Xefo Rapid 8 mg comprimate filmate

Prospect Xefo Rapid 8 mg comprimate filmate

Producator: Takeda Austria GmbH

Clasa ATC: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de oxicami

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 3732/2011/01-02-03-04-05-06-07 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Xefo Rapid 8 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un comprimat filmat (eliberare rapidă) conţine lornoxicam 8 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat.

Comprimat filmat rotund, biconvex, de culoare albă până la slab gălbuie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratament simptomatic pe termen scurt al durerii acute uşoară până la moderată la adulți.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Pentru toţi pacienţii, regimul de dozaj adecvat trebuie să se bazeze pe răspunsul individual la tratament.

Reacțiile adverse pot fi reduse utilizând doza minimă eficace pe cea mai scurtă durată necesară pentru a

controla simptomele (vezi pct. 4.4).

Durere acută

8 -16 mg lornoxicam în doze de 8 mg. În prima zi de tratament se poate administra o doză de 16 mg,

urmată de 8 mg după 12 ore. După prima zi de tratament, doza zilnică maximă recomandată este de 16

mg.

Grupe speciale de pacienţi

Copii şi adolescenţi

Lornoxicam nu este recomandat pentru utilizare la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani, datorită

lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

Vârstnici

Nu sunt necesare modificări speciale de dozaj pentru pacienţii cu vârsta peste 65 ani, cu excepţia cazului

de insuficienţă renală sau hepatică dar lornoxicamul trebuie administrat cu precauţie, deoarece reacţiile

adverse gastro-intestinale sunt mai puţin bine tolerate la această grupă de vârstă (vezi pct. 4.4.).

Insuficienţa renală

Se recomandă reducerea frecvenţei de administrare a dozei de Xefo Rapid la o dată pe zi, în cazul

pacienţilor cu insuficienţă renală ușoară sau moderată (vezi pct. 4.4). Lornoxicam este contraindicat la

pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3).

Insuficienţa hepatică

Trebuie luată în considerare reducerea frecvenţei de administrare a dozei de Xefo Rapid la o dată pe zi, la

pacienţii care suferă de insuficienţă hepatică moderată (vezi pct. 4.4). Lornoxicam este contraindicat la

pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Oral

Comprimatele filmate de Xefo Rapid trebuie luate cu o cantitate suficientă de lichid.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
• Trombocitopenie
• Hipersensibilitate (manifestări cum sunt astm bronşic, rinită, edem angioneurotic sau urticarie) la

alte antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv acid acetilsalicilic

• Insuficienţă cardiacă severă
• Sângerare gastro-intestinală, sângerare cerebro-vasculară sau alte tulburări de sângerare
• Antecedente de sângerare sau perforaţie gastro-intestinală legate de terapia anterioară cu

antiinflamatoare nesteroidiene

• Ulcer peptic/hemoragie activ(ă) sau recurentă (două sau mai multe episoade dovedite de ulcerare

sau sângerare)

• Insuficienţă hepatică severă
• Insuficienţă renală severă (creatinină serică > 700 μmol/l)
• Al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6)

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Lornoxicam reduce agregarea plachetară și prelungește timpul de sîngerare. Prin urmare, se recomandă

precauție atunci când se administrează la pacienți cu tendință crescută de sîngerare.

Lornoxicamul trebuie administrat numai după o atentă evaluare a riscului în raport cu beneficiile la

pacienți cu:

• Insuficienţa renală: lornoxicamul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală

uşoară (creatinină serică 150-300 μmol/l) până la moderată (creatinină serică 300-700 μmol/l)

deoarece menţinerea fluxului sanguin renal este dependentă de prostaglandine (vezi pct. 4.2).

Tratamentul cu lornoxicam trebuie întrerupt în cazul în care funcţia renală se deteriorează în timpul

tratamentului.

• Funcţiile renale trebuie monitorizate la pacienţii:

o care suferă intervenţii chirurgicale majore

o la cei cu insuficienţă cardiacă

o la cei trataţi concomitent cu diuretice sau medicamente despre care se presupune sau se ştie că pot

provoca afectarea rinichilor (vezi pct. 4.5).

• Pacienţi cu tulburări de coagulare a sângelui: sunt recomandate monitorizarea clinică atentă şi teste

de laborator (de exemplu APTT – timp de tromboplastină parţial activată).

