Prospect TRITTICO AC 75 mg comprimate cu eliberare prelungită
Producator: A.C.R. Angelini Francesco S.p.A.,
Clasa ATC: psihoanaleptice, alte antidepresive, codul ATC: N06AX05.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11389/2019/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
TRITTICO AC 75 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de trazodonă 75 mg.
Excipient cu efect cunoscut: zahăr 42 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită
Comprimate de formă alungită, biconvexe, de culoare albă spre alb-gălbuie, dublu marcate pe fiecare
faţă, cu lungimea de 12 mm și înălțimea de 4 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Trittico AC este indicat în tratamentul depresiei, însoţită sau nu de anxietate.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
În formele uşoare-medii se administrează într-o singură doză, seara; în formele grave, care necesită
doze mai mari, se va administra de două ori pe zi, la prânz şi seara.
Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 75 -150 mg trazodonă pe zi; doza se poate
creşte la intervale de 3-4 zile, până la maximum 450 mg pe zi.
Tratamentul de întreţinere se va realiza cu cea mai mică doză eficace, stabilită pe baza răspunsului
individual.
Deşi eficacitatea trazodonei nu a fost evaluată sistematic pe perioade mai lungi de 6 săptămâni, se
recomandă ca durata tratamentului antidepresiv să fie de câteva luni.
Trittico AC poate fi administrat pe stomacul gol sau plin.
Vârstnici:
Pentru pacienţii foarte vârstnici sau fragili doza recomandată iniţial se reduce la 100 mg pe zi,
administrată divizat sau ca o singură doză seara(vezi punctul 4.4).
Aceasta poate fi crescută treptat (progresiv) aşa cum este pentru adulţi, sub supraveghere, în funcţie de
toleranţă şi eficacitate.
În general, trebuie evitate la aceşti pacienţi, doze de peste 100 mg administrate o singură dată.
Este puţin probabilă depăşirea unei doze de 300 mg pe zi.
Copii și adolescenți
Trazodona nu este recomandată pentru utilizare la copii sub 18 ani, datorită lipsei datelor asupra
siguranţei.
Insuficienţă hepatică
Trazodona suferă metabolizare hepatică extensivă, vezi pct.5.2, şi a fost de asemenea asociată cu
hepatotoxicitate, vezi pct.4.4 şi 4.8.
De aceea, trebuie administrată cu precauţie pacienţilor cu insuficienţă hepatică, mai ales în cazurile
severe. Trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a funcţiei hepatice.
Insuficienţă renală
De obicei, nu este necesară ajustarea dozei, dar trebuie administrată cu precauţie pacienţilor cu
insuficienţă renală severă (vezi de asemenea pct.4.4 şi 5.2).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Intoxicaţie cu alcool şi intoxicaţie cu hipnotice.
Infarct miocardic acut.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Trazodona nu trebuie să fie utilizată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Comportamente asociate cu suicidul (tentativă de suicid şi ideaţie suicidară) şi ostilitate (predominant
agresiune, comportament opoziţional şi furie) au fost observate mai frecvent în studiile clinice la copiii
şi adolescenţii trataţi cu antidepresive comparativ cu cei trataţi cu placebo. În plus, lipsesc datele de
siguranţă pe termen lung la copii şi adolescenţi, în ceea ce priveşte creşterea, maturizarea şi
dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente
legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind
posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni sau mai mult, de tratament, pacienţii
trebuie monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală
demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu istoric de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului, prezintă un risc mai accentuat de
ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul
tratamentului. Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate
cu medicamente antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de
comportament suicidar în cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţi cu
vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să
fie însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după
modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la
necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii
cu tentă de suicid precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor
astfel de simptome.
Pentru a minimaliza riscul potenţial al tentativei de suicid, în special la iniţierea terapiei, trebuie
prescrise de fiecare dată numai doze minime de trazodonă.
