XIFIA 100 mg/5 ml granule pentru suspensie orală

Prospect XIFIA 100 mg/5 ml granule pentru suspensie orală

Producator: INN-FARM d.o.o.

Clasa ATC: cefalosporine de generaţia a treia, codul ATC: J01DD08.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12473/2019/01-02 Anexa 2

Rezumatul Caracteristicilor Produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

XIFIA 100 mg/5 ml granule pentru suspensie orală

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare 5 ml de suspensie orală reconstituită conţin cefiximă trihidrat 111,9 mg, echivalent cu

cefiximă (anhidră) 100 mg.

Excipienţi cu efecte cunoscute:

Zahăr 2517,40 mg/5 ml

Benzoat de sodiu (E 211)

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

* Granule pentru suspensie orală

De culoare aproape albă până la galben pal.

Suspensia reconstituită este un lichid vâscos de culoare aproape albă până la galben pal.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

XIFIA este indicat pentru tratarea următoarelor infecţii, cauzate de microorganisme sensibile, la copii

cu vârsta peste 6 luni, adolescenţi şi adulţi (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.1):

• Exacerbare acută a bronșitei cronice

• Pneumonie comunitară

• Infecții de tract urinar inferior

• Pielonefrită

La tratamentul:

• Otitei medii

• Sinuzitei

• Faringitei

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor

antibacteriene.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Adulţi şi adolescenţi

400 mg o dată pe zi (= 20 ml de suspensie reconstituită) în priză unică sau de 2 două ori pe zi câte 200

mg (= 10 ml) la interval de 12 ore.

Vârstnici

Pacienţii vârstnici pot utiliza aceeaşi doză ca şi cea recomandată pentru adulţi. Este necesară evaluarea

funcţiei renale, doza trebuie ajustată în caz de insuficienţă renală severă (vezi „Dozele în insuficienţa

renală”) (vezi mai sus şi pct. 4.4).

Copii cu vârsta sub 12 ani

Cefiximă 8 mg/kg corp şi zi, în priză unică sau două prize divizate, la interval de 12 ore.

Recomandările privind dozele sunt date în tabelul următor:

Greutate Doza zilnică (ml) Doza zilnică (ml) Doza zilnică

O dată pe zi De două ori pe zi (mg)

6,0 kg-9 kg (pentru sugari cu 1 x 2,5 ml 2 x 1,25 ml 50 mg

vârsta peste 6 luni)

10,0 kg 4 ml 2 x 2 ml 80 mg

12,5 kg 5 ml 2 x 2,5 ml 100 mg

15,0 kg 6 ml 2 x 3 ml 120 mg

17,5 kg 7 ml 2 x 3,5 ml 140 mg

20,0 kg 8 ml 2 x 4 ml 160 mg

22,5 kg 9 ml 2 x 4,5ml 180 mg

25,0 kg 10 ml 2 x 5 ml 200 mg

27,5 kg 11 ml 2 x 5,5 ml 220 mg

30,0 kg 12 ml 2 x 6 ml 240 mg

37,5 kg 15 ml 2 x 7,5 ml 300 mg

>37,5 kg 20 ml 2 x 10 ml 400 mg

La adolescenţii şi adulţii fără probleme la înghiţire, se recomandă utilizarea de cefiximă sub formă de

comprimate.

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea cefiximei la copii cu vârsta sub 6 luni.

Insuficienţa renală

Cefixima poate fi administrată în caz de disfuncţie renală. Dozele şi schema de administrare uzuale pot

fi utilizate la pacienţi cu clearance al creatininei de 20 ml/min sau mai mare. La pacienţii la care

clearance-ul creatininei este mai mic de 20 ml/min/1,73 m², se recomandă ca doza de 200 mg

administrată o dată pe zi să nu fie depăşită. La copiii cu vârsta sub 12 ani cu clearance-ul creatininei

<20 ml/min/1,73 m², se administrează o doză de 4 mg cefiximă/kg corp numai o dată pe zi. Doza şi

schema de administrare în cazul pacienţilor care efectuează şedinţe de dializă peritoneală ambulatorie

cronică sau hemodializă trebuie să urmeze aceleaşi recomandări ca şi în cazul pacienţilor având

clearance-ul creatininei mai mic de 20 ml/min.