• Insuficienţa hepatică (de exemplu ciroză hepatică): trebuie luate în considerare monitorizarea clinică

şi evaluările de laborator în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică, deoarece poate apărea

acumularea de lornoxicam (creştere a ASC) (vezi pct. 5.2) după tratamentul cu doze zilnice de 12-

16 mg. În afară de aceasta, insuficienţa hepatică nu pare să afecteze parametrii farmacocinetici ai

lornoxicamului în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.

• La pacienții vârstnici peste 65 ani: este recomandată monitorizarea funcţiei renale şi hepatice.

Postoperator se recomandă precauţie la pacienţii vârstnici.

Utilizarea concomitentă a AINS

Trebuie evitată utilizarea lornoxicamului concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv

inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2) (vezi pct. 4.5).

Reducerea reacțiilor adverse

Reacţiile adverse pot fi minimalizate prin utilizarea dozei minime eficace, pe cea mai scurtă perioadă

necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovascular şi gastro-intestinal de mai

jos).

Sângerare gastrointestinală, ulcerație și perforație

Sângerare, ulcerare şi perforare gastro-intestinală: sângerarea, ulcerarea şi perforarea gastro-intestinală,

care pot fi letale, au fost raportate în cazul tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene, în orice moment al

tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave.

Riscul de sângerare, ulcerare şi perforare gastro-intestinală este mai mare la doze crescute de

antiinflamatoare nesteroidiene, în cazul pacienţilor cu antecedente de ulcer, mai ales dacă prezintă

complicaţii cu hemoragie sau perforare (vezi pct. 4.3) şi la persoanele vârstnice. Aceşti pacienţi trebuie să

înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă (vezi pct. 4.2). La aceşti pacienţi trebuie luată în

considerare asocierea terapiei cu medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori de

pompă de protoni), precum şi la pacienţii care necesită concomitent doze mici de acid acetilsalicilic sau

alte medicamente care pot creşte riscul gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5). Este recomandată

monitorizarea clinică la intervale regulate.

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, mai ales cei în vârstă, trebuie instruiți să raporteze

orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerare gastro-intestinală) mai ales în etapele iniţiale

ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care ar putea mări riscul de

ulcerare sau sângerare, cum sunt corticosteroizi orali, anticoagulante cum este warfarina, inhibitorii

selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Când apare sângerarea sau ulcerarea gastro-intestinală la pacienţii trataţi cu lornoxicam, tratamentul

trebuie întrerupt.

Antiinflamatoarele nesteroidiene trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală

gastro-intestinală (de exemplu colită ulceroasă, boala Crohn), deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct.

4.8).

Vârstnici

Persoanele vârstnice au o frecvenţă mai mare de reacţii adverse la antiinflamatoarele nesteroidiene, mai

ales sângerări şi perforări gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare

La pacienţii cu antecedente sau care au hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă

uşoară până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece s-au raportat

retenţie lichidiană şi edeme în asociere cu terapia cu AINS.

Studiile clinice şi epidemiologice sugerează faptul că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi

în tratament de lungă durată) poate fi asociată cu o creştere a riscului de evenimente trombotice arteriale

(de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Există insuficiente date pentru excluderea

unui asemenea risc pentru lornoxicam.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, cardiopatie ischemică

diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală vasculară cerebrală trebuie trataţi cu lornoxicam numai

după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă

durată la pacienţi cu factori de risc pentru cardiopatii (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie,

diabet zaharat, fumat).

Tratamentul concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene şi heparină în contextul unei rahianestezii sau

a unei anestezii epidurale creşte riscul de hematom spinal/epidural (vezi pct. 4.5).

Afecțiuni cutanate

S-au raportat foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă,

sindrom Stevens-Johnson (SJS) şi necroliză toxică epidermică (NTE), în legătură cu utilizarea de

antiinflamatoare nesteroidiene (vezi pct. 4.8). Pacienţii prezintă cel mai mare risc al acestor reacţii la

începutul terapiei, debutul reacţiei apărând, în prima lună de tratament, în majoritatea cazurilor.

Administrarea de lornoxicam trebuie întreruptă la prima apariţie de erupţie cutanată tranzitorie, de leziuni

ale mucoasei sau la oricare alt semn de hipersensibilitate.

