg, comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Zinnat 125 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine cefuroximă 125 mg (sub formă de cefuroximă axetil).
Zinnat 250 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine cefuroximă 250 mg (sub formă de cefuroximă axetil).
Zinnat 500 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine cefuroximă 500 mg (sub formă de cefuroximă axetil).
Excipienţi cu efect cunoscut:
Zinnat 125 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine benzoat de sodiu (E 211) 0,00152 mg.
Zinnat 250 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine benzoat de sodiu (E 211) 0,00203 mg.
Zinnat 500 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine benzoat de sodiu (E 211) 0,00506 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Zinnat este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu vârsta de 3 luni pentru tratamentul infecţiilor
enumerate mai jos (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
• Amigdalite şi faringite streptococice acute.
• Sinuzită bacteriană acută.
• Otită medie acută.
• Exacerbări acute ale bolii pulmonare obstructive cronice.
• Cistită.
• Pielonefrită.
• Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi.
• Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Durata obişnuită a terapiei este de şapte zile (poate varia de la cinci la zece zile). Doza de cefuroximă care
este selectată pentru a trata o infecție individuală ar trebui să ia în considerare:
• Agenții patogeni așteptați și susceptibilitatea lor probabilă la cefuroximă axetil
• Severitatea și locul infecției
• Vârsta, greutatea și funcția renală a pacientului; așa cum se arată mai jos.
Durata tratamentului trebuie determinată de tipul de infecție și de răspunsul pacientului și, în general, nu
trebuie să fie mai lungă decât cea recomandată.
Tabelul 1. Adulţi, adolescenţi şi copii (cu greutate ≥ 40 kg)
Indicaţia clinică Doze
Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană 250 mg de două ori pe zi
acută
Otită medie acută 500 mg de două ori pe zi
Exacerbări acute ale bolii pulmonare obstructive 500 mg de două ori pe zi
cronice
Cistită 250 mg de două ori pe zi
Pielonefrită 250 mg de două ori pe zi
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi 250 mg de două ori pe zi
Boala Lyme 500 mg de două ori pe zi, timp de 14 zile
(între 10 şi 21 de zile)
Tabelul 2. Copii şi adolescenţi (cu greutate < 40 kg) (vezi, de asemenea, Tabelul 3 și 4)
Indicaţia clinică Doze
Amigdalite şi faringite acute 10 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi
Otită medie acută 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi
Sinuzită bacteriană acută 10 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi
Cistită 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi
Pielonefrită 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi, timp de
10 până la 14 zile
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
ţesuturilor moi maximă de 250 mg de două ori pe zi
Boala Lyme 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi, timp de
14 zile (între 10 şi 21 de zile)
Nu există experienţă cu privire la utilizarea Zinnat la copii cu vârsta sub 3 luni.
Comprimatele care conţin cefuroximă axetil şi granulele pentru suspensie orală care conţin cefuroximă
axetil nu sunt bioechivalente şi nu sunt interşanjabile pe baza unui calcul miligram-per-miligram (vezi pct.
5.2).
Insuficienţă renală
Siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil nu au fost stabilite la pacienţii cu insuficienţă renală.
Cefuroxima este excretată în principal de către rinichi. La pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă se
recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă. Dializa elimină eficient
cefuroxima.
Tabelul 3. Doze de Zinnat recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală
Clearance-ul creatininei T (ore) Doza recomandată
1/2
≥30 ml/min/1,73 m2 1,4–2,4 nu este necesară ajustarea dozei (doza standard
de 125 mg – 500 mg administrată de două ori pe
zi)
10-29 ml/min/1,73 m2 4,6 doza individuală standard administrată la interval
de 24 de ore
<10 ml/min/1,73 m2 16,8 doza individuală standard administrată la interval
de 48 de ore
Pe durata şedinţelor de 2 – 4 trebuie administrată o singură doză individuală
hemodializă standard suplimentară, la finalul fiecărei şedinţe
de dializă
Insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece cefuroxima este
eliminată în principal pe cale renală, nu este de aşteptat ca prezenţa disfuncţiei hepatice să influenţeze
farmacocinetica cefuroximei.
Mod de administrare
Administrare orală
Comprimatele de Zinnat trebuie administrate după masă, pentru a asigura absorbţia optimă.
Comprimatele de Zinnat nu trebuie sfărâmate şi, de aceea, această formă farmaceutică nu este potrivită
pentru tratamentul pacienţilor care nu pot înghiţi comprimate. La copii, se poate utiliza Zinnat sub formă
de suspensie orală.