Se recomandă stabilirea cu prudenţă a dozelor şi monitorizarea periodică a pacienţilor cu următoarele
afecţiuni:
• Epilepsie, în special, trebuie evitată creşterea sau scăderea bruscă a dozei;
• Pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală, în special dacă e severă;
• Pacienţii cu afecţiuni cardiace, cum este angina pectorală, tulburări de conducere sau blocuri
AV de diferite grade, infarct miocardic recent;
• Hipertiroidie;
• Tulburări de micţiune, cum este hipertrofia de prostată, cu toate că problemele nu ar fi
anticipat că efectul anticolinergic al trazodonei este unul minor;
• Glaucom acut cu unghi îngust, presiune intra oculară crescută, cu toate că modificările majore
nu trebuie anticipate datorită efectului anticolinergic minor al trazodonei.
Dacă apare icterul, terapia cu trazodonă trebuie întreruptă.
Administrarea antidepresivelor la pacienţii cu schizofrenie sau alte tulburări psihotice poate determina
agravarea simptomelor psihotice. Pot fi intensificate gândurile paranoide. În timpul terapiei cu
trazodonă faza depresivă a tulburării afective bipolare poate trece în faza maniacală. În acest caz
tratamentul cu trazodonă trebuie întrerupt.
Au fost descrise interacţiuni asociate sindromului serotoninergic/sindromului neuroleptic malign, în
cazul administrării concomitente a altor substanţe cu acţiune serotoninergică cum sunt alte
antidepresive (antidepresive triciclice, ISRS, INRS, şi inhibitori MAO) şi neuroleptice. A fost raportat
sindrom neuroleptic malign cu evoluţie letală în cazul administrării în asociere cu neuroleptice, pentru
care acest sindrom este cunoscut ca o reacţie adversă posibilă. Pentru informaţii suplimentare vezi pct.
4.5 şi pct. 4.8.
Deoarece agranulocitoza poate fi pusă în evidenţă clinic în cadrul simptomelor asemănătoare gripei,
durerilor în gât şi febrei, în aceste cazuri se recomandă controlul funcţiei hematologice.
La pacienţii cărora li s-a administrat trazodonă a fost raportată apariţia hipotensiunii arteriale,
incluzând hipotensiune arterială ortostatică şi sincopă. Administrarea terapiei antihipertensive
concomitent cu trazodonă poate determina necesitatea unei scăderi a dozei medicamentului
antihipertensiv.
Pacienţii vârstnici
Pacienţii vârstnici pot prezenta mai des hipotensiune arterială ortostatică şi alte efecte anticolinergice
ale trazodonei. Trebuie luat în consideraţie potenţialul efectelor cumulate în cazul utilizării
concomitente a medicamentelor ca de exemplu alte psihotropice sau antihipertensive sau prezenţa unor
factori de risc ca de exemplu boli comorbide, care pot exacerba aceste reacţii.
Se recomandă ca pacientul/îngrijitorul să fie informat asupra potenţialului pentru aceste reacţii şi
monitorizat îndeaproape pentru astfel de efecte, ca urmare a iniţierii tratamentului, înainte şi după
creşterea treptată a dozei.
După tratamentul cu trazodonă, în special tratament de lungă durată, se recomandă o scădere treptată a
dozei, până la întrerupere, pentru a minimaliza apariţia simptomelor sindromului de întrerupere
manifestate prin greaţă, cefalee şi stare generală de rău.
Nu există dovezi despre clorhidratul de trazodonă că poate determina dependenţă.
Similar altor medicamente antidepresive, foarte rar, au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului
QT datorită tratamentului cu trazodonă. Se recomandă prudenţă la prescrierea trazodonei în asociere
cu medicamente care prelungesc intervalul QT. Trazodona trebuie administrată cu prudenţă pacienţilor
cu afecţiuni cardiovasculare incluzând cele asociate cu prelungirea intervalului QT.
Inhibitorii puternici ai CYP3A4 pot determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale trazodonei.
