Ultravist 300 soluţie injectabilă

Prospect Ultravist 300 soluţie injectabilă

Producator: Bayer AG

Clasa ATC: medii de contrast cu iod, pentru radiologie, nefrotropice, hidrosolubile, cu

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8027/2015/01-02-03-04-05-06 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ultravist 300 soluţie injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

1 ml de soluţie injectabilă conţine iopromid 623 mg (echivalent a 300 mg iod).

Excipient: fiecare ml conține până la 0,01109 mmol (echivalent a 0,2549 mg) de sodiu.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă.

Soluţie limpede, incoloră până la galben pal.

Proprietăţile fizico-chimice ale Ultravist, la concentraţii de mai jos sunt:

Concentraţia de iod 300

(mg/ml)

Osmolalitatea

(mOsm/kg H O) la 0,59

37°C

Vâscozitatea (mPa·s)

la 20 °C 8,9

la 37 °C 4,7

Densitate (g/ml)

la 20 °C 1,328

la 37 °C 1,322

Valoarea pH-ului 6,5-8,0

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.

Pentru utilizare intravasculară şi în cavităţile corpului.

Îmbunătăţirea contrastului la tomografia computerizată (TC), arteriografie şi venografie, inclusiv

angiografia de substracţie digitală intraarterială/intravenoasă (ASD); urografie intravenoasă,

colangiopancreatografiei retrograde endoscopice (ERCP), artrografie şi examinarea altor cavităţi ale

corpului; la femeile adulte în mamografia îmbunătăţită cu substanță de contrast (CEM), pentru

evaluarea şi detectarea leziunilor cunoscute sau suspectate ale sânului, ca adjuvant în mamografie (cu

sau fără ultrasunete) sau ca alternativă în imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) atunci când IRM

este contraindicată sau nu este disponibilă.

Nu se utilizează intratecal.

4.2 Doze şi mod de administrare

Informaţii generale

Substanţele de contrast care se încălzesc la temperatura corpului înainte de administrare sunt tolerate

mai bine şi pot fi injectate cu mai multă uşurinţă, datorită vâscozităţii reduse.

Pentru instrucţiuni suplimentare, vezi pct. 6.6.

Doze

Doze pentru administrarea intravasculară

Dozele trebuie adaptate vârstei, greutății, anamnezei și tehnicilor de examinare.

Dozele menţionate mai jos reprezintă numai recomandări şi dozele uzuale pentru un adult normal cu o

greutate de 70 kg. Dozele sunt date pentru administrare unică sau pe kg, după cum se indică mai jos.

Dozele până la 1,5 g iod/kg sunt în general bine tolerate.

Dozele recomandate pentru administrare unică:

Angiografia convenţională

Angiografia arcului aortic 50-80 ml Ultravist 300

Angiografia selectivă 6-15 ml Ultravist 300

Aortografia toracică 50-80 ml Ultravist 300

Aortografie abdominală 40-60 ml Ultravist 300

Arteriografie:

Extremităţi superioare 8-12 ml Ultravist 300

Extremităţi inferioare 20-30 ml Ultravist 300

Venografie:

Extremităţi superioare 15-30 ml Ultravist 300

Extremităţi inferioare 30-60 ml Ultravist 300

ASD intravenoasă

Injectarea intravenoasă a 30-60 ml Ultravist 300, in bolus (viteza perfuzării: 8-12 ml/secundă în vena

cubitală; 10-20 ml/sec. în vena cavă) se recomandă doar pentru demonstraţiile de contrast ale vaselor

mari ale trunchiului. Cantitatea de substanţă de contrast care rămâne în vene poate fi redusă şi utilizată

în scop de diagnostic prin spălare cu soluţie izotonă de clorură de sodiu, in bolus, imediat după aceea.

Adulţi:

30-60 ml Ultravist 300.

ASD intraarterială

Dozele şi concentraţiile utilizate în angiografia obişnuită pot fi reduse pentru ASD intraarterială.

Tomografie computerizată (TC)

Ori de câte ori este posibil, Ultravist trebuie injectat intravenos in bolus, de preferat cu ajutorul unui

injector de putere. Doar la scanerele lente, pentru a garanta un nivel sanguin relativ constant – deşi nu

maxim, trebuie administrată in bolus doar o jumătate din doza totală, iar restul în decurs de 2-6

minute.

TC spirală, în secţiune unică, dar mai ales cea în secţiuni multiple, permite achiziţionarea rapidă a unui

volum de date în decursul unei singure reţineri a respiraţiei. Pentru a optimiza efectul injectării

intravenoase in bolus (80-150 ml Ultravist 300) în regiunea de interes (concentraţia maximă, timpul şi

durata îmbunătăţirii), se recomandă cu insistenţă utilizarea unui injector automat de putere şi un reglaj

al injectării rapide.

TC a întregului corp

La tomografia computerizată, dozele necesare de mediu de contrast şi viteza de administrare depind de

organele investigate, de afecţiunea de diagnosticat şi, în special, de timpii diferiţi de scanare şi

reconstruire a imaginii ai scanerului care se utilizează.

TC craniană

Adulţi:

Ultravist 300: 1,0-2,0 ml/kg.

Urografie intravenoasă

Deoarece capacitatea fiziologică de concentrare a nefronului încă imatur din rinichii sugarilor este lentă,

sunt necesare doze relativ mari de mediu de contrast.

