Prospect Theraflu Extra răceală şi gripă 650 mg/20 mg/10 mg pulbere pentru soluţie orală
Producator: HALEON ROMÂNIA S.R.L.
Clasa ATC: alte analgezice şi antipiretice, anilide (inclusiv combinaţii)
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8179/2015/01-02-03-04 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Theraflu Extra răceală şi gripă 650 mg/20 mg/10 mg pulbere pentru soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un plic unidoză cu pulbere pentru soluţie orală conţine paracetamol 650 mg, maleat de feniramină 20
mg şi clorhidrat de fenilefrină 10 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare plic conține zahăr 12600 mg, Sunset yellow FCF (E 110) 0,035
mg, citrat de sodiu 180 mg echivalent a 42,2 mg sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie orală.
Pulbere liber curgătoare, de culoare albă, cu incluziuni galbene, fără materii străine. Este permisă
prezența unor aglomerări moi.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Theraflu Extra răceală şi gripă este indicat pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al
simptomelor de răceală şi gripă, inclusiv al febrei şi frisoanelor, al durerilor musculare şi cefaleii, al
congestiei nazale, strănutului şi rinoreii.
Nu este recomandat copiilor cu vârsta mai mică de 12 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulți și adolescenți (peste 12 ani): Un plic la fiecare 4-6 ore după cum este necesar, fără a se depăşi
3-4 plicuri pe zi. Utilizarea nu trebuie să depăşească 5 zile.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
La pacienţii care suferă de insuficienţă hepatică sau sindrom Gilbert, doza trebuie redusă sau intervalul
dintre două administrări trebuie prelungit.
Insuficienţă renală
În cazul unei insuficienţe renale severe (clearance-ul creatininei < 10 ml/min) intervalul dintre doze
trebuie să fie de cel puţin 8 ore.
Pacienţi vârstnici
Ajustarea dozelor nu este necesară în cazul administrării la pacienţii vârstnici.
Copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 12 ani
Nu se recomandă administrarea acestui medicament la copii cu vârsta mai mică de 12 ani.
Mod de administrare
Conţinutul unui plic se dizolvă într-o cană cu apă fierbinte (aproximativ 250 ml) şi băutura se bea când
ajunge la o temperatură optimă.
4.3 Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la paracetamol, maleat de feniramină sau clorhidrat de fenilefrină sau la oricare
dintre excipienții enumerați la pct. 6.1;
-Pacienţi care utilizează sau au utilizat inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO) în ultimele două
săptămâni (vezi pct 4.5);
-Afecţiuni cardiovasculare severe;
-Hipertensiune arterială;
-Hipertiroidism;
-Glaucom cu unghi închis;
-Feocromocitom;
-Pacienţi care utilizează antidepresive triciclice (vezi pct 4.5);
-Pacienţi care utilizează beta-blocante (vezi pct. 4.5);
-Pacienţi care utilizează alte medicamente ce conţin simpatomimetice (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu:
• insuficienţă renală
• insuficienţă hepatică
• hepatită acută
• anemie hemolitică
• deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază
• malnutriţie cronică şi deshidratare
• boli cardiovasculare
• diabet zaharat
• hipertrofie de prostată, deoarece aceştia pot fi suspecţi şi de retenţie urinară
• obstrucţie piloroduodenală
• ulcer peptic stenozat
• epilepsie
Pacienţii trebuie sa fie avertizaţi să nu utilizeze alte medicamente care conţin paracetamol din cauza
riscului de afectare severă a ficatului în caz de supradozare (vezi pct 4.9).
Băuturile alcoolice trebuie evitate în timpul administrării acestui medicament, deoarece alcoolul în
combinaţie cu paracetamolul poate provoca leziuni ale ficatului (vezi pct 4.5).
Paracetamolul trebuie administrat cu precauție la pacienții dependenți de alcool.