Durata tratamentului

Durata unei scheme de tratament uzuale este de 7 zile. În funcţie de severitatea infecţiei, tratamentul

poate fi continuat până la cel mult 14 zile.

În cazul cistitei acute necomplicate la femei, perioada de tratament este de 1-3 zile.

Metoda de administrare

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

XIFIA100 mg/5 ml granule pentru suspensie orală se administrează numai pe cale orală. Suspensia

reconstituită se administrează nediluată, înainte sau în timpul meselor (vezi pct. 5.2).

Pentru a facilita o dozare corectă, flaconul este însoţit de o seringă din plastic pentru administrare

orală (5 ml). O seringă din plastic pentru administrare orală (5 ml) conţine echivalentul a 100 mg de

cefiximă.

Absorbţia cefiximei nu este modificată semnificativ de prezenţa alimentelor.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă, alte antibiotice cefalosporinice sau la oricare dintre excipienţii

menţionaţi la pct. 6.1.

Antecedente de reacţii, de hipersensibilitate la penicilină sau la orice antibiotic beta-lactamic imediate

şi/sau severe.

4.4 Atenţionări speciale şi precauţii pentru utilizare

Hipersensibilitate la peniciline

Cefixima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii care au prezentat hipersensibilitate la alte

medicamente. Cefalosporinele trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu sensibilitate la

penicilină, întrucât există dovezi privind o alergenitate încrucişată parţială între peniciline şi

cefalosporine.

Pacienţii au prezentat reacţii severe (inclusiv anafilaxie) la ambele clase de medicamente. Este indicat

să se acorde o atenţie specială pacienţilor care au prezentat orice reacţie alergică la peniciline sau la

orice alte antibiotice beta-lactamice, întrucât pot apărea reacţii încrucişate (pentru contraindicaţii

induse de reacţiile de hipersensibilitate, vezi pct. 4.3).

Dacă apar reacţii severe de hipersensibilitate sau reacţii anafilactice după administrarea cefiximei,

utilizarea acesteia trebuie întreruptă imediat şi trebuie să se instituie măsurile de urgenţă adecvate.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Cefixima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu un clearance al creatininei < 20 ml/min (vezi

pct. 4.2 şi 5.2).

Colită pseudomembranoasă

Tratamentul cu cefiximă în doza recomandată (400 mg) poate afecta în mod semnificativ flora

normală a colonului şi poate duce la dezvoltarea excesivă a Clostridium difficile. Studiile indică faptul

că o toxină produsă de Clostridium difficile reprezintă principala cauză de diaree asociată

antibioterapiei. La pacienţii care dezvoltă diaree severă persistentă în cursul utilizării cefiximei sau

după aceea, trebuie luat în considerare riscul de colită pseudomembranoasă cu risc vital. Utilizarea

cefiximei trebuie întreruptă şi trebuie instituite măsuri terapeutice adecvate. Este contraindicată

utilizarea medicamentelor care inhibă peristaltismul intestinal (vezi pct. 4.8).

Utilizarea prelungită a cefiximei poate duce la dezvoltarea excesivă a microorganismelor rezistente.

Reacţii adverse cutanate severe

La pacienţii trataţi cu cefiximă au fost raportate reacţii cutanate severe, de exemplu sindromul

hipersensibilităţii indusă de medicamente (DRESS) sau reacţiile buloase la nivelul pielii (necroliza

epidermică toxică, sindromul Stevens-Johnson) (vezi pct. 4.8). Dacă apar astfel reacţii adverse,

tratamentul cu cefiximă trebuie întrerupt imediat.

Utilizarea la copii şi adolescenţi

Cefixima nu se administrează la nou-născuţi şi la nou-născuţii prematuri.

Administrarea cu alte medicamente

Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul administrării unui tratament concomitent care include

medicamente care conţin cefiximă şi antibiotice aminoglicozide, polimixină B, colistină sau diuretice

de ansă în doze mari (de exemplu furosemid), din cauza probabilităţii unei afectări renale

suplimentare. Acest lucru este valabil în special în cazul pacienţilor cu funcţie renală deja afectată

(vezi pct. 4.5).