În funcţie de doză există disponibile şi alte prezentări.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice tip de medicament
antibacterian beta-lactamic (peniciline, monobactami şi carbapenemi).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Se recomandă precauţie specială la pacienţii care au prezentat reacţii alergice la peniciline sau la alte
antibiotice beta-lactamice, deoarece există risc de sensibilitate încrucişată. Similar celorlalte antibiotice
beta-lactamice, au fost raportate cazuri de reacţii de hipersensibilitate severe, ocazional letale. Au existat
raportări privind reacţii de hipersensibilitate care au progresat la sindromul Kounis (arteriospasm
coronarian acut alergic care poate avea ca rezultat un infarct miocardic, vezi pct. 4.8). În cazul apariţiei
reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie întrerupt imediat şi trebuie
aplicate măsurile de urgenţă adecvate.
Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de
hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-
lactamic. Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de
hipersensibilitate non-severe la alte antibiotice beta-lactamice.
Reacții adverse cutanate severe (RACS)
Au fost raportate reacții adverse cutanate severe, inclusiv: sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză
epidermică toxică (NET) și reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), care
pot pune viața în pericol sau pot fi letale, în asociere cu tratamentul cu cefuroximă (vezi pct. 4.8).
În momentul prescripției medicale, pacienții trebuie sfătuiți cu privire la semnele și simptomele care
însoțesc reacțiile cutanate severe și trebuie monitorizați atent pentru reacții adverse cutanate. Dacă apar
semne și simptome care sugerează aceste reacții, administrarea cefuroximei trebuie întreruptă imediat și
trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Dacă pacientul a dezvoltat o reacție gravă, cum ar fi SJS,
NET sau DRESS la utilizarea cefuroximei, tratamentul cu cefuroximă nu trebuie reluat la acest pacient în
niciun moment.
Reacţie Jarisch-Herxheimer
Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată după tratamentul cu cefuroximă axetil pentru boala Lyme.
Aceasta este rezultatul direct al activităţii bactericide a cefuroximei axetil asupra bacteriei care cauzează
boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţilor trebuie să li ofere asigurări că această reacţie este
o consecinţă frecventă şi, de regulă, auto-limitantă a terapiei cu antibiotice în boala Lyme (vezi pct. 4.8).
Dezvoltarea microorganismelor non-susceptibile la tratament
Similar altor antibiotice, utilizarea cefuroximei axetil poate determina dezvoltarea excesivă a
microorganismelor de tip Candida. Utilizarea prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a altor
microorganisme non-susceptibile la tratament (de exemplu, enterococi şi Clostridioides difficile), fapt care
poate impune întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).
Cazuri de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei au fost raportate în cazul tratamentului cu
aproape toate substanţele antibacteriene, inclusiv cefuroxima, şi aceasta poate avea grade diferite de
severitate, de la uşoară până la forme care pot pune viaţa în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în
vedere la pacienţii cu diaree apărută în timpul sau după administrarea de cefuroximă (vezi pct. 4.8).
Trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu cefuroximă şi administrarea tratamentului specific
pentru Clostridioides difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul intestinal
(vezi pct. 4.8).
Interferenţa cu investigaţiile diagnostice
Pozitivarea rezultatelor testului Coombs, asociată utilizării cefuroximei, poate interfera cu testele de
compatibilitate sanguină (vezi pct. 4.8).
Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se utilizeze fie
metoda glucozo-oxidazei, fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor concentraţiei glucozei din
sânge/plasmă la pacienţii trataţi cu cefuroximă axetil.
Informaţii importante despre excipienţi
Acest medicament conţine benzoat de sodiu 0,00152 mg per fiecare comprimat de 125 mg.
Acest medicament conţine benzoat de sodiu 0,00203 mg per fiecare comprimat de 250 mg.
Acest medicament conţine benzoat de sodiu 0,00506 mg per fiecare comprimat de 500 mg.
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentele care reduc aciditatea gastrică pot determina reducerea biodisponibilităţii cefuroximei
axetil, comparativ cu perioada de repaus alimentar, şi tind să anuleze efectul de absorbţie postprandială
crescută.
Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Utilizarea concomitentă a
probenecidului nu este recomandată. Administrarea concomitentă a probenecidului determină creşterea
semnificativă a concentraţiei plasmatice maxime, a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie
de timp şi a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare ale cefuroximei.
Utilizarea concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte nocive în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară sau fetală, naşterea sau
dezvoltarea postnatală. Zinnat trebuie prescris la femeile gravide numai dacă beneficiile depăşesc
riscurile.
