Xedofen 50 mg/2 ml soluție injectabilă/perfuzabilă

Prospect Xedofen 50 mg/2 ml soluție injectabilă/perfuzabilă

Producator: AS KALCEKS

Clasa ATC: medicamente antiinflamatorii și antireumatice, codul ATC: M01AE17

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14746/2022/01-02-03-04 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Xedofen 50 mg/2 ml soluție injectabilă/perfuzabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

1 ml de soluție conține dexketoprofen trometamol, corespunzător la dexketoprofen 25 mg.

O fiolă (2 ml) conține dexketoprofen trometamol, corespunzător la dexketoprofen 50 mg.

Excipienți cu efect cunoscut

Fiecare fiolă conține etanol (96%) 200 mg și clorură de sodiu 8,0 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă/perfuzabilă.

Soluție limpede incoloră, fără particule vizibile.

pH soluției este 7,0-8,0.

Osmolaritate 270-328 mOsmol/l.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul simptomatic al durerii acute de intensitate moderată până la severă, atunci când

administrarea orală nu este recomandată, cum sunt durere post-operatorie, colică renală și lombalgie.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Adulți

Doza recomandată este de 50 mg la interval de 8-12 ore. Dacă este necesar, administrarea poate fi

repetată la un interval de 6 ore. Doza zilnică totală nu trebuie să depășească 150 mg.

Xedeofen este destinat tratamentului de scurtă durată, iar acest tratament trebuie limitat la perioada

simptomatică acută (nu mai mult de 2 zile).

Pacienții trebuie trecuți la un tratament cu un analgezic cu administrare orală, atunci când este posibil.

Reacțiile adverse pot fi minimalizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă

durată de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).

În caz de durere post-operatorie de intensitate moderată până la severă, Xedofen poate fi administrat în

combinație cu analgezice opioide, dacă este indicat, la aceleași doze recomandate la adulți (vezi pct.

5.1).

Copii și adolescenți

Xedofen nu a fost studiat la copii și adolescenți. În consecință, eficacitatea și siguranța administrării

Xedofen la copii și adolescenți nu au fost stabilite, iar acest medicament nu trebuie utilizat la copii și

adolescenți.

Vârstnici

În general, nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici. Cu toate acestea, din cauza declinului

funcției renale la pacienții vârstnici este recomandată o doză redusă în caz de insuficiență renală

ușoară: 50 de mg doză zilnică totală (vezi pct. 4.4).

Insuficiență hepatică

Doza trebuie redusă la o doză zilnică totală de 50 mg la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până

la moderată (scor Child-Pugh 5-9), iar funcția hepatică trebuie atent supravegheată (vezi pct. 4.4).

Xedofen nu trebuie administrat la pacienți cu insuficiență hepatică severă (scor Child-Pugh 10-15)

(vezi pct. 4.3).

Insuficiență renală

Doza trebuie redusă la o doză zilnică totală de 50 mg la pacienții cu insuficiență renală ușoară

(clearence-ul creatininei 60-89 ml/min) (vezi pct. 4.4). Xedofen nu trebuie administrat la pacienții cu

insuficiență renală moderată până la severă (clearence-ul creatininei ≤59 ml/min) (vezi pct. 4.3).

Metoda de administrare

Xedofen poate fi administrat atât pe cale intramusculară cât și intravenoasă:

• Pe cale intramusculară: conținutul unei fiole (2 ml) de Xedofen trebuie administrat prin injecție

musculară profundă;

• Pe cale intravenoasă:
• Perfuzie intravenoasă: soluția diluată preparată conform instrucțiunilor de la pct. 6.6,

trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă lentă, cu durata de 10-30 minute. Soluția

trebuie protejată întotdeauna de lumina naturală.

• Bolus intravenos: dacă este necesar, conținutul unei fiole (2 ml) de Xedofen poate fi

administrat prin bolus intravenos lent, într-o perioadă de nu mai puțin de 15 secunde.

Instrucțiuni de manipulare a medicamentului

Când Xedofen este administrat intramuscular sau ca bolus intravenos, soluția trebuie injectată imediat

după aspirarea din fiolă (vezi și pct. 6.2 și 6.6).