Paracetamolul trebui administrat cu grijă pacienţilor care utilizează şi alte medicamente care afectează
ficatul (vezi pct 4.5).
Pacienţii trebuie să consulte medicul:
-dacă au probleme de respiraţie, cum ar fi astm, emfizem sau bronşită cronică
-dacă simptomele nu se îmbunătăţesc după 5 zile sau sunt însoţite de febră mare, febră care persistă
mai mult de 3 zile, erupţie la nivelul pielii sau cefalee persistentă.
Acestea pot fi semnele unei stări mai grave.
Informaţii despre excipienţi. Acest medicament conţine:
• Zahăr 12,6 g/ plic. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii cu diabet zaharat.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-
galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
• Sunset yellow FCF (E 110), poate determina reacţii alergice.
• Sodiu 42,2 mg/plic. Acest lucru trebuie luat în considerare pentru pacienții cu o dietă hiposodată.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiunile medicamentoase care ar putea fi cauzate de către fiecare substanţă în parte sunt bine
cunoscute. Nu există indicaţii că acestea s-ar putea schimba în combinaţie.
Paracetamolul
Efectul anticoagulant al warfarinei şi al altor cumarine poate fi potenţat de utilizarea regulată
prelungită a paracetamolului, crescând riscul sângerărilor. Utilizarea ocazională a paracetamolului nu
are efect semnificativ.
Substanţele hepatotoxice pot creşte posibilitatea acumulării paracetamolului şi supradozării. Riscul
hepatotoxicităţii paracetamolului poate fi crescut de medicamente inductoare ale enzimelor
microzomale ale ficatului, cum ar fi barbituricele, antiepilepticele (ex. fenitoina, fenobarbitatul,
carbamazepina), şi de medicamentele pentru tratarea tuberculozei, rifampicină şi isoniazidă.
Metoclopramidul grăbeşte absorbţia paracetamolului. Similar, domperidonul grăbeşte absorbţia
paracetamolului.
Timpul de înjumătăţire plasmatică al cloramfenicolului ar putea fi prelungit de paracetamol.
Paracetamolul poate reduce biodisponibilitatea lamotriginei cu posibilitatea diminuării efectului, din
cauza unei posibile induceri a metabolismului la nivelul ficatului.
Absorbţia paracetamolului poate fi diminuată dacă se administrează colestiramină în acelaşi timp, dar
diminuarea absorbţiei este redusă dacă se administrează la o oră distanţă.
Utilizarea regulată a paracetamolului simultan cu zidovudină ar putea cauza neutropenie şi risc crescut
de afectare hepatică.
Probenecidul interferă cu metabolizarea paracetamolului. La pacienţii care utilizează probenecid doza
de paracetamol trebuie redusă.
Hepatotoxicitatea paracetamolului este potenţată de consumul cronic sau excesiv de alcool (vezi pct
4.4).
Paracetamolul influențează testele realizate pentru acidul uric.
Maleat de feniramină
Antihistaminicele din prima generaţie, cum este feniramina, pot creşte efectele deprimante asupra
SNC ale altor substanţe (de ex. inhibitorii de monoaminoxidază, antidepresivele triciclice, alcoolul,
medicamentele antiparkinsoniene, barbituricele, tranchilizantele şi narcoticele). De asemenea,
feniramina poate inhiba acţiunea anticoagulantelor.
Clorhidrat de fenilefrină
Theraflu Extra răceală şi gripă este contraindicat pacienţilor care utilizează sau au utilizat IMAO în
ultimele două săptămâni (vezi pct 4.3). Fenilefrina poate potenţa acţiunea IMAO şi induce crize
hipertensive.
Utilizarea concomitentă a fenilefrinei cu alte simpatomimetice sau cu antidepresive triciclice (ex.
amitriptilina) poate creşte riscul efectelor secundare cardiovasculare.