Pentru informaţii suplimentare vezi pct. 4.5.
Similar altor medicamente cu activitate alfa adrenolitică trazodona a fost foarte rar asociată cu
priapism. Acesta se poate trata prin injectare intracavernoasă cu un medicament cu acţiune alfa
andrenergică, cum este adrenalina sau metaraminol. Există raportări privind priapismul indus de
trazodonă, care necesită intervenţie chirurgicală sau determină disfuncţii sexuale permanente.
Pacienţii care manifestă această reacţie adversă trebuie să întrerupă imediat tratamentul cu trazodonă.
Interferența cu testele urinare
Atunci când se utilizează analize imunologice de depistare a drogurilor în urină, o reactivitate
încrucișată a metabolitului trazodonei, meta – clorofenilpiperazină (m-CPP) cu metilen-
dioximetamfetamină (MDMA, ecstasy) similară structural, poate provoca o falsă pozitivitate pentru
amfetamină. În aceste cazuri, se recomandă să nu se ia decizii bazate doar pe rezultatele analizelor
imunologice de depistare, ci să se efectueze o analiză de confirmare prin tehnici de spectrometrie de
masă (MS), sau alternativ să se utilizeze cromatografia lichidă cuplată cu spectrometria de masă (LC-
MS/MS).
Acest medicament conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
intoleranţă la fructoză, deficit de lactază Lapp, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau
insuficienţă de sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Generale:
Efectul sedativ al medicamentelor antipsihotice, hipnotice, sedative, anxiolitice şi antihistaminice
poate fi amplificat; în aceste cazuri, se recomandă reducerea dozei.
Metabolizarea antidepresivelor este accelerată datorită efectelor la nivel hepatic al contraceptivelor
orale, fenitoinei, carbamazepinei şi barbituricelor. Metabolizarea antidepresivelor este inhibată de
cimetidină şi alte câteva antipsihotice.
Inhibitori CYP3A4:
Studiile in vitro privind metabolizarea medicamentelor indică existenţa unui potenţial de interacţiuni
medicamentoase la administrarea trazodonei cu inhibitori puternici ai CYP3A4 cum este eritromicina,
ketoconazolul, itraconazolul, ritonavirul, indinavirul şi nafazodonă. Este probabil că inhibitorii
puternici ai CYP3A4 pot determina creşteri substanţiale ale concentraţiilor plasmatice ale trazodonei.
S-a confirmat în studiile in vivo, la voluntarii sănătoşi că doza de ritonavir de 200 mg, administrată de
două ori pe zi, creşte mai mult de două ori concentraţiile plasmatice ale trazodonei, determinând
greaţă, sincope şi hipotensiune arterială. Dacă trazodona este administrată cu un inhibitor puternic al
CYP3A4 trebuie avută în vedere o doză mai mică de trazodonă.
Cu toate acestea, trebuie evitată administrarea trazodonei în asociere cu un inhibitor puternic al
CYP3A4.
Carbamazepină:
Administrarea în asociere determină concentraţii plasmatice mici ale trazodonei. Utilizarea
concomitentă a 400 mg carbamazepină pe zi, determină o scădere a concentraţiilor plasmatice ale
trazodonei şi ale metabolitului său activ m-clorofenilpiperazină cu 76% şi respectiv 60%. Pacienţii
trebuie monitorizaţi îndeaproape pentru a verifica dacă este necesară o creştere a dozei de trazodonă.
Antidepresive triciclice:
Administrarea concomitentă trebuie evitată datorită riscului de interacţiune farmacocinetică.
Trebuie evitat sindromul serotoninergic şi recţiile adverse cardiovasculare.
Fluoxetină:
Au fost raportate rar concentraţii plasmatice mari ale trazodonei şi reacţii adverse la administrarea
trazodonei în asociere cu fluoxetină, un inhibitor CYP1A2/2D6. Mecanismul de bază al interacţiunii
farmacocinetice nu este pe deplin înţeles. Nu a putut fi exclusă o interacţiune farmacodinamică
(sindrom serotoninergic).
