Prospect Uromitexan 400 mg/4ml soluție injectabilă
Producator: BAXTER HEALTHCARE S.R.L.
Clasa ATC: alte produse terapeutice, antitoxice în tratamentul citostatic V03AF01
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7623/2015/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Uromitexan 400 mg/4ml soluție injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml soluţie injectabilă conţin mesna 100 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: 4 ml soluţie injectabilă conţin sodiu aproximativ 59 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluție injectabilă
Soluție limpede, incoloră
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Mesna este indicată în tratamentul profilactic pentru reducerea incidenţei cistitei hemoragice determinate de
oxazafosforine (ifosfamidă, ciclofosfamidă, trofosfamidă). Intotdeauna, mesna trebuie administrată
concomitent cu ifosfamidă. La toţi pacienţii cu risc mare, în cazul în care se administrează ciclofosfamidă
sau trofosfamidă, mesna trebuie administrată în cazul dozelor care depăşesc 10 mg oxazafosforine/kg.
Principalii factori de risc sunt: radioterapia pelvină în antecedente, cistită după tratament anterior cu
ifosfamidă, tratament cu ciclofosfamidă sau trofosfamidă sau antecedente de afecţiuni urinare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Mesna trebuie administrată într-o doză suficientă pentru ca pacienţii să fie protejaţi în mod adecvat de
efectele urotoxice ale oxazafosforinelor.
Debitul urinar trebuie menţinut la 100 ml/oră (necesar în orice tratament cu oxazafosforine) şi sumarul de
urină trebuie monitorizat pe toată durata tratamentului pentru apariţia hematuriei sau proteinuriei.
Durata tratamentului cu mesna trebuie să fie egală cu cea a tratamentului cu oxazafosforine plus timpul
necesar pentru scăderea concentraţiei urinare a metaboliţilor oxazafosforinelor la valori non-toxice. Aceasta
se produce, de obicei, la 8 – 12 ore după terminarea tratamentului cu oxazafosforine, dar durata poate fi
variabilă în funcţie de schema terapeutică.
Copii şi adolescenţi
La copii, nu s-a stabilit cu exactitate siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu mesna. La copii, poate să fie
necesară scurtarea intervalului dintre doze şi/sau creşterea numărului dozelor. Această schemă terapeutică
protejează copiii care, în general, au un număr mare de micţiuni.
Vârstnici
Studiile clinice efectuate cu mesna nu au inclus un număr suficient de subiecţi cu vârste de peste 65 ani
pentru a determina dacă răspunsul acestora la tratament este diferit de cel obţinut la pacienţii tineri. În
general, stabilirea dozei la pacienţii vârstnici trebuie făcută cu prudenţă, având în vedere frecvenţa crescută a
scăderii funcţiei hepatice, renale sau cardiace şi prezenţa afecţiunilor asociate sau a altor tratamente
medicamentoase concomitente. Cu toate acestea, raportul dintre dozele de mesna şi oxazafosforine trebuie să
rămână nemodificat.
Pacienţii cu risc crescut
Sunt pacienţii cu leziuni uroteliale datorate unui tratament anterior cu oxazafosforine sau radioterapiei
pelvine sau care nu sunt protejaţi în mod adecvat cu doze uzuale de Uromitexan, de exemplu pacienţii cu
antecedente de afecţiuni ale tractului urinar: trebuie administrată 40% din doza de oxazafosforine, la
intervale mai scurte de 4 ore şi/sau trebuie crescut numărul dozelor.
La adulţi, dacă nu se recomandă altfel, administrarea intravenoasă a mesna se face la doze de 20% din doza
de oxazafosforină în momentul zero (momentul administrării oxazafosforinelor) şi apoi la 4 şi 8 ore.
Exemplu de administrare a mesna concomitent cu administrarea intravenoasă a oxazafosforinelor:
Moment (ora) 0 (ora 8) 4 (ora 12) 8 (ora 16)
Doza oxazafosforine 2,4 g/m2 suprafaţă – –
corporală
Doza mesna 480 mg mesna/m2 480 mg mesna/m2 480 mg mesna/m2
suprafaţă corporală suprafaţă corporală suprafaţă corporală
La copii, experienţa clinică a arătat că, în anumite cazuri, administrarea mesna la intervale mai scurte de timp
este benefică (de exemplu la 3 ore, doza totală de mesna = 60% din doza de oxazafosforine).