Se recomandă următoarele doze:

Nou-născuţi 1,2 g l/kg = 4,0 ml/kg Ultravist 300

(< 1 lună)

Sugari 1,0 g l/kg = 3,0 ml/kg Ultravist 300

(1 lună – 2 ani)

Copii 0,5 g l/kg = 1,5 ml/kg Ultravist 300

(2 – 11 ani)

Adolescenţi 0,3 g l/kg = 1,0 ml/kg Ultravist 300

şi adulţi

Creşterea dozei la adulţi este posibilă dacă acest lucru este considerat necesar în indicaţiile speciale.

Timpi de filmare

Atunci când dozele de mai sus sunt urmate şi Ultravist 300 este administrat peste 1-2 minute,

parenchimul renal este puternic opacifiat 3-5 minute, iar pelvisul renal cu tractul urinar în 8-15 minute

de la începerea administrării. Pentru pacienţii mai tineri trebuie un timp mai mic, iar pentru pacienţii

mai vârstnici un timp mai mare.

În mod normal, se recomandă să se facă primul film la 2-3 minute de la administrarea mediului de

contrast. La nou-născuţi, sugari şi la pacienţii cu disfuncţii renale, filmele preluate mai târziu pot

îmbunătăţi vizualizarea tractului urinar.

Mamografia îmbunătăţită cu substanță de contrast (CEM)

Ultravist trebuie injectat intravenos, preferabil utilizând un injector automat de putere. Preluarea

filmului începe în aproximativ 2 minute după administrarea mediului de contrast.

Adulţi:

Ultravist 300/370: 1,5 ml/kg greutate corporală.

Doze pentru administrarea la nivelul cavităţilor corpului

În timpul artrografiei, histerosalpingografiei şi colangiopancreatografiei retrograde endoscopice

(ERCP), administrarea substanţei de contrast trebuie monitorizată prin fluoroscopie.

Dozele recomandate pentru o singură examinare:

Doza poate varia în funcţie de vârstă, greutate şi starea generală a pacientului. De asemenea, depinde

de afecţiunile concomitente, de tehnica de examinare şi de regiunea investigată. Dozele prezentate mai

jos reprezintă numai recomandări şi dozele medii uzuale pentru un adult normal.

Artrografie: 5-15 ml Ultravist 300

ERCP: Dozarea depinde, în general de starea clinică şi mărimea structurii care urmează să fie

examinată.

Altele: Dozarea depinde, în general de starea clinică şi mărimea structurii care urmează să fie

examinată.

Informaţii suplimentare pentru grupe speciale de pacienţi

Nou-născuţi (cu vârsta sub 1 lună) şi copii (cu vârsta cuprinsă între 1 lună – 2 ani)

Sugarii (cu vârsta sub 1 an) şi în special nou-născuţii sunt susceptibili la apariţia dezechilibrului

electrolitic şi hemodinamic. Trebuie luate precauţii privind doza de mediu de contrast care urmează să

fie administrată, performanţele tehnice ale procedurii radiologice şi starea clinică a pacientului.

Pacienţi vârstnici (cu vârsta de 65 de ani sau peste)

Într-un studiu clinic, nu au fost observate diferenţe observate în farmacocinetica iopromid între

vârstnici (cu vârsta de 65 ani şi peste), şi pacienţii tineri. Prin urmare, nu este dată nicio recomandare

specifică pentru o ajustare a dozelor la pacienţii în vârstă, pe lângă cele descrise la pct. Doze.

Pacienți cu insuficiență hepatică

Eliminarea iopromid nu este afectată de o funcție alterată a ficatului deoarece doar 2% din doză este

eliminat prin fecale, iar iopromid nu este metabolizat. Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții

care suferă de insuficiență hepatică.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Deoarece iopromidul se excretă aproape exclusiv într-o formă nemetabolizată prin rinichi, eliminarea

iopromid este prelungită la pacienţii cu insuficienţă renală. În scopul de a reduce riscul de leziuni ale

rinichilor induse suplimentar de mediul de contrast la pacienţii cu afecţiune pre-existentă de

insuficienţă renală, doza minimă posibilă trebuie utilizată la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.2).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la iopromid sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Hipertiroidie manifestă.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pentru toate indicaţiile

Reacţii de hipersensibilitate

Ultravist poate fi asociat cu reacţii anafilactice/de hipersensibilitate sau alte reacţii idiosincrazice

caracterizate prin manifestări cardiovasculare, respiratorii şi cutanate.

Sunt posibile alergii ca reacţii adverse variind de la uşoare până la severe, inclusiv şoc (vezi pct. 4.8).

Majoritatea acestor reacţii apar în decurs de 30 de minute de la administrare. Cu toate acestea, pot să

apară reacţii întârziate (de la ore până la zile).

Riscul reacţiilor de hipersensibilitate este mai mare în caz de:

• reacţie precedentă la medii de contrast
• antecedente de astm bronşic sau alte tulburări alergice.

În mod special, evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc este necesară la pacienţii cu

hipersensibilitate cunoscută la Ultravist sau la oricare dintre excipientii din Ultravist, sau cu o reacţie

de hipersensibilitate anterioară la oricare alta substanţă de contrast iodată, datorită unui risc crescut de

reacţii de hipersensibilitate (inclusiv reacţii severe).