Pentru administrarea ca perfuzie intravenoasă, soluția trebuie diluată în condiții aseptice și protejată de

lumina naturală (vezi, de asemenea, pct. 6.3 și 6.6). Pentru instrucțiuni de diluare a medicamentului

înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicații

Xedofen nu trebuie administrat în următoarele cazuri:

• hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii menționați la pct. 6.1.;
• pacienți la care administrarea de substanțe cu efect similar (de exemplu acid acetilsalicilic și

alte antiinflamatoare nesteroidiene -AINS) a precipitat crize de astm bronșic, bronhospasm,

rinită acută sau au cauzat polipi nazali, urticarie sau angioedem;

• pacienți cu reacții foto-alergice sau foto-toxice cunoscute în timpul tratamentului cu

ketoprofen sau fibrați;

• pacienți cu antecedente de sângerări sau perforații gastrointestinale asociate cu tratamentul

anterior cu AINS;

• pacienți cu ulcer gastro-duodenal activ sau hemoragie gastrointestinală sau cu antecedente de

sângerări gastrointestinale, ulcerații sau perforații;

• pacienți cu dispepsie cronică;
• pacienți cu alte sângerări active sau tulburări de coagulare a sângelui;
• pacienți cu boală Crohn sau colită ulceroasă;
• pacienți cu insuficiență cardiacă severă;
• pacienți cu insuficiență renală moderată până la severă (clearence-ul creatininei ≤59 ml/min);
• pacienți cu insuficiență hepatică severă (scor Child-Pugh 10-15);
• pacienți cu diateză hemoragică sau alte tulburări de coagulare a sângelui.
• pacienți cu deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau ingestie insuficientă de

lichide);

• paciente în trimestrul al treilea de sarcină sau care alăptează (vezi pct. 4.6).

Xedofen este contraindicat pentru administrare perinervoasă (intratecală sau epidurală) din cauza

conținutului de etanol.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

A se administra cu precauție la pacienți cu antecedente de reacții sau boli alergice.

Administrarea de Xedofen concomitent cu alte AINS incluzând inhibitorii selectivi de

cilclooxigenază-2 trebuie evitată.

Reacțiile adverse pot fi minimizate prin administrarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai

scurtă perioadă de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 și secțiunile dedicate

riscurilor gastrointestinale și cardiovasculare de mai jos).

Siguranța gastrointestinală

Au fost raportate sângerări, ulcerații sau perforații gastrointestinale, care pot fi letale, la administrarea

tuturor AINS și în orice fază a tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau cu antecedente de

evenimente gastrointestinale grave. Atunci când la pacienții tratați cu Xedofen apar sângerări sau

ulcerații gastrointestinale, terapia trebuie oprită.

Riscul de sângerări, ulcerații sau perforații gastrointestinale este mai mare cu creșterea dozelor de

AINS, la pacienții cu antecedente de ulcer, în special dacă au fost complicații de hemoragie sau

perforații (vezi pct. 4.3), și la vârstnici.

Vârstnicii au o frecvență crescută de apariție a reacțiilor adverse la AINS, în special sângerări

gastrointestinale sau perforații care pot fi letale (vezi pct. 4.2). Acești pacienți ar trebui să înceapă

tratamentul cu cea mai mică doză posibilă.

AINS trebuie administrați cu precauție la pacienții cu antecedente de boli gastrointestinale (colită

ulcerativă, boală Crohn), deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).

În cazul tuturor AINS, orice antecedente de esofagită, gastrită și/sau ulcer gastro-duodenal trebuie

evaluate cu atenție, pentru a se asigura vindecarea lor completă înainte de începerea tratamentului cu

dexketoprofen trometamol. Pacienții cu simptome sau antecedente de boli gastrointestinale trebuie

monitorizați pentru simptome de tulburări digestive, în special de sângerări gastrointestinale.

Asocierea tratamentului cu medicamente cu efect protector (de exemplu misoprostol sau inhibitori de

pompă de protoni) trebuie luată în considerație la acești pacienți, și de asemenea la pacienții care

necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau de alte medicamente care

cresc riscul gastrointestinal (vezi mai jos și pct. 4.5).

Pacienții cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice

simptom abdominal neobișnuit (în special sângerarea gastrointestinală), în special în faza incipientă a

tratamentului.

Este recomandată precauție la pacienții tratați concomitent cu medicamente care poate crește riscul de

ulcerații sau sângerări, cum sunt corticosteroizii cu administrare orală, anticoagulantele cum este

warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau substanțe cu efect antiplachetar (cum este

acidul acetilsalicilic) (vezi pct. 4.5).

Siguranță renală

Trebuie luate măsuri de precauție la pacienții cu insuficiență renală. La acești pacienți, utilizarea de

AINS poate determina deteriorarea funcției renale, retenție de lichide sau edem. De asemenea, este

necesară precauție la pacienții tratați cu diuretice sau cei care pot face hipovolemie, deoarece există un

risc crescut de nefrotoxicitate.

Trebuie asigurată administrarea unui volum adecvat de lichide în cursul tratamentului, pentru a

preveni deshidratarea și posibila toxicitate renală crescută asociată.

