Prospect Tiapridal 100 mg comprimate
Producator: neuraxpharm Arzneimittel GmbH
Clasa ATC: neuroleptice (antipsihotice), benzamide, codul ATC: N05AL03.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7570/2015/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tiapridal 100 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine tiapridă 100 mg sub formă de clorhidrat de tiapridă 111,1 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimatele sunt rotunde, plate, cu margini oblice pe ambele feţe, de culoare albă sau alb-ivorie şi au pe o
faţă două şanţuri de diviziune perpendiculare, iar pe cealaltă faţă inscripţia “T100”.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi:
Tratamentul de scurtă durată al stărilor de agitaţie şi de agresivitate, în special la pacienţii cu alcoolism
cronic şi la vârstnici.
Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 6 ani:
Mişcări anormale de tip coreic, boala Gilles de la Tourette.
Copii cu vârsta peste 6 ani:
Tulburări grave de comportament cu agitaţie şi agresivitate.
4.2 Doze şi mod de administrare
Se administrează numai la adulţi şi copii cu vârsta peste 6 ani.
Trebuie să se utilizeze întotdeauna dozele minime eficace. Dacă starea clinică a pacientului permite, se va
începe cu doze mici, care se vor creşte, apoi, treptat.
Tratamentul de scurtă durată al stărilor de agitaţie şi de agresivitate, în special la pacienţii cu alcoolism
cronic şi la vârstnici:
Numai la adulţi: doza uzuală este de maximum 200 – 300 mg tiapridă (2 – 3 comprimate de Tiapridal
100 mg) pe zi, timp de 1 – 2 luni.
La pacienţii vârstnici, dozele de 200 – 300 mg tiapridă pe zi se vor atinge progresiv. Tratamentul se va începe
cu o doză mică, de 50 mg tiapridă (½ comprimat de Tiapridal 100 mg) de 2 ori pe zi. Doza va fi crescută
treptat, cu câte 50 – 100 mg tiapridă (½ – 1 comprimat Tiapridal 100 mg) la intervale de 2 – 3 zile. Doza
medie utilizată la pacienţii vârstnici este de 200 mg tiapridă pe zi. Doza maximă recomandată este de 300 mg
tiapridă pe zi.
Afectare hepatică:
Medicamentul este slab metabolizat la nivel hepatic. De aceea, reducerea dozelor nu este necesară.
Afectare renală:
Doza trebuie redusă la 75% din doza normală la pacienţii cu clearance-ul creatininei între 30-60 ml/min, la
50% din doza normală la pacienţii cu clearance-ul creatininei între 10-30 ml/min şi la 25% din doza normală
la pacienţii cu clearance-ul creatininei mai mic de 10 ml/min.
Mişcări anormale de tip coreic, boala Gilles de la Tourette:
Adulţi: doza uzuală este de 300 – 800 mg tiapridă (3 – 8 comprimate de Tiapridal 100 mg) pe zi.
Tratamentul se va începe cu doze foarte mici, de 25 mg tiapridă (¼ comprimat de Tiapridal 100 mg) pe zi,
care vor fi crescute apoi treptat, până la atingerea dozei minime eficace.
Copii peste 6 ani: 3 – 6 mg tiapridă/kg şi zi, cu o doză maximă de 300 mg/zi.
Tulburări grave de comportament, cu agitaţie şi agresivitate, la copii peste 6 ani:
Doza uzuală este de 100 – 150 mg tiapridă (1 – 1 ½ comprimate de Tiapridal 100 mg) pe zi, cu o doză
maximă de 300 mg/zi.
4.3 Contraindicaţii
Acest medicament nu trebuie utilizat în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- tumori prolactino-dependente, de exemplu adenom hipofizar prolactino-secretant şi cancer de sân
prolactino-dependent;
- feocromocitom;
- în asociere cu: levodopa sau alte medicamente dopaminergice (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor neuroleptice, poate să apară sindrom neuroleptic malign, o complicaţie potenţial letală,
caracterizată prin hipertermie, rigiditate musculară şi disfuncţie neurovegetativă. În cazul apariţiei
hipertermiei cu etiologie necunoscută, tratamentul cu tiapridă trebuie întrerupt.