În cazul tratamentului citostatic cu doze mari de oxazafosforine (de exemplu, înainte de transplantul de
măduvă osoasă), doza totală de mesna poate fi crescută la 120 – 160% din doza de oxazafosforine. După
administrarea a 20% din doza de mesna la momentul zero (corelat cu doza de oxazafosforine), se recomandă
ca restul dozei calculate să fie administrat în perfuzie intravenoasă continuă cu durata de 24 ore. Ca
alternativă, este posibilă administrarea intravenoasă in bolus, intermitentă: la adulţi, 40% din doză în trei
prize (la 0, 4 şi 8 ore) sau 40% din doză în patru prize (la 0, 3, 6 şi 9 ore). La copii, datorită micţiunilor mai
frecvente, administrarea intravenoasă in bolus trebuie întotdeauna efectuată la intervale mai scurte (de
exemplu, 20% la 0, 1, 3, 6, 9, 12 ore). Este posibilă administrarea în perfuzii cu durată scurtă (15 minute) în
locul administrării intravenoase in bolus.
In cazul administrării ifosfamidei în perfuzie continuă, s-a demonstrat că este benefică administrarea mesna
în momentul zero, după administrarea intravenoasă in bolus iniţială de 20% (începutul perfuziei, momentul
0), continuată cu administrare în perfuzie până la o doză de 100% din doza de ifosfamidă, cu continuarea
tratamentului uroprotector pentru încă 6 sau 12 ore după terminarea perfuziei cu ifosfamidă.
Exemplu de administrare a mesna concomitent cu administrarea de ifosfamidă în perfuzie cu durata de 24
ore:
Moment (ora) 0 24 30 36
Doza ifosfamidă 5 g ifosfamidă/m2 suprafaţă corporală
(≈125 mg ifosfamidă/kg)
Doza mesna
administrată intravenos 1 g mesna/m2 suprafaţă corporală
in bolus (≈ 25 mg mesna/kg)
Doza mesna până la 5 g mesna/m2 suprafaţă corporală până la 2,5 g mesna/m2
administrată perfuzabil (≈ 125 mg mesna/kg) suprafaţă corporală
concomitent cu administrarea perfuzabilă (≈62,5 mg mesna/kg)
de ifosfamidă
Tratamentul intermitent cu oxazafosforine
Se administrează oral echivalentul a 40% din doza de oxazafosforine, doza fiind rotunjită la valoarea cea mai
apropiată exprimată în comprimate întregi. Mesna trebuie administrată cu 2 ore înainte şi la 2 şi 6 ore după
administrarea de oxazafosforine.
In cazul în care mesna se administrează mai întâi intravenos, doza administrată oral la 2 ore se înlocuieşte cu
echivalentul a 20% din doza de oxazafosforine administrată intravenos la momentul iniţial.
Administrarea de ifosfamidă în perfuzie cu durata de 24 ore
Mesna trebuie administrată oral după terminarea administrării concomitente în perfuzie de ifosfamidă şi
mesna, apoi după 2 şi 6 ore. Toate dozele sunt de 40% din doza de ifosfamidă, rotunjite la valoarea cea mai
apropiată în comprimate întregi.
Administrarea de ifosfamidă în perfuzie continuă cu durată lungă
Mesna trebuie administrată oral după terminarea administrării concomitente în perfuzie de ifosfamidă şi
mesna, apoi după 2 şi 6 ore. Toate dozele mesna administrate oral sunt de 40% din doza finală de ifosfamidă
după 24 ore, rotunjite la valoarea cea mai apropiată în comprimate întregi.
Mod de administrare
Administrare intravenoasă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la mesna sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Pentru administrarea în sarcină şi alăptare, vezi pct. 4.6 Sarcina şi alăptarea.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionări
La pacienţii cu boli autoimune la care s-a administrat tratament cu ciclofosfamidă şi mesna a existat o
incidenţă mai mare a reacţiilor de hipersensibilitate: reacţii cutaneo-mucoase de întindere şi gravitate variate
(erupţii cutanate, prurit, înroşirea pielii, eritem, leziuni buloase, sindrom Lyell, sindrom Stevens-Johnson),
tumefacţie tisulară localizată (edem urticarian), conjunctivită, cazuri rare de hipotensiune arterială asociate
cu reacţii circulatorii şi alura ventriculară peste 100 bătăi/minut (tahicardie), precum şi creşterea frecvenţei
respiratorii (tahipnee) datorată reacţiilor de hipersensibilitate acută gravă (reacţii anafilactoide),
hipertensiune arterială, supradenivelarea segmentului ST, mialgii şi, de asemenea, creşterea tranzitorie a
valorilor unor teste funcţionale hepatice (de exemplu, creşterea concentraţiei plasmatice a transaminazelor).