Ca toate AINS, medicamentul poate crește concentrațiile plasmatice ale azotului ureic și creatininei.

Ca și alți inhibitori ai sintezei prostaglandinei, medicamentul poate fi asociat cu reacții adverse asupra

sistemului renal, care pot duce la glomerulonefrită, nefrită interstițială, necroză papilară renală,

sindrom nefrotic și insuficiență renală acută.

Este mai probabil ca pacienții vârstnici să prezinte insuficiență renală (vezi pct. 4.2).

Siguranță hepatică

Trebuie luate măsuri de precauție la pacienții cu disfuncție hepatică. Ca și alte AINS, medicamentul

poate cauza creșteri minore tranzitorii ale unor parametri ai funcției hepatice, și de asemenea creșteri

semnificative ale valorilor serice ale aspartataminotransferazei SGOT și alaninaminotransferazei

SGPT. În caz de creșteri semnificative ale acestor parametri, tratamentul trebuie întrerupt.

Este mai probabil ca pacienții vârstnici să prezinte disfuncție hepatică (vezi pct. 4.2).

Siguranță cardiovasculară și cerebrovasculară

Este necesară supravegherea adecvată și sfătuirea pacienților cu antecedente de hipertensiune arterială

și/sau insuficiență cardiacă congestivă ușoară până la moderată, deoarece s-au raportat retenție de

lichide și edem în asociere cu tratamentul cu AINS. Precauții speciale trebuie luate la pacienții cu

antecedente de boli cardiace, în particular la cei cu episoade anterioare de insuficiență cardiacă,

deoarece există un risc crescut de apariție a insuficienței cardiace.

Datele din studiile clinice și epidemiologice sugerează că tratamentul cu anumite AINS, în special la

doze mari și pe perioadă îndelungată, poate fi asociat cu un risc ușor crescut de evenimente de

tromboză arterială (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Sunt disponibile date

insuficiente pentru a exclude un astfel de risc pentru dexketoprofen trometamol.

În consecință, pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă, boală

cardiacă ischemică diagnosticată, boală arterială periferică și/sau boală cerebrovasculară trebuie tratați

cu dexketoprofen trometamol doar după o evaluare atentă. De asemenea, trebuie luate măsuri de

precauție înainte de inițierea tratamentului de durată mai lungă la pacienții cu factori de risc

cardiovascular (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Toate AINS non-selective pot inhiba agregarea plachetelor și pot prelungi timpul de sângerare, prin

inhibarea sintezei prostaglandinei. Utilizarea concomitentă de dexketoprofen trometamol cu doze

profilactice de heparină cu greutate moleculară mică în perioada postoperatorie a fost evaluată în studii

clinice controlate și nu s-au observat efecte asupra parametrilor coagulării. Cu toate acestea, pacienții

tratați cu medicamente care influențează hemostaza, cum sunt warfarină sau alte derivate cumarinice

sau heparine trebuie monitorizați cu atenție dacă li se administrează dexketoprofen trometamol (vezi

pct. 4.5).

Este mai probabil ca pacienții vârstnici să prezinte tulburări ale funcției cardiace (vezi pct. 4.2).

Reacții cutanate

Reacții adverse cutanate grave (unele dintre ele letale), inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom

Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică au fost raportate foarte rar în asociere cu tratamentul

cu AINS. Pacienții par a fi la risc de astfel de reacții la începutul tratamentului, debutul reacției

apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Tratamentul cu Xedofen trebuie oprit

imediat după apariția de erupții cutanate, leziuni pe mucoase sau orice alte semne de hipersensibilitate.

Alte informații

Este necesară precauție specială la pacienții cu:

• tulburări congenitale ale metabolismului porfirinei (de exemplu porfirie intermitentă acută);
• deshidratare;
• imediat după o intervenție chirurgicală majoră.

Dacă medicul consideră că terapia pe termen lung cu dexketoprofen este necesară, trebuie verificate

regulat funcțiile hepatică și renală și hemoleucograma.

Reacțiile de hipersensibilitate acute severe (de exemplu șoc anafilactic) au fost observate foarte rar.

Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne de reacție de hipersensibilitate severă apărute după

administrarea de Xedofen. În funcție de simptome, orice proceduri medicale necesare trebuie inițiate

de către personal medical specializat.

Pacienții cu astm bronșic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică, și/sau polipi nazali au un risc

crescut de alergie la acid acetilsalicilic și/sau AINS, comparativ cu restul populației. Administrarea

acestui medicament poate cauza crize de astm bronșic sau bronhospasm, în special la pacienții cu

alergie la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct. 4.3).

