Prospect Unasyn 375 mg comprimate filmate
Producator: PFIZER EUROPE MA EEIG
Clasa ATC: combinaţie de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamaze, codul ATC:
AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 8273/2015/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Unasyn 375 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine sultamicilină 375 mg, sub formă de tosilat de sultamicilină.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză anhidră 34 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate filmate care au formă de capsulă de culoare albă până la aproape albă, având marcat logo-ul
,,UN-3’’ pe una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Sultamicilina este indicată pentru infecţiile determinate de microorganisme sensibile la acest antibiotic.
Indicaţiile uzuale sunt:
- infecţii ale tractului respirator superior, incluzând sinuzită, otită medie şi amigdalită;
- infecţii ale tractului respirator inferior, incluzând pneumonie bacteriană şi bronşită;
- infecţii ale tractului urinar şi pielonefrită;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi şi infecţii gonococice.
Sultamicilina poate fi indicată şi pacienţilor care necesită tratament în asociere sulbactam-ampicilină în
continuarea tratamentului iniţial intramuscular sau intravenos cu această asociere.
4.2. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de sultamicilină recomandată la adulţi (inclusiv vârstnici) este de 375 mg-750 mg, de două ori pe zi.
În general, atât la adulţi, cât şi la copii, tratamentul trebuie continuat încă 48 de ore de la remisia pirexiei şi a
altor simptome clinice de infecţie.
Durata uzuală a tratamentului este de 5-14 zile, dar aceasta poate fi extinsă dacă se consideră necesar.
În tratamentul gonoreei necomplicate, sultamicilina poate fi administrată oral ca doză unică de 2,25 g (şase
comprimate filmate a 375 mg).Concomitent, trebuie administrat probenecid 1 g, pentru a menţine pe o durată
mai lungă concentraţiile plasmatice de sulbactam şi ampicilină.
Gonoreea însoţită de suspiciune de leziuni sifilitice necesită examen la microscopul cu câmp întunecat
înainte de administrarea de sultamicilină şi efectuarea lunară de teste serologice timp de minimum 4 luni.
În cazul infecţiilor cu streptococ beta-hemolitic, se recomandă cel puţin 10 zile de tratament, pentru a
preveni instalarea reumatismului articular acut sau a glomerulonefritei.
Copii şi adolescenţi
Unasyn este contraindicat la copii cu vârsta sub 6 ani datorită formei farmaceutice.
La copiii cu greutatea corporală mai mică de 30 kg doza de sultamicilină în cazul majorităţii infecţiilor este
de 25-50 mg/kg şi zi, divizat în două prize, în funcţie de severitatea infecţiei şi de recomandarea medicului.
La copiii cu greutatea corporală de minimum 30 kg se administrează aceleaşi doze ca şi la adulţi.
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min), cinetica eliminării
sulbactamului şi ampicilinei sunt similar afectate, de aceea raportul plasmatic al celor două antibiotice
rămâne constant. Doza de sultamicilină la aceşti pacienţi trebuie administrată mai rar, la fel ca şi în cazul
tratamentului uzual cu ampicilină.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la sultamicilină, la alte peniciline sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
Antecedente de reacţii alergice la orice penicilină.
Sarcină şi alăptare.
Mononucleoză infecţioasă
Copii cu vârsta sub 6 ani.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii cărora li s-au administrat peniciline, incluzând sultamicilină, au fost raportate reacţii de
hipersensibilitate (anafilactice) grave şi, ocazional, cu potenţial letal. Aceste reacţii sunt mai probabile la
pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la peniciline şi/sau la multipli alergeni. Au fost raportate cazuri
de reacţii severe la cefalosporine la pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la peniciline. Înaintea
oricărui tratament cu peniciline, anamneza trebuie efectuată cu atenţie pentru a decela eventuale reacţii de
hipersensibilitate la peniciline, cefalosporine sau alţi alergeni în antecedentele personale. Dacă se produce o
reacţie alergică, tratamentul trebuie întrerupt şi trebuie luate măsuri medicale adecvate.
Reacţiile anafilactice grave necesită tratament de urgenţă cu adrenalină. În funcţie de împrejurări, poate fi
instituită oxigenoterapie, administrarea intravenoasă de corticosteroizi şi susţinerea funcţiei respiratorii,
mergând până la intubare.