Totuşi, astfel de reacţii apar în mod neregulat şi nu pot fi prevăzute.

Pacienţii care prezintă reacţii de hipersensibilitate în timpul tratamentului cu beta-blocante pot fi

rezistenţi la efectele tratamentului cu agonişti beta (vezi pct 4.5).

În cazul unei reacţii de hipersensibilitate severe, pacienţii cu boli cardiovasculare sunt mai sensibili la

reacţii adverse grave sau chiar letale.

Datorită posibilităţii de reacţii severe de hipersensibilitate după administrare, este recomandată

observarea pacientului post-procedură.

Pregătirea pentru instituirea de măsuri de urgenţă este necesară pentru toţi pacienţii.

La pacienţii cu un risc crescut de reacţii acute de tip alergic, pacienţii cu o reacţie anterioară acută

moderată sau severă, astm sau alergii care necesită tratament medical, poate fi avută în vedere

premedicaţia cu un regim de corticosterozi.

Reacții adverse cutanate severe (RACS)

Au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindromul Stevens-Johnson (SSJ),

necroliza epidermică toxică (NET) și reacția la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice

(DRESS), și pustuloza exantematoasă generalizată acută (PEGA), care pot pune viața în pericol sau

pot fi letale, cu frecvență necunoscută, în asociere cu administrarea de iopromid.

Pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și trebuie monitorizați cu atenție pentru

reacții cutanate.

La copii, prezentarea inițială a erupției cutanate poate fi confundată cu o infecție, iar medicii trebuie să

aibă în vedere posibilitatea unei reacții la iopromid la copiii la care apar semne de erupție cutanată și

febră.

Majoritatea acestor reacții au apărut în interval de 8 săptămâni (PEGA 1-12 zile, DRESS

2-8 săptămâni, SSJ/NET 5-8 săptămâni).

Dacă la un pacient a apărut o reacție severă, cum ar fi SSJ, NET, PEGA sau DRESS la utilizarea de

iopromid, iopromid nu mai trebuie administrată niciodată acestui pacient.

Disfuncţie tiroidiană

Substanţele de contrast iodate pot induce hipertiroidism şi criză tireotoxică la pacienţii cu

hipertiroidism sau guşă. Testarea funcției tiroidiene înainte de administrarea Ultravist şi/sau

administrarea de medicamente preventive tireostatice poate fi avută în vedere la pacienţii cu

hipertiroidismsuspectat.

Au fost raportate teste ale funcției tiroidiene care indică hipotiroidism sau supresie tranzitorie a tiroidei

după administrarea substanţelor de contrast iodate la pacienții adulți și copii și adolescenți. Riscul

potențial de hipotiroidism la pacienții cu afecțiuni tiroidiene cunoscute sau suspectate trebuie evaluat

înainte de a utiliza substanţe de contrast iodate.

La nou-născuţi, în special la sugari născuţi prematur, care au fost expuşi la Ultravist, fie prin

intermediul mamei în timpul sarcinii sau în perioada neonatală, se recomandă monitorizarea funcţiei

tiroidiene, deoarece o expunere la excesul de iod care poate cauza hipotiroidie, şi eventual, tratamentul

poate fi necesar.

Tulburări ale sistemului nervos central (SNC)

Pacienţii cu tulburări ale SNC pot avea un risc crescut de complicaţii neurologice, în asociere cu

administrarea de iopromid. Complicaţiile neurologice sunt mai frecvente la angiografia cerebrală și

procedurile asociate.

S-a raportat encefalopatie la utilizarea de iopromid (vezi pct. 4.8). Encefalopatia indusă de substanța

de contrast se poate manifesta cu simptome și semne de disfuncție neurologică, cum sunt cefalee,

tulburări vizuale, cecitate corticală, confuzie, crize convulsive, pierderea coordonării, hemipareză,

afazie, stare de inconștiență, comă și edem cerebral. Simptomele apar de obicei în interval de minute

până la ore de la administrarea iopromid și, în general, se remit în interval de câteva zile.

Se recomandă prudenţă în situaţiile în care poate exista un prag de convulsii redus, cum ar fi

antecedente de convulsii şi utilizarea concomitentă a anumitor medicamente.

Factorii care cresc permeabilitatea barierei hematoencefalice facilitează pasajul substanței de contrast

în ţesutul cerebral, ceea ce poate determina reacţii la nivelul SNC, de exemplu, encefalopatie.

Dacă se suspicionează encefalopatia la substanța de contrast, trebuie inițiată abordarea terapeutică

medicală corespunzătoare, iar administrarea de iopromid nu mai trebuie repetată.

Hidratarea

Starea adecvată de hidratare adecvată trebuie să fie asigurată la toți pacienții înainte de administrarea

intravasculară a Ultravist (vezi şi subpunctul „Leziuni renale acute”). Acest lucru este valabil în

special la pacienţii cu mielom multiplu, diabet zaharat, poliurie, oligurie, hiperuricemie, precum şi la

nou-născuţi, sugari, copii mici şi pacienţi vârstnici.