În mod excepțional, varicela poate fi la originea de complicații cutanate grave și infecții ale țesuturilor

moi. Până la această dată, nu poate fi exclus rolul AINS în agravarea acestor infecții. Ca urmare, se

recomandă evitarea administrării de Xedofen în caz de varicelă.

Xedofen trabuie administrat cu precauție la pacienți cu tulburări hematopoetice, lupus sistemic

eritematos și boli mixte ale țesutului conjunctiv.

Ca și alte AINS, dexketoprofenul poate masca simptomele bolilor infecțioase. În cazuri izolate, au fost

raportate agravări ale infecțiilor țesuturilor moi în conexiune temporală cu utilizarea de AINS. În

consecință, pacientul trebuie sfătuit să se adreseze unui medic imediat ce apar sau se agravează

semnele de infecție bacteriană în timpul tratamentului.

Dexketoprofen trometamol, ca și alte AINS, poate reduce fertiliatea feminină, deci nu este recomandat

femeilor care plănuiesc să rămână gravide. La femeile care au dificultăți de concepție sau sunt în curs

de investigații de infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu dexketoprofen

trometamol. Dexketoprofen nu trebuie utilizat în primul și al doilea trimestru de sarcină, decât dacă

este absolut necesar.

Copii și adolescenți

Siguranța utilizării la copii și adolescenți nu a fost stabilită.

Excipienţi

Fiecare fiolă de Xedofen conține 200 de mg de etanol, echivalent cu 5 ml de bere sau 2,08 ml de vin.

Medicamentul poate fi nociv pentru persoanele cu alcoolism.

Acest lucru trebuie luat în considerare la gravide și femei care alăptează, copii și grupuri cu risc

crescut, cum sunt pacienții cu boli hepatice sau epilepsie.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic “nu conține

sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Următoarele interacțiuni sunt valabile în cazul tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene AINS, în

general.

Administrări concomitente nerecomandate:

• Alte AINS, inclusiv doze mari se salicilați (≥ 3 g/zi): administrarea concomitentă a multor

AINS poate crește riscul de ulcer gastrointestinal și sângerare, prin efect sinergic;

• Anticoagulante: AINS pot crește efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4),

din cauza legării dexketoprofen în proporție mare de proteinele plasmatice, inhibării funcției

trombocitelor și leziunilor la nivelul mucoasei gastroduodenale. Dacă administrarea

concomitentă nu poate fi evitată, este necesară atenta supraveghere clinică a pacientului și a

rezultatelor analizelor sale de laborator.

• Heparine: risc crescut de hemoragie (din cauza inhibării funcției trombocitelor și leziunilor la

nivelul mucoaselor gastroduodenale). Dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată, este

necesară atenta supraveghere clinică a pacientului și a rezultatelor analizelor sale de laborator.

• Corticosteroizi: risc crescut de ulcerații gastrointestinale sau sângerare (vezi pct. 4.4).
• Litiu (interacțiune descrisă în literatura de specialitate cu mai multe AINS): AINS cresc

concentrațiile plasmatice ale litiului, care pot atinge valori toxice (din cauza reducerii excreției

renale a litiului). Ca urmare, acest parametru necesită monitorizare la inițierea, ajustarea dozelor

sau retragerea tratamentului concomitent cu dexketoprofen.

• Metotrexat, utilizat la doze mari de 15 mg/săptămână sau mai mult: toxicitate hematologică

crescută a metotrexatului, ca urmare a reducerii excreției sale renale, indusă de către

medicamentele antiinflamatoare, în general.

• Hidantoine și sulfonamide: efectul toxic al acestor substanțe poate fi crescut.

Administrări concomitente care necesită precauție:

• Diuretice, inhibitori ai ECA (enzima de conversie a angiotensinei), aminoglicozide

antibacteriene și antagoniști ai receptorului angiotensinei II: dexketoprofenul poate reduce

efectul diureticelor și al altor medicamente antihipertensive. La anumiți pacienți cu funcție

renală compromisă (de exemplu pacienți deshidratați sau pacienți vârstnici cu funcție renală

compromisă), administrarea concomitentă de medicamente care inhibă ciclo-oxigenaza și

inhibitori ai ECA, antagoniști ai receptorului angiotensinei II sau antibacteriene aminoglicozide

poate determina deteriorarea și mai accentuată a funcției renale, care este de obicei reversibilă.

În cazul administrării concomitente de dexketoprofen cu un diuretic, este esențial să se asigure

hidratarea adecvată a pacientului și să se monitorizeze funcția renală la începutul tratamentului

(vezi pct. 4.4).

