Prospect Zadobra 10 mg comprimate filmate
Producator: ALKALOID-INT d.o.o.
Clasa ATC: hipnotice şi sedative, medicamente înrudite cu benzodiazepinele, codul ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 10982/2018/01-02-03 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Zadobra 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine: zolpidem tartrat 10 mg, echivalent cu zolpidem 8,038 mg.
Excipient(ţi) cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 47,55 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimat filmat rotund, biconvex de culoare albă, cu o linie de divizare pe una dintre feţe.
Linia de divizare are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de
divizare în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Zolpidem este indicat pentru tratamentul de scurtă durată al insomniei la adulți, în situații în care
insomnia este debilitantă sau provoacă suferință severă pacientului.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă cu putinţă. În general, aceasta variază de la câteva zile
până la două săptămâni, cu un maxim de patru săptămâni, incluzând şi perioada de reducere treptată a
dozelor.
Reducerea treptată a dozelor trebuie adaptată în mod individual, pentru fiecare pacient în parte.
În anumite cazuri, poate fi necesară extinderea tratamentului peste perioada maximă; în această situaţie,
această măsură nu trebuie luată fără reevaluarea stării generale a pacientului.
Adulţi:
Tratamentul trebuie administrat în priză unică, iar administrarea nu trebuie repetată în timpul aceleiaşi
nopţi.
Doza zilnică recomandată pentru adulţi este de 10 mg, administrată imediat înainte de culcare. Trebuie
utilizată doza zilnică minimă eficace de zolpidem, care nu trebuie să depăşească 10 mg.
Vârstnici:
La pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu stare generală alterată, care pot fi deosebit de sensibili la efectele
tartratului de zolpidem, prin urmare este recomandată o doză de 5 mg. Aceste doze recomandate nu
trebuie depășite.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, la care medicamentul nu este eliminat la fel de rapid ca la subiecţii
sănătoşi, este recomandată administrarea unei doze de 5 mg. Această doză trebuie crescută la 10 mg
numai în cazul în care răspunsul clinic este inadecvat şi medicamentul este bine tolerat.
Doza totală zilnică de zolpidem tartrat nu trebuie să depăşească 10 mg, la niciun pacient. Zolpidem nu
trebuie utilizat la pacienții cu insuficiență hepatică severă, întrucât poate contribui la encefalopatie (vezi
pct 4.3).
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă administrarea zolpidem la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza
lipsei dovezilor care să ateste eficacitatea la această grupă de vârstă. Datele disponibile din studiile clinice
controlate prin placebo sunt descrise la pct. 5.1.
Mod de administrare
Administrare orală
Medicamentul trebuie administrat cu o cantitate suficientă de lichid, chiar înainte de culcare.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1
• Miastenia gravis
• Deprimare respiratorie severă
• Apnee obstructivă în somn
• Insuficienţă hepatică severă
• Din lipsa datelor de eficacitate, zolpidem nu va fi prescris pentru copii şi adolescenţi sau pacienți
cu tulburări psihotice
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generalităţi
Ori de câte ori este posibil, trebuie identificată cauza insomniei. Anterior prescrierii unui hipnotic, trebuie
trataţi factorii etiologici subiacenţi. Eşecul remiterii insomniei după o cură de tratament de 7 – 14 zile
poate indica prezenţa unei tulburări psihice sau organice primare, care trebuie evaluată.
Mai jos sunt prezentate informaţii generale referitoare la efectele observate după administrarea
benzodiazepinelor sau a altor medicamente hipnotice, care trebuie luate în considerare de către medicul
prescriptor.
Afectare psihomotorie în ziua următoare administrării medicamentului
Ca și alte medicamente sedativ-hipnotice, tartratul de zolpidem are efecte deprimante asupra SNC. Riscul
afectării psihomotorii în ziua următoare administrării medicamentului, inclusiv a capacităţii de a conduce
vehicule, este crescut dacă:
- zolpidemul este administrat cu mai puţin de 8 ore înainte de efectuarea unor activităţi care
necesită vigilenţă (vezi pct. 4.7);
- se administrează o doză mai mare decât cea recomandată;
- zolpidemul este administrat în asociere cu alte medicamente cu efect deprimant asupra SNC,
alte medicamente care cresc concentraţia plasmatică a zolpidemului, alcool sau substanţe
ilicite (vezi pct. 4.5).