De aceea, la pacienţii cu boli autoimune protecţia tractului urinar cu mesna trebuie efectuată numai după o
analiză atentă a raportului risc-beneficiu şi sub monitorizare medicală.
După tratamentul cu Uromitexan, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (hiperergice). Acestea au
inclus:
Reacţii cutanate caracterizate prin simptome ca: urticarie locală sau generalizată, sau alte forme de exantem,
prurit, senzaţie de arsură, angioedem şi/sau înroşirea tranzitorie e pielii.
În plus, au fost raportate cazuri de reacţii cutanate şi mucoase severe, buloase sau ulcerative. Unele reacţii au
fost atribuite sindromului Stevens-Johnson, necrolizei epidermice toxice sau eritemului exudativ polimorf.
Alte reacţii par a fi caracteristice unei erupţii medicamentoase fixe. A fost raportată, de asemenea,
fotodistribuţia erupţiei cutanate.
În unele cazuri, reacţiile cutanate au fost însoţite de una sau mai multe simptome, precum:
• febră
• simptome cardiovasculare (hipotensiune arterială, uneori raportată ca fiind refractară la lichide,
tahicardie, semne de EKG sugestive pentru perimiocardită; vezi pct. 4.8)
• semne care sugerează insuficienţa renală acută
• simptome pulmonare (hipoxie, deprimare respiratorie, bronhospasm, tahipnee, tuse, spută cu sânge, vezi
pct. 4.8)
• semne de laborator de coagulopatie intravasculara diseminata (CID)
• anomalii hematologice (leucopenie, eozinofilie, limfopenie, trombocitopenie, pancitopenie, vezi pct.
4.8)
• creşterea valorilor enzimelor hepatice
• greaţă, vărsături
• dureri la nivelul extremităţilor, artralgie, mialgie, stare generală de rău
• stomatită
• conjunctivită
Unele reacţii au fost considerate ca fiind anafilactice.
De asemenea, a fost raportată febră însoţită de hipotensiune arterială, însă fără manifestări cutanate.
În cadrul schemelor de tratament al bolilor autoimune sistemice severe şi al neoplasmelor, au fost raportate
atât reacţii severe, cât şi minore, la utilizarea mesna. În majoritatea cazurilor, reacţiile au apărut după primul
tratament sau la mai multe săptămâni de expunere la mesna. În alte cazuri, reacţia iniţială a fost observată
după mai multe luni de expunere.
În multe cazuri, simptomele au apărut în prima zi a expunerii, cu o tendinţă de intervale mai scurte după
expuneri repetate.
La unii pacienţi, incidenţa şi/sau severitatea reacţiilor au părut să varieze odată cu doza administrată.
La expuneri repetate a fost observată recurenţa reacţiilor şi uneori creşterea severităţii. Cu toate acestea, în
unele cazuri simptomele nu s-au repetat la re-expunere.
Unii pacienţi cu antecedente de astfel de reacţii au prezentat rezultate pozitive ale testelor cutanate pentru
reacţii de tip întârziat. Cu toate acestea, o reacţie întârziată negativă nu exclude hipersensibilitatea la mesna.
Testele cutanate pentru reacţii de tip imediat au fost pozitive la unii pacienți, independent de expunerea
anterioară la mesna sau antecedente de reacții de hipersensibilitate, şi pot fi legate de concentraţia de mesna
utilizată în testări.
Medicii care prescriu mesna trebuie
- să fie conştienţi de asemenea potenţiale reacţii şi de faptul că reacţiile se pot agrava la expuneri
reperate, în unele cazuri putând fi fatale
- să fie conştienţi că reacţiile de hipersensibilitate la mesna sunt similare tabloului clinic al sepsisului, iar
la pacienţii cu boli autoimune pot fi confundate cu exacerbarea bolii pre-existente
Compuşi tiolici:
Mesna este un compus tiolic, mai precis un compus organic care conţine o grupare sulfhidril (SH). Toţi
compuşii tiolici determină reacţii adverse cu profil asemănător, având inclusiv potenţialul de a produce
reacţii cutanate severe. Exemple de medicamente care sunt compuşi tiolici includ amifostină, penicilamină şi
captopril.
