Prospect TIMOLOL Eipico 5 mg/ml
Producator: E.I.P.I.CO. MED S.R.L.
Clasa ATC: antiglaucomatoase şi miotice, beta-blocante, codul ATC: S01ED01
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9947/2017/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
TIMOLOL Eipico 5 mg/ml
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml picături oftalmice, soluţie conţine timolol 5 mg sub formă de maleat de timolol 6.83 mg
Excipient: clorură de benzalconiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picaturi oftalmice, soluţie
Soluţie limpede, incoloră până la slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Timolol picături oftalmice, soluţie este un blocant al receptorilor beta-adrenergici utilizat în
reducerea presiunii intraoculare crescută în diverse condiţii inclusiv la pacienţii cu:
- hipertensiune oculară;
- glaucom cronic cu unghi deschis inclusiv pacienţii afakici;
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza uzuală
Doza uzuală este de o picătură de Timolol 5 mg/ml instilată în sacul conjunctival al ochiului
afectat o dată pe zi. Doza poate fi schimbată la 1 picătură Timolol 5 mg/ml picături oftalmice,
soluţie, în fiecare ochi afectat de 2 ori pe zi.
Dacă este necesar, Timolol picături oftalmice, soluţie poate fi asociat cu alte medicamente
antiglaucomatoase. Utilizarea concomitentă a 2 medicamente topice beta-blocante nu este
recomandată (vezi punctul 4.4.).
Deoarece normalizarea presiunii intraoculare necesită la unii pacienţi câteva săptămâni de
administrare a timololului, se recomandă evaluarea eficacităţii tratamentului după 4 săptămâni.
Dacă presiunea intraoculară este menţinută la nivele satisfăcătoare, Timolol se poate administra
o dată pe zi.
Schimbarea tratamentului
Atunci când se înlocuieşte un alt medicament beta-blocant cu Timolol, primul medicament se
administrează inclusiv în ultima zi, iar din ziua următoare se începe tratamentul cu Timolol 2,5
mg/ml câte o picătură în fiecare ochi afectat de două ori pe zi. Dacă răspunsul nu este adecvat,
doza poate fi crescută până la 1 picătură de soluţie 5 mg/ml în fiecare ochi afectat de 2 ori pe zi.
Atunci când pacientul este tratat cu un medicament antiglaucomatos (exclusiv beta-blocante), în
prima zi de tratament se administrează medicamentul utilizat anterior şi o picătură de Timolol
2,5 mg/ml în fiecare ochi afectat de 2 ori pe zi. În ziua următoare se întrerupe complet agentul
antiglaucomatos şi se continuă cu Timolol. Dacă este necesară o doză mai mare de Timolol se
va administra 1 picătură de Timolol 5 mg/ml în fiecare ochi afectat de 2 ori pe zi.
Pentru a evita contaminarea, se evita capătul picurător să atingă ochiul, pleoapa sau
orice altă suprafaţă. Păstraţi flaconul închis între administrări.
Copii
Nu se recomandă.
Vârstnici
Există o vastă experienţă în administrarea de Timolol la pacienţii vârstnici. Dozele recomandate mai
sus-menţionate reflectă datele clinice derivate din această experienţă.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la timolol sau la oricare dintre componentele produsului;
- astm bronşic sau antecedente de astm bronşic, bronhopneumopatie cronică obstructivă
severă;
- bradicardie sinusală;
- bloc atrio-ventricular de gradul II sau III;
- insuficienţă cardiacă insuficient controlată prin tratament;
- şoc cardiogen.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor medicamente topice oftalmice, acest medicament poate fi absorbit sistemic şi pot apare
reacţii adverse observate şi la beta-blocante administrate oral.
Insuficienţa cardiacă trebuie atent controlată înaintea instituirii terapiei cu soluţie oftalmică cu timolol.
La pacienţii cu afecţiuni cardiace severe în antecedente, se vor monitoriza simptomele clinice de
insuficienţă cardiacă şi frecvenţa cardiacă.
Au fost raportate reacţii cardiace şi respiratorii, incluzând moarte datorată bronhospasmului la pacienţi
cu astm bronşic şi, rar, moarte asociată cu insuficienţă cardiacă.
Efectul asupra presiunii intra-oculare sau efectele cunoscute ale beta-blocantelor sistemice pot fi
exagerate atunci când timololul este administrat la pacienţi cărora li se administrează deja
medicamente beta-blocante sistemice. Răspunsul acestor pacienţi la tratament trebuie monitorizat.