Zolpidemul trebuie administrat în priză unică, imediat înainte de culcare, iar administrarea nu trebuie
repetată în timpul aceleiaşi nopţi.
Toleranţă
În urma utilizării repetate timp de câteva săptămâni poate apărea o anumită scădere a eficacităţii efectelor
hipnotice ale benzodiazepinelor cu timp scurt de acţiune şi ale medicamentelor de tip benzodiazepinic.
Dependenţă
Utilizarea benzodiazepinelor sau a medicamentelor de tip benzodiazepinic poate duce la instalarea
dependenţei fizice şi psihologice de aceste medicamente. Riscul de instalare a dependenţei creşte în
funcţie de doză şi de durata tratamentului şi este mai mare la pacienţii cu antecedente de tulburări psihice
şi/sau abuz de alcool sau medicamente.
Acești pacienți trebuie să fie sub strictă supraveghere atunci când li se administrează medicamente
hipnotice.
Odată instalată dependenţa fizică, întreruperea bruscă a tratamentului va fi însoţită de simptome de sevraj.
Acestea pot fi: cefalee şi mialgii, anxietate extremă şi tensiune, nelinişte, confuzie şi iritabilitate. În cazuri
severe pot apărea următoarele simptome: alterare a perceperii realităţii, depersonalizare, hiperacuzie,
senzaţie de amorţeală şi furnicături ale extremităţilor, hipersensibilitate la lumină, la zgomot şi la
contactul fizic, halucinaţii sau crize epileptice.
Insomnie de rebound
La întreruperea tratamentului cu un medicament hipnotic poate apărea un sindrom tranzitoriu, în care
simptomele care au justificat instituirea tratamentului cu o benzodiazepină sau cu un medicament de tip
benzodiazepinic revin în formă accentuată. Acesta poate fi însoţit de alte reacţii, incluzând schimbări de
dispoziţie, anxietate şi nelinişte.
Este important ca pacienţii să fie conştienţi de posibilitatea apariţiei unui fenomen de rebound, prin
aceasta minimizând starea de anxietate care ar putea apărea la oprirea tratamentului cu acest medicament.
Există date care indică faptul că, în cazul benzodiazepinelor şi al medicamentelor de tip benzodiazepinic
cu durată scurtă de acţiune, fenomenul de sevraj poate deveni manifest în intervalul dintre administrarea
dozelor, în special atunci când se administrează doze mari.
Deoarece apariţia simptomelor de sevraj/fenomenelor de rebound este mai probabilă după întreruperea
bruscă a tratamentului, se recomandă reducerea treptată a dozei.
Amnezie
Benzodiazepinele şi medicamentele de tip benzodiazepinic pot induce amnezie anterogradă. Aceasta
intervine cel mai adesea la câteva ore după administrarea medicamentului.
Pentru a diminua riscul, pacienţii trebuie să se asigure că pot dormi fără întrerupere timp de 8 ore (vezi
pct. 4.8).
Reacţii psihice şi „paradoxale”
În cazul utilizării benzodiazepinelor şi a medicamentelor de tip benzodiazepinic este cunoscut faptul că
pot să apară reacţii cum sunt nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agresivitate, iluzii, furie, coşmaruri,
halucinaţii, psihoze, somnambulism, comportament inadecvat, accentuare a insomniei şi alte reacţii
adverse comportamentale. La apariţia acestora, trebuie întreruptă administrarea medicamentului. Apariţia
acestor reacţii este mai probabilă la vârstnici.
Somnambulism și comportamente asociate
La pacienți care au utilizat zolpidem au fost raportate cazuri de mers în somn și alte comportamente
asociate, cum sunt conducerea de vehicule în somn, pregătirea și consumarea alimentelor, efectuarea de
convorbiri telefonice sau activitate sexuală, în timp ce aceștia nu erau pe deplin conștienți, cu amnezie
asupra evenimentului. Consumul de alcool și utilizarea altor substanțe cu efect deprimant asupra SNC
concomitent cu administrarea de zolpidem pare să crească riscul apariției unor asemenea comportamente,
ca și utilizarea zolpidem la doze mai mari decât doza maximă recomandată. La pacienții care raportează
asemenea comportamente trebuie luată în considerare în mod serios încetarea tratamentului cu zolpidem
(de exemplu conducerea de vehicule în somn ), datorită riscului pentru pacient și pentru alții (vezi
pct. 4.5 și 4.8).