Nu este clar dacă pacienţii care manifestă o reacţie adversă la un astfel de medicament prezintă un risc
crescut pentru reacţii la alt compus tiolic. Cu toate acestea, această posibilitate trebuie luată în considerare
atunci când se decide utilizarea ulterioară a altui compus tiolic.
Precauţii
Uromitexan a fost conceput ca un medicament pentru scăderea riscului de cistită hemoragică determinată de
oxazafosforine. Medicamentul nu previne sau ameliorează nici una din celelalte reacţii adverse sau fenomene
toxice asociate cu tratamentul cu oxazafosforine.
Mesna nu previne apariţia cistitei hemoragice la toţi pacienţii. De aceea, înaintea tratamentului cu
oxazafosforine trebuie efectuat zilnic un sumar de urină pentru a depista prezenţa hematuriei (evidenţierea
prezenţei eritrocitelor la examenul microscopic). Dacă în timpul tratamentului cu mesna şi oxazafosforine
administrat conform schemei terapeutice recomandate, apare hematuria, trebuie avută în vedere scăderea
dozei sau întreruperea tratamentului cu oxazafosforine, în funcţie de gravitatea hematuriei.
Se recomandă menţinerea unui aport suficient de lichide.
Interferenţe cu testele de laborator
Tratamentul cu mesna poate determina rezultate fals-pozitive ale testului urinar cu nitroprusiat de sodiu
pentru determinarea corpilor cetonici (inclusiv testul dipstick).Adaugarea de acid acetic glacial poate folosi
pentru a face diferenta intre un rezultat fals-pozitiv (culoare rosu-visiniu care dispare) si un rezultat cu
adevarat –pozitiv ( rosu-violet, care se intensifica).
Terapia cu mesna poate cauza reacţii fals-pozitive cu reactivul Tillman în cadrul testelor de screening al
acidului ascorbic urinar.
Studiile de famacocinetică la voluntari sănătoşi indică valori ale creatin fosfokinazei (CPK) mai mici în
probele prelevate la 24 de ore după administrarea mesna, comparativ cu probele prelevate înaintea
administrării. Deşi datele disponibile sunt insuficiente pentru explicarea acestui fenomen, trebuie luată în
considerare o interferenţă semnificativă cu tioli (de exemplu N-acetilcisteină) în testele enzimatice de
determinare a CPK.
Soluţia injectabilă de mesna conţine aproximativ 59 mg sodiu per 400 mg.
Acest medicament conţine sodiu, <1 mmol (23 mg) pe doză, adicǎ practic „nu conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele sistemice ale oxazafosforinelor nu sunt afectate de mesna. Studiile clinice au demonstrat că
supradozajul cu mesna nu a redus toxicitatea acută şi subacută, activitatea asupra leucocitelor şi eficacitatea
imunosupresoare a oxazafosforinelor. De asemenea, studiile efectuate la animale cu ifosfamidă şi
ciclofosfamidă pentru o varietate de tumori au demonstrat că mesna nu interferă cu activitatea antineoplazică
a acestora.
Tratamentul cu mesna poate determina apariţia de reacţii fals pozitive la testul cu dipstick pentru corpii
cetonici (de exemplu, testul Rothera, testul cu reactivi N-Multistix) şi reacţii fals pozitive sau fals negative la
testele rapide pentru depistarea hematuriei. Reacţia de culoare pentru corpii cetonici este roşie-violacee mai
degrabă decît violet, este mai puţin stabilă şi dispare imediat la adăugarea de acid acetic glacial. Pentru
depistarea precisă a hematuriei se recomandă examenul microscopic al urinei.
De asemenea, mesna nu influenţează eficacitatea antineoplazică a altor citostatice (de exemplu,
doxorubicină, BCNU, metotrexat, vincristină), nici efectul terapeutic al altor medicamente, cum sunt
glicozizii digitalici.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Deoarece mesna se utilizează ca antitoxic în cadrul tratamentului citostatic cu oxazafosforine, administrarea
sa în timpul sarcinii şi al alăptării se ghidează după criteriile aplicate în cazul acestui tip de tratament
citostatic.