Semnele disfuncţiei neurovegetative, cum sunt transpiraţia şi tensiunea arterială instabilă, pot preceda
apariţia hipertermiei şi constituie, prin urmare, semne de diagnostic precoce.
Cu toate că această reacţie adversă la neuroleptice poate fi de tip idiosincrazic, anumiţi factori de risc, cum
sunt deshidratarea sau afecţiunile cerebrale organice, par să favorizeze apariţia sa.
Neurolepticele pot să scadă pragul convulsivant epileptogen, deşi tiaprida nu a fost evaluată în acest sens.
Prin urmare, pacienţii cu istoric de epilepsie trebuie supravegheaţi cu atenţie în timpul tratamentului cu
tiapridă.
La pacienţii cu insuficienţă renală, trebuie scăzută doza şi este necesară intensificarea supravegherii (vezi
pct. 4.2 şi pct. 5.2).
În afara cazurilor excepţionale, tiaprida nu trebuie utilizată la pacienţii cu boală Parkinson.
Tiaprida trebuie utilizată cu precauţie specială la pacienţii vârstnici, din cauza efectului sedativ crescut şi a
riscului posibil de hipotensiune arterială ortostatică.
La copii, deoarece pot exista repercusiuni asupra funcţiei cognitive, se recomandă să se efectueze anual un
examen clinic de evaluare a capacităţii de învăţare. Dozele vor fi ajustate cu regularitate, în funcţie de starea
clinică a copilului.
Prelungirea intervalului QT:
Tiaprida poate determina prelungirea intervalului QT, în mod dependent de doză. Se cunoaşte că acest efect
potenţează riscul de apariţie a tulburărilor grave de ritm ventricular, cum este torsada vârfurilor (vezi
pct. 4.8). Înaintea oricărei administrări şi, dacă este posibil, ţinând cont de starea clinică a pacientului, se
recomandă monitorizarea factorilor care pot favoriza apariţia acestei tulburări de ritm, ca de exemplu:
- bradicardie sub 55 de bătăi pe minut,
- dezechilibru electrolitic, în special hipokaliemie,
- prelungire congenitală a intervalului QT,
- tratament concomitent cu medicamente care pot produce bradicardie marcată (sub 55 bătăi pe minut),
dezechilibru electrolitic, încetinirea conducerii intracardiace sau prelungirea intervalului QT (vezi
pct. 4.5).
Tiaprida trebuie prescrisă cu precauţie la pacienţii care prezintă factori de risc care pot predispune la
prelungirea intervalului QT.
În afara situaţiilor de urgenţă, se recomandă să se efectueze ECG în cadrul evaluării iniţiale a pacienţilor care
necesită tratament cu un neuroleptic.
Trombembolism venos
La pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice au fost raportate cazuri de trombembolism venos (TEV),
uneori letale. Deoarece pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă frecvent factori de risc
dobândiţi pentru TEV, înaintea şi în timpul tratamentului cu tiapridă trebuie identificaţi toţi factorii de risc
posibili pentru TEV şi trebuie iniţiate măsuri de prevenire (vezi pct. 4.8).
Creşterea mortalităţii la pacienţii vârstnici cu demenţă
Pacienţii vârstnici cu psihoză determinată de demenţă, trataţi cu medicamente antipsihotice, au un risc
crescut de deces. Analiza a 17 studii controlate cu placebo (cu durata medie de 10 săptămâni), efectuate
predominant la pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice atipice, a arătat că pacienţii care au primit
medicamentul au avut un risc de deces între 1,6 şi 1,7 ori mai mare decât riscul de deces la pacienţii care au
primit placebo. Pe parcursul unui studiu controlat obişnuit, cu durata de 10 săptămâni, frecvenţa decesului la
pacienţii care au primit medicamentul a fost de aproximativ 4,5%, comparativ cu o frecvenţă de aproximativ
2,6% în grupul placebo. Deşi în studiile clinice cu medicamente antipsihotice atipice cauzele de deces au fost
variate, cea mai mare parte a deceselor au fost fie de etiologie cardiovasculară (de exemplu, insuficienţă
cardiacă, moarte subită), fie infecţioasă (de exemplu, pneumonie). Similar antipsihoticelor atipice, studii
observaţionale sugerează că tratamentul cu medicamente antipsihotice convenţionale poate creşte
mortalitatea.
