TEVANAT 70 mg comprimate

Prospect TEVANAT 70 mg comprimate

Producator: 

Clasa ATC: medicamente pentru tratamentul bolilor osoase, bisfosfonaţi, codul ATC:

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13703/2021/01-02 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

TEVANAT 70 mg comprimate

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine acid alendronic 70 mg, sub formă de alendronat sodic monohidrat 81,2 mg.

Excipienți cu efect cunoscut:

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimate rotunde, plate, cu margini rotunjite, de culoare albă până la aproape albă, inscripţionate

pe o faţă cu simbolul “T”.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Tratamentul osteoporozei la femei în post-menopauză.

Acidul alendronic reduce riscul de fracturi de şold sau ale coloanei vertebrale.

4.2 Doze și mod de administrare

Se recomandă administrarea unui comprimat de 70 mg o dată pe săptămână.

Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi pentru osteoporoză. Necesitatea

continuării tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale

administrării acidului alendronic pentru fiecare caz în parte, în special după 5 sau mai mulţi ani de

utilizare.

Pentru a permite absorbţia corespunzătoare a alendronatului:

Acidul alendronic trebuie administrat cu cel puţin 30 de minute înainte de prima masă a zilei, înainte de

a bea lichide sau de a lua alte medicamente, cu un pahar plin cu apă plată.

Alte băuturi (inclusiv apa minerală), alimente sau unele medicamente reduc absorbţia acidului

alendronic (vezi pct. 4.5.)

Pentru a facilita distribuţia către stomac şi ca urmare, reducerea riscului de apariţie a unor iritaţii locale

şi esofagiene/evenimente adverse (vezi pct. 4.4):

• Acidul alendronic se va administra numai prin înghiţire, dimineaţa, numai pe stomacul gol, cu

un pahar plin cu apă plată (cel puţin 200 ml).

• Pacientele nu vor mesteca sau dizolva în gură comprimatele deoarece există riscul de apariţie a

ulceraţiilor orofaringiene

• Pacientele nu vor sta în poziţie culcat până vor lua prima masă a zilei, care va trebui să fie la cel

puţin o jumătate de oră de la administrarea comprimatului.

• Pacientele nu vor sta în poziţie culcat cel puţin 30 de minute după administrarea de acid

alendronic.

• Acidul alendronic nu va fi administrat înainte de culcare sau înainte de a se ridica din pat

dimineaţa.

Se recomandă administrarea de suplimente de calciu şi vitamina D pacientelor cu un aport alimentar

insuficient (vezi pct. 4.4.)

Administrarea la vârstnici

În studiile clinice nu s-a constatat diferenţierea eficacităţii şi a siguranţei acidului alendronic în funcţie

de vârstă. De aceea, nu este necesară reducerea dozelor la vârstnici.

Administrarea în insuficienţa renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacientele cu clearance-ul creatininei > 35 ml/min.

Datorită lipsei de experienţă clinică, acidul alendronic nu este recomandat la pacientele cu insuficienţă

renală, la care clearance-ul creatininei este < 35ml/min.

Administrarea la copii şi adolescenţi

Datorită datelor insuficiente referitoare la siguranţă şi eficacitate, acidul alendronic nu este recomandat

să se administreze la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani în afecţiuni asociate cu osteoporoza

pediatrică (vezi pct. 5.1)

Nu a fost studiată eficacitatea acidului alendronic 70 mg în tratamentul osteoporozei induse de

glucocorticoizi.

4.3 Contraindicații

• Hipersensibilitate la acid alendronic sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1;
• Anomalii ale esofagului sau alţi factori care întârzie evacuarea esofagului, cum sunt stricturile sau

acalazia;

• Incapacitatea de a sta în picioare sau aşezat pe scaun pentru minim 30 de minute;
• Hipocalcemie.

Vezi, de asemenea, pct. 4.4.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Afecţiuni la nivelul tractului digestiv superior

Acidul alendronic poate produce iritaţia locală a mucoasei tractului gastro-intestinal superior.

Datorită potenţialului de agravare a unor boli preexistente, acidul alendronic va fi administrat cu

prudenţă la pacienţi cu afecţiuni ale tractului gastro-intestinal superior cum sunt disfagia, afecţiuni ale

esofagului, gastrită, duodenită, ulcere sau în cazul celor cu antecedente recente (în ultimul an) de

afecţiuni gastro-intestinale majore cum sunt ulcerul peptic, hemoragiile gastro-intestinale sau

intervenţiile chirurgicale la nivelul tractului gastro-intestinal superior, altele decât piloroplastia (vezi

pct. 4.3). ). La pacientele la care s-a stabilit diagnosticul esofag Barrett, medicii curanţi trebuie să ia în

considerare beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării alendronatului, pentru fiecare caz în parte.