Tulburări respiratorii

Este necesară prudenţă în cazul administrării la pacienţii care suferă de, sau cu antecedente de, astm

bronşic, deoarece AINS au fost raportate să precipite bronhospasmul la aceşti pacienţi.

Lupus eritematos sistemic și boală asociată a țesutului conjunctiv

La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) şi boli mixte ale ţesutului conjunctiv se recomandă

precauție deoarece poate exista un risc crescut de meningită aseptică.

Nefrotoxicitate

Tratamentul concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene şi tacrolimus poate creşte riscul de

nefrotoxicitate datorită sintezei reduse a prostaciclinei în rinichi. Ca urmare, funcţia renală trebuie

monitorizată îndeaproape la pacienţii care se află sub terapie asociată (vezi pct. 4.5).

Anomalii de laborator

Similar majorităţii antiinflamatoarelor nesteroidiene, s-au raportat creşteri ocazionale a concentraţiei

serice de transaminaze, creşterea bilirubinei serice sau creşterea altor parametri ai funcţiei hepatice,

precum şi creşteri ale creatininei serice şi azotului ureic din sânge şi alte valori anormale ale analizelor de

laborator. În cazul în care asemenea valori anormale sunt semnificative sau persistă, administrarea de

lornoxicam trebuie oprită şi trebuie prescrise investigaţii diagnostice adecvate.

Fertilitatea

Utilizarea lornoxicamului, la fel ca a oricărui alt medicament cunoscut pentru efectul său de inhibare a

sintezei de ciclooxigenaze/prostaglandine, poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat la femeile care

încearcă să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu lornoxicam la

femeile care întâmpină dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate (vezi

pct. 4.6).

Varicela

În mod excepţional, varicela poate cauza complicaţii infecţioase grave cutanate şi ale ţesuturilor moi.

Contribuţia AINS în agravarea acestor infecţii nu poate fi exclusă.

De aceea este recomandat a se evita utilizarea lornoxicam în caz de varicelă.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Administrarea concomitentă de lornoxicam şi

• Cimetidină: Concentraţii plasmatice crescute de lornoxicam, care poate crește riscul apariției

reacțiilor adverse la lornoxicam. (Nu s-au demonstrat interacţiuni între lornoxicam şi ranitidină sau

lornoxicam şi antiacide).

• Anticoagulante: antiinflamatoarele nesteroidiene pot mări efectul anticoagulantelor, cum este

warfarina (vezi pct. 4.4). Trebuie efectuată monitorizarea atentă a INR.

• Fenprocumonă: efect scăzut al tratamentului cu fenprocumonă.
• Heparină: antiinflamatoarele nesteroidiene cresc riscul de sângerare și hematom spinal/epidural

când sunt administrate concomitent cu heparină în contextul unei rahianestezii sau al unei anestezii

epidurale (vezi pct. 4.4).

• Inhibitori ECA: efectul antihipertensiv al inhibitorului ECA poate scădea.
• Diuretice: efect diuretic şi antihipertensiv scăzut al diureticelor de ansă, diureticelor tiazidice şi

diuretice care economisesc potasiu (risc crescut de hipopotasemie și nefrotoxicitate).

• Blocante beta-adrenergice: eficacitate antihipertensivă scăzută.
• Blocant de receptori de angiotensină II: eficacitate antihipertensivă scăzută.
• Digoxină: clearance-ul renal al digoxinei scăzut care crește riscul de toxicitate al digoxinei.
• Corticosteroizi: risc crescut de ulcerare sau sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
• Antibiotice chinolonice (de exemplu levofloxacină, ofloxacină): risc crescut de crize convulsive.
• Antiagregante plachetare (de exemplu clopidogrel): risc crescut de sângerare (vezi pct. 4.4).
• Alte antiinflamatoare nesteroidiene: risc crescut de sângerare gastro-intestinală sau ulcerație.
• Metotrexat: concentraţie serică crescută a metotrexatului. Poate rezulta o toxicitate crescută. Dacă

trebuie utilizată terapie concomitentă, se va efectua o monitorizare atentă.

• Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): Risc crescut de sângerare (vezi pct. 4.4).
• Litiu: antiinflamatoarele nesteroidiene inhibă clearance-ul renal al litiului şi, ca urmare, concentraţia

serică a litiului poate creşte peste limitele toxice. De aceea, concentraţiile serice de litiu necesită

monitorizare, mai ales în timpul iniţierii, ajustării şi întreruperii tratamentului.

• Ciclosporină: concentraţie serică crescută a ciclosporinei. Nefrotoxicitatea ciclosporinei poate fi

mărită prin efectele renale mediate ale prostaglandinei. În timpul tratamentului asociat, trebuie

monitorizată funcţia renală.

• Sulfonilureice (de exemplu glibenclamid): risc crescut de hipoglicemie.
• Inductori şi inhibitori cunoscuţi ai izoenzimelor CYP2C9: lornoxicamul (similar altor

antiinflamatoare nesteroidiene care depind de citocromul P450 2C9 (izoenzima CYP2C9)) are

interacţiuni cu inductori şi inhibitori cunoscuţi ai izoenzimelor CYP2C9 (vezi pct. 5.2

Biotransformare).

• Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate datorită sintezei reduse a prostaciclinei în rinichi. În

timpul tratamentului combinat, trebuie monitorizată funcţia renală (vezi pct. 4.4).

• Pemetrexed: AINS pot reduce clearance-ul renal al pemetrexed, rezultând creşterea toxicităţii renale

şi gastrointestinale şi mielosupresie.

Xefo Rapid comprimate filmate are o absorbţie întârziată a lornoxicam atunci când se administrează cu

alimente. De aceea Xefo Rapid comprimate filmate nu trebuie administrat cu alimente atunci când este

cerută obţinerea rapidă a eficacităţii (ameliorarea durerii).

Alimentele pot scădea absorbţia cu aproximativ 20% şi pot creşte Tmax (vezi pct. 5.2).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Lornoxicamul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3) şi nu trebuie utilizat în

timpul primului şi al doilea trimestru de sarcină şi în timpul naşterii, deoarece nu sunt disponibile date

clinice referitoare la expunerea în timpul sarcinii.

Nu există date adecvate privind utilizarea lornoxicamului la femeile gravide. Studiile la animale au

evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea reacţii adverse asupra sarcinii şi/sau asupra dezvoltării

embrio-fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort şi de malformaţii

cardiace după utilizarea inhibitorului sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Se presupune că

riscul creşte odată cu doza şi durata terapiei. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de

prostaglandine a determinat creşterea numărului de avorturi pre- şi post- implantare şi mortalitate embrio-

fetală. Inhibitorii sintezei de prostaglandine nu trebuie administraţi în timpul primului şi celui de al doilea

trimestru de sarcină, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.

Inhibitorii sintezei de prostaglandine administraţi în timpul celui de al treilea trimestru de sarcină pot

expune fătul la toxicitate cardiopulmonară (închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune

pulmonară) şi la disfuncţii renale care pot duce la insuficienţă renală şi la o cantitate redusă de lichid

amniotic. La sfârşitul sarcinii, inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi fătul la timp

crescut de sângerare şi inhibarea contracţiilor uterine, care pot întârzia sau prelungi travaliul. Ca urmare,

utilizarea lornoxicamului în al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Alăptarea

Nu există date referitoare la excreţia lornoxicamului în laptele matern. Lornoxicamul este excretat în

concentraţii relativ mari în lapte la şobolanii femele care alăptează. Lornoxicam nu trebuie utilizat la

femeile care alăptează.

Fertilitatea

Utilizarea lornoxicam ca și în cazul oricărui medicament cunoscut că inhibă sinteza de ciclooxigenază /

prostaglandină, poate împiedica fertilitatea și nu este recomandat la femei care intenționează să conceapă.

Se va lua în considerare întreruperea lornoxicam la femei care au dificultăți în conceperea unui copil sau

care sunt supuse unei investigații de infertilitate.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pacienţii care prezintă ameţeli şi/sau somnolenţă sub tratamentul cu lornoxicam trebuie să nu conducă

vehicule sau să folosească utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Cele mai frecvente evenimente adverse observate în cazul antiinflamatoarelor nesteroidiene sunt de natură

gastro-intestinală. Pot apărea ulcere peptice, perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în

special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Ca urmare a administrării de antiinflamatoare nesteroidiene, s-au

raportat greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă,

hematemeză, stomatită ulceroasă, agravarea colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Gastrita s-a observat mai

puţin frecvent.