Inhibitori ai monoaminooxidazei:
S-au raportat ocazional posibile interacţiuni cu inhibitori ai monoaminooxidazei. Deşi unii medici le
administrează concomitent pe ambele, utilizarea trazodonei concomitent cu inhibitori MAO sau timp
de două săptămâni după întreruperea tratamentului cu un inhibitor MAO nu este recomandată.
De asemenea, administrarea inhibitorilor MAO timp de două săptămâni după întreruperea
tratamentului cu trazodonă nu este recomandată.
Fenotiazine:
S-a observat hipotensiune arterială ortostatică severă în cazul utilizării concomitente a fenotiazinelor
cum sunt clorpromazină, flufenazină, levomepromazină, perfenazină.
Anestezice/relaxante musculare:
Clorhidratul de trazodonă poate amplifica efectul relaxantelor musculare şi anestezicelor volatile şi de
aceea trebuie administrate cu precauţie.
Alcoolul etilic:
Trazodona amplifică efectul sedativ al alcoolului etilic. Alcoolul etilic trebuie evitat în timpul terapiei
cu trazodonă.
Levodopa:
Antidepresivele pot accelera metabolizarea levodopei.
Altele:
Administrarea în asociere a trazodonei cu medicamente care prelungesc intervalul QT poate creşte
riscul de apariţie a aritmiilor ventriculare incluzând torsada vârfurilor. De aceea, se recomandă
prudenţă la administrarea trazodonei în asociere cu aceste medicamente.
Deoarece trazodona este numai un foarte slab inhibitor al recaptării noradrenalinei şi nu modifică
răspunsul tensiunii arteriale la tiramină, este puţin probabilă interacţiunea cu efectul hipotensor al
compuşilor de tip guanetidină. Oricum studiile la animale sugerează că trazodona poate inhiba cele
mai multe din acţiunile acute ale clonidinei.
În cazul altor tipuri de medicamente antihipertensive, deşi nu au fost raportate interacţiuni clinice,
trebuie luată în considerare posibilitatea amplificării efectului.
Reacţiile adverse pot fi mai frecvente la administrarea trazodonei în asociere cu preparate care conţin
sunătoare Hypericum perforatum.
La pacienţii trataţi cu trazodonă şi warfarină au fost raportate modificări ale timpului de protrombină.
Administrarea concomitentă cu trazodonă poate determina concentraţii plasmatice mari ale digoxinei
sau fenitoinei. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare monitorizarea concentraţiilor plasmatice.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Date obţinute de la un număr limitat (< 200) de gravide nu au indicat reacţii adverse ale trazodonei
privind sarcina sau sănătatea fătului/nou-născutului. Până în prezent, nu sunt disponibile alte date
epidemiologice relevante. Studii efectuate la animale, cu trazodonă, în doze terapeutice, nu indică
direct sau indirect efecte dăunătoare privind sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală, naştere sau
dezvoltare postnatală (vezi pct. 5.3).
Se recomandă prudenţă în administrarea la gravide. Dacă trazodona este administrată până la
momentul naşterii, nou-născuţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia simptomelor de întrerupere.
Alăptarea:
La om, date limitate arată că excreţia trazodonei în lapte este mică, dar nu se cunosc valorile
metaboliţilor activi. Datorită datelor limitate, decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau de a
continua/întrerupe tratamentul cu trazodonă trebuie luată în funcţie de beneficiile alăptării la sân
pentru copil şi de beneficiile tratamentului cu trazodonă la mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Trazodona poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, prin posibilele
reacţii nervos centrale.
Pacienţii trebuie atenţionaţi asupra riscului de a conduce sau folosi utilaje până nu sunt siguri că nu
sunt afectaţi de somnolenţă, sedare, ameţeli, stări confuzionale, vedere înceţoşată.
4.8 Reacţii adverse
În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu trazodonă, s-au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi secţiunea 4.4).