Leziuni severe
Din cauza proprietăților sale farmacologice, zolpidem poate cauza somnolență și scăderea nivelului de
conștiență, lucru care poate duce la căderi și, prin urmare, la leziuni severe.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţii vârstnici sau pacienţii cu stare generală alterată trebuie trataţi cu doze mai mici: vezi dozele
recomandate (pct. 4.2).
Din cauza efectului miorelaxant, în special la pacienţii vârstnici, există un risc de cădere în momentul
ridicării din pat în timpul nopţii şi, ca urmare, de fractură de şold.
Pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2)
Deşi nu este necesară ajustarea dozei, se recomandă precauţie în cazul administrării la pacienţii cu
insuficienţă renală.
Pacienţi cu insuficienţă respiratorie cronică
Trebuie luate măsuri de precauţie în cazul prescrierii tartratului de zolpidem, deoarece benzodiazepinele
au un efect demonstrat de deprimare a centrului respirator. De asemenea, trebuie luat în considerare faptul
că anxietatea sau agitaţia pot reprezenta semne ale insuficienţei respiratorii decompensate.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă
Benzodiazepinele şi medicamentele de tipul benzodiazepinelor nu sunt indicate pentru tratamentul
pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă, deoarece pot precipita apariţia encefalopatiei (vezi pct. 4.2, 4.3
și 4.8).
Utilizarea la pacienţii cu afecţiuni psihotice
Benzodiazepinele şi medicamentele de tipul benzodiazepinelor nu sunt recomandate pentru tratamentul de
primă intenţie.
Utilizarea în depresie
Ca și în cazul altor medicamente sedativ-hipnotice, tartratul de zolpidem trebuie administrat cu precauție
la pacienții care manifestă simptome de depresie. Pot să apară tentative de suicid. Din cauza posibilităţii
de supradozaj voluntar, acestor pacienţi trebuie să li se furnizeze cea mai mică cantitate de medicament
posibilă. Depresia preexistentă poate fi demascată pe parcursul utilizării de tartrat de zolpidem. Având în
vedere că insomnia poate fi un simptom al depresiei, pacientul trebuie reevaluat în cazul în care insomnia
persistă.
Informațiile generale referitoare la efectele observate în urma administrării de benzodiazepine şi alte
medicamente hipnotice care trebuie luate în considerare de medicul prescriptor sunt descrise mai jos.
Risc provenit din utilizarea concomitentă a opioidelor:
Utilizarea concomitentă a zolpidemului și a opioidelor poate duce la sedare, depresie respiratorie, comă și
deces. Din cauza acestor riscuri, prescrierea concomitentă a medicamentelor sedative precum
benzodiazepine sau medicamente înrudite, cum este zolpidem, cu opioide trebuie rezervată pentru
pacienții pentru care nu sunt posibile opțiuni alternative de tratament.
În cazul în care se ia decizia de a se prescrie zolpidem concomitent cu opioide, trebuie utilizată cea mai
mică doză eficace, iar durata tratamentului trebuie să fie cât de scurtă posibil (vezi și recomandările
generale privind dozele la pct. 4.2).
Pacienții trebuie monitorizați atent pentru depistarea semnelor și simptomelor de depresie respiratorie și
sedare. În această privință, este foarte recomandat ca pacienții să fie informați și ca persoanele din mediul
lor să aibă cunoștință despre aceste simptome (vezi pct. 4.5).
Utilizarea la pacienţii cu antecedente de abuz de medicamente sau de alcool
Benzodiazepinele şi medicamentele de tip benzodiazepinic trebuie utilizate cu extremă precauţie la
pacienţii cu antecedente de consum abuziv de alcool sau medicamente. Aceşti pacienţi trebuie atent
supravegheaţi în timpul tratamentului cu tartrat de zolpidem, șau orice alt hipnotic, deoarece, în cazul
lor, există riscul dezvoltării toleranţei şi dependenţei psihologice.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu alcoolul nu este recomandată. Efectul sedativ poate fi sporit atunci când
medicamentul este utilizat în combinaţie cu alcoolul. Acest lucru afectează capacitatea de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje.