Fenilefrina poate reduce eficacitatea beta-blocantelor şi a altor medicamente antihipertensive (ex.
debrisochina, guanetidina, rezerpina, metildopa). Riscul hipertensiunii şi a altor efecte secundare
cardiovasculare poate creşte.
Utilizarea concomitentă a fenilefrinei cu digoxin şi glicozide cardiace poate creşte riscul bătăilor
neregulate ale inimii şi atacului de cord.
Utilizarea concomitentă a fenilefrinei cu alcaloizi de ergot (ergotamina şi metisergida) poate creşte
riscul de ergotism.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Theraflu Extra răceală şi gripă nu este recomandat în timpul sarcinii şi alăptării.
Nu există informaţii suficiente pentru a susţine utilizarea Theraflu Extra răceală şi gripă în condiţii de
siguranţă în timpul sarcinii şi alăptării. Date disponibile despre fiecare substanţă activă în parte sunt
enumerate mai jos.
Sarcina
La om, studiile epidemiologice efectuate în sarcină au arătat că nu există efecte negative datorate
utilizării de paracetamol în doze recomandate. Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere care au investigat administrarea orală nu au indicat niciun semn de malformaţie sau
fetotoxicitate (vezi pct. 5.3). Paracetamolul este considerat sigur în cazul utilizării de doze uzuale,
terapeutice, pe termen scurt şi poate fi utilizat în timpul sarcinii, după o evalure a raportului risc-
beneficiu.
Nu există date suficiente privind funcţia de reproducere la animale şi oameni sau embrio/fetotoxicitate
pentru feniramină.
Nu există date suficiente privind utilizarea clorhidratului de fenilefrină la femeile gravide.
Vasoconstricţia vaselor uterine şi reducerea fluxului sanguin în interiorul uterului asociate cu utilizarea
fenilefrinei pot provoca hipoxie fetală. Utilizarea clorhidratului de fenilefrină trebuie evitată în sarcină.
Alăptarea
Paracetamolul se excretă în laptele matern, însă nu într-o cantitate semnificativă clinic. Datele
publicate disponibile nu contraindică alăptarea.
Nu există date suficiente care să demonstreze că feniramina se excretă în laptele matern şi că anumite
cantităţi pot fi ingerate de către sugar.
Nu există date disponibile care să demonstreze că fenilefrina se excretă în laptele matern. Utilizarea
fenilefrinei trebuie evitată de către femeile care alăptează.
Fertilitatea
Efectul Theraflu Extra răceală şi gripă asupra fertilităţii nu a fost investigat în mod specific. Studiile
preclinice pentru paracetamol nu indică un risc special pentru fertilitate la doze terapeutice. Nu există
studii clinice referitoare la toxicitatea fenilefrinei şi feniraminei la nivelul funcţiei de reproducere la
animale.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Theraflu Extra răceală şi gripă poate determina somnolenţă. Prin urmare, pacienţii care conduc
vehicule sau operează maşini trebuie să fie atenţi.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt listate mai jos în funcţie de sisteme şi organe şi frecvenţă. Frecvenţa este
definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai
puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare : trombocitopenie, agranulocitoză, leucopenie, pancitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: hipersensibilitate, angioedeme
Frecvenţă necunoscută: şoc anafilactic, sindrom Steven Johnson, necroliză epidermică toxică
Tulburări psihice
Rare: nervozitate, insomnie
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: somnolenţă
Rare: ameţeală, cefalee
Tulburări cardiace
Rare: tahicardie, palpitaţii
Tulburări vasculare:
Rare: hipertensiune
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: greaţă, vărsături
Rare: uscăciunea gurii, constipaţie, disconfort abdominal, diaree
Tulburări hepatobiliare
Rare: creşterea valorilor enzimelor hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: erupţie cutanată, prurit, eritem, urticarie
Foarte rare: reacţii alergice la nivelul pielii
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare: stare generală de rău
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, dintre toate substanţele active, supradozarea cu paracetamol va fi cea mai
evidentă.