Utilizarea cefiximei poate determina vărsături şi diaree (vezi pct. 4.8). În acest caz, eficacitatea

acesteia şi/sau a altor medicamente (cum ar fi contraceptivele orale) poate fi afectată.

XIFIA 100 mg/5 ml granule pentru suspensie orală conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare

de intoleranţă la fructoză, malabsorbţie de glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei

nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Administrarea concomitentă cu substanţe cu potenţial nefrotoxic (cum sunt antibioticele

aminoglicozide, colistina, polimixina şi viomicina) şi cu diuretice cu acţiune intensă (de exemplu

acidul etacrinic sau furosemidul) induce un risc crescut de afectare a funcţiei renale (vezi pct. 4.4).

Nifedipina, un blocant al canalelor de calciu, poate creşte biodisponibilitatea cefiximei cu până la

70%.

Creşterea timpilor de protrombină, un efect comun cu alte cefalosporine, a fost observată la un număr

mic de pacienţi. Prin urmare, trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cărora li se administrează

tratament anticoagulant.

O reacţie fals pozitivă la testarea glucozuriei poate să apară în cazul utilizării soluţiilor Benedict sau

Fehling sau în cazul utilizării comprimatelor de test cu sulfat de cupru, dar nu şi în cazul utilizării

testelor bazate pe reacţiile enzimatice ale glucozo-oxidazei.

A fost raportată obţinerea unui rezultat fals pozitiv la testul Coombs direct în cursul tratamentului cu

antibiotice cefalosporinice, prin urmare trebuie avut în vedere faptul că rezultatul pozitiv obţinut la

testul Coombs poate fi determinat de administrarea medicamentului.

O reacţie fals pozitivă pentru detectarea cetonelor în urină poate apărea în cazul utilizării testelor pe

bază de nitroprusiat, dar nu şi în cazul utilizării testelor pe bază de nitroferocianură.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există date adecvate privind utilizarea cefiximei la femeile gravide. Studiile la animale nu au

evidenţiat prezenţa unor efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării

embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, XIFIA nu

trebuie utilizat la femeile gravide, cu excepţia cazului în care acest lucru este considerat esenţial de

către medic.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă cefixima se excretă în laptele uman. Studiile non-clinice au indicat excreţia

cefiximei în laptele matern la animale. Trebuie luată decizia fie de a continua/întrerupe alăptarea, fie

de a continua/întrerupe tratamentul cu cefiximă, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi

beneficiului tratamentului cu cefiximă pentru femeie. Totuşi, până când experienţa clinică se va

îmbogăţi, XIFIA nu trebuie prescris la femeile care alăptează.

Fertilitatea

Studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şoarece şi şobolan nu

indică existenţa unor efecte nocive asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

XIFIA nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

La acest punct a fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea reacţiilor adverse din punct de

vedere al frecvenţei:

 foarte frecvente (1/10)

 frecvente (1/100 şi <1/10)

 mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)

 rare (1/10000 şi <1/1000)

 foarte rare (<1/10000)

 cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare ≥1/10000 şi Foarte rare Cu frecvenţă

pe aparate, ≥1/100 şi frecvente <1/1000 <1/10000 necunoscută

sisteme şi <1/10 ≥1/1000 şi (care nu

organe <1/10 poate fi

estimată din

datele

disponibile)

Infecţii şi Suprainfecţie Colită asociată

infestări bacteriană, antibioterapiei

suprainfecţie (vezi pct. 4.4.)

fungică

Tulburări Eozinofilie Leucopenie, Trombocitoză,

hematologice agranulocitoză, neutropenie

şi limfatice pancitopenie,

trombocitopenie,

anemie

hemolitică

Tulburări ale Hipersensibilitate Şoc anafilactic,

sistemului boala serului

imunitar

Tulburări Anorexie

metabolice şi

de nutriţie

Tulburări ale Cefalee Vertij Hiperactivitate

sistemului psihomotorie

nervos

Tulburări Diaree Durere Flatulenţă

gastro- abdominală,

intestinale greaţă,

vărsături

Tulburări Hepatită, icter

hepatobiliare colestatic

Afecţiuni Erupţii Angioedem, Sindrom Stevens- Erupţie

cutanate şi cutanate prurit Johnson, cutanată

ale ţesutului tranzitorii necroliză indusă de

subcutanat epidermică toxică medicament,

cu eozinofilie

şi simptome

sistemice

(DRESS)

(vezi pct.