A se lua în considerare
Asociere cu medicamente cu efect deprimant asupra SNC
Creşterea efectului deprimant central poate să apară în cazul utilizării concomitente cu medicamente
antipsihotice (neuroleptice), hipnotice, anxiolitice/sedative, antidepresive, analgezice opioide,
antiepileptice, anestezice şi antihistaminice sedative.
Prin urmare, administrarea concomitentă a zolpidemului cu aceste medicamente poate accentua
somnolenţa şi afectarea psihomotorie din ziua următoare administrării, inclusiv afectarea capacităţii de a
conduce vehicule (vezi pct. 4.4 şi 4.7). La pacienţii trataţi cu zolpidem în asociere cu medicamente
antidepresive, inclusiv bupropionă, dezipramină, fluoxetină, sertralină şi venlafaxină, au fost raportate, de
asemenea, cazuri izolate de halucinaţii vizuale.
Administrarea în asociere cu fluvoxamină poate creşte concentraţia plasmatică a zolpidemului; nu este
recomandată utilizarea concomitentă.
De asemenea, în cazul administrării concomitente cu analgezice narcotice, poate apărea accentuarea stării
de euforie, ducând la o sporire a gradului de dependenţă psihologică.
Opioide:
Utilizarea concomitentă a medicamentelor sedative cum sunt benzodiazepinele sau medicamentele
înrudite, cum este zolpidem, împreună cu opioide, crește riscul de sedare, depresie respiratorie, comă și
deces, din cauza efectului deprimant cumulat asupra SNC. Dozele și durata utilizării concomitente trebuie
să fie limitate (vezi pct. 4.4).
Inhibitori şi inductori ai CYP450
Compușii care inhibă anumite enzime hepatice (în special citocromul P450) pot amplifica activitatea
benzodiazepinelor și medicamentelor asemănătoare benzodiazepinelor.
Administrarea în asociere cu ciprofloxacina poate creşte concentraţia plasmatică a zolpidemului; nu este
recomandată utilizarea concomitentă.
Tartratul de zolpidem este metabolizat prin intermediul unor enzime ale citocromului P450. Enzima
principală este CYP3A4. Substanţele care inhibă enzimele hepatice, în special CYP3A4 (de exemplu
antimicoticele azolice, antibioticele macrolide şi sucul de grapefruit) pot creşte concentraţiile plasmatice
şi amplifică acţiunea tartratului de zolpidem. Efectul farmacodinamic al tartratului de zolpidem este
diminuat la administrarea concomitentă cu un inductor al CYP3A4, cum sunt rifampicina și sunătoarea.
Rifampicina induce metabolizarea tartratului de zolpidem, rezultând o scădere a concentrațiilor
plasmatice maxime cu aproximativ 60% și, posibil, o scădere a eficacității. Sunt de așteptat efecte
similare și în cazul utilizării altor inductori puternici ai enzimelor citocromului P450 (de exemplu
carbamazepina și fenitoina). S-a evidențiat că sunătoarea prezintă o interacțiune farmacocinetică cu
zolpidemul. Valorile medii ale C și ASC au fost scăzute (cu 33,7% și respectiv 33,0% mai mici) pentru
max
zolpidem administrat în asociere cu sunătoare, comparativ cu zolpidem administrat în monoterapie.
Administrarea concomitentă cu sunătoare poate diminua concentrațiile sangvine de zolpidem, nefiind
recomandată utilizarea concomitentă.
Totuşi, atunci când tartratul de zolpidem este administrat concomitent cu itraconazol (un inhibitor al
CYP3A4), efectele farmacocinetice şi farmacodinamice nu diferă în mod semnificativ. Semnificaţia
clinică a acestor rezultate nu este cunoscută.