Măsura în care rezultatele de creştere a mortalităţii din studiile observaţionale pot fi atribuite medicamentului
antipsihotic, şi nu unor caracteristici ale pacienţilor, nu este clară.
Accidentul vascular cerebral
În studii clinice randomizate, placebo controlate, efectuate la pacienţi vârstnici cu demenţă şi trataţi cu
anumite medicamente antipsihotice atipice, s-a observat o creştere de 3 ori a riscului de apariţie a
evenimentelor cerebrovasculare. Mecanismul creşterii acestui risc nu este cunoscut. Nu poate fi exclusă o
creştere a acestui risc la alte medicamente antipsihotice sau la alte categorii de pacienţi. Tiaprida trebuie
utilizată cu prudenţă la pacienţii care prezintă factori de risc pentru accident vascular cerebral.
De asemenea, tiaprida trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare grave, deoarece
este posibilă apariţia modificărilor hemodinamice, în special a hipotensiunii arteriale.
Cancerul glandei mamare
Tiaprida poate creşte concentraţia plasmatică a prolactinei. În consecinţă, se impun precauţii, iar pacienţii cu
antecedente personale sau familiale de cancer mamar trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul terapiei cu
tiapridă.
La administrarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv Tiapridal, au fost raportate leucopenie, neutropenie
şi agranulocitoză. Infecţiile şi febra inexplicabile pot fi dovezi ale unor discrazii sanguine (vezi pct. 4.8) şi
necesită investigaţii hematologice imediate.
Utilizarea alcoolului etilic sau administrarea medicamentelor care conţin alcool etilic nu sunt recomandate în
timpul tratamentului cu acest medicament.
Acest medicament nu trebuie utilizat în caz de alcoolism acut.
Copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi, tiaprida nu a fost complet investigată. De aceea, se impune prudenţă în prescrierea
acestui medicament la această grupă de vârstă (vezi pct. 4.2).
La copiii cu vârsta sub 6 ani, utilizarea comprimatelor este contraindicată, deoarece pot să apară accidente la
înghiţire.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
Agonişti dopaminergici, cu excepţia pacienţilor parkinsonieni (cabergolină, quinagolidă), din cauza
antagonismului reciproc între agoniştii dopaminergici şi neuroleptice.
În cazul apariţiei sindromului extrapiramidal indus de neuroleptice, nu se va institui un tratament cu un
agonist dopaminergic, ci se va administra un anticolinergic central.
Asocieri nerecomandate
Medicamente care pot produce torsada vârfurilor:
- Medicamente antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă).
- Medicamente antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă).
- Anumite medicamente neuroleptice (sultopridă, pipotiazină, sertindol, veralipidă, tioridazină,
clorpromazină, levomepromazină, trifluoperazină, ciamemazină, sulpiridă, haloperidol, droperidol,
pimozidă, flufenazină, pipamperonă, flupentixol, zuclopentixol), anumite medicamente antiparazitare
(halofantrină, lumefrantină, pentamidină), alte medicamente: antidepresive de tip imipramină, litiu,
bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină administrată i.v., spiramicină administrată i.v., mizolastină,
vincamină administrată i.v., moxifloxacină, sparfloxacină.
Risc crescut de aritmii ventriculare, în special de torsada vârfurilor.
Dacă este posibil, se întrerupe administrarea medicamentului cu risc de a produce torsada vârfurilor, cu
excepţia medicamentelor antiinfecţioase.
Dacă asocierea nu poate fi evitată, trebuie să se verifice intervalul QT înaintea administrării şi să se
monitorizeze ECG pacientul.
Alcoolul etilic
Alcoolul etilic creşte efectul sedativ al neurolepticelor.
Afectarea vigilenţei poate face periculoasă conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor.
Se vor evita consumul de băuturi alcoolice şi administrarea de medicamente care conţin alcool etilic.
Levodopa: antagonism reciproc între levodopa şi neuroleptice. La pacienţii parkinsonieni, trebuie folosită
doza minimă eficace pentru ambele medicamente.
Agonişti dopaminergici, cu excepţia levodopei (amantadină, apomorfină, bromocriptină, entacaponă,
lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipexol, ropinirol, selegilină), la pacienţii parkinsonieni: antagonism
reciproc între agonistul dopaminergic şi neuroleptice.
