Vesicare 1 mg/ml suspensie orală

Prospect Vesicare 1 mg/ml suspensie orală

Producator: Astellas Pharma Europe B.V.

Clasa ATC: Urologice, medicamente pentru frecvență urinară crescută și incontinență

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13437/2020/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Vesicare 1 mg/ml suspensie orală

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Vesicare suspensie orală conține succinat de solifenacin 1 mg/ml, echivalent cu solifenacin

0,75 mg/ml.

Excipienţi cu efect cunoscut:

Acid benzoic (E210) 0,015 mg/ml

Parahidroxibenzoat de metil (E 218) 1,6 mg/ml

Propilenglicol (E1520) 20 mg/ml

Parahidroxibenzoat de propil (E 216) 0,2 mg/ml

Acest medicament conține 48,4 mg de alcool (etanol) per fiecare doză maximă de 10 ml. Etanolul

provine din aroma naturală de portocale.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie orală

Suspensie apoasă de culoare albă până la aproape albă, omogenă, cu aromă de portocale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Vezică urinară hiperactivă la adulți

Vesicare suspensie orală este indicat în tratamentul simptomatic al incontinenței prin imperiozitate

micțională și/sau frecvenței urinare crescute și imperiozității micționale, așa cum pot apărea la

pacienții cu sindromul vezicii urinare hiperactive (VHA).

Hiperactivitate neurogenică a detrusorului

Vesicare suspensie orală este indicat în tratamentul hiperactivității neurogenice a detrusorului (HND)

la pacienți copii și adolescenți cu vârsta de la 2 până la 18 ani.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Vezică urinară hiperactivă

Adulți inclusiv vârstnici:

Doza recomandată este de 5 mg (5 ml) succinat de solifenacin o dată pe zi. La nevoie, doza poate fi

crescută la 10 mg (10 ml) succinat de solifenacin o dată pe zi.

Copii și adolescenți:

Eficacitatea Vesicare la pacienții copii și adolescenți cu vezică urinară hiperactivă nu a fost stabilită.

De aceea, Vesicare nu trebuie utilizat în tratamentul simptomelor de vezică urinară hiperactivă la copii

și adolescenți cu vârsta mai mică de 18 ani. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1 și

5.2.

Hiperactivitate neurogenică a detrusorului

Copii și adolescenți (vârsta 2 până la 18 ani):

Doza recomandată de Vesicare suspensie orală este calculată în funcție de greutatea corporală a

pacientului. Tratamentul trebuie inițiat cu doza recomandată pentru începerea tratamentului. În

continuare, doza poate fi crescută până la cea mai mică doză eficientă. Doza maximă nu trebuie

depășită. În cazul tratamentului pe termen lung pacienții trebuie evaluați periodic pentru posibile

ajustări ale dozei, cel puțin o dată pe an sau chiar mai frecvent dacă se impune. Dozele calculate în

funcție de greutatea corporală sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Greutate (kg) Doza inițială (ml) §1 Doza maximă (ml) §2

9 – 15 2 4

>15 – 30 3 5

>30 – 45 3 6

>45 – 60 4 8

>60 5 10

§ Vesicare sub formă de soluție orală are o concentrație de 1 mg/ml.

1 Echivalent cu expunere la starea de echilibru după o doză zilnică de 5 mg la adulți.

2 Echivalent cu expunerea la starea de echilibru după o doză zilnică de 10 mg la adulți.

Vesicare suspensie orală trebuie luat o dată pe zi, pe cale orală.

Vesicare suspensie orală nu trebuie utilizat la copii cu vârsta mai mică de 2 ani.

Pacienți cu insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (clearance

al creatininei > 30 ml/min). Pacienții cu insuficiență renală severă (clearance al creatininei

≤ 30 ml/min) trebuie tratați cu prudență și nu li se va administra mai mult de 5 mg (5 ml) o dată pe zi

(adulți) și nu se va depăși doza recomandată pentru inițierea tratamentului (copii și adolescenți) (vezi

pct. 5.2).

Pacienți cu insuficiență hepatică

La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară nu este necesară ajustarea dozei. Pacienții cu insuficiență

hepatică moderată (scorul Child-Pugh 7 până la 9) vor fi tratați cu precauție nu li se va administra mai

mult de 5 mg (5 ml) o dată pe zi (adulți) și nu se va depăși doza recomandată pentru inițierea

tratamentului (copii și adolescenți) (vezi pct. 5.2).

Inhibitori potenți ai citocromului P450 3A4

Doza maximă de Vesicare suspensie orală trebuie limitată la 5 mg (5 ml) pe zi (adulți) și nu se va

depăși doza recomandată pentru inițierea tratamentului (copii și adolescenți) în cazul tratamentului

concomitent cu ketoconazol sau alți inhibitori potenți ai CYP3A4 în doze terapeutice, de exemplu

ritonavir, nelfinavir, itraconazol (vezi pct. 4.5).

Mod de administrare

Vesicare suspensie orală trebuie administrat oral cu un pahar cu apă. Nu trebuie înghițit împreună cu

alimente și/sau alte băuturi. Administrarea împreună cu alimente și/sau băuturi poate determina

eliberarea de solifenacin în cavitatea bucală, cu apariția unui gust amar și a unei senzații de amorțeală

la nivelul cavității bucale.

Utilizați seringa și adaptorul furnizate împreună cu Vesicare suspensie orală pentru a măsura doza

corectă (vezi pct. 6.6).