Administrarea concomitentă a tartratului de zolpidem cu ketoconazol (200 mg de două ori pe zi), un
inhibitor potent al CYP3A4, a prelungit timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, a crescut
valoarea totală a ASC şi a scăzut clearance-ul oral aparent pentru tartratul de zolpidem, comparativ cu
administrarea concomitentă de tartrat de zolpidem şi placebo. Valoarea totală a ASC pentru tartratul de
zolpidem a prezentat o creştere modestă în cazul administrării concomitente cu ketoconazolul, factorul de
creştere fiind de 1,83, comparativ cu administrarea de tartrat de zolpidem în monoterapie. Nu se consideră
necesară ajustarea de rutină a dozei de tartrat de zolpidem, dar pacienţii trebuie să fie avertizaţi asupra
faptului că efectele sedative ar putea fi sporite în cazul utilizării concomitente a tartratului de zolpidem cu
ketoconazol.
Având în vedere faptul că CYP3A4 joacă un rol important în metabolizarea tartratului de zolpidem,
trebuie luate în considerare posibilele interacțiuni cu medicamente care reprezintă substraturi sau
inductori ai CYP3A4.
Alte medicamente
În cazul administrării concomitente a tartratului de zolpidem cu warfarină, digoxină, ranitidină nu au fost
observate interacţiuni farmacocinetice semnificative.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date suficiente pentru a permite evaluarea siguranţei administrării tartratului de zolpidem în
timpul sarcinii.
La om, siguranţa administrării în timpul sarcinii nu a fost stabilită deşi studiile efectuate la animale nu au
evidenţiat efecte teratogene sau embriotoxice.
La fel ca în cazul tuturor medicamentelor, tartratul de zolpidem trebuie evitat în cursul sarcinii, în special
în primul trimestru.
Dacă medicamentul este prescris unei femei aflată la vârsta fertilă, aceasta trebuie atenţionată să se
adreseze medicului curant în momentul în care intenţionează să rămână gravidă sau presupune că este
gravidă, pentru a primi recomandări în ceea ce priveşte întreruperea tratamentului.
Dacă, din motive medicale stringente, tartratul de zolpidem este administrat în ultima perioadă a sarcinii
sau în timpul travaliului, din cauza acţiunii farmacologice a acestui medicament, pot fi aşteptate efecte
asupra nou-născutului cum sunt hipotermia, hipotonia şi deprimarea respiratorie moderată. Au fost
raportate cazuri severe de depresie respiratorie neonatală la utilizarea tartratului de zolpidem în asociere
cu alte medicamente deprimante ale SNC, la finalul sarcinii.
Nou-născuţii ale căror mame au fost tratate cronic cu benzodiazepine sau medicamente de tip
benzodiazepinic în ultima perioadă a sarcinii pot dezvolta simptome de sevraj în perioada postnatală, ca
rezultat al dependenţei fizice.
Alăptarea
Tartratul de zolpidem se elimină în laptele matern în cantităţi minime. De aceea, tartratul de zolpidem nu
trebuie utilizat în timpul alăptării, deoarece efectele asupra sugarului nu au fost studiate.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Zadobra are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Persoanele care conduc vehicule sau folosesc utilaje trebuie avertizate că, similar altor medicamente
hipnotice, există un risc posibil de somnolenţă, prelungire a timpului de reacţie, ameţeală, obnubilare,
vedere înceţoşată/diplopie şi diminuare a stării de vigilenţă, precum şi de afectare a capacităţii de a
conduce vehicule în dimineaţa următoare administrării tratamentului (vezi pct. 4.8). Pentru a reduce la
minimum acest risc, se recomandă o perioadă de odihnă de cel puţin 8 ore în intervalul dintre
administrarea zolpidemului şi conducerea de vehicule, folosirea de utilaje şi efectuarea de activităţi la
înălţime.
La administrarea zolpidemului în monoterapie, în doze terapeutice, a fost afectată capacitatea de a
conduce vehicule şi au apărut comportamente precum „şofat în timpul somnului”.
În plus, administrarea zolpidemului în asociere cu alcool sau cu alte medicamente cu efect deprimant
asupra SNC creşte riscul de apariţie a unor astfel de comportamente (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Pacienţii trebuie
avertizaţi să nu utilizeze alcool sau alte substanţe psihoactive atunci când iau zolpidem.