Utilizarea a două beta-blocante cu administrare topică nu este recomandată.
Au fost raportate erupţii cutanate tranzitorii şi/sau xeroftalmie asociate cu utilizarea medicamentelor
beta-blocante. Incidenţa raportată este mică şi în cele mai multe cazuri simptomele s-au remis când
tratamentul a fost întrerupt. Întreruperea medicamentului trebuie luată în considerare când orice astfel
de reacţie nu are altă explicaţie. Întreruperea beta-blocantului trebuie efectuată treptat.
Detaşarea coroidei a fost raportată la administrarea timolol, acetazolamidă după procedura de filtrare.
Timololul a fost în general bine tolerat de pacienţii cu glaucom care utilizau lentile de contact tari.
Timololul nu a fost studiat la pacienţii care utilizează lentile dintr-un alt material decât
polimetilmetacrilat (PMMA), care este utilzat pentru fabricarea lentilelor tari.
La pacienţii cu glaucom cu unghi închis, obiectivul imediat al tratamentului este redeschiderea
unghiului.
Aceasta necesită constricţia pupilei cu un miotic. Soluţia oftalmică cu timolol are efect nesemnificativ
asupra pupilei. Când timololul este utilizat pentru reducerea presiunii intraoculare crescute din
glaucomul cu unghi închis nu trebuie administrat în monoterapie, ci în asociere cu un medicament care
determină mioză.3
Pacienţii trebuie sfătuiţi că în cazul în care apar afecţiuni oculare intercurente (de exemplu traumatism,
chirurgie oculară sau infecţie) trebuie imediat să se adreseze medicului specialist.
Au fost raportate keratite bacteriene asociate cu utilizarea de recipiente cu doze multiple de
medicamente oftalmice cu administrare topică.
Aceste recipiente au fost contaminate de pacienţi care, în cele mai multe cazuri, au şi o afectare
corneană sau o lipsă de continuitate de substanţă epitelială la nivel ocular.
Riscul de reacţie anafilactică: În timpul administrării beta-blocantelor, pacienţii cu teren atopic sau
antecedente de reacţii anafilactice severe la diverşi alergeni pot avea o reactivitate crescută în cazul
expunerilor repetate la alergeni, fie accidental fie în scop diagnostic sau terapeutic. Este posibil ca
asemenea pacienţi să nu răspundă la dozele de epinefrină (adrenalină) folosite în mod obişnuit în
tratamentul reacţiilor anafilactice
Timolol conţine clorură de benzalconiu care se poate acumula în lentilele de contact moi, de aceea
Timolol nu trebuie administrat în timpul folosirii acestor lentile.
Lentilele trebuie scoase înainte de aplicarea picăturilor şi nu trebuie puse mai devreme de 15 minute
după aplicare.
Clorura de banzalconiu este iritantă. Poate provoca reacţii adverse cutanate.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Deşi timololul administrat în monoterapie nu influenţează diametrul pupilar, în cazul asocierii cu
medicamente care conţin epinefrină (adrenalină) au fost semnalate cazuri de midriază.
Au fost raportate potenţiale efecte sistemice ale beta-blocantelor (de exemplu scăderea frecvenţei
cardiace, deprimare) pe durata administrării concomitente de timolol cu inhibitori ai CYP2D6 (de
exemplu chinidină, ISRS).
Medicamentele beta-blocante administrate oral pot accentua rebound-ul hipertensiunii arteriale care
poate apărea la întreruperea clonidinei.
Timololul poate induce hipotensiunea arterială şi/sau bradicardia marcată prin efectul aditiv cu un
beta-blocant, cu blocante ale canalelor de calciu sau cu alcaloizi din Rauwolfia.
O monitorizare atentă este recomandată când se administrează beta-blocante la pacienţi cărora li se
administrează medicamente inhibitoare ale recaptării catecolaminelor cum ar fi rezerpina, deoarece
există posibilitatea efectelor aditive şi apariţiei unei hipotensiunii arteriale şi/sau bradicardiei marcate,
care poate determina vertij, sincopă şi hipotensiune arterială ortostatică.
Blocantele canalelor de calciu orale pot fi utilizate în asociere cu blocante beta-adrenergice, atunci
când funcţia inimii este normală, dar trebuie evitată asocierea la pacienţi cu afectarea funcţiei cardiace.