4.3 Contraindicaţii

În tratamentul simptomelor de vezică urinară hiperactivă, solifenacin este contraindicat la pacienții cu

retenție urinară.

În tratamentul simptomelor de vezică urinară hiperactivă sau al hiperactivității neurogenice a

detrusorului, solifenacin este contraindicat la:

• Pacienți cu tulburări severe gastro-intestinale (incluzând megacolonul toxic), miastenia gravis

sau glaucomul cu unghi închis și la pacienții cu risc pentru afecțiunile de mai sus.

• Pacienți cu hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la

pct. 6.1.

• Pacienți care urmează proceduri de hemodializă (vezi pct. 5.2).
• Pacienți cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 5.2).
• Pacienți cu insuficiență renală severă sau cu insuficiență hepatică moderată, aflați în tratament

cu un inhibitor potent de CYP3A4, de exemplu: ketoconazol (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Înainte de începerea tratamentului cu solifenacin, trebuie evaluate alte cauze ale micțiunilor frecvente

(insuficiență cardiacă sau afectare renală). În caz de infecție urinară, se va iniția un tratament

antibacterian adecvat.

Solifenacin se administrează cu precauție la pacienții cu:

• obstrucție subvezicală semnificativă clinic în absența cateterizării intermitente curate, din cauza

riscului de retenție urinară.

• tulburări obstructive gastro-intestinale.
• risc de motilitate gastro-intestinală scăzută.
• insuficiență renală severă (clearance al creatininei ≤ 30 ml/min), la acești pacienți, dozele nu

trebuie să depășească 5 mg (5 ml) la adulți sau doza inițială la copii și adolescenți (vezi pct. 4.2

și 5.2).

• insuficiență hepatică moderată (scorul Child-Pugh 7 până la 9), la acești pacienți, dozele nu

trebuie să depășească 5 mg (5 ml) la adulți sau doza inițială la copii și adolescenți (vezi pct. 4.2

și 5.2).

• administrarea concomitentă a unui inhibitor potent al CYP3A4, de exemplu ketoconazol, la

acești pacienți, dozele nu trebuie să depășească 5 mg (5 ml) la adulți sau doza inițială la copii și

adolescenți (vezi pct. 4.2 și 4.5).

• hernie hiatală/reflux gastro-esofagian, pacienți în tratament cu medicamente care exacerbează

esofagita (cum ar fi bifosfonați)

• neuropatie autonomă.

La pacienții cu factori de risc prezenți, cum ar fi existența intervalului QT prelungit și hipopotasemie,

au fost raportate prelungirea intervalului QT și torsada vârfurilor.

La unii pacienți în tratament cu solifenacin au fost raportate cazuri de angioedem cu obstrucția căilor

respiratorii. Dacă apare angioedem, administrarea de solifenacin trebuie întreruptă și trebuie aplicate

tratamentul și/sau măsurile adecvate.

Au fost raportate cazuri de reacție anafilactică la unii pacienți tratați cu solifenacin. La pacienții care

dezvoltă reacție anafilactică, administrarea de solifenacin trebuie întreruptă și trebuie administrat

tratament adecvat și/sau luate măsuri corespunzătoare.

Efectul maxim al solifenacin poate fi determinat după cel puțin 4 săptămâni.

Vesicare suspensie orală conține parahidroxibenzoat de metil și parahidroxibenzoat de propil. Acești

excipienți pot cauza reacții alergice (posibil întârziate).

Vesicare suspensie orală conține 48,4 mg de alcool (etanol) per fiecare doză maximă de 10 ml.

Cantitatea per 10 ml Vesicare suspensie orală este echivalentă cu 1 ml bere (4% m/v) sau cu mai puțin

de 1 ml vin (10% m/v). Cantitatea mică de alcool din acest medicament nu va determina vreun efect

semnificativ.

Vesicare suspensie orală conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe ml, adică este practic „fără

sodiu”.

Vesicare suspensie orală conține 0,015 mg acid benzoic în fiecare ml ceea ce este echivalent cu

0,15 mg/10 ml.

Vesicare suspensie orală conține20 mg propilenglicol în fiecare ml ceea ce este echivalent cu

200 mg/10 ml.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Interacțiuni farmacologice

Tratamentul concomitent cu preparate cu proprietăți anticolinergice poate accentua efectele terapeutice

și reacțiile adverse. Se va aloca un interval de aproximativ o săptămână după întreruperea

tratamentului cu solifenacin înainte de începerea altei terapii anticolinergice. Efectul terapeutic al

solifenacinului poate fi redus prin administrarea concomitentă a agoniștilor receptorilor colinergici.

Solifenacinul poate reduce efectul medicamentelor care stimulează motilitatea tractului

gastro-intestinal cum sunt metoclopramid și cisapridă.

Interacțiuni farmacocinetice

Studiile in vitro au demonstrat că, la concentrații terapeutice, solifenacinul nu inhibă enzimele

microzomale hepatice CYP1A1/2, 2C9, 2C19, 2D6 sau 3A4. Prin urmare, este puțin probabil ca

solifenacinul să influențeze clerance-ul medicamentelor metabolizate de aceste enzime CYP.