Sarcina
La gravide, nu există studii controlate adecvate. Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte
embriotoxice sau teratogene ale mesna. In timpul sarcinii, având în vedere că studiile cu privire la toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere la animale nu au întotdeauna valoare predictivă pentru răspunsul la om, acest
medicament nu trebuie utilizat decât dacă este absolut necesar.
Alăptarea
Nu se ştie dacă mesna sau dimesna se excretă în laptele matern. Deoarece multe medicamente se excretă în
lapte şi datorită potenţialului de apariţie la sugari a reacţiilor adverse determinate de mesna, trebuie luată o
decizie cu privire la întreruperea alăptării sau a administrării medicamentului, în funcţie de importanţa
acestuia pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii cărora li se administrează mesna pot manifesta reacţii adverse (inclusiv sincopă, incapacitate de
concentrare, letargie/somnolenţă, ameţeli şi vedere înceţoșată) care pot influenţa capacitatea de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje. Decizia de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje trebuie luată după caz.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (> 10%) asociate utilizării mesna sunt: cefalee, reacţii la locul de
administrare, dureri/colici abdominale, incapacitate de concentare, letargie/ameţeli, pirexie, erupţie cutanată
tranzitorie, diaree, greaţă, înroşirea pielii şi boală pseudo-gripală.
Cele mai severe reacţii adverse asociate utilizării mesna sunt: necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-
Johnson, anafilaxie şi erupţii cutanate medicamentoase, cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS).
Deoarece mesna este utilizat în asociere cu oxazafosforine sau cu polichimioterapii care includ
oxazafosforine, este dificilă discriminarea reacţiilor adverse determinate de mesna faţă de cele
determinate de medicamentele citotoxice administrare concomitent.
Frecvenţa reacţiilor adverse se bazează pe următoarea clasificare: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100
- <1>
frecvenţă necunoscută (reacţii adverse raportate în cadrul experienţei de după punerea pe piaţă).
Aparate, sisteme şi Reacţie adversă Frecvenţă
organe
Tulburări hematologice Limfadenopatie Frecvente
şi limfatice Pancitopenie Cu frecvenţă necunoscută
Leucopenie Cu frecvenţă necunoscută
Limfopenie Cu frecvenţă necunoscută
Trombocitopenie Cu frecvenţă necunoscută
Eozinofilie Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări ale Anafilaxie Cu frecvenţă necunoscută
sistemului imunitar Hipersensibilitate Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări metabolice şi Apetit alimentar scăzut Frecvente
de nutriţie Senzaţie de deshidratare Frecvente
Tulburări psihice Insomnie Frecvente
Coşmaruri Frecvente
Tulburări ale Cefalee Foarte frecvente
sistemului nervos Incapacitate de concentrare Foarte frecvente
Letargie/somnolenţă Foarte frecvente
Ameţeli Frecvente
Parestezie Frecvente
Hiperestezie Frecvente
Sincopă Frecvente
Hipoestezie Frecvente
Tulburări de atenţie Frecvente
Convulsii Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări oculare Conjunctivită Frecvente
Fotofobie Frecvente
Vedere în ceaţă Frecvente
Edem periorbital Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări cardiace Palpitaţii Frecvente
Electrocardiogramă anormală Cu frecvenţă necunoscută
Tahicardie Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări vasculare Înroşirea pielii Foarte frecvente
Hipotensiune arterială Cu frecvenţă necunoscută
Hipertensiune arterială Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări respiratorii, Congestie nazală Frecvente
toracice şi mediastinale Tuse Frecvente
Durere pleurală Frecvente
Xerostomie Frecvente
Bronhospasm Frecvente
Dispnee Frecvente
Discomfort laringian Frecvente
Epistaxis Frecvente
Deprimare respiratorie Cu frecvenţă necunoscută
Hipoxie Cu frecvenţă necunoscută
Saturaţie cu oxigen scăzută Cu frecvenţă necunoscută
Tahipnee Cu frecvenţă necunoscută
Hemoptizie Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări Durere/colică abdominală Foarte frecvente