Agonistul dopaminergic poate provoca sau agrava tulburările psihotice.
Dacă este necesar un tratament cu neuroleptice la pacienţii parkinsonieni trataţi cu agonişti dopaminergici,
doza de agonist dopaminergic trebuie scăzută progresiv, până la întrerupere (întreruperea bruscă a agoniştilor
dopaminergici expune la risc de sindrom neuroleptic malign).
Metadona
Risc crescut de aritmii ventriculare, în special de torsada vârfurilor.
Asocieri care necesită precauţie
Medicamente care determină bradicardie (în special medicamente antiaritmice din clasa Ia, beta-blocante,
anumite medicamente antiaritmice din clasa II, anumite blocante ale canalelor de calciu, cum sunt
diltiazemul şi verapamilul; digitalice, pilocarpină, anticolinesterazice):
Risc crescut de aritmii ventriculare, în special de torsada vârfurilor.
Este necesară monitorizarea clinică şi electrocardiografică.
Medicamente beta-blocante administrate în insuficienţa cardiacă (bisoprolol, carvedilol, metoprolol,
nebivolol): risc crescut de aritmie ventriculară, în special de torsada vârfurilor.
Este necesară monitorizarea clinică şi electrocardiografică.
Medicamente care determină hipokaliemie (diuretice hipokaliemiante, laxative iritante, amfotericina B
administrată i.v., glucocorticoizi, tetracosactid): risc crescut de aritmie ventriculară, în special de torsada
vârfurilor. Hipokaliemia trebuie corectată înainte de administrarea medicamentului şi se va asigura
monitorizarea clinică, electrolitică şi electrocardiografică.
Asocieri de luat în considerare
Antihipertensive (toate): cresc efectul antihipertensiv şi riscul de hipotensiune arterială ortostatică (efect
aditiv).
Alte deprimante ale sistemului nervos central: derivaţi de morfină (analgezice, antitusive şi tratament de
substituţie a opioidelor); barbiturice; benzodiazepine; anxiolitice, altele decât benzodiazepinele; hipnotice;
neuroleptice; antidepresive sedative (amitriptilină, doxepină, mianserină, mirtazapină, trimipramină);
antihistaminice H sedative; antihipertensive cu acţiune centrală (clonidina şi medicamentele înrudite); alte
medicamente: baclofen, talidomidă, pizotifen: creşterea deprimării centrale.
Afectarea vigilenţei poate face periculoasă conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor.
Medicamente beta-blocante (cu excepţia esmololului, sotalolului şi a beta-blocantelor utilizate în
insuficienţa cardiacă): efect vasodilatator şi risc de hipotensiune arterială, în special de hipotensiune
arterială ortostatică (efect aditiv).
Derivaţi nitraţi şi medicamente înrudite.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Dacă este necesar tratamentul medicamentos pentru a menţine un bun echilibru mintal şi pentru a evita
decompensarea, acesta trebuie iniţiat sau continuat în doze eficace pe toată durata sarcinii.
Sunt disponibile date clinice limitate privind utilizarea tiparidei la gravide. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau
dezvoltării postnatale.
Neurolepticele administrate injectabil, utilizate în situaţii de urgenţă, pot determina hipotensiune arterială la
mamă.
Nou-născuţii expuşi la antipsihotice, inclusiv la Tiapridal, în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină,
prezintă un risc de reacţii adverse, inclusiv de simptome extrapiramidale şi/sau de abstinenţă, care pot varia
în severitate şi durată după naştere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor,
somnolenţă, detresă respiratorie sau tulburarea aportului alimentar. În consecinţă, nou-născuţii trebuie
monitorizaţi cu atenţie.
Alăptarea
Studiile la animale au arătat excreţia tiapridei în lapte.
Nu se cunoaşte dacă tiaprida se excretă în laptele uman. În absenţa datelor cu privire la excreţia tiapridei în
laptele uman, alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului cu tiapridă.
Fertilitatea
La animale tratate cu tiapridă, s-a observat scăderea fertilităţii.