La pacienţii trataţi cu ampicilină/sulbactam (IM/IV) au fost raportate reacţii cutanate severe, precum
necroliză epidermică toxică (NET), sindromul Stevens-Johnson (SSJ), dermatită exfoliativă şi eritem
multiform. Dacă se produce o reacţie cutanată severă, administrarea medicamentului trebuie întreruptă şi
trebuie luate măsuri medicale adecvate.
Similar tuturor antibioticelor, monitorizarea constantă în vederea decelării eventualelor semne de
suprainfecţie cu microorganisme rezistente, inclusiv cu fungi, este foarte importantă. În cazul suprainfecţiei,
tratamentul trebuie întrerupt şi/sau trebuie luate măsurile medicale adecvate.
În aproape toate cazurile când s-au utilizat antibiotice, incluzând sultamicilină, a fost raportată apariţia
diareei asociată cu Clostridium difficile (DACD), care poate varia ca severitate de la forme uşoare până la
colită cu potenţial letal. Tratamentul cu antibiotice afectează flora normală a colonului determinând
dezvoltarea în exces a C difficile.
C difficile produce toxine A şi B care contribuie la apariţia DACD. Tulpinile de C difficile generatoare de
hipertoxine determină creşterea morbidităţii şi a mortalităţii, deoarece aceste infecţii pot fi refractare la
terapia cu antibiotice şi pot necesita colectomie. DACD trebuie avută în vedere în cazul tuturor pacienţilor
care prezintă diareee după administrarea de antibiotice. Se recomandă prudenţă la pacienţii cu antecedente
deoarece s-a observat că DACD apare şi după două luni de la administrarea antibioticelor.
Leziunile hepatice induse medicamentos, precum hepatita colestatică şi icterul, au fost asociate utilizării
ampicilinei/sulbactamului. Pacienţii trebuie instruiţi să îşi contacteze medicul în eventualitatea în care apar
semne şi simptome de afecţiuni hepatice (vezi pct. 4.8).
Deoarece mononucleoza infecţioasă este de natură virală, ampicilina nu trebuie folosită în tratament. Un
procent ridicat de pacienţi cu mononucleoză infecţioasă şi cărora li s-a administrat ampicilină au dezvoltat
erupţie cutanată tranzitorie.
În cazul tratamentului pe o perioadă mai lungă, se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei organelor,
incluzând funcţiile renală, hepatică şi hematopoietică.
Ampicilina şi sulbactamul administrate pe cale orală se excretă în principal prin urină. Acest aspect trebuie
avut în vedere la nou-născuţi deoarece la aceştia funcţia renală nu este pe deplin dezvoltată.
Unasyn conţine lactoză anhidră. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Unasyn conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat. Pacienții care urmează o dietă cu
conținut scăzut de sodiu pot fi informați că acest medicament practic „nu conține sodiu”.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Alopurinol: administrarea alopurinolului în asociere cu ampicilină creşte substanţial incidenţa eritemului
cutanat tranzitor, comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat numai ampicilină.
Anticoagulante: penicilinele pot induce modificări ale agregării plachetare şi testelor de coagulare. Aceste
efecte pot fi aditive în cazul administrării în asociere cu anticoagulante.
Bacteriostatice (cloramfenicol, eritromicină, sulfonamide şi tetracicline): bacteriostaticele pot interfera cu
efectul bactericid al penicilinelor, de aceea, se recomandă evitarea administrării în asociere.
Contraceptive orale cu estrogeni: au fost raportate cazuri de diminuare a eficacităţii contraceptivelor orale la
femeile cărora li s-a administrat ampicilină, având ca rezultat instalarea sarcinii neplanificate. Deşi această
asociere este neconvingătoare, în timpul tratamentului cu ampicilină, pacientele trebuie sfătuite să opteze
pentru mijloace contraceptive alternative sau măsuri suplimentare de contracepţie.
Metotrexat: administrarea în asociere cu peniciline a determinat scăderea clearance-ului metotrexatului şi
creşterea consecutivă a toxicităţii metotrexatului. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie. Dozele de
leucovorin trebuie crescute şi administrate pe o perioadă mai lungă.
Probenecid: administrat în asociere, probenecidul diminuează secreţia tubulară renală de ampicilină şi
sulbactam; acest fapt duce la concentraţii plasmatice crescute şi prelungite, creşterea timpului de înjumătăţire
plasmatică şi creşterea riscului de toxicitate.