La aproximativ 20% din pacienţii trataţi cu lornoxicam este de aşteptat apariţia reacţiilor adverse. Cele

mai frecvente reacţii adverse ale lornoxicamului includ greaţă, dispepsie, indigestie, durere abdominală,

vărsături şi diaree. În general, aceste simptome au apărut la mai puţin de 10% din pacienţii care au

participat la studiile disponibile.

Edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu

AINS.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează faptul că utilizarea anumitor AINS (în special în doze

mari şi în tratament de lungă durată) poate fi asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale

(de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

În mod excepţional pot apare complicaţii infecţioase grave cutanate şi ale ţesuturilor moi in timpul

varicelei.

Se enumeră mai jos în tabelul 1, reacţiile adverse care au apărut, în general, la peste 0,05% din cei 6417

pacienţi trataţi în cadrul studiilor clinice de faze II, III şi IV.

Se folosește următoarea convenție pentru clasificarea și frecvența reacțiilor adverse ale medicamentelor:

foarte frecvente (1/10); frecvente (1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100); rare

(1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din

datele disponibile).

Tabelul 1: Reacții adverse

Aparate, sisteme şi Frecvența Reacție(i) adverse

organe

Infecții și infestări Rare Faringite

Tulburări hematologice și Rare Anemie, trombocitopenie, leucopenie, timp de sângerare

limfatice prelungit

Foarte rare Echimoză. S-a raportat faptul că AINS poate cauza

tulburări hematologice potenţial severe ca neutropenia,

agranulocitoza, anemia aplastică şi anemia hemolitică ca

efecte de clasă

Tulburări ale sistemului Rare Hipersensibilitate incluzând reacţii anafilactice şi

imunitar anafilaxie

Tulburări metabolice şi de Mai puţin Anorexie, modificări ale greutăţii

nutriţie frecvente

Aparate, sisteme şi Frecvența Reacție(i) adverse

organe

Tulburări psihice Mai puţin Insomnie, depresie

frecvente

Rare Confuzie, nervozitate, agitație

Tulburări ale sistemului Frecvente Cefalee şi ameţeli uşoare şi trecătoare

nervos Rare Somnolenţă, parestezie, disgeuzie, tremor, migrenă

Foarte rare Meningită aseptică la pacienţi cu LES şi boli mixte ale

ţesutului conjunctiv (vezi pct. 4.4)

Tulburări oculare Frecvente Conjunctivită

Rare Tulburări de vedere

Tulburări acustice şi Mai puţin Vertij, tinitus

vestibulare frecvente

Tulburări cardiace Mai puţin Palpitaţii, tahicardie, edem, insuficienţă cardiacă (vezi

frecvente pct. 4.4)

Tulburări vasculare Mai puţin Eritem, edem

frecvente

Rare Hipertensiune, bufeuri, hemoragie, hematom

Tulburări respiratorii, Mai puţin Rinită

toracice şi mediastinale frecvente

Rare Dispnee, tuse, bronhospasm

Tulburări gastrointestinale Frecvente Greaţă, durere abdominală, dispepsie, diaree, vărsături

Mai puţin Constipaţie, balonare, eructaţii, gură uscată, gastrită, ulcer

frecvente gastric, durere în partea superioară a abdomenului, ulcer

duodenal, ulceraţii ale cavităţii bucale

Rare Melenă, hematemeză, stomatită, esofagită, reflux

gastroesofagian, disfagie, stomatită aftoasă, glosită (limbă

dureroasă sau umflată), ulcer peptic perforat, hemoragie

gastrointestinală

Tulburări hepatobiliare Mai puţin Creşteri în testele funcţiei hepatice, SGPT (ALT) sau

frecvente SGOT (AST)

Foarte rare Hepatotoxicitate rezultând în, de exemplu: insuficienţă

hepatică, hepatită, icter şi colestază

Afecţiuni cutanate şi ale Mai puţin Erupţie, prurit, hiperhidroză, eritem, urticarie, angioedem,