Paracetamol
În supradozajul acut, paracetamolul poate avea un efect hepatotoxic mergând până la necroza ficatului.
Supradozajul cu paracetamol, inclusiv toate nivelurile ridicate de doze pe o perioadă îndelungată, pot
cauza nefropatie indusă de analgezice cu insuficienţă hepatică ireversibilă. Pacienţii trebuie avertizaţi
să nu utilizeze concomitent alte medicamente care conţin paracetamol.
Există riscul de otrăvire, în special la vârstnici, la copiii mici, la pacienții cu boli de ficat, în cazuri de
alcoolism cronic, la pacienții cu malnutriție cronică și la pacienții tratați cu inductori enzimatici.
Supradozajul cu paracetamol poate conduce la insuficienţă hepatică, encefalopatie, comă şi deces.
Simptomele supradozajului cu paracetamol în primele 24 de ore sunt paloare, greaţă, vărsături şi
anorexie. Durerile abdominale pot fi primele semne ale afectării hepatice, care poate deveni manifestă
în decurs de 24 până la 48 de ore de la ingestie şi uneori până la 4-6 zile de la ingestie.
Hepatotoxicitatea este maximă la 72 până la 96 ore de la ingestie. Pot apărea modificări anormale ale
metabolizării glucozei şi acidoză metabolică. Chiar şi în absenţa afectării hepatice severe, se poate
dezvolta insuficienţa renală acută cu necroză tubulară renală, indicată marcat de dureri lombare,
hematurie şi proteinurie. Au fost raportate cazuri de aritmie cardiacă şi pancreatită.
Tratamentul imediat este esenţial în abordarea terapeutică a supradozajului cu paracetamol.
Administrarea imediată a N-acetilcisteinei intravenos sau pe cale orală ca antidot al paracetamolului,
lavajul gastric şi/sau administrarea orală de metionină sunt benefice până la 48 ore de la supradozare.
Administrarea de cărbune activat şi monitorizarea respiraţiei şi circulaţiei sanguine pot fi utile. În caz
de convulsii, se administrează diazepam.
Maleat de feniramină și clorhidrat de fenilefrină
Simptomele datorate potenţării reciproce a efectului parasimpatolitic al antihistaminicului şi a
efectului simpatomimetic al fenilefrinei includ somnolenţă care poate fi urmată de agitaţie (în special
la copii), tulburări de vedere, erupţii cutanate, greaţă, vărsături, cefalee persistentă, nervozitate,
ameţeală, insomnie, tulburări de circulaţie, comă, convulsii, hipertensiune şi bradicardie. Psihoza de
tip atropinică a fost raportată în supradozajul cu feniramină.
Nu există antidot specific pentru supradozajul cu antihistaminice. Trebuie luate măsurile uzuale de
urgenţă, administrarea de cărbune activ, laxative saline inclusiv măsuri de susţinere cardio-respiratorii
uzuale. Nu se administrează stimulenţi. Se pot administra vasopresoare pentru tratarea hipotensiunii.
Efectele hipertensive pot fi tratate cu agenţi blocanţi ai receptorilor alfa intravenos. În caz de
convulsii, se administrează diazepam.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, anilide (inclusiv combinaţii)
Codul ATC: N02BE51
Mecanism de acţiune şi efecte farmacodinamice:
Paracetamol
Paracetamolul are atât efect analgezic cât şi antipiretic, efect mediat în principal de inhibarea sintezei
de prostaglandine la nivelul sistemului nervos central. Nu afectează funcţia plachetară şi hemostaza.
Maleat de feniramină
Feniramina este un antihistaminic ce acţionează asupra receptorilor H1. Ameliorează simptomele
alergice asociate cu tulburările tractului respirator. Determină un grad moderat de sedare şi în acelaşi
timp are şi activitate antimuscarinică.