• Metotrexat, utilizat la doze mici, mai puțin de 15 mg/săptămână: toxicitate hematologică

crescută a metotraxatului prin scăderea eliminării sale renale, indusă de către medicamentele

antiinflamatoare în general. Este necesară monitorizarea săptămânală a rezulatelor analizelor

sanguine în primele săptămâni de administrare concomitentă. Este necesară observarea

pacientului în prezența chiar și doar a unei ușoare insuficiențe renale, precum și în cazul

vârstnicilor.

• Pentoxifilină: risc crescut de sângerare. Se va intensifica monitorizarea clinică și se impune

evaluarea mai frecventă a timpilor de coagulare.

• Zidovudină: risc crescut de toxicitate asupra liniei eritrocitare, prin acțiunea la nivelul

reticulocitelor, cu risc de anemie severă la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS.

Se impune evaluarea hemoleucogramei și a numărului de reticulocite la interval de o săptămână

sau două după începerea tratamentului cu AINS.

• Sulfonilureice: AINS pot crește efectul hipoglicemic al sulfonilureelor, prin dislocarea de la

nivelul situsurilor de legare de proteinele plasmatice.

Administrări concomitente care trebuie luate în considerare:

• Beta-blocante: tratamentul concomitent cu AINS le poate descrește efectul antihipertensiv, prin

inhibarea sintezei de prostaglandine.

• Ciclosporină și tacrolimus: nefrotoxicitatea poate fi crescută de AINS prin efectele renale

mediate de prostaglandină. În cursul terapiei concomitente, funcția renală trebuie măsurată.

• Trombolitice: risc crescut de sângerare.
• Medicamente cu efect anti-plachetar și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei ISRS: risc

crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).

• Probenecid: concentrația plasmatică de dexketoprofen poate fi crescută; această interacțiune

poate fi determinată de un mecanism de inhibare al secreției tubulare renale și a

glucoronoconjugării și necesită ajustarea dozei de dexketoprofen.

• Glicozide cardiace: AINS pot crește concentrația plasmatică a glicozidelor.
• Mifepristonă: din cauza riscului teoretic că inhibitorii prostaglandin-sintetazei pot modifica

eficacitatea mifepristonei, AINS nu trebuie administrate timp de 8-12 zile după utilizarea de

mifepristonă.

• Antibiotice chinolone: studiile la animale indică că dozele mari de chinolone administrate

concomitent cu AINS pot crește riscul de apariție a convulsiilor.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Xedofen este contraindicat în timpul trimestrului al treilea de sarcină și în timpul alăptării (vei

pct. 4.3).

Sarcina

Inhibarea sintezei prostaglandinei poate afecta negativ sarcina și/sau dezvoltarea embrio-fetală.

Datele din studiile epidemiologice ridică motive de îngrijorare asupra riscurilor de avort și de

malformații cardiace și gastroschizis după utilizarea de inhibitori ai sintezei prostaglandinei în fazele

inițiale ale sarcinii.

Riscul absolut de malformație cardiovasculară a crescut de la mai puțin de 1%, la până la 1,5%. Se

crede că riscul crește cu doza și durata tratamentului.

La animale, s-a demonstrat că administrarea de inhibitori ai sintezei prostaglandinei determină

creșterea incidenței pierderilor pre- și post- implantare și mortalitate embrio-fetală. De asemenea s-a

raportat și creșterea incidenței diverselor malformații, inclusiv cardiovasculare, la animalele la care

s-au administrat inhibitori ai sintezei prostaglandinei în perioada de organogeneză. Începând cu a 20-a

săptămână de sarcină, utilizarea dexketoprofenului poate provoca oligohidramnios rezultat din

disfuncția renală fetală. Acest lucru poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și este de

obicei reversibil la întreruperea tratamentului. În timpul primului și celui de al doilea trimestre de

sarcină, dexketoprofen trometamol nu trebuie administrat, cu excepția cazului în care este absolut

necesar. Dacă dexketoprofen trometamol este administrat la o femeie care încearcă să rămână gravidă,

sau în timpul primului sau celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică

posibil, iar durata tratamentului cât mai scurtă. Monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios trebuie

luată în considerare după expunerea la dexketoprofen timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de

sarcină. Dexketoprofenul trebuie întrerupt dacă se constată oligohidramnios.

În timpul celui de al treilea trimestru de sarcină, toate inhibitoarele sintezei prostaglandinei pot expune

fătul la:

• Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial și hipertensiune

pulmonară);

• disfuncție renală, care poate progresa la insuficiență renală cu oligo-hidroamnios (vezi mai sus);

mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii la:

• posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-coagulant care poate să apară chiar și

la doze foarte mici;

• inhibarea contracțiilor uterine, rezultând în travaliu prelungit sau tardiv.