La om, din cauza interacţiunii cu receptorii dopaminergici, tiaprida poate determina hiperprolactinemie, care
poate fi asociată cu amenoree, anovulaţie şi afectarea fertilităţii (vezi pct. 4.8).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Tiaprida poate determina sedare chiar şi atunci când este utilizată conform recomandării, astfel încât
capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje pot fi afectate (vezi pct. 4.8). Conducătorii de vehicule
şi cei care folosesc utilaje trebuie atenţionaţi asupra riscului de somnolenţă asociat cu utilizarea acestui
medicament.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost clasificate folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente
(≥1/100 şi <1>
(<1>
grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Date din studiile clinice
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în cadrul studiilor clinice controlate. Trebuie menţionat faptul
că, în unele circumstanţe, reacţiile adverse pot fi dificil de diferenţiat de simptomele bolii subiacente.
Tulburări endocrine:
Frecvente: hiperprolactinemie.
În unele cazuri, hiperprolactinemia poate determina galactoree, amenoree, ginecomastie, mărirea sânilor şi
dureri mamare, tulburări ale menstruaţiei, disfuncţie orgasmică şi disfuncţie erectilă.
Tulburări psihice:
Frecvente: letargie/somnolenţă, insomnie, agitaţie, indiferenţă.
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente: ameţeli/vertij, cefalee.
Sindrom parkinsonian şi simptome asociate: tremor, hipertonie, hipokinezie şi
hipersalivaţie. Aceste simptome sunt, în general, reversibile la administrarea de
medicaţie antiparkinsoniană.
Mai puţin frecvente: acatisie, distonie (spasm, torticolis, crize oculogire şi trismus). Aceste simptome
sunt, în general, reversibile la administrarea de medicaţie antiparkinsoniană.
Rare: dischinezie acută. Acest simptom este, în general, reversibil la administrarea de
medicaţie antiparkinsoniană.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului:
Mai puţin frecvente: galactoree, amenoree, mărirea sânilor, dureri mamare, impotenţă şi tulburări ale
orgasmului.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Frecvente: astenie/fatigabilitate.
Mai puţin frecvente: creştere în greutate.
Date după punerea pe piaţă a Tiapridal
Suplimentar, au fost raportate următoarele reacţii adverse (numai prin raportări spontane):
Tulburări hematologice şi limfatice
Cu frecvenţă necunoscută:
Leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză (vezi pct. 4.4).
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Cu frecvenţă necunoscută:
Hiponatremie, sindrom de secreţie inadecvată a hormonului antidiuretic (SSIAD)
Tulburări psihice:
Cu frecvenţă necunoscută: confuzie, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos:
Cu frecvenţă necunoscută:
A fost raportată diskinezie tardivă (caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare, în special ale limbii şi/sau
ale feţei), similar tuturor neurolepticelor, după o administrare de peste 3 luni. În aceste cazuri, medicaţia
antiparkinsoniană este ineficace sau poate provoca o agravare a simptomelor.
Similar tuturor neurolepticelor, poate să apară sindromul neuroleptic malign, care este o complicaţie
potenţial letală (vezi pct. 4.4).
Pierderea conştienţei/sincopă, convulsii.
Tulburări cardiace:
Cu frecvenţă necunoscută:
Prelungirea intervalului QT, aritmii ventriculare cum sunt torsada vârfurilor, tahicardia ventriculară, care pot
duce la fibrilaţie ventriculară sau stop cardiac şi moarte subită (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare:
Cu frecvenţă necunoscută:
Hipotensiune arterială, de obicei ortostatică.
Trombembolism venos, incluzând trombembolism pulmonar, uneori letal, şi tromboză venoasă profundă
(vezi pct. 4.4).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Cu frecvenţă necunoscută:
Pneumonie de aspiraţie
Tulburări gastrointestinale:
Cu frecvenţă necunoscută:
Constipaţie, obstrucţie intestinală, ileus
Tulburări hepatobiliare:
Cu frecvenţă necunoscută:
Creşterea nivelului enzimelor hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Cu frecvenţă necunoscută:
Erupţii cutanate inclusiv erupţii eritematoase, erupţii cutanate maculopapulare şi urticarie
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
Cu frecvenţă necunoscută:
Creşterea nivelului creatinfosfochinazei din sânge, rabdomioliză
Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală:
Cu frecvenţă necunoscută:
Sindrom de abstinenţă la nou-născut (vezi pct. 4.6).