4.8 Reacţii adverse
Pentru evaluarea reacţiilor adverse se folosesc următoarele convenţii privind frecvenţa:
Foarte frecvente ( 1/10)
Frecvente ( 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente ( 1/1000 şi < 1/100)
Rare ( 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Există dovezi în sprijinul faptului că există o incidenţă dependentă de doză a reacţiilor adverse asociate cu
utilizarea tartratului de zolpidem, în special în cazul anumitor reacţii la nivelul SNC şi gastrointestinal.
Aceste reacţii adverse par a fi în legătură cu sensibilitatea individuală a fiecărui pacient în parte şi apar
mai frecvent în prima oră după administrarea medicamentului, dacă pacientul nu merge la culcare sau nu
adoarme imediat (vezi pct. 4.2). De asemenea, acestea apar mai frecvent la pacienții vârstnici.
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută: angioedem.
Tulburări psihice
Frecvente: halucinaţii, agitaţie, coşmaruri, depresie (vezi pct. 4.4);
Mai puţin frecvente: stare de confuzie, iritabilitate, neliniște, agresivitate, somnambulism (vezi pct. 4.4),
stare de euforie;
Rare: tulburări ale libidoului.
Foarte rare: idei delirante, dependență (simptomele de sevraj sau efectele de rebound pot să apară după
încetarea tratamentului);
Cu frecvenţă necunoscută: furie, psihoză, comportament anormal
Majoritatea acestor reacţii adverse de natură psihică sunt legate de reacţiile paradoxale.
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente: somnolenţă, cefalee, ameţeli, insomnie exacerbată, tulburări cognitive cum sunt amnezie
anterogradă, (efectele de tip amnezic pot fi asociate cu un comportament inadecvat)
Mai puțin frecvente: parestezii, tremor, tulburări de atenție, tulburări de vorbire;
Rare: reducere a nivelului de conştienţă.
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: diplopie, vedere încețoșată;
Foarte rare: tulburări vizuale.
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale
Foarte rare: depresie respiratorie (vezi pct. 4.4).
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: diaree, greață, vărsături, durere abdominală.
Tulburări hepatobiliare
Mai puțin frecvente: valori serice crescute ale enzimelor hepatice;
Rare: leziuni hepatocelulare, colestatice sau hepatice mixte (vezi pct. 4.2, 4.3 și 4.4).
Tulburări metabolice și de nutriție
Mai puțin frecvente: tulburări ale apetitului.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puțin frecvente: erupţii cutanate tranzitorii, prurit, hiperhidroză;
Rare: urticarie.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: dorsalgie;
Mai puțin frecvente: mialgie, spasme musculare, slăbiciune musculară.
Infecții și infestări:
Frecvente: infecție de tract respirator superior, infecție de tract respirator inferior.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: fatigabilitate;
Rare: tulburări ale mersului, cădere (în special la pacienţii vârstnici şi în cazurile în care zolpidemul nu a
fost administrat conform prescripţiei) (vezi pct. 4.4);
Cu frecvență necunoscută: toleranță la medicament.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Semne și simptome
În raportările de supradozaj cu tartrat de zolpidem utilizat în monoterapie sau împreună cu alți agenți
deprimanți ai SNC (inclusiv alcool), afectarea stării de conştienţă a variat de la somnolenţă până la comă
uşoară și simptomatologie mai severă, fiind raportate inclusiv rezultate letale. În afară de tulburări de
vedere, pot apărea şi distonie, ataxie şi reacţii paradoxale (nelinişte, halucinaţii).
Pacienţii s-au recuperat complet după administrarea unor doze de până la 400 mg tartrat de zolpidem, de
40 de ori mai mari decât doza recomandată.
Tratament
Trebuie utilizate măsuri generale simptomatice şi de susţinere a funcţiilor vitale. Când este adecvat,
trebuie efectuat imediat lavaj gastric. Dacă este necesar, trebuie administrate intravenos lichide. Dacă
golirea stomacului nu prezintă niciun beneficiu, trebuie administrat cărbune activat pentru a reduce
absorbţia. Trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiilor respiratorie şi cardiovasculară.
Administrarea medicamentelor sedative trebuie evitată, chiar şi în cazul apariţiei excitaţiei.