Alăptarea

Nu se cunoaște dacă dexketoprofen este excretat în laptele matern la om.

Fertilitatea

Ca și alte AINS, utilizarea dexketoprofenului trometamol poate reduce fertilitatea feminină și nu este

recomandat la femeile care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăți de concepție, sau

care urmează investigații de infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu

dexketoprofen trometamol.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Xedofen are influență redusă sau moderată asupra abilității de a conduce vehicule sau de a folosi

utilaje din cauza posibilității de apariție a amețelilor sau somnolenței.

4.8 Reacţii adverse

Reacțiile adverse raportate ca fiind cel puțin posibil legate de administrarea de dexketoprofen

trometamol în studiile clinice, ca și reacțiile adverse raportate după punerea pe piață sunt prezentate în

tabelul de mai jos în conformitate cu clasificarea pe aparate, sisteme și organe și în funcție de

frecvență:

Clasă de Frecvente Mai puțin Rare Foarte rare

aparate, sisteme (≥1/100 și <1/10) frecvente (≥1/10 000 și (<1/10 000)

și organe (≥1/1 000 și <1/1 000)

<1/100)

Tulburări Anemie Neutropenie,

hematologice și trombocitopenie

limfatice

Tulburări ale Edem laringian Reacție

sitemului anafilactică,

imunitar inclusiv șoc

anafilactic

Tulburări Hiperglicemie,

metabolice și de hipoglicemie,

nutriție hipertrigliceridemie,

anorexie

Tulburări Insomnie

psihice

Tulburări ale Cefalee, Parestezie, sincope

sistemului amețeală,

nervos somnolență

Tulburări Vedere încețoșată

oculare

Tulburări Tinitus

acustice și

vestibulare

Tulburări Extrasistole,

cardiace tahicardie

Tulburări Hipotensiune, Hipertensiune

vasculare arterială, eritem arterială,

facial tranzitoriu tromboflebită

superficială

Tulburări Bradipnee Bronhospasm,

respiratorii, dispnee

toracice și

mediastinale

Tulburări Greață, vărsături Dureri Ulcer peptic, ulcer Pancreatită

gastrointestinale abdominale, peptic hemoragic sau

dispepsie, diaree, ulcer peptic perforat

constipație, (vezi pct. 4.4)

hematemeză,

xerostomie

Tulburări Hepatită, icter Afecțiuni

hepatobiliare hepatocelulare

Afecțiuni Dermatită, prurit, Urticarie, acnee Sindrom Stevens

cutanate și ale eczemă, Johnson, necroliză

țesutului transpirație în epidermică toxică

subcutanat exces (sindrom Lyell),

angioedem, edem

facial, reacție de

fotosensibilitate

Tulburări Rigiditate musculară,

musculo- rigiditate a

scheletice și ale articulațiilor, crampe

țesutului musculare, dureri la

conjunctiv nivelul spatelui

Tulburări renale Insuficiență renală Nefrită sau

și ale căilor acută, poliurie, durere sindrom nefrotic

urinare la nivel renal,

cetonurie, proteinurie

Tulburări ale Tulburări menstruale,

aparatului afecțiuni ale prostatei

genital și sânului

Tulburări Dureri la nivelul Febră cu valori Frisoane, edem

generale și la locului de mari, periferic

nivelul locului de administrare, fatigabilitate,

administrare reacție la nivelul durere, senzație

locului de de frig

administrare,

inclusiv

inflamație,

echimoză sau

hemoragie

Investigații Valori anormale ale

diagnostice testelor hepatice

Gastrointestinal: cele mai frecvente reacții adverse observate sunt de natură gastrointestinală. Pot să

apară ulcer peptic, perforație sau hemoragie gastrointestinală, uneori letale, în special la vârstnici (vezi

pct. 4.4).

Greața, vărsăturile, diareea, flatulența, constipația, dispepsia, durerea abdominală, melena,

hematemeza, stomatita ulcerativă, exacerbarea colitei și a bolii Crohn (vezi pct. 4.4) au fost raportate

după administrare. Mai puțin frecvent a fost observată gastrita.

Edemul, hipertensiunea arterială și insuficiența cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu

AINS.

Similar altor AINS pot apărea următoarele reacții adverse: meningită aseptică, care poate să apară

predominant la pacienții cu lupus eritematos sistemic sau boală mixtă a țesutului conjunctiv și reacții

hematologice (purpură, anemie aplastică și hemolitică, rareori agranulocitoză și hipoplazie medulară).