ţesutului subcutanat frecvente alopecie

Rare Dermatită, eczemă, purpură

Foarte rare Edem şi reacţii pustuloase, sindrom Stevens-Johnson,

necroliză toxică epidermică

Tulburări musculo- Mai puţin Artralgie

scheletice şi ale ţesutului frecvente

conjunctiv Rare Dureri ale oaselor, spasme musculare, mialgie

Tulburări renale şi ale Rare Nicturia, tulburări de micţiune, creştere a azotului ureic

căilor urinare din sânge şi a concentraţiilor de creatinină

Foarte rare La pacienţi cu insuficienţa renală pre-existentă care sunt

dependenţi de prostaglandine renale pentru mentinerea

fluxului de sânge renal, Lornoxicam poate precipita

insuficienţa renală acută (vezi pct. 4.4). Nefrotoxicitatea,

în forme variate incluzând nefrita şi sindromul nefrotic, a

fost asociată cu AINS ca efect de clasă

Aparate, sisteme şi Frecvența Reacție(i) adverse

organe

Tulburări generale şi la Mai puţin Indispoziţie, edem facial

nivelul locului de frecvente

administrare Rare Astenie

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de

raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Până în present nu s-a raportat niciun caz de supradozaj care să permită definirea consecinţelor acestuia

sau care să sugereze o abordare terapeutică specifică. Totuşi, se poate preconiza că după un supradozaj cu

lornoxicam se pot observa următoarele manifestări: greaţă, vărsături, simptome cerebrale (ameţeală,

tulburări de vedere). Manifestările severe cum sunt ataxia cu evoluţie spre comă şi crampe, afectări ale

ficatului şi rinichilor şi, probabil, tulburări de coagulare pot, de asemenea, să apară.

În cazul unui supradozaj real sau suspectat, administrarea medicamentului trebuie întreruptă. Datorită

timpului scurt de înjumătăţire plasmatică, lornoxicamul este excretat rapid. Lornoxicamul nu poate fi

eliminat prin dializă. Până în present, nu se cunoaşte niciun antidot specific. Trebuie luate în considerare

măsurile obişnuite de urgenţă. Pe baza principiilor, numai administrarea de cărbune activat imediat după

lornoxicam poate duce la diminuarea absorbţiei medicamentului. Tulburările gastro-intestinale pot fi

tratate, de exemplu, cu analog de prostaglandine sau ranitidină.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de oxicami

Codul ATC: M01AC05

Mecanism de acţiune

Lornoxicamul este un medicament antiinflamator nesteroidian cu proprietăţi analgezice şi aparţine clasei

derivaţilor de oxicam. Modul de acţiune al lornoxicam este în principal legat de inhibarea sintezei de

prostaglandine (inhibarea enzimei ciclooxigenază), ducând la desensibilizarea nociceptorilor periferici şi,

ca urmare, la inhibarea inflamaţiei. S-a sugerat şi un efect central asupra nocicepţiei, care pare a fi

independent de efectele antiinflamatoare.

Efecte farmacodinamice

Lornoxicamul nu are efect asupra semnelor vitale (de exemplu temperatura corpului, frecvenţa

respiratorie, ritmul cardiac, presiunea arterială, ECG, spirometrie).

Eficacitate şi siguranţă clinică

Proprietăţile analgezice ale lornoxicamului au fost demonstrate cu succes în mai multe studii clinice, în

timpul dezvoltării medicamentului.

Datorită efectului iritant local gastro-intestinal şi unui efect ulcerogen sistemic legate de inhibarea sintezei

de prostaglandine, sechelele gastro-intestinale sunt reacţii adverse frecvente după tratamentul cu

lornoxicam, similar altor antiinflamatoare nesteroidiene.

Într-un studiu clinic efectuat la pacienţi suferind de durere după extracţia unui al treilea molar lovit,

comprimatele filmate de lornoxicam cu eliberare rapidă au prezentat un debut mai rapid al acţiunii în

comparaţie cu comprimatele filmate de lornoxicam.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Lornoxicamul este absorbit rapid şi aproape complet din tractul gastro-intestinal. Concentraţiile

plasmatice maxime sunt atinse după aproximativ 30 de minute. C pentru comprimatele filmate de

max

lornoxicam Rapid este mai mare decât C pentru comprimatele filmate de lornoxicam şi echivalent cu

max

C pentru forma parenterală a lornoxicamului. Biodisponibilitatea absolută a comprimatelor filmate de

max

lornoxicam este de 90-100 %, echivalentă cu cea a comprimatelor filmate de lornoxicam. Nu s-a observat

metabolizare la primul pasaj hepatic.