Atunci când sunt observate simptome grave, poate fi luată în considerare administrarea de flumazenil. S-a
raportat că flumazenil are un timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare de aproximativ 40 până la
80 minute. Pacienții trebuie păstrați sub atentă monitorizare din cauza acestei durate scurte de acțiune;
este posibil să fie necesare doze ulterioare de flumazenil. Cu toate acestea, administrarea de flumazenil
poate contribui la apariția simptomelor neurologice (convulsii).
În tratamentul supradozajului cu orice medicament, trebuie avută în vedere posibilitatea unei intoxicaţii
polimedicamentoase.
Din cauza volumului de distribuţie mare şi a proprietăţii tartratului de zolpidem de a se lega în proporţie
mare de proteinele plasmatice, hemodializa şi diureza forţată nu reprezintă măsuri eficace. Studiile
privind hemodializa, efectuate la pacienţii cu insuficienţă renală trataţi cu doze terapeutice, au demonstrat
faptul că tartratul de zolpidem nu este dializabil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: hipnotice şi sedative, medicamente înrudite cu benzodiazepinele, codul ATC:
N05CF02
Tartratul de zolpidem este o imidazopirinidă care leagă preferențial subtipul receptorului omega-1
(cunoscut și sub numele de subtipul benzodiazepină-1), care corespunde receptorilor GABA-A ce conțin
subunitatea alfa-1, în timp ce benzotiazepinele leagă neselectiv ambele subtipuri omega-1 și omega-2.
Modularea canalului anionic al clorului prin intermediul acestui receptor duce la efecte sedative specifice,
demonstrate de tartratul de zolpidem. Aceste efecte sunt inversate de antagonistul benzodiazepinei,
flumazenil.
La animale: Legarea selectivă a tartratului de zolpidem la receptorii omega-1 poate explica absența
implicită a efectelor miorelaxante și anticonvulsivante la doze hipnotice la animale, care în mod normal
sunt manifestate de benzodiazepine, care nu sunt selective pentru situsurile omega-1.
La bărbați: tartratul de zolpidem diminuează perioada de latență a somnului și numărul de treziri și crește
durata și calitatea somnului. Aceste efecte sunt asociate cu un profil EEG caracteristic, diferit de cel al
benzodiazepinelor. În studii care au măsurat procentul de timp petrecut în fiecare stadiu al somnului, s-a
evidențiat că tartratul de zolpidem păstrează în general stadiile somnului. La doza recomandată, tartratul
de zolpidem nu are nicio influență asupra duratei paradoxale a somnului (REM). Conservarea somnului
adânc (stadiile 3 și 4 – somn cu unde lente) poate fi explicată prin legarea receptorilor omega-1 selectivi
de către tartratul de zolpidem. Toate efectele identificate ale tartratului de zolpidem sunt contracarate de
antagonistul de benzodiazepină flumazenil.
Studiile randomizate au arătat numai dovezi convingătoare ale eficacităţii zolpidemului în doză de 10 mg.
În cadrul unui studiu randomizat, dublu-orb, care nu a inclus vârstnici, efectuat la 462 de voluntari
sănătoşi, cu insomnie tranzitorie, administrarea de zolpidem în doză de 10 mg a scăzut timpul mediu de
adormire cu 10 minute, comparativ cu placebo, în timp ce în cazul administrării de zolpidem în doză de
5 mg, această scădere a fost de 3 minute.
În cadrul unui studiu randomizat, dublu-orb, care nu a inclus vârstnici, efectuat la 114 pacienţi cu
insomnie cronică, administrarea de zolpidem în doză de 10 mg a scăzut timpul mediu de adormire cu
30 de minute, comparativ cu placebo, în timp ce în cazul administrării de zolpidem în doză de 5 mg,
această scădere a fost de 15 minute. La anumiţi pacienţi, poate fi eficace doza mai mică, de 5 mg.
Copii și adolescenți
Siguranţa şi eficacitatea zolpidem nu au fost stabilite la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani. Un
studiu clinic randomizat controlat prin placebo efectuat la 201 copii și adolescenți cu vârste cuprinse între
6 și 17 ani afectați de insomnie asociată cu tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție (THDA) nu a
demonstrat eficacitatea zolpidem de 0,25 mg/kg/zi (cu un maxim de 10 mg/zi) comparativ cu placebo.