Reacții buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică (foarte rare).

Datele din studiile clinice și epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special la doze

mari și pe perioade lungi de timp) poate fi asociată cu o creștere ușoară a riscului de evenimente

arteriale trombotice (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptomatologia ca urmare a supradozajului nu este cunoscută. Medicamente similare au produs

tulburări gastrointestinale (vărsături, anorexie, durere abdominală) și neurologice (somnolență, vertij,

dezorientare, cefalee).

În caz de ingestie accidentală sau administrare excesivă, se va institui imediat tratamentul

simptomatic, în funcție de starea clinică a pacientului.

Dexketoprofen trometamol poate fi eliminat prin dializă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatorii și antireumatice, codul ATC: M01AE17

Dexketoprofen trometamol este sarea trometamină S-(+)-2-(3-benzoilfenil) de acid propionic, un

medicament analgezic, antiinflamator și antipiretic, care aparține grupului de antiinflamatoare

nesteroidiene de derivate de acid propionic.

Mecanism de acțiune

Mecanismul de acțiune al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene este legat de reducerea

sintezei prostaglandinei, prin inhibarea ciclo-oxigenazei. În mod specific este vorba despre o inhibare

a transformării acidului arahidonic în endoperoxizi ciclici, PGG2 și PGH2, care produc

prostaglandinele PGE1, PGE2, PGF2α și PGD2 și, de asemenea, prostaciclină PGI2 și tromboxani

(TxA2 și TxB2). În plus, inhibarea sintezei prostaglandinelor poate influența și alți mediatori ai

inflamației cum sunt kininele, cauzând și o acțiune indirectă pe lângă acțiunea directă.

Efecte farmacodinamice

S-a demonstrat că dexketoprofen este un inhibitor la acțiunii COX-1 și COX-2 în studiile efectuate la

animale și la om.

Eficacitate și siguranță clinică

Studiile clinice efectuate pe diferite modele de durere au demonstrat eficacitatea analgezică a

dexketoprofen tometamolului.

Eficacitatea analgezică a dexketoprofen tometamolului administrat intramuscular sau intravenos în

abordarea terapeutică a durerii moderate până la severe a fost investigată în câteva modele de durere

chirurgicală (ortopedie și ginecologie/chirurgie abdominală ) precum și în durerea musculo-scheletică

(model de durere la nivelul părții inferioare a spatelui) și colica renală.

În studiile efectuate, debutul efectului analgezic este rapid, și după primele 45 de minute se ajunge la

vârful efectului analgezic. Durata efectului analgezic după administrarea de 50 mg de dexketoprofen

este, de obicei, de 8 ore.

Studiile clinice efectuate cu privire la abordarea terapeutică a durerii post-operatorii au demonstrat că

Xedofen utilizat în asociere cu opioide reduce semnificativ consumul de opioide. În studiile clinice cu

privire la durerea post-operatorie, în care pacienților li s-a administrat morfină prin dispozitive

analgezice controlate de pacient, pacienții tratați cu dexketoprofen au utilizat semnificativ mai puțină

morfină (reducere a consumului între 30-45%), comparativ cu pacienții din grupul la care s-a

administrat placebo.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbție

După administrarea intramusculară de dexketoprofen trometamol la om, concentrația plasmatică

maximă este atinsă după 20 de minute (cu un interval de la 10 la 45 de min.). În cazul administrării de

doze unice de 25 până la 50 mg, aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp a fost

direct proporțională cu doza administrată, atât la administrarea intramusculară cât și la cea

intravenoasă.

Distribuție

Ca și alte medicamente care se leagă în proporție mare de proteinele plasmatice (99%), volumul de

distribuție are o valoare medie sub 0,25 l/kg. Timpul de înjumătățire plasmatică prin distribuție a fost

de aproximativ 0,35 ore, iar timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare a fost în intervalul 1-

2,7 ore.

În studiile farmacocinetice cu administrare de doze repetate, s-a observat că valorile concentrațiilor

plasmatice maxime C și ale ariei de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp nu au fost

max

diferite după ultima administrare intramusculară sau intravenoasă, comparativ cu cele obținute după

administrarea de doze unice, indicând că nu se produce o acumulare de medicament.

Metabolizare și eliminare

După administrarea de dexketoprofen trometamol, numai enantiomerul S-(+) apare în urină,

demonstrând că la om nu se produce conversia în enantiomerul R-(-). Principala cale de eliminare a

dexketoprofenului este glucuronoconjugarea și apoi excretarea renală.