La pacientele tratate cu acid alendronic au fost raportate reacţii adverse la nivelul esofagului (uneori

severe şi care au necesitat spitalizare), cum sunt esofagită, ulcer esofagian şi eroziuni esofagiene, care,

rareori, au fost urmate de stricturi esofagiene. În consecinţă, medicul trebuie informat despre orice

semne sau simptome care indică o posibilă reacţie esofagiană, iar pacientele trebuie instruite să întrerupă

imediat tratamentul cu acid alendronic şi să solicite consult medical, în cazul apariţiei oricărui simptom

de iritaţie esofagiană, cum sunt disfagie, durere la deglutiţie, durere retrosternală sau arsuri retrosternale

nou apărute ori agravate.

Riscul de apariţie a reacţiilor adverse severe esofagiene este mult mai mare la pacientele care nu urmează

corect indicaţiile de administrare şi/sau continuă administrarea chiar şi după apariţia simptomelor

sugestive de iritaţie esofagiană. Este foarte important ca pacientelor să li se ofere toate informaţiile

despre doze şi modul corect de administrare, iar aceste informaţii să fie înţelese (vezi pct. 4.2). Pacientele

vor fi informate că nerespectarea acestor instrucţiuni de administrare poate creşte riscul apariţiei

reacţiilor adverse esofagiene.

Deşi în studiile clinice nu a fost observat un risc crescut, după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri

de ulcer gastro-duodenal, unele severe şi cu complicaţii.

Osteonecroza maxilară

Osteonecroza de mandibulă, în general asociată cu o extracţie dentară şi/sau cu infecţie locală (inclusiv

osteomielită) a fost raportată la pacienţii cu cancer, care primesc tratament incluzând în principal

administrarea intravenoasă de biofosfonaţi. Mulţi dintre aceşti pacienţi au fost trataţi concomitent cu

chimioterapice şi corticosteroizi. Osteonecroza maxilarului a fost raportată şi la pacienţi cu osteoporoză

trataţi cu biofosfonaţi administraţi oral.

Evaluarea riscului individual de dezvoltare a osteonecrozei maxilarului trebuie să cuprindă următorii

factori:

• Intensitatea acţiunii bifosfonatului (cea mai mare pentru acidul zoledronic), calea de

administrare (vezi paragraful de mai sus) şi doza cumulativă;

• Tipul de cancer, tipul de chimioterapie, radioterapie, asocierea corticoterapiei şi fumatul;

• Istoricul de patologii dentare, igiena orală, patologia periodontală şi proceduri sau lucrări

dentare invazive sau deficitare.

Trebuie avută în vedere o examinare a danturii, asociată cu măsuri de prevenţie stomatologică, înainte

de tratamentul cu biofosfonaţi la pacienţii cu status dentar deficitar.

Dacă este posibil, aceşti pacienţi trebuie să evite procedurile stomatologice invazive în timpul

tratamentului. La pacienţii la care osteonecroza maxilarului apare în timpul tratamentului cu

biofosfonaţi, o intervenţie chirurgicală dentară poate exacerba această situaţie. Pentru pacienţii care

necesită proceduri stomatologice, nu sunt disponibile informaţii care să sugereze că întreruperea

tratamentului cu biofosfonaţi reduce riscul de osteonecroză a maxilarului.

Evaluarea clinică a medicului curant ar trebui să ghideze planul terapeutic pentru fiecare pacient, în

funcţie de raportul individual beneficiu/risc.

În cursul tratamentului cu bifosfonaţi toţi pacienţii trebuie încurajaţi să menţină o igienă orală bună, să

se prezinte periodic pentru controale stomatologice şi să raporteze orice simptom precum: mobilitate

dentară, durere dentară sau apariţia de umflături în zona maxilarului.

Dureri musculare, osoase şi articulare

La pacienţii trataţi cu bifosfonaţi au fost raportate după punerea pe piaţă dureri musculare, dureri

articulare şi osoase, dar acestea au fost rareori severe sau invalidante (vezi pct. 4.8). Intervalul de timp

scurs de la începerea tratamentului până la apariţia simptomelor a variat de la 1 zi la câteva luni. În cele

mai frecvente cazuri aceste simptome au dispărut la întreruperea tratamentului. Doar o parte dintre

pacienţi au remarcat reapariţia simptomelor la reiniţierea tratamentului cu acelaşi tip de bifosfonat sau

cu un altul.