Următoarele simptome, dintre care câteva au fost raportate frecvent în cazurile de depresie netratată,
au fost, de asemenea, raportate la pacienţii cărora li s-a administrat trazodonă.
Clasificare pe aparate, sisteme şi Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
organe datele disponibile)
Tulburări hematologice şi limfatice Discrazie sanguină, incluzând agranulocitoză, trombocitopenie,
eozinofilie, leucopenie şi anemie)
Tulburări ale sistemului imunitar Reacţii alergice
Tulburări endocrine Sindromul secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic
Tulburări metabolice şi de nutriţie Hiponatremie1, scădere în greutate, anorexie, apetit alimentar
crescut
Tulburări psihice Ideaţie suicidară sau comportament suicidar2, stare confuzională,
insomnie, dezorientare, manie, anxietate, nervozitate, agitaţie,
(foarte rar exacerbată până la delirium), iluzii, reacţii agresive,
halucinaţii, coşmaruri, libidou scăzut, sindrom de întrerupere
Tulburări ale sistemului nervos Sindrom serotoninergic, convulsii, sindromul neuroleptic malign,
ameţeli, vertij, cefalee, somnolenţă3, nelinişte, vigilenţă scăzută,
tremor, vedere înceţoşată, tulburări de memorie, mioclonii, afazie
expresivă, parestezie, distonie, afectarea gustului
Tulburări cardiace Aritmii cardiace4 (incluzând torsada vârfurilor, palpitaţii,
contracţii ventriculare premature, cuplete ventriculare, tahicardie
ventriculară), bradicardie, tahicardie, anomalii ECG (prelungire
QT)
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială ortostatică, hipertensiune arterială, sincopă
Tulburări respiratorii, toracice şi Congestie nazală, dispnee
mediastinale
Tulburări gastro-intestinale Greaţă, vărsături, xerostomie, constipaţie, diaree, dispepsie,
gastralgie, gastroenterite, sialoree, ileus paralitic
Tulburări hepatobiliare Anomalii5 ale funcţiei hepatice (incluzând icter şi afectare
hepatocelulară), colestază intrahepatică
Tulburări ale pielii şi ţesutului Erupţii cutanate tranzitorii, prurit, hiperhidroză
subcutanat
Tulburări musculoscheletale şi ale Dureri la nivelul membrelor, dureri de spate, mialgie, artralgie
ţesutului conjunctiv
Tulburări renale şi urinare Tulburări de micţiune
Tulburări ale sistemului reproductiv şi Priapism2
ale sânului
Tulburări generale şi la nivelul locului Slăbiciune, edeme, simptome asemănătoare gripei, fatigabilitate,
de administrare dureri toracice, febră
Investigaţii Valori serice crescute ale enzimelor hepatice
1. Fluidul şi starea electrolitului trebuie monitorizate la pacienţii simptomatici.
2. Vezi de asemenea pct. 4.4
3. Trazodona este un sedativ antidepresiv şi somnifer, experimentat în timpul primelor zile de
tratament, care dispare de obicei odată cu continuarea tratamentului.
4. Studiile la animale au aratat că trazodona este mai puţin cardiotoxică faţă de antidepresivele
triciclice iar studiile clinice sugerează că ar putea fi puţin probabil ca medicamentul să
provoace aritmie cardiacă la om. Studiile clinice asupra pacienţilor cu boală cardiacă pre-
existentă, indică faptul că trazodona poate fi aritmogenă la anumiţi pacienţi din această
categorie.
5. Reacţiile adverse asupra funcţiei hepatice, câteodată severe, au fost raportate rareori. Dacă apar
astfel de efecte, trazodona trebuie imediat întreruptă.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome ale supradozajului:
Cele mai frecvent raportate reacţii referitoare la supradozaj au inclus somnolenţă, ameţeli, greaţă şi
vărsături. În cazuri mai grave au fost raportate comă, tahicardie, hipotensiune arterială, hiponatremie,
convulsii şi insuficienţă respiratorie. Manifestările cardiace pot include bradicardie, prelungirea QT şi
torsada vârfurilor. Simptomele pot apare după supradozaj în decurs de 24 ore sau mai mult.