Tulburările psihice și ale sistemului nervos au reprezentat cele mai frecvente reacții adverse asociate cu
tratamentul cu zolpidem în comparație cu placebo și au inclus amețeli (23,5% comparativ cu 1,5%),
cefalee (12,5% comparativ cu 9,2%) și halucinații (7,4% comparativ cu 0%) (vezi pct. 4.2 şi 4.3).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Zolpidemul are atât o absorbţie rapidă cât şi o instalare rapidă a efectului hipnotic.
Biodisponibilitatea după administrarea orală este de 70%. În intervalul dozelor terapeutice, zolpidemul
prezintă o cinetică liniară. Concentraţiile plasmatice terapeutice sunt cuprinse între 80 şi 200 ng/ml.
Concentraţia plasmatică maximă este atinsă între 0,5 şi 3 ore după administrare.
Distribuţie
La adulţi, volumul de distribuţie este de 0,54 ± 0,02 l/kg, iar la persoanele foarte vârstnice scade la
0,34 ± 0,05 l/kg.
Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de 92,5% ± 0,1%. La nivelul primului pasaj hepatic
se metabolizează în proporţie de aproximativ 35%. S-a demonstrat că administrarea de doze repetate nu
modifică legarea de proteine, ceea ce indică lipsa competiţiei pentru situsurile de legare dintre tartratul de
zolpidem şi metaboliţii săi.
Metabolizare
Tartratul de zolpidem este metabolizat prin intermediul mai multor enzime hepatice ale citocromului
P450, enzima principală fiind CYP3A4, cu contribuția CYP1A2. Dat fiind că CYP3A4 joacă un rol
important în metabolizarea tartratului de zolpidem, trebuie luate în considerare posibilele interacțiuni cu
medicamentele care sunt substraturi sau inductori ai CYP3A4.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este redus, cu o medie de 2,4 ore (±0,2 ore), iar durata
de acțiune este de până la 6 ore.
Toţi metaboliţii sunt inactivi din punct de vedere farmacologic şi sunt eliminaţi în urină (56%) şi în
materiile fecale (37%).
Studiile clinice au demonstrat faptul că tartratul de zolpidem nu este dializabil.
Grupe speciale de pacienţi
La pacienţii cu insuficienţă renală s-a observat o scădere moderată a clearance-ului (independent de o
eventuală şedinţă de dializă). Ceilalţi parametrii farmacocinetici rămân nemodificaţi.
Concentrațiile plasmatice la pacienții vârstnici și la cei cu insuficiență hepatică sunt crescute.
La pacienţii vârstnici a fost observată o scădere a clearance-ului. La un grup de pacienţi cu vârsta cuprinsă
între 81 şi 95 ani, concentraţiile plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 80%, fără o modificare
semnificativă a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare.
La pacienţii cu ciroză hepatică a fost observată o creştere de 5 ori a ASC şi prelungirea de 3 ori a
timpului de înjumătăţire plasmatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării.
Au fost observate retardul dezvoltării fetuşilor şi efecte fetotoxice la şobolani şi iepuri, numai în cazul
administrării de doze care depăşesc cu mult doza maximă la om. Nu a existat niciun indiciu privind
potenţialul teratogen.
Fertilitate:
În studii privind funcția de reproducere efectuate la șobolani, nu a existat un efect asupra fertilității
masculilor sau femelelor în urma unei doze orale zilnice de 4 până la 100 mg/kg sau de peste 5 până la de
130 ori doza recomandată la om în mg/m2.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Amidonglicolat de sodiu tip A
Hipromeloză
Stearat de magneziu
Opadry alb Y-1-7000 – conţine:
Hipromeloză,
Macrogol şi
Dioxid de titan (E 171).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul original pentru a fi
protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele filmate sunt ambalate în blistere din PVC transparent/Al perforabil.
Mărimi de ambalaj – cutii cu 10, 20 şi 100 comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ALKALOID-INT d.o.o.
Šlandrova ulica 4
1231 Ljubljana-Črnuče
Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10982/2018/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Aprilie 2012
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Septembrie 2018
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2022