Alăptarea
Cefuroxima se excretă în cantităţi mici în laptele uman. Nu se aşteaptă să apară reacţii adverse în cazul
administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi infecţiilor fungice
la nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară întreruperea alăptării din cauza acestor efecte. Trebuie
avută în vedere posibilitatea sensibilizării. Cefuroxima trebuie administrată în timpul alăptării numai după
ce medicul curant evaluează raportul beneficiu/risc.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei axetil asupra fertilităţii la om. Studiile privind
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au demonstrat efecte asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, deoarece acest medicament poate provoca ameţeli, pacienţii trebuie avertizaţi să fie
precauţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida,
eozinofilia, cefaleea, ameţelile, tulburările gastro-intestinale şi creşterea tranzitorie a valorilor serice ale
enzimelor hepatice.
Categoriile de frecvenţă alocate reacţiilor adverse prezentate în continuare reprezintă estimări, deoarece
pentru majoritatea reacţiilor (de exemplu, cele provenite din studiile controlate placebo) nu sunt
disponibile date adecvate pentru calcularea incidenţei. În plus, incidenţa reacţiilor adverse asociate
cefuroximei axetil poate varia în funcţie de indicaţia clinică.
Datele provenite din studiile clinice ample au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse
de la foarte frecvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (cele cu frecvenţă
<1/10000) au fost determinate în principal folosind date provenite din experienţa de după punerea pe piaţă
şi se referă mai degrabă la rata de raportare decât la frecvenţa reală. Nu au fost disponibile date din
studiile clinice controlate placebo. În cazul în care incidenţa a fost calculată folosind date provenite din
studii clinice, acestea s-au bazat pe date corelate cu terapia medicamentoasă (evaluate de investigator). În
cadrul fiecărei categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Reacţiile adverse asociate tratamentului, indiferent de grad, sunt enumerate în continuare conform bazei
de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, şi în funcţie de frecvenţă şi de grad de severitate.
Următoarea convenţie a fost utilizată pentru clasificarea frecvenţei: foarte frecvente ≥ 1/10; frecvente ≥
1/100 şi < 1/10, mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100; rare ≥1/10000 şi < 1/1000; foarte rare < 1/10000
şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe Frecvente Mai puţin Cu frecvenţă necunoscută
aparate, sisteme frecvente
şi organe
Infecţii şi infestări dezvoltare excesivă a dezvoltare excesivă a
microorganismelor de Clostridioides dificille
tip Candida
Tulburări eozinofilie Pozitivare a testului anemie hemolitică
hematologice şi Coombs,
limfatice trombocitopenie,
leucopenie (uneori
severă)
Tulburări cardiace sindromul Kounis
Tulburări ale febră indusă de administrarea
sistemului medicamentului, boala
imunitar serului, anafilaxie, reacţie
Jarisch-Herxheimer
Tulburări ale cefalee, ameţeli
sistemului nervos
Tulburări gastro- diaree, greaţă, durere vărsături colită pseudomembranoasă
intestinale abdominală (vezi pct. 4.4)
Tulburări creştere tranzitorie a icter (predominant colestatic),
hepatobiliare valorilor serice ale hepatită
enzimelor hepatice
Afecţiuni cutanate erupţie cutanată urticarie, prurit, eritem
şi ale ţesutului tranzitorie polimorf,
subcutanat sindrom Stevens-Johnson,
necroliză epidermică toxică
(necroliză exantematică) (vezi
Tulburări ale sistemului
imunitar), angioedem, reacție
medicamentoasă cu
eozinofilie și simptome
sistemice (DRESS)
Descriere a reacţiilor adverse selectate
Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tendinţa de a fi absorbite la nivelul
suprafeţei membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti-medicament,
determinând pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate
sanguină) şi, în cazuri foarte rare, anemie hemolitică.
Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, de regulă
reversibile.
Copii şi adolescenţi
Profilul de siguranţă al cefuroximei axetil la copii şi adolescenţi este concordant cu profilul observat la
adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro.
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate induce sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă. Simptomele
supradozajului pot apărea în cazul în care nu se reduce adecvat doza la pacienţii cu insuficienţă renală
(vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice pentru administrare sistemică, cefalosporine de generaţia a II-a,
codul ATC: J01DC02.
Mecanism de acţiune
Cefuroxima axetil este hidrolizată de esteraze la antibioticul activ, cefuroximă. Cefuroxima inhibă sinteza
peretelui bacterian, după legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP). Astfel se întrerupe biosinteza
peretelui celular (de peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza celulelor bacteriene.