Clorhidrat de fenilefrină
Clorhidratul de fenilefrină este o amină simpatomimetică care acţionează direct asupra receptorilor
alfa adrenergici. La doze terapeutice, ameliorează congestia nazală şi nu are efect stimulant asupra
receptorilor beta adrenergici de la nivelul inimii şi nu are efect semnificativ asupra sistemului nervos
central. Are efect decongestionant şi acţionează prin vasoconstricţie pentru a reduce edemul şi
umflarea mucoasei nazale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Paracetamol
Paracetamolul este absorbit rapid şi complet din tractul gastrointestinal, concentraţiile plasmatice
maxime atingându-se după 10 – 60 de minute de la ingestie. Paracetamolul se distribuie în aproape
toate ţesuturile. Traversează placenta şi se excretă în laptele matern. Legarea de proteinele plasmatice
este nesemnificativă la concentraţii terapeutice obişnuite, dar poate atinge valori crescute o dată cu
creşterea dozei.
Metabolizarea are loc în special în ficat pe două căi: glucuronidare şi sulfatare. Se elimină prin urină,
mai ales sub formă de metaboliţi glucuronoconjugaţi şi sulfoconjugaţi. Timpul de înjumătăţire
plasmatică variază între 1 şi 3 ore.
Maleat de feniramină
Maleatul de feniramină atinge concentraţia plasmatică maximă în plasmă după 1 – 2,5 ore; timpul de
înjumătăţire plasmatică este de 16 – 19 ore. 70 – 83% din doza orală este excretată în urină, sub formă
neschimbată sau ca metaboliţi.
Clorhidrat de fenilefrină
Clorhidratul de fenilefrină este absorbit din tractul gastrointestinal şi iniţial este metabolizat de
monoaminoxidaza în intestin şi ficat, prin urmare, administrată oral, fenilefrina are biodisponibilitate
redusă. Se elimină aproape în întregime prin urină sub formă de compuşi sulfoconjugaţi. Atinge
concentraţia plasmatică maximă între 45 minute şi 2 ore şi timpul de înjumătăţire plasmatic este de la
2 până la 3 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există studii preclinice disponibile pentru Theraflu Extra răceală şi gripă. Toxicitatea
paracetamolului, maleatului de fenirmanină şi clorhidratului de fenilefrină este bine documentată.
Theraflu Extra răceală şi gripă nu reprezintă un pericol pentru oameni la doze terapeutice, bazat pe:
(i) studii farmacologice de siguranţă, toxicitate la doze repetate, genotoxicitate, carcinogenitate,
toxicitate asupra reproducerii pentru paracetamol, (ii) studii de toxicitate la doze repetate,
genotoxicitate şi carcinogenitate pentru clorhidrat de fenilefrină (iii), studii de toxicitate la doze
repetate şi genotoxicitate pentru maleat de feniramină. Supradozajul conduce la hepatotoxicitate
severă.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Citrat trisodic, acesulfam de potasiu, galben de chinolină (E 104), Sunset yellow (E 110),
maltodextrină M 100, dioxid de siliciu coloidal anhidru, aromă de lămâie (PHS 163671), fosfat de
calciu, acid citric anhidru, sucroză
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 6 plicuri unidoză din PET/PEJD/Al/EMAA a câte 14,888 g pulbere pentru soluţie orală
Cutie cu 10 plicuri unidoză din PET/PEJD/Al/EMAA a câte 14,888 g pulbere pentru soluţie orală
Cutie cu 14 plicuri unidoză din PET/PEJD/Al/EMAA a câte 14,888 g pulbere pentru soluţie orală
Cutie cu 20 plicuri unidoză din PET/PEJD/Al/EMAA a câte 14,888 g pulbere pentru soluţie orală
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
HALEON ROMÂNIA S.R.L.
Str. Costache Negri, Nr. 1-5, Opera Center One (Zona 2), Etaj 6
Sectorul 5, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8179/2015/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Septembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie, 2024