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate:
Cu frecvenţă necunoscută:
Cădere.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Până în prezent, datele privind supradozajul acut cu tiapridă sunt limitate. Semnele şi simptomele care au
fost raportate sunt, în general, rezultatul intensificării efectelor farmacologice ale medicamentului şi se
manifestă clinic prin: somnolenţă, sedare, comă, hipotensiune arterială şi simptome extrapiramidale.
Au fost raportate cazuri cu evoluţie letală, mai ales la asocierea tiapridei cu alte medicamente psihotrope.
Abordare terapeutică
În caz de supradozaj acut, trebuie luată în considerare posibilitatea asocierii altor medicamente.
Hemodializa nu trebuie utilizată pentru a elimina medicamentul, deoarece tiaprida este dializată în proporţie
mică.
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru tiapridă. Prin urmare, trebuie instituite măsuri suportive adecvate,
supraveghere atentă a funcţiilor vitale şi monitorizare cardiacă (risc de prelungire a intervalului QT şi aritmii
ventriculare secundare), care trebuie menţinută până la însănătoşirea pacientului.
Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie să se administreze medicamente anticolinergice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: neuroleptice (antipsihotice), benzamide, codul ATC: N05AL03.
Tiaprida este un neuroleptic atipic; în studiile efectuate in vitro prezintă selectivitate pentru subtipurile D şi
D ale receptorilor dopaminergici, fără a avea afinitate pentru subtipurile de receptori ai principalilor
neurotransmiţători centrali (inclusiv receptorii serotoninergici, noradrenergici, histaminergici). Studiile
efectuate in vivo, neuro-chimice şi comportamentale, confirmă această selectivitate, demonstrând existenţa
proprietăţilor antidopaminergice, în absenţa sedării, catalepsiei şi tulburărilor cognitive.
Tiaprida este activă mai ales pe receptorii sensibilizaţi anterior la dopamină şi acest fapt este considerat
responsabil pentru efectele sale anti-diskinetice.
Activitatea anxiolitică demonstrată pe câteva modele animale de stress, inclusiv pe cele care implică
sindromul de abstinenţă la etanol, a fost confirmată la şoarece şi primate.
Tiaprida nu pare să producă dependenţă fizică sau psihică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a dozei de 200 mg de tiapridă, concentraţia plasmatică maximă, de 1,3 μg/ml, se
atinge la o oră.
Biodisponibilitatea absolută a comprimatelor este de 75%. Dacă administrarea se efectuează chiar înaintea
mesei, biodisponibilitatea creşte cu 20%, iar concentraţia plasmatică maximă creşte cu 40%. La vârstnici,
absorbţia este mai lentă.
Distribuţie
Distribuţia tiapridei este rapidă (mai puţin de o oră). Tiaprida traversează bariera hemato-encefalică şi bariera
feto-placentară, fără să se acumuleze la făt.
Excreţia în laptele matern a fost observată la animale, concentraţia în lapte fiind de 1,2 ori mai mare decât
cea plasmatică.
Tiaprida nu se leagă de proteinele plasmatice şi se leagă în proporţie foarte mică de eritrocite.
Metabolizare
La om, tiaprida este metabolizată în proporţie foarte mică; 70% din doza administrată se regăseşte sub formă
nemodificată, în urină. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 2,9 ore la femei şi de 3,6 ore
la bărbaţi.
Eliminare
Eliminarea este predominant urinară, clearance-ul renal fiind de 330 ml/min.
La pacienţii cu insuficienţă renală, eliminarea este concordantă cu clearance-ul creatininei. Dacă clearance-ul
creatininei este mai mic de 20 ml/min, dozele zilnice trebuie scăzute în funcţie de gravitatea insuficienţei
renale: la o jumătate din doză, în cazul unui clearance al creatininei cuprins între 11 şi 20 ml/min, şi la un
sfert din doză, în cazul unui clearance al creatininei sub 10 ml/min.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile efectuate la animale nu au pus în evidenţă niciun efect teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Manitol (E 421)
Celuloză microcristalină
Povidonă
Dioxid de siliciu coloidal hidratat
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
neuraxpharm Arzneimittel GmbH
Elisabeth-Selbert-Straße 23, 40764 Langenfeld, Germania
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7570/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie, 2023