Efectul altor medicamente asupra farmacocineticii solifenacinului

Solifenacinul este metabolizat de CYP3A4. Administrarea simultană de ketoconazol (200 mg/zi),

inhibitor potent al CYP3A4, a determinat creșterea de două ori a valorii ariei de sub curba

concentrației plasmatice a solifenacinului în funcție de timp (ASC), în timp ce ketoconazol la doza de

400 mg/zi a dus la triplarea valorii ASC a solifenacinului. Prin urmare, doza maximă de solifenacin

trebuie redusă la 5 mg (5 ml) la adulți sau doza inițială la copii și adolescenți, în cazul administrării

simultane cu ketoconazol sau a altor inhibitori potenți ai CYP3A4 (de exemplu, ritonavir, nelfinavir,

itraconazol) în doze terapeutice (vezi pct. 4.2).

Tratamentul simultan cu solifenacin și un inhibitor potent al CYP3A4 este contraindicat la pacienții cu

insuficiență renală severă sau insuficiență hepatică moderată.

Efectele inducției enzimatice asupra farmacocineticii solifenacinului și a metaboliților săi nu au fost

studiate și nici efectele asupra afinității mai mari a substraturilor CYP3A4 în urma expunerii la

solifenacin. Deoarece solifenacinul este metabolizat de CYP3A4, există posibilitatea interacțiunilor cu

substraturile cu afinitate mai mare față de CYP3A4 (de exemplu, verapamil, diltiazem) și inductori ai

CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, fenitoină, carbamazepină).

Efectul solifenacinului asupra farmacocineticii altor medicamente

Contraceptivele orale

Administrarea solifenacin nu a demonstrat interacțiuni între solifenacin și contraceptivele orale

combinate (etinilestradiol/levonorgestrel).

Warfarina

Administrarea solifenacin nu a influențat farmacocinetica R-warfarinei sau S-warfarinei și nici efectul

lor asupra timpului de protrombină.

Digoxina

Administrarea solifenacin nu are niciun efect asupra farmacocineticii digoxinei.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există date disponibile de la femei care au rămas gravide în timpul tratamentului cu solifenacin.

Studiile la animale nu indică efecte nocive directe asupra fertilității, dezvoltării embrionare/fetale sau

nașterii (vezi pct. 5.3). Riscul potențial la om este necunoscut. Se prescrie cu prudență la femeile

gravide.

Alăptarea

Nu există date despre excreția solifenacinului în laptele matern. La șoareci, solifenacin și/sau

metaboliții săi au fost excretați în lapte, determinând incapacitatea de a supraviețui, dependentă de

doză la șoarecii nou născuți (vezi pct. 5.3). Prin urmare, utilizarea solifenacin trebuie evitată în timpul

alăptării.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice privind efectul solifenacin asupra fertilității. Nu au fost observate

efecte asupra fertilității la animale.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Deoarece solifenacin similar altor anticolinergice, poate să determine vedere încețoșată și, mai puțin

frecvent, somnolență și oboseală (vezi pct. 4.8. Reacții adverse), capacitatea de a conduce vehicule sau

de a folosi utilaje poate fi influențată negativ.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranță

Ca urmare a efectului farmacologic al solifenacin pot apărea reacții adverse anticolinergice, în general

ușoare sau moderate. Frecvența reacțiilor adverse anticolinergice este dependentă de doză.

Cea mai frecventă reacție adversă raportată la solifenacin este xerostomia. Acesta a apărut la 11% din

pacienții tratați cu 5 mg o dată pe zi și la 22% din pacienții tratați cu 10 mg o dată pe zi, comparativ cu

4% în cazul pacienților cărora li s-a administrat placebo. Severitatea reacției xerostomie a fost în

general ușoară și nu a determinat decât ocazional oprirea tratamentului. În general, complianța la

tratament a fost foarte mare (aproximativ 99%) și aproximativ 90% dintre pacienții tratați cu

solifenacin au finalizat perioada completă de studiu de 12 săptămâni de tratament.

Prezentarea reacțiilor adverse sub formă de tabel

Clasificarea Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă

MedDRA pe frecvente ≥ 1/100 şi frecvente ≥ 1/10000, < 1/10000 necunoscută (care

aparate, sisteme ≥ 1/10 < 1/10 ≥ 1/1000 şi < 1/1000 nu poate fi

şi organe < 1/100 estimată din datele

disponibile)

Infecţii şi Infecție a

infestări tractului

urinar

Cistită

Clasificarea Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă

MedDRA pe frecvente ≥ 1/100 şi frecvente ≥ 1/10000, < 1/10000 necunoscută (care

aparate, sisteme ≥ 1/10 < 1/10 ≥ 1/1000 şi < 1/1000 nu poate fi

şi organe < 1/100 estimată din datele

disponibile)