4.4.), eritem

polimorf

Tulburări Nefrită

renale şi ale interstiţială

căilor urinare

Tulburări Inflamaţie a

generale şi la mucoaselor, febră

nivelul

locului de

administrare

Investigaţii Creştere a Creştere a ureei Creştere a Pozitivarea

diagnostice valorilor sanguine creatininemiei testului

serice ale Coombs direct

enzimelor şi indirect

hepatice (vezi pct. 4.4.)

(transamina

ze, fosfatază

alcalină)

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Nu există experienţă privind supradozajul cu cefiximă.

Reacţiile adverse observate la subiecţii sănătoşi, la doze de până la 2 g de cefiximă, nu au fost diferite

faţă de profilul observat la pacienţii trataţi cu dozele recomandate. În caz de supradozaj poate fi indicat

lavajul gastric. Nu există antidot specific. Cefixima nu este eliminată din circulaţie în cantităţi

semnificative prin hemodializă sau dializă peritoneală.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: cefalosporine de generaţia a treia, codul ATC: J01DD08.

Mecanism de acţiune

Cefixima este un medicament antibacterian din clasa cefalosporinelor. Similar altor cefalosporine,

cefixima exercită o acţiune antibacteriană prin legarea de proteinele care leagă penicilina, implicate în

sinteza peretelui celulei bacteriene. Aceasta duce la liza celulară bacteriană şi moartea celulei.

Relaţia farmacocinetică/ farmacodinamie

În cadrul studiilor cu privire la farmacocinetică/ farmacodinamie, s-a constatat că intervalul de timp în

care concentraţia plasmatică a cefiximei depăşeşte CMI a organismului infectant se corelează cel mai

bine cu eficacitatea.

Mecanisme de instalare a rezistenţei

Rezistenţa bacteriană la cefiximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele

mecanisme:

 Hidroliză prin intermediul beta-lactamazelor cu spectru extins şi/sau al enzimelor codate

cromozomial (AmpC), a căror producere poate fi indusă sau dezinhibată la anumite specii de bacterii

aerobe Gram-negativ

 Afinitate redusă a proteinelor care leagă penicilina

 Permeabilitate redusă a membranei externe a anumitor microorganisme Gram-negativ, care

restricţionează accesul la proteinele care leagă penicilina

 Pompe care determină efluxul medicamentului

Este posibilă coexistenţa mai multor mecanisme de rezistenţă dintre cele descrise, într-o singură

celulă bacteriană. În funcţie de mecanismul(ele) de rezistenţă prezent(e), bacteria poate exprima o

rezistenţă încrucişată la câteva sau la toate antibioticele beta-lactamice şi/sau la medicamente

antibacteriene din alte clase.

Valori critice

Valorile critice pentru concentraţia minimă inhibitorie (CMI), stabilite de către EUCAST (ianuarie

2015) pentru cefiximă, sunt:

 H. influenzae: sensibil ≤ 0,12 mg/l, rezistent >0,12 mg/l

 M. catarrhalis: sensibil ≤ 0,5 mg/l, rezistent >1,0 mg/l

 Neisseria gonorrhoeae: sensibil ≤ 0,12 mg/l, rezistent >0,12 mg/l

 Enterobacteriaceae: sensibil ≤1,0 mg/l, rezistent >1,0 mg/l (numai pentru infecţii necomplicate de

tract urinar)

 Valori critice care nu au legătură cu specia: dovezi insuficiente

Sensibilitate

Prevalenţa rezistenţei poate varia pe criterii geografice şi temporale pentru anumite specii,

informaţiile privind rezistenţa la antibiotice pe plan local fiind deosebit de utile, în special în cazul

tratării infecţiilor severe. Dacă prevalenţa rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului

antibiotic este discutabilă în cel puţin unele tipuri de infecţii, trebuie solicitată opinia experţilor, după

caz.