Fracturi femurale atipice

În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanterice şi de diafiză

femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste

fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub

trohanterul mic până imediat deasupra platoului supracondilar. Aceste fracturi apar în urma unui

traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau

la nivel inghinal, asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până

la luni de zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de

aceea, la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală,

trebuie examinat şi femurul contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a

acestor fracturi. La pacienţii la care se suspicionează o fractură femurală atipică până la finalizarea

evaluării trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi pe baza aprecierii

raportului risc-beneficiu individual.

În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul

coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat

pentru o fractură femurală incompletă.

În perioada de după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri rare de reacţii cutanate severe, inclusiv

sindrom Stevens Johnson şi necroliză toxică epidermică.

Pacientele trebuie instruite ca în cazul omiterii unei doze de alendronat cu administrare o dată pe

săptămână, acestea ar trebui să ia un comprimat în dimineaţa după ce şi-au amintit. Ele nu trebuie să ia

două comprimate în aceeaşi zi, dar trebuie să revină la administrarea o dată pe săptămână, aşa cum

fusese iniţial programată, în ziua aleasă.

Insuficienţă renală

Administrarea acidului alendronic nu este recomandată la pacientele cu insuficienţa renală şi RFG <35

ml/min (vezi pct. 4.2).

Trebuie să se ţină cont de cauzele care au determinat osteoporoza, dacă acestea sunt altele decât

deficienţa estrogenică sau îmbătrânirea.

Hipocalcemia

Hipocalcemia trebuie corectată înaintea iniţierii terapiei cu acid alendronic (vezi pct. 4.3). Alte tulburări

care afectează metabolismului mineralelor (cum sunt hipovitaminoza D şi hipoparatiroidismul) trebuie,

de asemenea, obligatoriu tratate. La pacientele aflate în aceste situaţii, calcemia şi simptomele

hipocalcemiei vor fi atent monitorizate în timpul tratamentului cu alendronat.

Datorită efectului pozitiv al acidului alendronic de creştere a mineralizării osoase, în timpul

tratamentului cu alendronat pot să apară scăderi ale calcemiei şi fosfatemiei. Acestea sunt, de obicei,

uşoare şi asimptomatice. Totuşi, au fost raportate rar cazuri de hipocalcemie simptomatică, ocazional

severe şi care apar mai ales la pacientele cu predispoziţie (de exemplu, hipoparatiroidism, deficit de

vitamina D sau malabsorbţie a calciului).

Asigurarea unui aport adecvat de calciu şi vitamina D este deosebit de important la pacientele care

urmează un tratament cu glucocorticoizi.

Osteonecroză a canalului auditiv extern

În cursul tratamentului cu bifosfonați au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv extern,

în special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului

auditiv extern includ utilizarea corticosteroizilor și chimioterapia și/sau factorii de risc locali, cum sunt

infecțiile sau trumatismele. Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariție a osteonecrozei

canalului auditiv extern la pacienții cărora li se administrează bifosfonați, care prezintă simptome

auriculare, inclusiv infecții cronice ale urechii.

Excipient

Sodiu

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine

sodiu”.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Administrarea în acelaşi timp de alimente sau băuturi (incluzând apa minerală) sau administrarea

concomitentă de suplimente de calciu, antiacide ori alte medicamente cu administrare orală, poate

interfera cu absorbţia acidului alendronic. Ca urmare, pacientele trebuie să aştepte minim o jumătate de

oră de la administrarea acidului alendronic, înainte de a lua alte medicamente pe cale orală. (vezi pct.

4.2 şi pct. 5.2).

Nu se anticipează alte interacţiuni cu alte medicamente, cu semnificaţie clinică. Un număr de paciente

au fost tratate concomitent cu estrogeni (pe cale orală, intravaginală sau transdermică) în timp ce urmau

tratament cu acid alendronic. Nu au fost identificate reacţii adverse atribuite utilizării celor două terapii

concomitente .

Deoarece folosirea de antiinflamatoare non-steroidiene poate cauza iritaţie gastro-intestinală, asocierea

acestora cu alendronat trebuie făcută cu precauţie.

Deşi nu au fost realizate studii specifice asupra interacţiunilor, în cadrul studiilor clinice, acidul

alendronic a fost administrat concomitent cu alte medicamente prescrise frecvent, fără să se semnaleze

interacţiuni adverse, cu semnificaţie clinică.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Alendronatul nu trebuie administrat în timpul sarcinii. Nu există date adecvate referitoare la

administrarea acidului alendronic la gravide. La animale, studiile nu au evidenţiat efecte nocive directe

care să afecteze sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală sau dezvoltarea post-natală. La şobolan, acidul

alendronic administrat în timpul sarcinii a determinat distocie, datorată hipocalcemiei (vezi pct. 5.3).

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă acidul alendronic este excretat în laptele matern uman.