Starea adecvată de hidratare trebuie asigurată la pacienții cu insuficiență renală. Cu toate acestea,

hidratarea profilactică intravenoasă la pacienții cu insuficientă renală moderată (eGFR 30-59

ml/min/1,73 m2) nu este recomandată deoarece nu au fost stabilite beneficii suplimentare de siguranță

renală. La pacienții cu insuficiență renală severă (eGFR <30 ml/min/1,73 m2) și afecțiuni cardiace

concomitente, hidratarea profilactică intravenoasă poate duce la creșterea complicațiilor cardiace

grave. Consultați subpunctele “Leziuni renale acute”, “Afecțiuni cardiovasculare”, “Lista tabelară a

reacţiilor adverse”.

Anxietate

Stări de anxietate pronunţate de emoţie, anxietatea şi durerea pot creşte riscul de reacţii adverse sau

intensifica reacţiile legate de mediul de contrast. Trebuie avute în vedere precauţii pentru a reduce

starea de anxietate la aceşti pacienţi.

Testarea sensibilităţii

Testarea sensibilităţii utilizând o doză test mică de mediu de contrast nu este recomandată, deoarece ea

nu are nici o valoare predictivă. În plus, testarea sensibilităţii în sine conduce uneori la reacţii de

hipersensibilitate grave şi chiar fatale.

Utilizare intravasculară

Leziuni renale acute

Leziuni renale acute post-contrast (PC-AKI), care se prezintă ca o tulburare tranzitorie a funcţiei

renale, pot să apară după administrarea intravasculară de Ultravist. Insuficienţă renală acută poate să

apară în unele cazuri.

Factorii de risc includ, de exemplu:

• insuficienţă renală pre-existentă (vezi subpunctul “Pacienţi cu insuficienţă renală)
• deshidratare (vezi subpunctul “Hidratarea”)
• diabet zaharat
• mielom multiplu/paraproteinemie
• doze repetate/sau doze mari de Ultravist

Pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă (eGFR 44-30 ml/min/1,73 m2) sau insuficiență

renală severă (eGFR <30 ml/min/1,73 m2) prezintă un risc crescut de leziuni renale acute post-contrast

(PC-AKI) la administrarea intraarterială a contrastului si expunere renală la primul pasaj.

Pacienții cu insuficiență renală severă (eGFR <30 ml/min/1,73 m2) prezintă un risc crescut de leziuni

renale acute post-contrast (PC-AKI) la administrarea intravenoasă sau intraarterială a contrastului cu

expunere renală la al doilea pasaj (vezi subpunctul “Hidratarea”).

Pacienţilor care urmează şedinţe de dializă, dar fără funcţiei renală reziduală, li se poate administra

Ultravist pentru proceduri radiologice, deoarece substanţe de contrast iodate sunt eliminate prin

dializă.

Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare

Pacienţii cu boli cardiovasculare semnificative sau coronaropatii severe prezintă risc crescut de

apariţie a modificărilor hemodinamice şi aritmii relevante clinic.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă administrarea intravasculară de Ultravist poate precipita apariţia

edemului pulmonar.

Feocromocitom

Pacienţii cu feocromocitom pot prezenta un risc crescut de apariţie a crizei hipertensive.

Miastenia gravis

Administrarea de Ultravist poate agrava simptomele miasteniei gravis.

Evenimente tromboembolice

O proprietate a mediilor de contrast non-ionice, este interferenţa scăzută cu funcţiile fiziologice

normale. Ca o consecinţă a acestui fapt, mediile de contrast non-ionice au mai puţină activitate

anticoagulantă in vitro decât mediile ionice. Numeroşi factori, în plus faţă de mediu de contrast,

inclusiv durata procedurii, numărul de injecţii, cateterul şi materialele seringii, afecţiunea de bază, şi

medicaţia în asociere pot contribui la dezvoltarea de evenimente tromboembolice. Prin urmare, atunci

când se efectuează procedura de cateterizare vasculară trebuie avut în vedere acest lucru şi să se

acorde o atenţie meticuloasă tehnicii angiografice, iar cateterul trebuie spălat frecvent cu ser fiziologic

(dacă este posibil, cu adaos de heparină) şi dacă este posibil minimizarea duratei procedurii, astfel

încât să reducă la minimum riscul procedurii legat de tromboză şi embolie.

Mamografia îmbunătăţită cu substanță de contrast (CEM)

Mamografia cu substanta de contrast are ca rezultat o expunere mai mare a pacientului la radiații

ionizante decât mamografia standard. Doza de radiații depinde de densitatea sânului, de tipul de

dispozitiv mamografic și de setările sistemului. Doza totală de radiații CEM rămâne sub pragul prevăzut

în ghidurile internaționale pentru realizarea mamografiei (sub 3 mGy).

Ultravist conţine mai puţin de 1 mmol (23 mg) sodiu pe doză (bazat pe valoarea medie dată unei

persoane de 70 kg, adică practic nu conţine sodiu).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Biguanide (metformin)

La pacienţii cu insuficienţă renală acută sau boală renală cronică severă eliminarea biguanidelor poate

fi redusă, ducând la acumularea şi dezvoltarea de acidoză lactică. Deoarece administrarea de Ultravist

poate duce la insuficienţă renală sau la o agravare a insuficienţei renale, pacienţii trataţi cu metformin

pot prezenta un risc crescut de apariţie a acidozei lactice, în special la cei cu insuficienţă renală

anterioară (vezi pct. 4.4 – subpunctul ,,Utilizarea intravasculară”, ”Leziuni renale acute”).

În funcţie de parametrii obţinuţi în urma evaluarii funcţiei renale, trebuie avută în vedere întreruperea

administrării metformin.