Există posibilitatea de apariţie a hipotensiunii arteriale, blocului atrio-ventricular şi insuficienţei
ventriculare stângi la pacienţii în tratament cu blocante beta-adrenergice la care se asociază blocante
ale canalelor de calciu. Tipul de reacţii adverse cardiovasculare depind de tipul de blocante ale
canalelor de calciu utilizate. Când sunt utilizate concomitent beta-blocante cu derivaţi de
dihidropiridine cum este nifedipina se poate produce hipotensiune arterială, în timp ce verapamilul sau
diltiazemul au un potenţial mare de a determina tulburări de conducere atrio-ventriculare sau
insuficienţă ventriculară stângă.
Blocantele canalelor de calciu administrate intravenos trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii cărora
li se administrează beta-blocante.
Administrarea concomitentă a beta-blocantelor şi digitalicelor cu diltiazem sau verapamil poate avea
efecte aditive în prelungirea timpului de conducere atrioventriculară.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu a fost studiată administrarea timololului la gravide. Utilizarea medicamentului se face numai după
evaluarea raportului beneficiu matern/risc potenţial fetal.
Alăptarea
Timololul se excretă în laptele matern şi deoarece poate determina reacţii adverse la sugari, în funcţie
de importanţa tratamentului pentru mamă, se va avea în vedere fie întreruperea tratamentului, fie a
alăptării..
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită reacţiilor adverse care pot să apară în cursul tratamentului cu timolol cum sunt ameţeli sau
tulburări de vedere, poate fi afectată capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Timolol 2.5 mg/ml este, în general, bine tolerat. Urmatoarele reactii adverse au fost raportate la
administrarea oftalmică de timolol maleat, fie în timpul studiilor clinice sau în timpul experienţei
acumulate de la punerea pe piaţă a produsului. Efecte adverse adiţionale au fost raportate în experianţa
clinică cu timolol maleat administrat sistemic şi pot fi considerate efecte potenţiale în administrarea
oftalmică de timolol maleat.
În această secţiune reacţiile adverse sunt clasificate precum urmează:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1>
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1>
Rare (≥1/10000 şi <1>
Foarte rare (<1>
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
În fiecare grup de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări oculare:
Frecvente:
Administrare oftalmică: iritaţie oculară, senzaţie de arsură sau de înţepături oculare, conjunctivite,
blefarite, keratite, scăderea sensibilităţii corneene şi uscăciune oculară; tulburări vizuale, incluzând
modificări de refracţie (în unele cazuri datorită opririi tratamentului cu miotice), diplopie, ptoză
palpebrală, detaşarea coroidei la pacienţii operaţi anterior pentru glaucom; tinitus.
Tulburări generale:
Frecvente:
Administrare oftalmică: dureri de cap, astenie, oboseală, dureri în piept.
Administrare sistemică: dureri ale extremităţilor, scăderea toleranţei la exerciţii.
Tulburări cardiace:
Mai puţin frecvente:
Administrare oftalmică: bradicardie, aritmii, hipotensiune arterială, sincopă, bloc atrioventricular,
accident vascular cerebral, ischemie cerebrală, insuficienţă cardiacă congestivă, sincopă, edeme,
claudicaţii intermitente, fenomene Raynaud, extremităţi reci.
Administrare sistemică: bloc atrio-ventricular (de gradul II sau III), bloc sino-atrial, edem pulmonar,
agravarea insuficienţei arteriale, agravarea anginei pectorale, vasodilataţie.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediaspinale:
Mai puţin frecvente:
Administrare oftalmică: bronhospasm (mai ales la pacienţii cu afecţiuni bronhospastice preexistente),
insuficienţă respiratorie, dispnee, tuse.
Administrare sistemică: raluri
Reacţii de hipersensibilitate:
Rare:
Administrare oftalmică: edem angioneurotic, urticarie, rash localizat sau generalizat.
Tulburări ale sistemului nervos:
Rare:
Administrare oftalmică: cefalee, astenie, stare de oboseală, vertij, depresie, insomnie, coşmaruri,
amnezie, accentuarea semnelor şi simptomelor la pacienţii cu miastenia gravis, parestezii.
Administrare sistemică: vertij, slăbiciune locală, diminuarea concentrării.
Tulburări gastrointestinale:
Rare:
Administrare oftalmică: greaţă, diaree, uscăciunea gurii.
Administrare sistemică: vomă
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Foarte rare:
Administrare oftalmică: scăderea libidoului, boală Peyronie.
Administrare sistemică: impotenţă, micţiuni dificile.
Tulburări ale sistemului imunitar:
Foarte rare:
Administrare oftalmică: lupus eritematos sistemic.
Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
Foarte rare:
Administrare sistemică: artralgii.