Supradozajul cu trazodonă în asociere cu alte antidepresive pot determina sindrom serotoninergic.
Tratament:
Nu există un antidot specific la trazodonă. La adulţii care au ingerat mai mult de 1 g de trazodonă sau
la copiii care au ingerat mai mult de 150 mg de trazodonă, trebuie avută în vedere administrarea de
cărbune activat în decurs de o oră de la prezentare. Alternativ, la adulţi, se poate face lavaj gastric în
decurs de o oră de la ingerarea unei cantităţi care poate pune în pericol viaţa.
Trebuie monitorizaţi pentru cel puţin 6 ore de la ingestie (sau 12 ore dacă s-au luat măsuri de susţinere
a funcţiilor vitale). Trebuie monitorizată tensiunea arterială, pulsul şi scorul Glasgow. Trebuie
monitorizată saturaţia în oxigen dacă scorul Glasgow este mic. Monitorizarea cardiacă este adecvată la
pacienţii simptomatici.
Convulsiile unice, de scurtă durată, nu necesită tratament. Convulsiile frecvente sau prelungite trebuie
controlate cu diazepam intravenos (0,1-0,3 mg/kg) sau lorazepam (4 mg la adulţi şi 0,05 mg/kg la
copii). Dacă aceste măsuri nu controlează convulsia, poate fi utilă o perfuzare cu fenitoină. Trebuie
administrat oxigen şi corectate tulburările echilibrului acido-bazic şi tulburările metabolice.
Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale în cazul hipotensiunii arteriale
şi sedării excesive. Dacă hipotensiunea se menţine trebuie luată în considerare administrarea
medicamentelor cu efect inotrop, adică dopamină sau dobutamină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: psihoanaleptice, alte antidepresive, codul ATC: N06AX05.
Trazodona este un antidepresiv atipic. În doze terapeutice, trazodona prezintă efecte sedative marcate
şi uşoare efecte anxiolitice, în special în prezenţa tulburărilor de dispoziţie, a anxietăţii, apatiei şi
tulburărilor de somn.
Deşi mecanismul de acţiune al trazodonei este incomplet cunoscut, se presupune că inhibă recaptarea
serotoninei.
Medicamentul nu prezintă proprietăţi hipnotice semnificative şi nu modifică somnul normal.
Reduce amplificarea emoţională a durerii, putând fi recomandat ca adjuvant în tratamentele
analgezice. În plus trazodona reduce tremorul extremităţilor, ce însoţeşte stările de anxietate.
Spre deosebire de alte antidepresive, trazodona nu are efect parasimpatolitic sau de antagonizare a
receptorilor dopaminergici.
Trazodona nu prezintă risc de dependenţă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Trazodona se absoarbe bine la nivel gastrointestinal şi atinge concentraţia plasmatică maximă după 30
minute când se administrează înainte de masă, şi după 2-4 ore, când se administrează după masă.
Trazodona se elimină în cea mai mare parte metabolizată, în special, prin urină, 70% din doza
administrată eliminându-se în 98 de ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Trazodona este bine tolerată şi nu prezintă efecte teratogene şi mutagene. DL a medicamentului
administrat oral la diferite specii animale a fost de 560-690 mg/kg, în funcţie de specie.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Zahăr
Povidonă
Ceară Carnauba
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 250C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister din folie PVC / Al a 30 comprimate cu eliberare prelungită
Cutie cu 2 blistere din folie PVC / Al a câte 15 comprimate cu eliberare prelungită
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
A.C.R. Angelini Francesco S.p.A.,
Viale Amelia 70, I-00181 Roma, Italia
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
11389/2019/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţei – Ianuarie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie, 2022