Interleukin-2

Tratamentul anterior (până la câteva săptămâni) cu Interleukin-2 este asociat cu un risc crescut de

reacţii întârziate la Ultravist.

Radioizotopi

Diagnosticul şi tratamentul tulburărilor tiroidiene cu radioizotopi tirotropici poate fi împiedicat timp

de câteva săptămâni după administrarea de Ultravist ca urmare a captării reduse de radioizotopi.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu au fost efectuate studii adecvate şi bine controlate la gravide.

Nu s-a demonstrat suficient că mediile de contrast non-ionice sunt sigure pentru utilizarea la femeile

gravide. Deoarece, ori de câte ori este posibil, expunerea la radiaţii trebuie evitată în timpul sarcinii,

beneficiile unei examinări cu raze X, cu sau fără mediu de contrast trebuie atent evaluate comparativ

cu riscul potenţial.

Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii

sau dezvoltării postnatale după administrarea pentru diagnosticare a iopromid, la om.

Alăptarea

Nu a fost investigată siguranţa administrării Ultravist la sugarii alăptaţi. Mediile de contrast sunt slab

excretate în laptele matern. Nu a fost demonstrat efectul nociv al administrării Ultravist la sugarul

alăptat şi femeia care alăptează (vezi pct. 4.4– subpunctul Disfuncţie tiroidiană).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu sunt date disponibile.

4.8 Reacţii adverse

Profilul general de siguranţă al Ultravist se bazează pe datele obţinute în studii pre-marketing pe mai

mult de 3.900 pacienţi şi studii post-marketing la mai mult de 74.000 pacienţi, precum şi datele din

raportările spontane şi literatura de specialitate.

Cele mai frecvente reacţii adverse observate (≥ 4%) la pacienţii care au primit Ultravist sunt dureri de

cap, greaţă şi vasodilataţie.

Cele mai grave reacţii adverse la medicament la pacienţii la care s-a utilizat Ultravist sunt şoc

anafilactic, stop respirator, bronhospasm, edem laringian, edem faringian, astm, comă, infarct cerebral,

accident vascular cerebral, edem cerebral, convulsii, aritmii, stop cardiac, ischemie miocardică, infarct

miocardic, insuficienţă cardiacă, bradicardie, cianoza, şoc, hipotensiune arterială, dispnee, edem

pulmonar, insuficienţă respiratorie şi aspiraţie.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Reacţiile adverse observate la Ultravist sunt reprezentate în tabelul de mai jos. Acestea sunt clasificate

în funcţie de aparate, sisteme şi organe (clasificarea MedDRA). Cel mai adecvat termen MedDRA este

utilizat pentru a descrie o reacţie cu simptomele sale, sinonimele sale şi condiţiile conexe. Reacţiile

adverse la medicament din studiile clinice sunt clasificate în funcţie de frecvenţele lor. Grupele de

frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie:

• frecvente: (≥ 1/100 şi < 1/10)
• mai puţin frecvente: ( > 1/1000 şi < 1/100)
• rare: (≥ 1/10000 până la < 1/1000)

Reacţiile adverse la medicament identificate numai în timpul supravegherii după punerea pe piaţă, şi

pentru care frecvenţa nu a putut fi estimată, sunt enumerate cu frecvenţă necunoscută.

Tabelul 1: Reacţiile adverse la medicament (RAM) raportate în studiile clinice sau în timpul

monitorizării post-autorizare la pacienţii cărora li s-a administrat Ultravist.

Aparate, sisteme Frecvente Mai puţin frecvente Rare Cu frecvenţă

şi organe necunoscută

Tulburări ale Hipersensibilitate/

sistemului reacţii anafilactice

imunitar (şoc anafilactoid §) *),

arest respirator §) *),

bronhospasm*),

edem laringian*)

/faringian*)/al feţei,

edem al limbii§),

spasm laringian/

faringian§), astm

bronşic§) *),

conjunctivită§),

lăcrimare§), strănut,

tuse, edem al

mucoaselor, rinită§),

disfonie§), iritaţia

gâtului§), urticarie,

prurit, angioedem)

Tulburări Criză tirotoxică,

endocrine Tulburări tiroidiene

Tulburări psihice Anxietate

Tulburări ale Ameţeli, Cefalee, Reacţii vasovagale, Comă*),

sistemului Disgeuzie Stare de confuzie, Ischemie

nervos Nelinişte, cerebrală/infarct*),

Parestezii/hipoestezii, Atac cerebral*),

Somnolenţă Edem cerebral a) *),

Convulsii*),

Cecitate corticală

tranzitorie a),

Pierderea

cunoştiinţei,

Agitaţie, Amnezie,

Tremor,

Tulburări de

vorbire,

Pareză/paralizie,

Encefalopatie

indusă de substanța

de contrast

Tulburări Vedere neclară/

oculare tulbure

Tulburări Tulburări de auz

acustice şi

vestibulare

Tulburări Dureri în Aritmie*) Arest cardiac*), Infarct miocardic*),

cardiace piept/disconfort Ischemie Insuficienţă

miocardică*), cardiacă*)

Palpitaţii Bradicardie*),

Tahicardie,

Cianoză*)