Tulburări ale Reacție

sistemului anafilactică*

imunitar

Tulburări Apetit alimentar

metabolice şi de scăzut*

nutriţie Hiperpotasemie*

Tulburări psihice Halucinaţii* Delir*

Stare de

confuzie*

Tulburări ale Somnolenţă Ameţeli*

sistemului Disgeuzie Cefalee*

nervos

Tulburări Vedere Xeroftalmie Glaucom*

oculare înceţoşată

Tulburări Torsada vârfurilor*

cardiace Interval QT

prelungit pe

electrocardiogramă*

Fibrilație atrială*

Palpitații*

Tahicardie*

Tulburări Uscăciune Disfonie*

respiratorii, nazală

toracice şi

mediastinale

Tulburări Xerostomie Constipaţie Boală de Obstrucţie Ileus*

gastro-intestinale Greaţă reflux la nivelul Disconfort

Dispepsie gastro- colonului abdominal*

Durere esofagian Formarea

abdominală Uscăciunea de

gâtului fecaloame

Vărsături*

Tulburări Afecțiuni hepatice*

hepatobiliare Valori anormale ale

testelor funcției

hepatice*

Afecţiuni Xerodermie Prurit* Eritem Dermatită

cutanate şi ale Erupție multiform* exfoliativă*

ţesutului cutanată Urticarie*

subcutanat tranzitorie* Angioedem*

Afecțiuni Slăbiciune

musculo- musculară*

scheletice și ale

țesutului

conjunctiv

Tulburări renale Dificultate la Retenţie Afectare renală*

şi ale căilor micţiune urinară

urinare

Clasificarea Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă

MedDRA pe frecvente ≥ 1/100 şi frecvente ≥ 1/10000, < 1/10000 necunoscută (care

aparate, sisteme ≥ 1/10 < 1/10 ≥ 1/1000 şi < 1/1000 nu poate fi

şi organe < 1/100 estimată din datele

disponibile)

Tulburări Fatigabilitate

generale şi la Edeme

nivelul locului periferice

de administrare

* observate în studiile de după punerea pe piaţă

Copii și adolescenți

Siguranța administrării solifenacin suspensie orală a fost evaluată în două studii clinice cu design

deschis, la 95 de pacienți copii și adolescenți, cu vârsta cuprinsă între 2 și 18 ani, cu hiperactivitate

neurogenică a detrusorului. Reacțiile adverse frecvente observate la pacienții copii și adolescenți cu

simptome de hiperactivitate neurogenică a detrusorului includ: constipație, xerostomie, dureri

abdominale, somnolență, infecție de tract urinar, test anti-bacterian pozitiv și prelungirea intervalului

QT. Incidența cazurilor de constipație la pacienții tratați cu solifenacin suspensie orală a fost mai mare

în grupul cu doză maximă comparativ cu cel cu doza inițială.

Nu au fost raportate reacții adverse severe la pacienții copii și adolescenți cu simptome de

hiperactivitate neurogenică a detrusorului. Cea mai frecventă reacție adeversă care a determinat

întreruperea studiului a fost prelungirea intervalului QT.

În general, profilul de siguranță la copii și adolescenți este similar cu cel observat la adulți.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478 – RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul cu solifenacin poate să determine efecte anticolinergice severe. Cea mai mare doză de

solifenacin administrată accidental unui singur pacient a fost de 280 mg într-un interval de 5 ore,

determinând modificări ale stării de conştienţă, care nu au necesitat spitalizare.

Tratament

În caz de supradozaj cu solifenacin, pacientul trebuie tratat cu cărbune activat. Lavajul gastric este

eficace dacă este efectuat în decurs de 1 oră de la ingestie, dar nu trebuie indusă vărsătura.

Similar altor anticolinergice, simptomele pot fi tratate astfel:

• Efectele nervos-centrale anticolinergice severe, cum sunt halucinațiile sau excitație intensă pot fi

tratate cu fizostigmină sau carbacol.

• Convulsiile sau excitațiile intense: tratate cu benzodiazepine.
• Insuficiență respiratorie: tratată prin instituirea respirației artificiale.
• Tahicardia: tratată cu beta-blocante.
• Retenția urinară: combătută prin cateterizare urinară.
• Midriaza: tratată cu pilocarpină picături oculare și/sau amplasarea pacientului în camera

obscură.

Similar altor antimuscarinice, în caz de supradozaj, o atenție deosebită trebuie acordată pacienților cu

risc cunoscut pentru prelungirea intervalului QT (adică hipopotasemie, bradicardie și administrare

concomitentă de medicamente cu acțiune cunoscută de prelungire a intervalului QT) și cu boli cardiace

relevante preexistente (adică ischemie miocardică, aritmie, insuficiență cardiacă congestivă).

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Urologice, medicamente pentru frecvență urinară crescută și incontinență

urinară, codul ATC: G04BD08.

Mecanism de acțiune

Solifenacinul este un antagonist competitiv, specific al receptorilor colinergici.

Vezica urinară este inervată de sistemul nervos parasimpatic colinergic. Acetilcolina contractă

mușchiul neted detrusor prin receptorii muscarinici, dintre care subtipul M este predominant implicat.

Studiile farmacologice in vitro și in vivo indică faptul că solifenacinul este un antagonist competitiv al

subtipului M de receptori muscarinici. În plus, solifenacinul își demonstrează antagonismul specific

față de receptorii muscarinici prin afinitatea deosebit de scăzută sau chiar lipsa afinității pentru diferiți

alți receptori și canale ionice testate.

Efecte farmacodinamice

Adulți:

Tratamentul cu Vesicare în doze zilnice de 5 mg și 10 mg a fost studiat în mai multe studii clinice cu

design dublu-orb, randomizate, controlate, la femei și bărbați cu vezică hiperactivă.

După cum reiese din tabelul de mai jos, ambele doze, de 5 mg și 10 mg, au determinat îmbunătățirea

semnificativă statistic a variabilelor obiectivelor primare și secundare comparativ cu placebo.