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele
mecanisme:
• hidroliza de către beta-lactamaze, incluzând (dar nu limitându-se la) beta-lactamazele cu spectru
extins (BLSE) şi enzimele Amp-C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată stabil la anumite
specii bacteriene aerobe Gram-negativ;
• afinitate redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;
• lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la nivelul
proteinelor de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram-negativ;
• pompele bacteriene de eflux.
Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate
injectabil să fie rezistente la cefuroximă.
În funcţie de mecanismul de rezistenţă, microorganismele cu rezistenţă dobândită la penicilină pot
prezenta sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.
Valori critice pentru cefuroximă axetil
Valorile critice ale CIM (concentraţia inhibitorie minimă) stabilite de EUCAST (European Committee on
Antimicrobial Susceptibility Testing) versiunea 13, valabilă de la 01 ianuarie 2023, sunt după cum
urmează:
Microorganism Valori critice (mg/l)
S≤ R>
Enterobacteriales 1, 2 8 8
Staphylococcus spp Referinţa 3 Referinţa 3
Streptococcus grupurile A, B, C Referinţa 4 Referinţa 4
şi G
Streptococcus pneumoniae 0,25 0,25
Haemophilus influenzae 0,001 1
Moraxella catarrhalis 0,001 4
1 Valorile critice caracteristice cefalosporinelor pentru Enterobacteriales detectează toate
mecanismele de rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi AmpC
mediată de plasmide). Unele izolate care produc beta-lactamaze sunt susceptibile la
cefalosporine de generația a 3-a sau a 4-a cu aceste valori critice şi trebuie raportate conform
rezultatelor testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau absenţa unei BLSE nu influențează în sine
stabilirea categoriei de sensibilitate. Depistarea şi caracterizarea BLSE sunt recomandate în
scopuri de sănătate publică și de control al infecțiilor.
2 Doar infecție necomplicată a tractului urinar (ITU), E. coli, Klebsiella spp. (cu excepţia K.
aerogenes), Raoultella spp. şi P. mirabilis.
3 Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă din sensibilitatea la cefoxitină, cu
excepţia cefiximei, ceftazidimei, ceftazidimă-avibactam, ceftibuten și ceftolozan-tazobactam,
care nu au valori critice și nu trebuie utilizate pentru infecții stafilococice. Pentru agenții
administrați pe cale orală, trebuie avută grijă pentru a obține o expunere suficientă la locul
infecției. Dacă cefotaxima și ceftriaxona sunt raportate pentru stafilococii sensibili la meticilină,
acestea trebuie raportate „Susceptibil, expunere crescută” (I). Unele S. aureus rezistente la
meticilină sunt sensibile la ceftarolină și ceftobiprol.
4 Sensibilitatea la cefalosporine a streptococilor din grupurile A, B, C şi G este dedusă din
sensibilitatea la penicilină.
S = sensibil, regim de dozare standard; I = sensibil, expunere crescută; R=rezistent
Sensibilitatea microorganismelor
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi de timp pentru speciile
selectate şi sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor
infecţii severe. După caz, se va solicita opinia experţilor în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei
pune sub semnul întrebării oportunitatea utilizării cefuroximei axetil, cel puţin în cazul anumitor tipuri de
infecţii.
De regulă, cefuroxima este activă in vitro împotriva următoarelor tipuri de microorganisme.
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil)*
Staphylococcus coagulazo-negativ (meticilino-sensibil)
Streptococcus pyogenes
Streptococcus agalactiae
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Moraxella catarrhalis
Spirochete:
Borrelia burgdorferi
Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Streptococcus pneumoniae
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Citrobacter freundii
Klebsiella aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
Proteus spp. (altele cu excepţia P. vulgaris)
Providencia spp.
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium spp.
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
Bacteroides spp.
Microorganisme cu rezistenţă inerentă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Enterococcus faecium
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Acinetobacter spp.
Campylobacter spp.
Morganella morganii
Proteus vulgaris
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Bacteroides fragilis
Altele:
Chlamydia spp.
Mycoplasma spp.
Legionella spp.
* Toate speciile de S. Aureus meticilino-rezistente sunt rezistente şi la cefuroximă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, cefuroxima axetil este absorbită din tractul gastrointestinal şi hidrolizată rapid
la nivelul mucoasei intestinale şi sângelui, eliberând cefuroximă în circulaţie. Administrarea imediat după
masă permite absorbţia optimă.