Tulburări hematologice şi limfatice:
Foarte rare:
Administrare sistemică: purpură non-trombocitopenică.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Există raportări de supradozaj în urma administrării inadecvate de timolol, picături oftalmice, soluţie
care au dus la efecte sistemice similare celor observate în cazul supradozajului beta-blocantelor
administrate sistemic: ameţeli, cefalee, scurtarea respiraţiei, bradicardie, bronhospasm şi stop cardiac
(vezi pct. 4.8).
Dacă apare supradozajul, trebuie instituite următoarele măsuri:
1. Lavaj gastric dacă timololul a fost ingerat. Studiile efectuate au demonstrat că nu dializează rapid.
2. Bradicardie simptomatică: se administrează intravenos 0,25-2 mg sulfat de atropină pentru
inducerea blocadei vagale. În caz de persistenţă a bradicardiei, se injectează cu prudenţă intravenos
clorhidrat de izoprenalină, iar în cazurile refractare se impune folosirea unui pacemaker cardiac.
3. Hipotensiune arterială: se administrează un simpatomimetic presor cum ar fi dopamina, dobutamina
sau noradrenalina. În cazurile refractare, se recomandă folosirea clorhidratului de glucagon.
4. Bronhospasm: clorhidrat de izoprenalină, eventual administrarea suplimentară de aminofilină;
5. Insuficienţă cardiacă acută: se instituie imediat o terapie conventională cu digitalice, diuretice şi
oxigen. În cazurile refractare, se recomandă administrarea intravenoasă de aminofilină, care poate fi
urmată de administrarea de clorhidrat de glucagon.
6. Bloc cardiac de gradul 2 sau 3: se administrează clorhidrat de izoprenalină sau se instalează un
pacemaker.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiglaucomatoase şi miotice, beta-blocante, codul ATC: S01ED01
Mecanism de acţiune
Maleatul de timolol este un beta-blocant neselectiv, fără acţiune simpatomimetică intrinsecă
semnificativă, efect de deprimare directă asupra miocardului sau acţiune anestezică locală (nu
determină stabilizare de membrană).
Maleatul de timolol se leagă reversibil la nivelul receptorului beta-adrenergic şi inhibă răspunsul care
poate apărea prin stimularea acestui receptor. Acest antagonism competitiv specific blochează
stimularea beta-adrenergică de către agonişti, indiferent dacă aceştia sunt de origine exogenă sau
endogenă. Blocarea poate fi anulată prin creşterea concentraţiei agonistului care va reinstala răspunsul
biologic.
Spre deosebire de miotice, maleatul de timolol reduce presiunea intraoculară fără a influenţa
semnificativ acomodarea sau mărimea pupilei. De asemenea, la pacienţii cu cataractă este evitată
incapacitatea de a vedea în jurul opacităţilor cristaliniene când pupila este contractată de miotice. În
cazul trecerii pacienţilor de la miotice la picăturile oftalmice cu timolol ar putea fi necesară o corecţie
a refracţiei când efectele mioticului au trecut.
La unii pacienţi s-a raportat scăderea răspunsului după un tratatment îndelungat cu timolol, picături
oftalmice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Efectul maleatului de timolol se manifestă rapid, în aproximativ 30 minute după instilarea oculară a
picăturilor. Reducerea presiunii intraoculare atinge nivelul maxim după 1-2 ore de la administrare şi se
menţine timp de 24 ore. Această perioadă de acţiune permite controlul presiunii intraoculare şi pe
timpul nopţii.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu s-au înregistrat efecte adverse oculare la iepurii şi câinii cărora li s-au administrat topic Timolol în
cadrul unor studii care s-au desfăşurat pe durata unui an, respectiv 2 ani.
Studiile de fertilitate şi reproducere efectuate la şobolani nu au arătat niciun efect advers atât pe
subiecţii masculi cât şi la femele la administrarea unor doze de 150 de ori mai mari decât dozele
umane recomandate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat
Hidrogenfosfat de disodiu dodecahidrat
Clorură de benzalconiu
Hidroxid de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
28 zile după prima deschidere a flaconului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din polietilenă de joasă densitate de culoare albă, prevăzut cu aplicator
pentru picurare din polietilenă de joasă densitate incoloră, şi capac cu filet din polietilenă de
înaltă densitate, a 5 ml picături oftalmice, soluţie
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Nu sunt necesare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
E.I.P.I.CO. MED S.R.L.
B-dul Unirii nr. 6, Bl. 8C sc.1, ap 9
Sector 4, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9947/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reinnoirea autorizaţiei – Mai 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2017