Eficacitatea a fost observată în decurs de o săptămână de la începerea tratamentului și s-a stabilizat

după o perioadă de 12 săptămâni. Un studiu cu design deschis pe termen lung a demonstrat că

eficacitatea s-a menținut timp de cel puțin 12 luni. După 12 săptămâni de tratament, aproximativ 50%

dintre pacienții cu incontinență urinară înainte de tratament nu au mai prezentat episoade de

incontinență și, în plus, 35% din pacienți au prezentat o frecvență micțională mai mică de 8 micțiuni pe

zi. De asemenea, tratamentul simptomelor vezicii urinare hiperactive determină beneficii asupra unor

indicatori ai calității vieții, cum sunt: percepția generală asupra stării de sănătate, impactul

incontinenței, limitări ale activității, limitări fizice, limitări sociale, impactul emoțional, severitatea

simptomelor, măsurarea severității și raportul somn/energie.

Rezultatele (date cumulate) din 4 studii controlate, de fază III, cu tratament cu durata de

12 săptămâni

Placebo Vesicare Vesicare Tolterodină

5 mg o 10 mg o 2 mg de

dată pe zi dată pe zi două ori pe

zi

Număr de micțiuni/24 ore

Valoare medie inițială 11,9 12,1 11,9 12,1

Valoarea medie a scăderii față de valoarea 1,4 2,3 2,7 1,9

inițială

Modificare % față de valoarea inițială (12%) (19%) (23%) (16%)

n 1138 552 1158 250

Valoarea p* <0,001 <0,001 0,004

Numărul episoadelor de imperiozitate micțională/24 ore

Valoare medie inițială 6,3 5,9 6,2 5,4

Valoarea medie a scăderii față de valoarea 2,0 2,9 3,4 2,1

inițială

Modificare % față de valoarea inițială (32%) (49%) (55%) (39%)

n 1124 548 1151 250

Valoarea p* <0,001 <0,001 0,031

Numărul episoadelor de incontinență/24 ore

Valoare medie inițială 2,9 2,6 2,9 2,3

Valoarea medie a scăderii față de valoarea 1,1 1,5 1,8 1,1

inițială

Modificare % față de valoarea inițială (38%) (58%) (62%) (48%)

n 781 314 778 157

Valoarea p* <0,001 <0,001 0,009

Numărul episoadelor de nicturie/24 ore

Valoare medie inițială 1,8 2,0 1,8 1,9

Valoarea medie a scăderii față de valoarea 0,4 0,6 0,6 0,5

inițială

Modificare % față de valoarea inițială (22%) (30%) (33%) (26%)

n 1005 494 1035 232

Valoarea p* 0,025 <0,001 0,199

Volumul de urină eliminat/micțiune

Valoare medie inițială 166 ml 146 ml 163 ml 147 ml

Valoarea medie a scăderii față de valoarea 9 ml 32 ml 43 ml 24 ml

inițială

Modificare % față de valoarea inițială (5%) (21%) (26%) (16%)

n 1135 552 1156 250

Valoarea p* <0,001 <0,001 <0,001

Număr de absorbante/24 ore

Valoare medie inițială 3,0 2,8 2,7 2,7

Valoarea medie a scăderii față de valoarea 0,8 1,3 1,3 1,0

inițială

Modificare % față de valoarea inițială (27%) (46%) (48%) (37%)

n 238 236 242 250

Valoarea p* <0,001 <0,001 0,010

Notă: În 4 dintre studiile pivot au fost utilizate Vesicare 10 mg și placebo. În 2 dintre cele 4 studii a fost utilizat de asemenea,

Vesicare 5 mg și unul dintre studii a inclus tolterodină 2 mg de două ori pe zi.

Nu au fost evaluați în fiecare studiu individual toți parametrii și grupurile de tratament. Prin urmare, este posibil ca

numerele de pacienți listate să se abată pe parametru și grup de tratament.

*Valoarea p pentru comparația pe perechi cu placebo

Copii și adolescenți:

Vezică urinară hiperactivă

Copii și adolescenți (cu vârsta de 5 ani și peste)

Tratamentul cu Vesicare suspensie orală a fost evaluat în două studii clinice. Într-un studiu clinic

dublu orb, randomizat, controlat placebo cu durata de 12 săptămâni (905-CL-076), au fost înrolați 189

pacienți copii cu vezică urinară hiperactivă (73 copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 11 ani și 22

adolescenți cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani care au fost tratați cu solifenacin). Acesta a fost

continuat cu un studiu deschis pe termen lung, care s-a desfășurat pe o perioadă de 40 săptămâni (905-

CL-077) pe un lot de 148 pacienți copii (119 copii și 29 adolescenți au fost tratați cu solifenacin). În

ambele studii, la majoritatea pacienților s-a observat creșterea dozelor în funcție de greutate la un

echivalent al dozei de 10 mg de la adulți.

În studiul 905-CL-076,Vesicare suspensie orală, nu a demonstrat o îmbunătățire semnificativă din

punct de vedere statistic a obiectivului final principal reprezentat de valoarea medie a volumului urinar

micțional comparativ cu placebo, la nivelul populației generale.

La copii (cu vârsta cuprinsă între 5 și 11 ani) s-a observat o diferență semnificativă din punct de vedere

statistic pentru obiectivul final principal. Nu s-a observat o îmbunătățire semnificativă din punct de

vedere statistic în ceea ce privește obiectivele finale secundare precum frecvența micțională, numărul

episoadelor de incontinență pe zi și numărul zilelor fără incontinență pe săptămână. Nu au fost

raportate evenimente adverse neașteptate sau în afara celor cunoscute la toate dozele testate.