Tulburări Hipertensiune Hipotensiune Stare de şoc*),

vasculare arterială arterială*) Evenimente

Vasodilataţie tromboembolice a),

Vasospasm

Tulburări Dispnee*) Edem pulmonar*),

respiratorii, Insuficienţă

toracice şi respiratorie*),

mediastinale Aspiraţie*)

Tulburări Vărsături Dureri abdominale Disfagie,

gastrointestinale Greaţă Hipertrofia glandei

salivare,

Diaree

Afecţiuni Elemente veziculo-

cutanate şi ale buloase (de

ţesutului exemplu sindrom

subcutanat Stevens-Johnson

sau Lyell),

Erupţii cutanate

tranzitorii,

Eritem,

Hiperhidroză,

Pustuloză

exantematoasă

generalizată acută,

Reacție la

medicament cu

eozinofilie și

simptome

sistemice

Tulburări Sindrom de

musculo- compartimentare în

scheletice şi ale caz de extravazarea)

ţesutului

conjuctiv

Tulburări renale Afectare renală a),

şi ale căilor Insuficienţă renală

urinare acută a)

Tulburări Durere, Edem Indispoziţie,

generale şi la Reacţii la locul Frisoane,

nivelul locului de administrare Paloare

de administrare (de diverse tipuri,

cum sunt durere,

senzaţie de

căldură§),

edem§),

inflamaţie şi

leziuni ale

ţesutului moale§)

în caz de

extravazare),

Pirexie

Investigaţii Fluctuaţii ale

diagnostice temperaturii

corpului

*) au fost raportate cazuri care pun viaţa în pericol şi/sau au potenţial letal

a) numai administrare intravasculară

§) identificate numai în timpul supravegherii post-autorizare (cu frecvenţă necunoscută).

În plus faţă de RAM enumerate mai sus, următoarele RA raportate cu utilizarea pentru ERCP:

creşterea nivelurilor enzimelor pancreatice şi pancreatită cu o frecvenţă necunoscută.

Majoritatea acestor reacţii apar după câteva ore de la administrare la mielografie sau la investigaṭiile în

cavităṭile corpului.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Rezultatele din studiile de toxicitate acută la animale nu indică risc de intoxicaţie acută după utilizarea

Ultravist.

Supradozaj intravascular

Simptomele pot include dezechilibru de fluide şi electrolitic, insuficienţă renală, complicaţii

cardiovasculare şi pulmonare.

În caz de supradozaj intravascular accidental, se recomandă monitorizarea lichidelor, electroliţilor şi a

funcţiei renale. Tratamentul supradozajului trebuie să fie îndreptat spre susţinerea funcţiilor vitale.

Ultravist este dializabil.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medii de contrast cu iod, pentru radiologie, nefrotropice, hidrosolubile, cu

osmolaritate mică, codul ATC: V08AB05.

Substanţa de contrast din formulele Ultravist este iopromid, un derivat al acidului isoftalic triiodat cu o

greutate moleculară de 791,12, în care iodul bine legat absoarbe razele X.

Administrarea de iopromid opacifiază vasele sau cavităţile corpului în calea fluxului de substanţă de

contrast, care permite vizualizarea radiografică a structurilor interne până la diluarea semnificativă.

Mamografia îmbunătăţită cu substanță de contrast (CEM)

Nouă studii, incluzând 1531 de pacienți, s-au concentrat pe performanța diagnosticului în setările

relevante.

În studiile de evaluare a leziunilor suspectate, CEM a arătat o sensibilitate, variind de la 96,9% și

100%, și o specificitate, variind de la 69,7% la 87%, comparative cu mamografia digitală cu o

sensibilitate de 96,9% și o specificitate de 42,0%.

În studiile de evaluare a preciziei CEM în comparație cu alte modalități de diagnostic, CEM a arătat o

sensibilitate de 100% și o valoare predictivă negativă (VPN) de 100% în comparație cu IRM (93% și

65%, p=0,04 și respectiv, p <0,001). În comparație cu mamografia digitală full-field (FFDM)

combinată cu ultrasunete, CEM a arătat o sensibilitate de 92,3% vs 89,8%, p<0,05, valoare predictivă

pozitivă (VPP) (93% vs 88,7%, p<0,01) și precizie (90,2% vs 87%, p<0,05).

La pacienții cu contraindicații de IRM, atât mamografia cât și clasificarea CEM au fost corelate

semnificativ cu semnificația histopatologică. CEM a arătat o sensibiltate de 98,8% și o specificitate de

54,55% vs. 89,16% și respective, 36,36% față de mamografie.

În studiile de evaluare a analizei pre-operatorii și a stadializării cancerului de sân, CEM a demonstrat o

sensibilitate, specificitate, VPP, VPN și precizie de 93%, 98%, 90%, 98% și respectiv, 97%. CEM a

modificat planul chirurgical stabilit în 18,4% dintre cazuri.”

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Informaţii generale

Iopromid se comportă în organism ca şi alţi compuşi extrem de hidrofili biologic inerţi eliminaţi pe

cale renală, de exemplu, manitol sau inulină.

Absorbţie şi distribuţie

După administrarea intravenoasă, concentraţiile plasmatice de iopromid scad rapid din cauza

distribuţiei în spaţiul extracelular şi eliminării ulterioare. Volumul total de distribuţie la starea de

echilibru este de aproximativ 16 l, ceea ce corespunde aproximativ cu volumul spaţiului extracelular.