Afectarea testelor de laborator: în cadrul testelor urinare cu reactiv Benedict, Fehling sau ClinitestTM au fost
raportate glicozurii fals-pozitive. În cazul administrării ampicilinei la gravide, a fost observată scăderea
tranzitorie a concentraţiei plasmatice a estriolului, estriol-glucuronidului, estronei conjugate şi estradiolului.
Acest efect este posibil şi în cazul administrării intramusculare sau intravenoase a asocierii sulbactam sodic-
ampicilină sodică.
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
La animale studiile asupra funcţiei de reproducere nu au demonstrat afectarea fertilităţii sau leziuni ale
fătului cauzate de sultamicilină.
Sarcina
Sulbactamul și ampicilina traversează bariera fetoplacentară. Cu toate acestea, nu a fost determinată
siguranţa administrării la gravide. De aceea, în timpul sarcinii, sultamicilina trebuie administrată numai dacă
beneficiul preconizat depăşeşte riscul potenţial.
Alăptarea
Nu se recomandă administrarea sultamicilinei la femeile care alăptează. Concentraţii mici de ampicilină şi
sulbactam sunt excretate în laptele matern. Administrarea sultamicilinei la femeile care alăptează poate
determina sensibilizare, diaree, candidoze şi eritem cutanat la sugar.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei ocazionale a ameţelilor.
4.8. Reacţii adverse
În general, sultamicilina este bine tolerată. Majoritatea reacţiilor adverse observate au fost uşoare sau
moderate şi tolerate bine pe măsură avansării tratamentului.
În tabelul următor sunt prezentate toate reacţiile adverse care au apărut în studiile clinice multidoză efectuate
cu sultamicilină administrată la adulţi, în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi frecvenţă (foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1>
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe Foarte Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă
aparate, frecvente ≥1/100 şi frecvente ≥1/10000 şi necunoscută (care
sisteme şi ≥1/10 <1>
organe <1>
disponibile)
Infecţii şi Infecţie cu Colită Rezistenţă patogenă
infestări candida pseudomembranoasă
Tulburări Trombocitopenie,
hematologice şi pancitopenie, timp
limfatice de coagulare crescut
Tulburări ale Reacţii anafilactoide,
sistemului incluzând şoc
imunitar anafilactic,
sindromul Kounis
Tulburări Anorexie
metabolice şi de
nutriţie
Tulburări ale Cefalee, Ameţeli Neurotoxicitate
sistemului somnolenţă
nervos
Tulburări Vasculită alergică
Clasificare pe Foarte Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă
aparate, frecvente ≥1/100 şi frecvente ≥1/10000 şi necunoscută (care
sisteme şi ≥1/10 <1>
organe <1>
disponibile)
vasculare
Tulburări Dispnee
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Tulburări Diaree Dureri Vărsături, Enterocolită Melenă, enterocolită
gastro- abdominale, stomatită hemoragică,
intestinale greaţă xerostomie, durere la
nivelul abdomenului
superior, disgeuzie,
flatulenţă,
decolorare a limbii
Tulburări Icter,
hepatobiliare funcţie hepatică
anormală
Tulburări Necroliză epidermică
cutanate şi ale toxică, sindromul
ţesutului Stevens-Johnson,
subcutanat eritem multiform,
eritem cutanat
tranzitor, prurit,
reacţie dermică,
angioedem
Tulburări Artralgie
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Tulburări renale Nefrită tubulo-
şi ale căilor interstiţială
biliare
Tulburări Fatigabilitate Inflamarea
generale şi la mucoaselor
nivelul locului
de administrare
Investigaţii Alanin
diagnostice aminotransferaza
crescută, aspartat
aminotransferaza
crescută
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9. Supradozaj
La om, nu sunt suficiente date privind toxicitatea acută a ampicilinei sare de sodiu şi a sulbactamului sare de
sodiu. Teoretic, supradozajul medicamentului determină manifestări care reprezintă, în principal, extensia
reacţiilor adverse la medicament. Trebuie avut în vedere faptul că acumularea de antibiotice beta-lactamice
în concentraţii mari la nivelul SNC poate produce efecte neurologice, incluzând convulsii. În cazul apariţiei
convulsiilor, se recomandă sedarea cu diazepam. Excreţia sultamicilinei poate fi accelerată prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: combinaţie de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamaze, codul ATC:
J01CR04.