În extensia deschisă a studiului, nu au fost raportate evenimente adverse neașteptate sau în afara celor

cunoscute. Profilul de siguranță al solifenacin la pacienții copii pe perioada expunerii pe termen lung a

fost comparabilă cu cea observată la pacienții adulți.

Hiperactivitate neurogenică a detrusorului

Copii și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 18 ani)

Tratamentul cu Vesicare suspensie orală a fost evaluat în două studii clinice, cu design deschis,

controlate în funcție de momentul inițial, cu titrarea secvențială a dozei și durata de 52 de săptămâni, la

pacienți copii și adolescenți cu simptome de hiperactivitate neurogenică a detrusorului (HND), cu

vârsta de la 6 luni până la mai puțin de 18 ani (studiile 905-CL-074 și 905-CL-047).

În studiul 905-CL-074, în total, 4 pacienți cu vârsta de la 6 luni până la mai puțin de 2 ani și 19

pacienți cu vârsta de la 2 până la mai puțin de 5 ani au fost tratați cu Vesicare suspensie orală, iar în

studiului 905-CL-047, în total, 76 de pacienți cu vârsta de la 5 până la mai puțin de 18 ani au fost

tratați cu Vesicare suspensie orală.

În ambele studii, obiectivul primar a fost modificarea față de momentul inițial a capacității

cistometrice maxime (CCM) după 24 de săptămâni de tratament cu Vesicare suspensie orală. Copiii

tratați cu Vesicare suspensie orală au prezentat o creștere semnificativă a CCM față de momentul

inițial după 24 de săptămâni de tratament. Amploarea modificărilor observate la copii (vârsta 5 până la

mai puțin de 12 ani) și adolescenți (vârsta 12 până la mai puțin de 18 ani) a fost comparabilă atât

pentru obiectivul primar, cât și pentru cele secundare.

În studiile clinice cu Vesicare suspensie orală la copii și adolescenți cu hiperactivitate neurogenică a

detrusorului, rezultatele pentru obiectivul primar sunt prezentate în tabelul de mai jos. Efectele

tratamentului s-au menținut pe o perioadă de 52 de săptămâni.

Modificarea la 24 de săptămâni față de momentul inițial cu Vesicare suspensie orală

Parametru Vârsta 6 luni până la Vârsta 5 ani până la

mai puțin de 5 ani mai puțin de 18 ani

Medie (DS, n) Medie (DS, n)

Obiectiv primar

Capacitate cistometrică maximă (ml)

Inițial 92,3 (38,2; 21) 223,7 (132,9; 55)

Săptămâna 24

129,4 (40,2; 21) 279,1 (126,8; 49)

Modificarea față de momentul inițial

37,0 (35,9; 21) 57,2 (107,7; 49)

P = < 0.001 P = < 0,001

IÎ 95%: 20,7; 53,4 IÎ 95%: 26,3; 88,1

De asemenea, măsurătorile urodinamice secundare au demonstrat îmbunătățirea la 24 de săptămâni

față de momentul inițial la ambele grupe de vârstă. La pacienții cu vârsta de 6 luni până la mai puțin de

5 ani, complianța vezicală a crescut (modificare medie: 5,1 ml/cmH O; DS: 6,82; IÎ 95%: 2,0; 8,2),

numărul de contracții hiperactive > 15 cmH O a scăzut (modificare medie: -7,0; DS: 8,6; IÎ 95%: –

11,0; -3,1) și volumul vezical până la prima contracție a detrusorului > 15 cmH O, exprimat ca % din

capacitatea vezicală anticipată, a crescut (valoare mediană inițială: 38,00%; valoare mediană în

săptămâna 24: 99,89%). La pacienții cu vârsta 5 ani până la mai puțin de 18 ani, complianța vezicală a

crescut (modificare medie: 9,1 ml/cmH O; DS: 28,6; IÎ 95%: 1,0; 17,2), numărul de contracții

hiperactive > 15 cmH O a scăzut (modificare medie: -2,3; DS: 5,1; IÎ 95%: -3,7; -0,8) și volumul

vezical până la prima contracție a detrusorului > 15 cmH O, exprimat ca % din capacitatea vezicală

anticipată, a crescut (valoare mediană inițială: 28,25%; valoare mediană în săptămâna 24: 58,28%).

Alte evaluări bazate pe datele notate în jurnalele pacienților au demonstrat îmbunătățirea parametrilor

la 24 săptămâni față de momentul inițial, la ambele grupe de vârstă. La pacienții cu vârsta 6 luni până

la mai puțin de 5 ani, valoarea medie a volumului cateterizat maxim pe zi a crescut (modificare medie:

40,3 ml; DS: 50,0; IÎ 95%: 16,2; 64,4), iar numărul mediu de intervale între cateterizările intermitente

curate cu episoade de incontinență pe 24 de ore a scăzut (modificare medie: -1,31; DS: 1,35; IÎ 95%: –

1,99; -0,64). La pacienții cu vârsta 5 ani până la mai puțin de 18 ani, valoarea medie a volumului

cateterizat maxim pe zi a crescut (modificare medie: 67,45 ml; DS: 88,07; IÎ 95%: 42,68; 92,22), iar

numărul mediu de episoade de incontinență pe 24 de ore a scăzut (modificare medie: -1,60; DS: 2,04;

IÎ 95%: -2,18; -1,03).

Tratamentul cu Vesicare suspensie orală la copii și adolescenți a fost bine tolerat cu toate nivelurile de

doză. Nu au fost identificate probleme de siguranță comparativ cu profilul de siguranță bine cunoscut

al tratamentului cu solifenacin la adulți.