Legarea de proteine este neglijabilă (aproximativ 1%). Nu există niciun indiciu că iopromid

traversează intact bariera hematoencefalică. O cantitate mică a traversat bariera placentară în studiile

la animale (≤ 0,3% din doză s-a găsit la fetuşii de iepure).

În urma administrării în ductul biliar şi/sau pancreatic în timpul Colangiopancreaticografiei

endoscopice retrograde (CPRE), substanţa de contrast iodată este absorbită sistemic şi atingerea

concentraţiilor plasmatice maxime este între 1 şi 4 ore după administrare. Concentraţiile serice

maxime de iod după o doză medie de circa 7,3 g de iod au fost mai mici de aproximativ 40 factori faţă

de nivelurile serice maxime atinse după dozele respective administrate intravenos.

Metabolizare

Iopromid nu este metabolizat.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire prin eliminare, este de aproximativ două ore indiferent de doză.

În intervalul de doze testate, clearance-ul mediu total al iopromid este de 106 ± 12 ml/min şi este

similar cu clearance-ul renal de 102 ± 15 ml/min. Astfel, excreţia de iopromid este aproape exclusiv

renală. Doar aproximativ 2% din doza administrată este excretată pe cale fecală în termen de 3 zile.

Aproximativ 60% din doză este excretă prin urină în decurs de 3 ore după administrarea intravenoasă.

În medie ≥ 93% din doză au fost recuperate în termen de 12 de ore. Excreţia este, în esenţă completă

în 24 de ore.

În urma administrării în ductul biliar şi/sau pancreatic pentru CPRE concentraţiile de iod în urină au

revenit la valorile pre-doză în decurs de 7 zile.

Liniaritate/Non-liniaritate

La om, parametrii farmacocinetici ai iopromidului se schimbă proporţional cu doza (de exemplu, C ,

max

ASC) sau sunt independenţi de doză (de exemplu, V , t ).

ss 1/2

Caracteristici la grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (cu vârsta de 65 ani şi peste)

Pacienţii de vârstă mijlocie (49 – 64 ani) şi pacienţi vârstnici (65 – 70 de ani), fără funcţie renală

afectată în mod semnificativ, au avut clearance-ul plasmatic total între 74 şi 114 ml/min (grup de

vârstă mijlocie, medie 102 ml/min) şi între 72 şi 110 ml/min (grupul în vârstă, media 89 ml/min), care

este doar marginal mai mic decât cel de la subiecţii tineri sănătoşi (88 – 138 ml/min, medie 106

ml/min). Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare individual a fost cuprins între 1,9 – 2,9 ore

şi respectiv 1,5 – 2,7 ore. Comparativ cu intervalul de 1,4 – 2,1 ore la voluntarii tineri sănătoşi, timpii

terminali de înjumătăţire plasmatică sunt similari. Diferenţele minore corespund cu rata de filtrare

glomerulară, redusă fiziologic cu vârsta.

Copii şi adolescenţi

Farmacocinetica iopromidului nu a fost investigată la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.2).

Pacienţi cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, timpul de înjumătăţire plasmatică a iopromidului este prelungit în

conformitate cu rata de filtrare glomerulară redusă.

Clearance-ul plasmatic a fost redus la 49,4 ml/min/1,73 m2 (CV = 53%) la pacienţii cu insuficienţă

uşoară şi moderată (80> Cl >30 ml/min/1,73 m2) şi la 18,1 ml/min/1,73 m2 (CV = 30%) la pacienţii

CR

cu insuficienţă severă care nu depind de dializă (Cl = 30 – 10 ml/min/1,73 m2).

CR

Timpul mediu terminal de înjumătăţire este de 6,1 ore (CV = 43%) la pacienţii cu insuficienţă uşoară

şi moderată (80 ≥ Cl >30 ml/min/1,73 m2) şi 11,6 ore (CV = 49%) la pacienţii cu insuficienţă severă

CR

şi care nu depind de dializă (Cl = 30 – 10 ml/min/1,73 m2).

CR

După administrarea dozei cantitatea recuperată în urină în decurs de 6 ore a fost de 38% la pacienţii cu

insuficienţă uşoară până la moderată şi 26% la pacienţii cu funcţia renală afectată grav, comparativ cu

mai mult de 83% la voluntarii sănătoşi. În termen de 24 ore după administrarea dozei, recuperarea a

fost de 60%, în cazul insuficienţei uşoare până la moderată şi 51% la pacienţii cu funcţia renală sever

afectată, comparativ cu mai mult de 95% la voluntarii sănătoşi.

Iopromid poate fi eliminat prin dializă. Aproximativ 60% este eliminat în decurs de 3 ore de dializă.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Eliminarea nu este afectată de insuficienţa hepatică deoarece iopromid nu este metabolizat şi numai

aproximativ 2% din doză este eliminată prin fecale.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale

farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,

carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării.

Toxicitate sistemică

Studiile de toleranţă sistemică după administrarea de doze zilnice repetate pe cale intravenoasă şi doze

săptămânale repetate pe cale intratecală nu au oferit niciun indiciu cu privire la administrarea în scop

diagnostic a Ultravist la om.

Genotoxicitate, carcinogenitate

Studiile referitoare la efectele genotoxice (testele de mutaţie genică, cromozomială şi de genom) in

vivo şi in vitro nu au oferit niciun indiciu de potenţial mutagenic al Ultravist.