Speciile sensibile în mod obişnuit

Aerobi Gram-pozitiv:

Streptococcus pyogenes

Aerobi Gram-negativ:

Haemophilus influenzae

Moraxella catarrhalis

Proteus mirabilis%

Specii în cazul cărora rezistenţa poate reprezenta o

problemă

Aerobi Gram-negativ:

Citrobacter freundii $

Enterobacter cloacae $

Escherichia coli % &

Klebsiella oxytoca %

Klebsiella pneumoniae %

Morganella morgani $

Serratia marcescens $

Specii inerent rezistente

Aerobi Gram-pozitiv:

Enterococci

Streptococcus pneumoniae

Staphylococcus spp.

Aerobi Gram-negativ:

Pseudomonas species

Alte microorganisme

Chlamydia spp.

Chlamydophila spp.

Clostridium difficile

Bacteroides fragilis

Legionella pneumophila

Mycoplasma spp.

$ Sensibilitate intermediară naturală.

% Tulpinile care produc beta-lactamază cu spectru extins (ESBL) sunt întotdeauna rezistente.

& Rata de rezistenţă <10% în tulpinile izolate de la pacienţi de sex feminin cu cistită necomplicată, în

caz contrar >10%.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Biodisponibilitatea orală absolută a cefiximei se încadrează în intervalul 40-50%. Absorbţia nu este

modificată semnificativ de prezenţa alimentelor. Prin urmare, cefixima poate fi administrată indiferent

de mese.

Distribuţie

Legarea de proteinele plasmatice se face într-o proporţie importantă la om şi animale; cefixima se

leagă aproape exclusiv de fracţia albuminică, concentraţia plasmatică medie a fracţiei libere fiind de

aproximativ 30%. În serul uman, legarea de proteine a cefiximei este dependentă de concentraţia

plasmatică numai la concentraţii foarte mari, care nu se regăsesc în cazul utilizării dozelor clinice.

Din studiile in vitro, concentraţiile în ser sau în urină de 1 mcg/ml sau mai mari au fost considerate ca

fiind adecvate pentru majoritatea microorganismelor patogene împotriva cărora cefixima este activă.

De obicei, concentraţiile plasmatice maxime, obţinute prin administrarea dozelor recomandate la

adulţi sau la copii, sunt între 1,5 şi 3 mcg/ml. Acumularea rezultată prin administrarea de doze

multiple de cefiximă este mică sau absentă.

Metabolizare şi eliminare

A fost comparată farmacocinetica cefiximei la vârstnicii sănătoşi (vârsta >64 ani) şi la voluntarii tineri

(11-35) în condiţiile administrării unei doze de 400 mg o dată pe zi, timp de 5 zile. Valorile C şi

max

ASC au fost puţin mai mari la vârstnici. Pacienţii vârstnici pot utiliza aceleaşi doze ca şi populaţia

generală (vezi pct. 4.2).

Cefixima este eliminată predominant în formă nemodificată, în urină. Filtrarea glomerulară este

considerată ca fiind mecanismul predominant. Metaboliţii cefiximei nu au fost izolaţi din ser sau urină,

la om.

Transferul cefiximei radiomarcate cu 14C prin lapte de la femelele de şobolan care alăptează la puii

alăptaţi a fost scăzut din punct de vedere cantitativ (se transferă puiului aproximativ 1,5% din

cantitatea de cefiximă aflată în corpul mamei). Nu sunt disponibile date privind secreţia cefiximei în

laptele uman.

Transferul placentar al cefiximei a fost redus la femelele de şobolan gestante cărora li s-a administrat

cefiximă radiomarcată.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile cu privire la toxicitatea cronică nu au furnizat dovezi care să sugereze că ar putea apărea la om

reacţii adverse care nu sunt cunoscute în prezent. În plus, studiile in vivo şi in vitro nu au furnizat nicio

dovadă privind existenţa unui potenţial de mutagenitate. Nu au fost realizate studii pe termen lung

privind carcinogenitatea. Au fost efectuate studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la

şoarece şi şobolan, utilizând doze de până la 400 ori mai mari decât doza recomandată la om, fără a se

obţine nicio dovadă de afectare a fertilităţii sau de efecte nocive asupra fetusului, induse de cefiximă.