Nu sunt date clinice disponibile privitoare la perioade de tratament mai lungi de un an a copiilor și

adolescenților cu hiperactivitate neurogenică a detrusorului.

Experiența clinică la pacienți copii cu vârsta mai mică de 2 ani, cu hiperactivitate neurogenică a

detrusorului este insuficientă. Nu au fost realizate studii clinice la pacienți copii cu vârsta sub 6 luni,

cu hiperactivitate neurogenică a detrusorului.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbție

După administrarea orală de solifenacin la adulți, concentrația plasmatică maximă de solifenacin

(C ) este atinsă după 4 până la12 ore. T este independent de doză. C și aria de sub curbă (ASC)

max max max

cresc direct proporțional cu dozele între 5 și 40 mg. Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ

90%.

Ingestia alimentelor nu influențează C și ASC ale solifenacinului.

max

Distribuție

Volumul aparent de distribuție a solifenacinului în urma administrării intravenoase este de aproximativ

600 l. Solifenacinul este în mare măsură (aproximativ 98%) legat de proteinele plasmatice, în principal

de α -glicoproteina acidă.

Metabolizare

Solifenacinul este metabolizat extensiv de ficat, în principal de citocromul P450 3A4 (CYP3A4).

Totuși, există și căi metabolice alternative, care pot contribui la metabolizarea solifenacinului.

Clerance-ul sistemic al solifenacinului este de aproximativ 9,5 l/h și timpul de înjumătățire plasmatică

prin eliminare al solifenacinului este de 45 – 68 ore. După administrarea orală, în plus față de

solifenacin au fost identificați în plasmă un metabolit activ (4R-hidroxi solifenacin) și trei metaboliți

inactivi (N-glucuronid, N-oxid și 4R-hidroxi-N-oxid solifenacin).

Eliminare

După administrarea unei doze unice a 10 mg solifenacin marcat cu 14C, aproximativ 70% din

radioactivitate a fost identificată în urina și 23% în fecale după 26 zile. În urină, aproximativ 11% din

radioactivitate este recuperată ca substanță activă nemodificată; aproximativ 18% ca metabolit N-oxid,

9% ca metabolit 4R-hidroxi-N-oxid și 8% ca metabolit 4R-hidroxi (metabolit activ).

Linearitate/non-linearitate

Farmacocinetica este lineară în intervalul dozelor terapeutice.

Categorii speciale de pacienți

Vârstnici

Nu se impune ajustarea dozei în funcție de vârstă. Studiile la vârstnici au arătat că expunerea la

solifenacin exprimată ca ASC, după administrarea de succinat de solifenacin (5 mg și 10 mg o dată pe

zi) a fost similară la persoane sănătoase în vârstă (vârsta 65 – 80 ani) și tinere (vârsta sub 55 ani). La

vârstnici, rata medie a absorbției exprimată ca t a fost ușor scăzută, iar timpul de înjumătățire

max

plasmatică a fost cu aproximativ 20% mai mare. Aceste mici diferențe au fost considerate

nesemnificative clinic.

Copii și adolescenți (cu vârsta de 2 până la 18 ani):

Farmacocinetica solifenacinului după ajustarea dozei în funcție de greutate la copiii și adolescenții cu

vezică urinară hiperactivă (vârsta 5 ani și peste) și hiperactivitate neurogenică a detrusorului (vârsta 2

până la 18 ani) a fost similară cu cea observată la adulți, după ajustarea dozei în funcție de greutatea

corporală, cu un t și t ușor mai scăzut; aceste diferențe nu au fost considerate semnificative din

max 1/2

punct de vedere statistic.

Sex

Farmacocinetica solifenacinului nu este influențată de sex.

Rasa

Farmacocinetica solifenacinului nu este influențată de rasă.

Insuficiență renală

ASC și C ale solifenacinului la pacienți cu insuficiență renală ușoară și moderată nu au fost

max

semnificativ diferite de cele de la voluntari sănătoși. La pacienții cu insuficiență renală severă

(clearance-ul creatininei ≤ 30 ml/min) expunerea la solifenacin a fost semnificativ mai mare decât în

grupul de control, cu creșterea C cu aproximativ 30%, ASC cu mai mult de 100% și t cu mai mult

max 1/2

de 60%. A fost observată o relație semnificativă statistic între clearance-ul creatininei și clearance-ul

solifenacinului.

Nu au fost studiate proprietăţile farmacocinetice la pacienții care urmează proceduri de hemodializă.

Insuficiență hepatică

La pacienții cu insuficiență hepatică moderată (Child-Pugh 7 – 9), C nu este modificată, ASC crește

max

cu 60% și t se dublează. Nu au fost studiate proprietăţile farmacocinetice ale solifenacinului la