gastrointestinale Greaţă Foarte frecvente
Diaree Foarte frecvente
Iritaţie a mucoaselor1 Frecvente
Flatulenţă Frecvente
Vărsături Frecvente
Durere însoţită de senzaţie de arsură Frecvente
(substernală/epigastrică)
Constipaţie Frecvente
Sângerări gingivale Frecvente
Stomatită Cu frecvenţă necunoscută
Gust neplăcut Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări Creşterea valorilor transaminazelor Cu frecvenţă necunoscută
hepatobiliare Hepatită Cu frecvenţă necunoscută
Creşterea valorilor gama-glutamil transferazei
Creşterea valorilor fosfatazei alcaline Cu frecvenţă necunoscută
Afecţiuni cutanate şi Erupţii cutanate tranzitorii2 Foarte frecvente
ale ţesutului Prurit Frecvente
subcutanat Hiperhidroză Frecvente
Necroliză epidermică toxică Cu frecvenţă necunoscută
Sindrom Stevens-Johnson Cu frecvenţă necunoscută
Eritem polimorf Cu frecvenţă necunoscută
Erupţie cutanată medicamentoasă* Cu frecvenţă necunoscută
Ulceraţii şi sau vezicule/băşici** Cu frecvenţă necunoscută
Angioedem Cu frecvenţă necunoscută
Erupţie medicamentoasă fixă Cu frecvenţă necunoscută
Erupţie fotodistribuită Cu frecvenţă necunoscută
Urticarie Cu frecvenţă necunoscută
Senzaţie de arsură Cu frecvenţă necunoscută
Eritem Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări musculo- Artralgie Frecvente
scheletice şi ale Dorsalgie Frecvente
ţesutului conjunctiv Mialgie Frecvente
Dureri la nivelul extremităţilor Frecvente
Dureri mandibulare Frecvente
Tulburări renale şi ale Disurie Frecvente
căilor urinare Insuficienţă renală acută Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări generale şi la Reacţii la nivelul locului de administrare Foarte frecvente
nivelul locului de -prurit la nivelul locului de administrare Foarte frecvente
administrare -erupţie la nivelul locului de administrare Foarte frecvente
-durere la nivelul locului de administrare Frecvente
-eritem la nivelul locului de administrare Frecvente
-urticarie la nivelul locului de administrare Frecvente
-tumefiere la nivelul locului de administrare Frecvente
Pirexie Foarte frecvente
Boală pseudo-gripală Foarte frecvente
Tremurături Frecvente
Oboseală Frecvente
Stare generală de rău Frecvente
Edem facial Cu frecvenţă necunoscută
Edem periferic Cu frecvenţă necunoscută
Astenie Cu frecvenţă necunoscută
Reacţii la locul de administrare*** Cu frecvenţă necunoscută
Rezultate ale analizelor de laborator indicând Cu frecvenţă necunoscută
coagulare intravasculară diseminată
Prelungirea timpului de protrombină Cu frecvenţă necunoscută
Prelungirea timpului de protrombină parţială Cu frecvenţă necunoscută
activat
1Orală, rectală
2Inclusiv erupții cutanate fără prurit, însoțite de prurit, însoțite de eritem/eritematoase, eczematoase, papulare
și/sau maculare.
*cu eozinofilie și simptome sistemice
**muco-cutanate, mucoase, orale, vulvovaginale, anorectale
***tromboflebită, iritaţie
Timpul până la debutul simptomelor
În aceste studii, unii subiecţi au manifestat simptome la prima expunere la mesna, iar alţii la a doua sau a
treia expunere. În general, spectrul complet de simptome manifestate de un pacient au apărut într-un interval
de câteva ore.
Experienţa privind expuneri repetate
Unii pacienţi nu au mai manifestat reacţii ulterioare primului eveniment, în timp ce alţi pacienţi au prezentat
exacerbări ale reacţiilor adverse la administrări repetate.
Reacţii la nivelul locului de administrare
La unii pacienţi care au prezentat reacţii cutanate la locul de administrare, expunerea ulterioară la mesna a
determinat reacţii cutanate în alte zone ale corpului.
Reacţii cutanate/ale mucoaselor
La administrarea intravenoasă şi orală a mesna au fost raportate reacţii cutanate şi la nivelul mucoaselor.
Aceste reacţii au inclus erupţii, prurit, înroşirea pielii, iritaţii ale mucoaselor, durere pleurală şi conjunctivită.
Aproximativ un sfert din pacienţii care au manifestat reacţii adverse, au prezentat reacţii cutanate sau ale
mucoaselor, asociate cu alte reacţii adverse precum dispnee, febră, cefalee, simptome gastrointestinale,
somnolenţă, stare generală de rău, mialgie şi simptome pseudo-gripale.