Datorită absenţei efectelor genotoxice şi luând în considerare stabilitatea metabolică, farmacocinetica

şi absenţa indiciilor de efecte toxice asupra ţesuturilor cu creştere rapidă, precum şi faptul că Ultravist

a fost administrat o singură dată, nu există niciun risc evident de efect carcinogen la om.

Toleranţă locală şi potenţial de sensibilizare la contact

Studiile de toleranţă locală după administrare intravenoasă unică şi repetată, precum şi administrarea

unică intraarterială, intramusculară, paravenoasă, intraperitoneală, intratecală şi conjunctivală nu au

evidenţiat niciun fel de reacţii adverse locale sau doar reacţii adverse uşoare, aşteptate, la nivelul

vaselor sanguine, ţesutului paravenos, spaţiului subarahnoidal sau în mucoasa umană.

Studiile care se referă la efectul de sensibilizare la contact nu au oferit niciun indiciu referitor la

potenţialul de sensibilizare al Ultravist.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Edetat de calciu disodic

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Trometamol

Apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Mediul de contrast nu trebuie amestecat cu alte medicamente, pentru a evita riscul posibilelor

incompatibilităţi.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original, ferit de lumină.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 1 flacon din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic de culoare gri, sigilat

cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, conţinând 50

ml soluţie injectabilă.

Cutie cu 1 flacon din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic de culoare gri, sigilat

cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, conţinând

100 ml soluţie injectabilă.

Cutie cu 1 flacon din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic de culoare gri, sigilat

cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, conţinând

200 ml soluţie injectabilă.

Cutie cu 1 flacon din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic de culoare gri, sigilat

cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, conţinând

500 ml soluţie injectabilă.

Cutie cu 10 flacoane din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic de culoare gri,

sigilate cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, a

câte 50 ml soluţie injectabilă.

Cutie cu 10 flacoane din sticlă de tip I, incoloră, cu dop din elastomer clorobutilic de culoare gri,

sigilate cu o capsă din aluminiu lăcuit interior şi exterior şi cu un capac colorat din polipropilenă, a

câte 100 ml soluţie injectabilă.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Ultravist trebuie încălzit la temperatura corpului înainte de utilizare.

Inspectare

Ultravist se livrează gata pentru utilizare, sub forma unei soluţii clare, incolore până la galben pal.

Mediul de contrast trebuie inspectat vizual înainte de utilizare și nu trebuie utilizat în caz de modificări

de culoare importante, apariţiei de particule şi recipient deteriorat. Deoarece Ultravist este o soluţie

concentrată, cristalizarea (aspectul lăptos şi sau/sediment la bază ori cristale în suspensie) poate apărea

foarte rar.

Flacoanele

Soluţia de substanţă de contrast nu trebuie încărcată în seringă sau în flaconul ataşat trusei de perfuzie

decât imediat înainte de a fi administrată pacientului.

Dopul de cauciuc nu trebuie găurit mai mult de o dată, pentru a preveni intrarea cantităţilor mari de

microparticule din dop în soluţie. Utilizarea canulelor cu un vârf lung şi cu un diametru maxim de 18

G se recomandă pentru străpungerea dopului şi tragerea mediului de contrast (tuburi speciale de

tragere cu orificiu lateral, de exemplu tuburile Nocore-Admix sunt potrivite în mod special).

Soluţia de substanţă de contrast care nu se utilizează în cadrul unei examinări trebuie aruncată.

Flacoane de volume mari (numai pentru administrare intravasculară)

Următoarele recomandări sunt valabile în cazul utilizării multiple de substanţă de contrast din

flacoanele cu 200 ml soluţie injectabilă sau mai mult.

Utilizarea multiplă a mediului de contrast trebuie să se efectueze folosind un dispozitiv aprobat pentru

utilizare multiplă.

Dopul de cauciuc al flaconului nu trebuie găurit mai mult de o dată, pentru a preveni intrarea

cantităţilor mari de microparticule din dop în soluţie.

Mediul de contrast trebuie administrat prin intermediul unui injectomat automat sau prin alte metode

care asigură menţinerea sterilităţii mediului de contrast.

Tubul de la injector la pacient (tubul pacientului) trebuie înlocuit după fiecare pacient pentru a evita

contaminarea încrucişată.

Tuburile de conectare şi toate părţile sistemului injector trebuie aruncate atunci când flaconul de

perfuzare este gol.

Orice soluţie de substanţă de contrast care a rămas neutilizată, în tuburile de conectare şi în toate

părţile sistemului injector trebuie aruncate în 10 ore de la prima deschidere a recipientului.

Orice instrucţiuni suplimentare oferite de fabricantul dispozitivului respectiv trebuie de asemenea să

fie urmate.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Bayer AG

Kaiser-Wilhelm-Allee 1, 51373 Leverkusen,

Germania

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

8027/2015/01 – ambalaj cu 1 flacon cu 50 ml

8027/2015/02 – ambalaj cu 1 flacon cu 100 ml

8027/2015/03 – ambalaj cu 1 flacon cu 200 ml

8027/2015/04 – ambalaj cu 1 flacon cu 500 ml

8027/2015/05 – ambalaj cu 10 flacoane cu 50 ml

8027/2015/06 – ambalaj cu 10 flacoane cu 100 ml

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: August 2015

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2023

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.