Nu sunt disponibile date privind ingestia de comprimate filmate de lornoxicam Rapid în timpul meselor

dar, pe baza datelor disponibile pentru comprimatele filmate de lornoxicam, sunt de aşteptat o reducere a

C , o creştere a T şi o reducere a absorbţiei (ASC) lornoxicamului.

max max

Distribuţie

Lornoxicamul se găseşte în plasmă în formă neschimbată şi sub formă de metabolitul său hidroxilat.

Legarea lornoxicamului la nivelul proteinelor din plasmă este de 99% şi nu depinde de concentraţie. Se

găsește, de asemenea, în lichidul sinovial după repetarea administrării.

Biotransformare

Lornoxicam este metabolizat în proporţie mare în ficat, mai întâi în 5-hidroxilornoxicam inactiv, prin

hidroxilare. CYP2C9 este implicată în biotransformarea lornoxicamului. Datorită polimorfismului genetic,

pentru această enzimă există persoane care metabolizează lent sau rapid, fapt care poate duce la

concentraţii plasmatice semnificativ crescute de lornoxicam la cei cu metabolizare lentă. Metabolitul

hidroxilat nu prezintă activitate farmacologică. Lornoxicamul este metabolizat complet şi aproximativ 2/3

sunt eliminate prin ficat şi 1/3 prin rinichi sub formă de substanţă inactivă.

Testat în modelele la animale, lornoxicamul nu a avut efect inductor asupra enzimelor hepatice. Din datele

din studiul clinic, nu există nici o evidenţă a acumulării de lornoxicam după administrări repetate, când

este administrat conform dozelor recomandate. Acest rezultat a fost sprijinit de datele de monitorizare a

medicamentului din studiile cu durata de un an.

Eliminare

Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al medicamentului nemodificat este de 3 până la 4

ore. După administrare orală, aproximativ 50% este excretat în fecale şi 42% prin rinichi, în principal sub

formă de 5-hidroxilornoxicam. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al 5-

hidroxilornoxicam este aproximativ 9 ore după o doză parenterală unică sau de două ori pe zi. Nu există

dovezi că rata de eliminare se modifică odată cu administrarea în doză repetată.

La vârstnicii peste 65 de ani, clearance-ul este redus cu 30-40%. În afară de un clearance redus, nu există

modificări semnificative în profilul cinetic al lornoxicam la pacienţii vârstnici.

Nu există modificări semnificative în profilul cinetic al lornoxicam la pacienţii cu insuficienţă renală sau

hepatică, cu excepţia acumulării în cazul pacienţilor cu boală hepatică cronică după 7 zile de tratament cu

doze zilnice de 12 şi 16 mg.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale

farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi potenţialul

carcinogen.

Lornoxicamul a provocat toxicitate renală şi ulcere gastro-intestinale în studiile de toxicitate după doză

unică şi după doze repetate, desfăşurate la mai multe specii.

La șobolani, lornoxicamul a afectat fertilitatea (efecte asupra ovulației și implantării) și a afectat sarcina și

nașterea. La iepuri și la șobolani, lornoxicam a provocat închiderea prematură a ductului arterial datorită

inhibării ciclooxigenazei.

La animale, administrarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine a determinat creşterea avorturilor pre- şi

post- implantare şi mortalitate embrio-fetală. În plus, s-au raportat incidenţe crescute ale unor malformaţii

congenitale diverse, inclusiv cardiovasculare, la animale cărora li s-a administrat un inhibitor de sinteză de

prostaglandine, în perioada organogenetică.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu:

Celuloză microcristalină

Hidrogencarbonat de sodiu

Hidrogenofosfat de calciu anhidru

Hidroxipropilceluloză de joasă substituţie

Hidroxipropilceluloză

Stearat de calciu

Film:

Dioxid de titan (E171)

Talc

Propilenglicol

Hipromeloză

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

OPA-Al-PVC/Al blister.

Mărimea ambalajelor: 6, 10, 20, 30, 50, 100, 250 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Takeda Austria GmbH

St. Peter Strasse 25, A-4020 Linz,

Austria

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

3732/2011/01-02-03-04-05-06-07

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 29.12.2008

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 12 Septembrie 2011

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie 2021