La iepure, la doze de până la 4 ori mai mari decât doza recomandată la om, nu a apărut nicio dovadă

de efect teratogen; a existat o incidenţă înaltă a cazurilor de avort şi deces matern, care reprezintă o

consecinţă previzibilă a sensibilităţii cunoscute a iepurilor la modificările induse de antibiotice la

nivelul microflorei intestinale.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sucroză

Gumă Xanthan

Benzoat de sodiu (E 211)

Aromă de portocale Durarome ce conţine:

Ingrediente aromatizante

Maltodextrină

Sucroză

Lecitină din soia

Dioxid de siliciu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

Medicament nereconstituit: 2 (doi) ani.

Suspensia reconstituită: suspensia reconstituită poate fi păstrată timp de 14 zile la temperaturi sub 25

oC sau la frigider (2-8 oC).

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Medicamentul nereconstituit se păstrează la temperaturi sub 25 oC. Pentru condiţiile de păstrare ale

medicamentului reconstituit, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Granulele pentru suspensie orală sunt ambalate în flacoane din sticlă neutră Ph.Eur. tip III, de culoare

brună, cu capacitatea de 150 ml, prevăzute cu capac filetat din aluminiu şi sigiliu din polietilenă.

Cutia de carton conţine un (1) flacon, o măsură dozatoare din plastic (polipropilenă) pentru

reconstituire având un singur reper la 40 ml sau 66 ml, o seringă de plastic pentru administrare orală

şi dozare, precum şi un prospect cu instrucţiuni de utilizare.

Fiecare flacon conţine 32 g granule pentru prepararea suspensiei orale a 60 ml sau 53 g granule

pentru prepararea suspensiei orale a 100 ml. Seringa din plastic (polietilenă – polistiren) pentru

administrare orală cu capacitatea de 5 ml şi scala între 0,5 ml şi 5 ml este gradată la fiecare 0,25 ml

inscripţionate pe pistonul seringii pentru măsurarea dozelor.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Pregătirea suspensiei:

60 ml suspensie orală: pentru reconstituire, se utilizează măsura dozatoare din plastic disponibilă în

cutia de carton. Se adaugă 40 ml apă în două etape, agitând după fiecare adăugare.

100 ml suspensie orală: pentru reconstituire, se utilizează măsura dozatoare din plastic disponibilă în

cutia de carton. Se adaugă 66 ml apă în două etape, agitând după fiecare adăugare.

A se agita bine flaconul cu medicament înainte de fiecare utilizare

La măsurarea cantităţii necesare prescrise de suspensie se utilizează o seringă gradată din plastic

pentru administrare orală. Seringa din plastic pentru administrare orală este inclusă în ambalaj.

Fără cerinţe speciale pentru eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

INN-FARM d.o.o.

Maleševa ulica 014

1000 Ljubljana

Slovenia

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

12473/2019/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: – Iulie 2015

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Septembrie 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2019

Mergi direct la...

Alte medicamente din aceeasi clasa ATC

Eficef 200 mg capsule

CEFIXIMĂ CODAL 400 mg comprimate filmate

Cefiximă Stada 200 mg comprimate filmate

Cefiximă Stada 200 mg comprimate filmate

Eficef 100 mg capsule

XIFIA 400 mg comprimate filmate

Informații importante:

Informațiile prezentate pe acest site sunt cu titlu informativ și nu înlocuiesc recomandările, diagnosticul sau tratamentul oferit de medicul sau farmacistul dumneavoastră.

Prospectele medicamentelor sunt preluate din surse publice oficiale (precum ANMDM, EMA etc.) și pot exista modificări ulterioare care nu sunt reflectate imediat pe acest site.

Nu utilizați aceste informații pentru autodiagnostic sau automedicație.

Pentru orice problemă de sănătate, adresați-vă unui profesionist din domeniul sănătății (medici și farmaciști).

PharMed.ro nu își asumă răspunderea pentru eventualele erori, omisiuni sau actualizări întârziate ale conținutului.