Vârstnici

La subiecți vârstnici sănătoși (cu vârsta de 65 de ani și peste), expunerea a fost semnificativ mai mare

decât la voluntari tineri după administrarea de doze unice și doze repetate (cu până la 55%), în timp ce

nu au fost diferențe semnificative în ceea ce privește valorile concentrațiile plasmatice maxime (C )

max

sau ale timpului de atingere a concentrațiilor plasmatice maxime. Timpul de înjumătățire palasmatică

prin eliminare mediu a fost prelungit, atât după administrarea de doze unice cât și după administrarea

de doze repetate (cu până la 48%), iar clearance-ul total aparent a fost redus.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele preclinice bazate pe studii convenționale de siguranță farmacologică, toxicitate după

administrarea de doze repetate, genotoxicitate, toxicitate asupra funcției de reproducere și

imunofarmacologice nu au arătat niciun risc special pentru om, în plus față de cele deja prezentate în

alte secțiuni ale acestui RCP. Studiile de toxicitate cronică efectuate la șoarece și maimuță nu au arătat

reacții adverse la valori ale dozelor de 3 mg/kg corp și zi. Principalele reacții adverse observate la doze

mari au fost eroziunile gastrointestinale și ulcerele, dependente de doză.

Așa cum a fost recunoscut pentru întreaga clasă de AINS, dexketoprofen trometamol poate cauza

schimbări în modelele de supraviețuire embrio-fetale la animale, atât indirect, prin toxicitate

gastrointestinală la femelele gestante, cât și direct asupra dezvoltării fetusului.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Clorură de sodiu

Etanol 96%

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH)

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Xedofen nu trebuie amestecat în volume mici (de exemplu în seringă) cu soluții care conțin dopamină,

prometazină, pentazocină, petidină sau hidroxizină, deoarece acest lucru va avea ca rezultat

precipitarea soluției.

Soluțiile perfuzabile diluate obținute așa cum este descris la pct. 6.6 nu trebuie amestecate cu

prometazină sau pentazocină.

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani.

Stabilitatea fizică și chimică în cursul utilizării a fost demonstrată în cazul diluării cu soluție de clorură

de sodiu 0,9%, soluție de glucoză 5% și soluție Ringer lactat, pentru o perioadă de 18 de ore, la 25 °C

și la 2-8 °C, cu condiția protejării adecvate de lumina naturală.

Din punct de vedere microbiologic, în cazul în care metoda de deschidere/diluare nu exclude riscul

contaminării microbiologice, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat,

timpii și condițiile de păstrare în cursul utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiții speciale de temperatură de păstrare.

A se păstra în ambalajul original pentru fi protejat de lumină.

A nu se congela.

Pentru condiții de păstrare după diluarea medicamentului, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Fiole din sticlă brună de tip I, cu capacitatea de 2 ml.

Cutii cu 1, 5, 6 (disponibil doar în Spania), 10 (disponibil doar în Germania), 25 sau 100 de fiole.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

În cazul amestecării în volume mici (de exemplu în seringă), s-a demonstrat că Xedofen este

compatibil cu soluții injectabile care conțin heparină, lidocaină, morfină și teofilină.

Pentru administrarea ca perfuzie intravenoasă, conținutul unei fiole (2 ml) de Xedofen trebuie diluat

într-un volum de 30-100 ml de soluție de clorură de sodiu 0,9%, soluție de glucoză 5% sau soluție

Ringer lactat. Soluția trebuie diluată în condiții de asepsie și protejată de lumina naturală (vezi pct.

6.3). Soluția diluată este o soluție limpede.

S-a demonstrat că Xedofen diluat într-un volum de 100 ml de soluție de clorură de sodiu 0,9% sau

glucoză 5% este compatibil cu următoarele medicamente: dopamină, heparină, hidroxizină, lidocaină,

morfină, petidină și teofilină.

Nu s-a constatat absorbția substanței active când soluțiile diluate de Xedofen preparate pentru

perfuzare au fost stocate în pungi sau dispozitive de administrare din plastic fabricate din etil-vinil-

acetat (EVA), propionat de celuloză (CP), polietilenă de joasă densitate (PEJD) și clorură de polivinil

(PVC).

Xedofen este pentru unică utilizare și orice cantitate de soluție rămasă neutilizată trebuie eliminată.

Înaintea administrării soluția trebuie inspectată vizual, pentru a se asigura faptul că este limpede și

incoloră: nu trebuie utilizată dacă se observă particule de substanță.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

AS KALCEKS

Krustpils iela 71E, Rīga, LV-1057

Letonia

Tel.: +371 67083320

E-mail: kalceks@kalceks.lv

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

14746/2022/01-04

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: Aprilie 2018

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2022

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Noiembrie 2022