Reacţii gastrointestinale
Reacţiile gastrointestinale raportate după administrarea intravenoasă şi orală a mesna la voluntarii sănătoşi au
inclus greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale/colici, durere/senzaţie de arsură epigastrică, constipaţie şi
flatulenţă.
Efecte in-vivo asupra numărului de limfocite
În cadrul studiilor farmacocinetice efectuate la voluntarii sănătoşi, administrarea unei doze unice de mesna a
fost asociată frecvent cu o scădere rapidă (în decurs de 24 de ore), şi în unele cazuri marcantă, a numărului
de limfocite, în general reversibilă în decurs de o săptămână de la administrare. Datele obţinute din studiile
cu administrări repetate sunt insuficiente pentru a caracteriza dinamica numărului de leucocite în aceste
condiţii.
Efecte in-vivo asupra fosforemiei
În cadrul studiilor farmacocinetice efectuate la voluntarii sănătoşi, administrarea mesna într-o singură zi sau
în mai multe zile, a fost asociată cu creşteri tranzitorii moderate ale fosforemiei.
Acest fenomen trebuie luat în considerare la interpretarea analizelor de laborator.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Raportările de supradozaj şi observațiile din studiile de tolerabilitate la voluntarii sănătoşi au demonstrat că
dozele unice de 4-7 g administrate adulţilor pot determina simptome ca greaţă, vărsături, durere
abdominală/colică, diaree, cefalee, oboseală, dureri articulare şi la nivelul membrelor, erupţie cutanantă
tranzitorie, înroşirea pielii, hipotensiune, bradicardie, tahicardie, parestezie, febră şi brohospasm.
La pacienţii trataţi cu oxazafosforine şi care utilizează mesna ≥ 80 mg/kg/zi, a fost observată o incidenţă
crescută a greţurilor, vărsăturilor şi diareei, comparativ cu pacienţii care utilizează doze mai mici de mesna
sau doar terapie cu lichide.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte produse terapeutice, antitoxice în tratamentul citostatic V03AF01
Mesna este un antotoxic care oferă o protecţie adecvată faţă de reacţiile adverse urotoxice determinate de
oxazafosforine. Substanţa activă, mesna, este un derivat sulflhidric sintetic denumit 2-mercaptoetansulfonat
de sodiu, cu formula moleculară C H NaO S şi o greutate moleculară de 164,18. Formula structurală este
2 5 3 2
următoarea: HS-CH -CH SO -Na+
2 2 3
Investigaţiile farmacologice şi toxicologice extinse au arătat că mesna nu are proprietăţi farmacodinamice
intrinseci şi că toxicitatea sa este mică. Caracterul inert din punct de vedere farmacologic şi toxicologic al
mesna în cazul administrării sistemice şi efectul detoxifiant excelent asupra tractului urinar şi vezicii urinare
se datorează naturii farmacocineticii sale.
Analog al sistemului fiziologic cisteină-cistină, mesna este rapid oxidată la metabolitul său principal,
disulfura de mesna (dimesna). Disulfura de mesna rămâne în compartimentul intravascular şi este rapid
eliminată pe cale renală.
La nivel renal, disulfura de mesna este redusă la compusul tiol liber, mesna, care reacţionează chimic cu
metaboliţii urotoxici ai oxazafosforinelor (acroleină şi 4-hidroxi-ifosfamidă şi respectiv 4-hidroxi-
ciclofosfamidă) determinând detoxifierea acestora. Prima etapă a procesului de detoxifiere este legarea
mesna de metabolitul 4-hidroxi, cu formarea unui metabolit 4-sulfoetilic, fără acţiune urotoxică. De
asemenea, mesna se leagă de legăturile duble ale acroleinei şi de alţi metaboliţi urotoxici.
In cadrul unui studiu al unor modele tumorale cu xenogrefe umane multiple sau tumori ale rozătoarelor de
amploare limitată, mesna administrată intravenos sau intraperitoneal concomitent cu ifosfamida (cu un raport
al dozelor de până la 20, în doze unice sau multiple) nu a demonstrat nici o interferenţă cu eficacitatea
antitumorală.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Mesna este metabolizată rapid prin autooxidare la singurul său metabolit, disulfură de mesna (dimesna).