După administrarea de cefuroximă axetil sub formă de comprimate, concentraţiile plasmatice maxime (2,1
mcg/ml pentru o doză de 125 mg, 4,1 mcg/ml pentru o doză de 250 mg, 7,0 mcg/ml pentru o doză de 500
mg şi 13,6 mcg/ml pentru o doză de 1000 mg) se obţin la aproximativ 2 până la 3 ore după administrarea
împreună cu alimente. Rata de absorbţie a cefuroximei administrate sub formă de suspensie este redusă,
comparativ cu administrarea sub formă de comprimate, ducând la obţinerea unor valori mai mici ale
concentraţiilor plasmatice maxime, după o perioadă mai mare de timp de la administrare şi la reducerea
biodisponibilităţii sistemice (reducere de 4 – 17%). Suspensia orală care conţine cefuroximă axetil nu a
fost bioechivalentă cu comprimatele care conţin cefuroximă axetil în cazul testelor efectuate la adulţi
sănătoşi şi, de aceea, aceste forme farmaceutice nu sunt interşanjabile pe baza unui calcul miligram-per-
miligram (vezi pct. 4.2). Farmacocinetica cefuroximei este liniară în intervalul de doze terapeutice
administrate oral cuprinse între 125 şi 1000 mg. Nu s-a produs acumularea cefuroximei după
administrarea orală de doze repetate cuprinse între 250 şi 500 mg.
Distribuţie
S-a constatat că legarea de proteine plasmatice se face în proporţie de 33 – 50%, în funcţie de metoda
folosită. După administrarea unei doze unice de cefuroximă axetil 500 mg sub formă de comprimate, la 12
voluntari sănătoşi, volumul de distribuţie observat a fost de 50 l (CV%=28%). Concentraţii ale
cefuroximei mai mari decât valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent
întâlnite pot fi obţinute în ţesuturile de la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, os, lichid
pleural, lichid articular, lichid sinovial, lichid interstiţial, bilă, spută şi în umoarea apoasă. Cefuroxima
traversează bariera hematoencefalică în cazul inflamaţiei meningelui.
Metabolizare
Cefuroxima nu este metabolizată.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică este cuprins între 1 şi 1,5 ore. Cefuroxima este excretată prin filtrare
glomerulară şi secreţie tubulară. Clearance-ul renal este cuprins în intervalul 125 – 148 ml/min/1,73 m2.
Grupe speciale de pacienţi
Sex
Nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei.
Vârstnici
Nu este necesară precauţie specială la pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală pentru doze care nu
depăşesc doza maximă uzuală de 1 g pe zi. Pacienţii vârstnici au o probabilitate mai mare de reducere a
funcţiei renale; de aceea, doza trebuie ajustată în conformitate cu funcţia renală la pacienţii vârstnici (vezi
pct. 4.2).
Copii şi adolescenţi
La sugarii mai mari (vârsta >3 luni), la copii şi adolescenţi, farmacocinetica cefuroximei este similară
celei observate la adulţi.
Nu există date provenite din studiile clinice referitoare la administrarea cefuroximei axetil la copii cu
vârsta sub 3 luni.
Insuficienţă renală
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil la pacienţi cu insuficienţă renală.
Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul celorlalte antibiotice similare, la
pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă (de exemplu, C1 <30 ml/minut) se recomandă reducerea
cr
dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă a acesteia (vezi pct. 4.2). Cefuroxima este
eliminată eficient prin dializă.
Insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date provenite de la pacienţi cu insuficienţă hepatică. Deoarece cefuroxima este
eliminată în principal pe cale renală, nu se aşteaptă ca disfuncţia hepatică să influenţeze farmacocinetica
cefuroximei.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
Pentru cefalosporine, s-a demonstrat că cel mai important parametru de farmacocinetică-farmacodinamie
corelat cu eficacitatea in vivo este proporţia din intervalul de administrare (%T) în care concentraţia
nelegată se menţine peste concentraţia inhibitorie minimă (CIM) a cefuroximei pentru speciile ţintă
selectate (%T>CIM).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind
evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere şi dezvoltării. Nu s-au efectuat studii privind carcinogenitatea; cu toate acestea, dovezile
existente nu indică potenţial carcinogen.
Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine,
însă nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru
interferenţa cu testele paraclinice la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Laurilsulfat de sodiu
Croscarmeloză sodică
Ulei vegetal hidrogenat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Hipromeloză
Propilenglicol
Opaspray alb M-1-7120J [conţinând dioxid de titan (E 171) şi benzoat de sodiu (E 211)]
6.2 Incompatibilităţi
A fost raportată pozitivarea testului Coombs în timpul tratamentului cu cefalosporine – acest fenomen
poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din OPA-Al-PVC/Al cu 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sandoz Pharmaceuticals S.R.L.
Calea Floreasca, nr. 169
Clădirea A, etaj 1, Sector 1, 014459,
București, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2016/2009/01
2017/2009/01
2018/2009/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Octombrie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2024