1/2

pacienți cu insuficiență hepatică severă.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale

farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, fertilitatea, dezvoltarea

embriofetală, genotoxicitatea și potențialul carcinogenetic. În studiile la șoareci privind dezvoltarea

pre- și postnatală, tratamentul cu solifenacin administrat femelei în timpul alăptării a determinat o rată

de supraviețuire postpartum mai mică, cu scăderea în greutate a puilor și dezvoltarea fizică încetinită,

la nivele clinice relevante. Mortalitatea crescută asociată dozei, fără prezența anterioară a semnelor

clinice, a fost observată la puii de șoarece tratați din ziua 10 sau 21 după naștere cu doze care au

determinat un efect farmacologic și în ambele grupuri mortalitatea a fost mai mare decât la șoarecii

adulți. La puii de șoarece tratați din ziua 10, expunerea plasmatică a fost mai mare decât la șoarecii

adulți; începând cu ziua 21, expunerea sistemică a fost comparabilă cu șoarecii adulți. Implicațiile

clinice de creștere a mortalității la puii de șoarece nu sunt cunoscute. Solifenacinulul nu a prezentat

niciun potențial de iritare oftalmică atunci când a fost testat la iepuri.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Potasiu polacrilin

Parahidroxibenzoat de metil (E 218)

Parahidroxibenzoat de propil (E 216)

Propilenglicol (E1520)

Simeticonă emulsie 30%; compusă din simeticonă, tristearat de polietilenglicol sorbitan (E436),

metilceluloză (E461), stearat de polietilenglicol, gliceride, gumă de xantan (E415), acid benzoic (E

210), acid sorbic (E200), acid sulfuric (E513) și apă.

Carbomer

Xilitol (E967)

Acesulfam potasic (E950)

Aromă naturală de portocale; conține uleiuri esențiale de portocală, substanțe aromatizate naturale,

etanol, propilenglicol (E1520), butilhidroxianisol (E 320) și apă

Hidroxid de sodiu

Apă purificată

6.2 Incompatibilităţi

În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente sau

cu alimente.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

După prima deschidere a flaconului, suspensia orală poate fi păstrată timp de 28 de zile.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

A se păstra seringa pentru administrare orală într-un loc curat și uscat și a se proteja de lumină și

căldură.

Acest produs nu necesită condiții de temperatură speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Vesicare suspensie orală 150 ml în flacon de culoare brun închis de tereftalat de polietilenă (PET) cu

capac securizat pentru copii din polietilenă-polipropilenă de înaltă densitate, sistem etanș de închidere

și sigiliu de plastic, ambalat într-o cutie. Dispozitivele pentru dozare și administrare sunt ambalate în

cutie: seringă de 5 ml pentru administrare orală și adaptor pentru gâtul flaconului, care se montează

prin apăsare.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Pentru măsurarea dozei corecte, seringa pentru administrare orală furnizată împreună cu

Vesicare suspensie orală trebuie să fie utilizată împreună cu adaptorul.

Pregătirea pentru prima utilizare a flaconului de Vesicare suspensie orală

1. Spălați-vă cu grijă pe mâini.

2. Desfaceți cutia și scoateți flaconul, seringa și adaptorul.

3. Puneți flaconul pe o suprafață plană și scoateți capacul.

4. Apăsați ferm adaptorul pe gâtul flaconului.

5. Asigurați-vă că partea de sus a adaptorului este așezată pe vârful gâtului flaconului.

6. Adaptorul trebuie să rămână pe gâtul flaconului până la sfârșitul perioadei de valabilitate de 28 de

zile.

7. Puneți la loc capacul pe flacon.

Înainte de fiecare administrare orală

1. Spălați-vă cu grijă pe mâini.

2. Agitați flaconul de Vesicare suspensie orală de cel puțin 20 de ori.

3. Îndepărtați capacul flaconului și asigurați-vă că adaptorul se află pe gâtul flaconului. Introduceți

vârful seringii pentru administrare orală în deschiderea din centrul adaptorului pentru flacon până

când se fixează ferm pe poziție.

4. Întoarceți cu grijă flaconul și seringa în poziție inversă, asigurându-vă că adaptorul rămâne în

poziție.

5. Trageți încet pistonul seringii pentru a extrage cantitatea prescrisă de medic din flaconul menținut

în poziție inversă.

6. Aruncați surplusul, în cazul în care a fost extrasă accidental o cantitate prea mare de medicament.

7. Asigurați-vă că în seringă nu există bule de aer. Dacă apare o bulă de aer, apăsați pistonul în sus,

pentru a îndepărta posibila bulă.

8. Mențineți seringa în poziție și întoarceți flaconul în poziție verticală, asigurându-vă că pistonul

seringii nu se mișcă. Îndepărtați cu grijă seringa din adaptor. Adaptorul trebuie să se mențină în

poziție.

9. Confirmați că a fost măsurată doza corespunzătoare. Plasați seringa în gură și împingeți cu grijă

pistonul în jos, pentru a administra pacientului medicația.

10. După administrarea întregii doze, închideți capacul flaconului.

11. Spălați seringa cu apă caldă. Lăsați-o să se usuce.

Notă: Dacă pacientul are nevoie de o doză > 5 ml, clătiți vârful seringii cu apă caldă înainte de

reutilizare.

Curățarea seringii pentru administrare orală

După utilizare, curățați seringa pentru administrare orală folosind doar apă caldă.

Seringa pentru administrare orală poate fi utilizată pe durata perioadei de valabilitate de 28 de zile

după prima deschidere (vezi pct. 6.3).

Eliminarea

Flaconul, seringa, adaptorul și orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminate în

conformitate cu reglementările locale. Aruncați orice rest de medicament după 28 de zile de la

deschiderea flaconului. Medicamentele nu trebuie eliminate pe calea apei sau a reziduurilor menajere.

Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Astellas Pharma Europe B.V.

Sylviusweg 62

2333 BE Leiden

Țările de Jos

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

13437/2020/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Noiembrie 2015

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Septembrie 2020

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2023