Dimesna rămâne în compartimentul intravascular şi este rapid transportată la rinichi. În epiteliul tubulilor
renali, dimesna este redusă la compusul tiol liber, capabil de a reacţiona chimic în urină cu metaboliţii toxici
ai oxazafosforinelor.
După administrarea orală, absorbţia are loc la nivelul intestinului subţire. După administrare, concentraţia
maximă a tiolilor liberi în urină se atinge la 2 – 4 ore. Aproximativ 25 ± 10% din doza de mesna administrată
se elimină sub formă nemodificată în urină în primele 4 ore. După administrarea de doze de 2 – 4 g
mesna/m2,timpul de înjumătăţire terminal prin eliminare al ifosfamidei este de aproximativ 4 – 8 ore. De
aceea, pentru a menţine un nivel adecvat al mesna în vezica urinară pe parcursul eliminării metaboliţilor
urotoxici ai oxazafosforinelor, este necesară administrarea de doze repetate de mesna.
Schema terapeutică cu administrare intravenoasă-intravenoasă-intravenoasă
După administrarea intravenoasă a unei doze de 800 mg mesna, timpii de înjumătăţire plasmatică ai mesna şi
dimesna sunt de 0,36 ore şi, respectiv, 1,17 ore. Aproximativ 32 % şi 33% din doza administrată se elimină
în urină la 24 ore sub formă de mesna şi respectiv dimesna. Majoritatea dozei se elimină într-un interval de 4
ore. Clearance-ul plasmatic al mesna este de 1,23 l/oră/kg.
Schema terapeutică cu administrare intravenoasă-orală- orală
După administrarea intravenoasă şi orală, timpul de înjumătăţire plasmatică al mesna a variat între 1,2 – 8,3
ore. După administrarea orală, biodisponibilitatea urinară a mesna a fost între 45-79% din doza administrată
intravenos. După administrarea orală, alimentele nu influenţează biodisponibilitatea urinară a mesna. După
administrarea combinată, intravenoasă şi orală, aproximativ 18 – 26% din doza de mesna se elimină sub
formă nemodificată în urină. Comparativ cu administrarea intravenoasă a mesna, schema terapeutică cu
administrare intravenoasă şi orală creşte expunerea sistemică (150%) şi determină o excreţie mai susţinută a
mesna în urină pe o perioadă de 24 ore. Aproximativ 5% din doza de mesna se elimină în interval de 12 – 24
ore, comparativ cu pacienţii la care s-a administrat tratament intravenos, la care excreţia este neglijabilă.
Fracţiunea excretată în urină este independentă de doză. Mesna se leagă de proteinele plasmatice într-o
proporţie moderată (69 – 75%).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Mesna este un derivat tiolic, în mare măsură inert şi netoxic din punct de vedere farmacologic şi fiziologic,
excretat foarte rapid pe cale renală şi care nu se distribuie în ţesuturi. Având în vedere că activitatea sa
antitoxică este limitată la tractul urinar, mesna nu are nici o influenţă asupra reacţiilor adverse sistemice şi
activităţii antitumorale a oxazafosforinelor. Studiile efectuate la animale nu au furnizat dovezi care să
sugereze că mesna ar avea proprietăţi mutagene, carcinogene, embriotoxice sau teratogene.
La şobolan şi iepure au fost efectuate studii de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, administrând oral
doze de 1000 mg mesna/kg la iepure şi 2000 mg mesna/kg la şobolan (aproximativ de 10 ori doza zilnică
totală recomandată la om în schema terapeutică cu administrare intravenoasă-orală-orală, ţinând cont de
suprafaţa corporală) care nu au evidenţiat efecte toxice ale mesna la făt.
La şoarece şi şobolan, administrarea orală de doze de 6,1 şi 4,3 g mesna/kg a fost letală. Aceste doze
reprezintă de 15 şi respectiv 22 ori doza maximă recomandată la om ţinând seama de suprafaţa corporală.
Moartea a fost precedată de diaree, tremor, convulsii, dispnee şi cianoză.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Edetat disodic
Hidroxid de sodiu (soluţie 10 N)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Mesna este incompatibilă in vitro cu cisplatină, carboplatină şi analogi de azot iperită.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 suporturi termoformate din plastic a câte 5 fiole de sticlă incolore a câte 4 ml soluţie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BAXTER HEALTHCARE S.R.L.
Calea 13 Septembrie nr. 90, Camera 6.15-6.16
Etaj 6, sector 5, București, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7623/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai, 2024