Studiile biochimice întreprinse în culturi bacteriene pure au demonstrat că sulbactamul este un inhibitor
ireversibil al celor mai importante beta-lactamaze produse de microorganismele penicilino-rezistente. În timp
ce activitatea antibacteriană a sulbactamului se limitează în principal la Neisseriaceae, capacitatea
sulbactamului sodic de a împiedica distrugerea penicilinelor şi cefalosporinelor de către microorganismele
rezistente a fost a confirmată prin studii care au folosit tulpini rezistente şi în care sulbactamul sodic a
prezentat efecte sinergice cu penicilinele şi cefalosporinele. Deoarece sulbactamul se leagă şi de unele
proteine care fixează penicilinele, unele tulpini sensibile devin mai susceptibile la asociere decât la
antibioticul beta-lactamic singur.
Componentul bactericid al acestui medicament este ampicilina, o aminopenicilină care, ca şi
benzilpenicilina, acţionează împotriva microorganismelor sensibile, în timpul stadiului de multiplicare
activă, prin inhibarea biosintezei mucopeptidelor peretelui celular.
Sultamicilina este eficace faţă de o gamă largă de bacterii gram-pozitive şi gram-negative cuprinzând:
Staphylococcus aureus şi epidermidis (incluzând tulpini penicilino-rezistente şi unele tulpini meticilino-
rezistente), Streptococcus pneumoniae, Streptococcus faecalis şi alte specii de Streptococcus, Haemophilus
influenzae şi parainfluenzae (tulpini beta-lactamazo pozitive şi negative), Moraxella catarrhalis, anaerobi
incluzând Bacteroides fragilis şi specii înrudite, Escherichia coli; specii de Klebsiella, specii de Proteus
(indol-pozitive şi indol-negative), specii de Enterobacter; Morganella morganii, specii de Citrobacter;
Neisseria meningitidis şi Neisseria gonorrhoeae.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
La om, după administrare orală, în timpul absorbţiei sultamicilina este hidrolizată în sulbactam şi ampicilină
într-un raport molar de 1:1. Biodisponibilitatea unei doze orale este 80% dintr-o doză egală de sulbactam şi
ampicilină administrată intravenos. Administrarea postprandială nu afectează biodisponibilitatea sistemică a
sultamicilinei. Concentraţiile plasmatice maxime ale ampicilinei administrată ca sultamicilină sunt de
aproximativ două ori mai mari decât acelea ale unei doze egale de ampicilină administrată pe cale orală. La
voluntari sănătoşi timpii de înjumătăţire sunt de circa 0,75 şi 1 oră pentru sulbactam, respectiv ampicilină,
50-75% din fiecare substanţă fiind excretate nemetabolizate în urină. Timpii de înjumătăţire sunt crescuţi la
vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală.
Probenecidul scade secreţia tubulară renală a ampicilinei şi sulbactamului. Administrarea în asociere de
probenecid şi sultamicilină determină creşterea şi prelungirea concentraţiilor plasmatice de ampicilină şi
sulbactam (vezi pct. 4.5).
5.3 Date preclinice de siguranţă
La animalele de laborator a fost observată glicogeneza. La om, acest fenomen la om este dependent de doză
şi de timp şi nu este de aşteptat să apară la doze terapeutice şi în tratament de scurtă durată.
La animale nu au fost efectuate studii pe termen lung care să evalueze efectul carcinogen.
Componenetele individuale ale sultamicinei (ampicilină/sulbactam) nu au demonstrat efect mutagen.
Studiile asupra funcţiei de reproducere efectuate la şoarece şi la şobolan cu doze mai mari decât cele
terapeutice la om, nu au demonstrat afectarea fertilităţii şi nici a fătului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză anhidră
Amidon de porumb uscat
Amidon glicolat de sodiu tip A
Hidroxipropilceluloză
Stearat de magneziu.
Film
Macrogol 6000
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Talc.
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temeperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC/PVdC a câte 6 comprimate filmate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PFIZER EUROPE MA EEIG
Boulevard de la Plaine 17,
1050 Bruxelles, Belgia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8273/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2020
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.