În consecinţă, alendronatul nu va fi administrat femeilor care alăptează.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Având în vedere unele posibile reacţii adverse ale acidului alendronic care pot afecta capacitatea de a

conduce vehicule sau a folosi utilaje, este recomandat ca pacienţii să evalueze întâi tolerabilitatea la

tratament şi apoi să ia o decizie în acest sens. Răspunsul individual la TEVANAT poate varia. (vezi pct.

4.8)

4.8 Reacții adverse

Într-un studiu de un an la femei în post-menopauză cu osteoporoză, profilurile generale de siguranţă

ale alendronatului cu administrare o dată pe săptămână, 70 mg (n = 519) şi alendronat 10 mg / zi (n =

370) au fost similare.

În două studii de trei ani cu design aparent identic, la femei în post-menopauză (alendronat 10 mg: n =

196, placebo: n = 397), profilurile generale de siguranţă ale alendronat 10 mg / zi şi placebo au fost

similare.

Reacţii adverse raportate de investigatori ca fiind posibil, probabil sau sigur legate de medicament sunt

prezentate mai jos dacă au apărut la ≥ 1% în fiecare grup de tratament, în cadrul studiului de un an, sau

la ≥ 1% dintre pacienţii trataţi cu alendronat 10 mg / zi şi la o incidenţă mai mare decât la pacienţii

cărora li s-a administrat placebo în cadrul studiilor de trei ani:

Studiu de un an Studiu de trei ani

Alendronat cu Alendronat Alendronat Placebo

administrare o 10 mg/zi 10 mg/zi (n=397)

dată pe (n=370) (n=196) %

săptămână % %

70 mg

(n=519)

%

Tulburări gastro-intestinale

• Durere abdominală 3,7 3,0 6,6 4,8

• Dispepsie 2,7 2,2 3,6 3,5

• Regurgitare de acid 1,9 2,4 2,0 4,3

• Greaţă 1,9 2,4 3,6 4,0

• Distensie abdominală 1,0 1,4 1,0 0,8

• Constipaţie 0,8 1,6 3,1 1,8

• Diaree 0,6 0,5 3,1 1,8

• Disfagia 0,4 0,5 1,0 0,0

• Flatulenţă 0,4 1,6 2,6 0,5

• Gastrită 0,2 1,1 0,5 1,3

• Ulcer gastric 0,0 1,1 0,0 0,0

• Ulcer esofagian 0,0 0,0 1,5 0,0

Tulburări musculoscheletice

• Dureri musculoscheletice 2,9 3,2 4,1 2,5

(oase, muşchi sau articulaţii)

• Crampe musculare

0,2 1,1 0,0 1,0

Tulburări neurologice

• Cefalee 0,4 0,3 2,6 1,5

Au fost raportate următoarele reacţii adverse atât din studiile clinice cât şi după punerea pe piaţă a

medicamentului:

Frecvenţele sunt clasificate astfel:

foarte frecvente (≥1/10)

frecvente (≥1/100 şi <1>

mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1>

rare( ≥1/10000 şi <1>

foarte rare (<1>

cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Tulburări ale sistemului Rare: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv urticarie şi angioedem

imunitar

Tulburări metabolice şi de Rare: hipocalcemie simptomatică, mai ales în cazul existenței unor condiţii

nutriţie favorizante §

Tulburări ale sistemului Frecvente: cefalee, ameţeală†

nervos Mai puţin frecvente: disgeuzia†

Tulburări oculare Mai puțin frecvente: inflamaţie oculară (uveită, sclerită, episclerită)

Tulburări acustice şi Frecvente: vertij†

vestibulare

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: durere abdominală, dispepsie, constipaţie, diaree, flatulenţă, ulcer

esofagian*, disfagie*, distensie abdominală, regurgitaţii acide

Mai puţin frecvente: greaţă, vărsătură, gastrită, esofagită*, eroziuni

esofagiene*, melenă†

Rare: strictură esofagiană*, ulceraţii orofaringiene*, perforații, ulcerații și

sângerări ale tractului digestiv superior§

Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente: alopecia†, prurit†

ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente: erupţie cutanată, eritem

Rare: erupţie cutanată asociată cu fotosensibilitate, reacții cutanate severe care

includ sindrom Stevens- Johnson și necroliză epidermică toxică‡

Tulburări musculo-scheletice Foarte frecvente: dureri musculoscheletice, uneori severe†§ (osoase,

şi ale ţesutului conjunctiv musculare sau ale articulaţiilor)

Frecvente: umflarea articulaţiilor†

Rare: osteonecroza mandibulei‡§, fracturi de femur atipice la nivel

subtrohanteric și diafizal (reacţie adversă de clasă)⊥..

Foarte rare: osteonecroză a canalului auditiv extern (reacții adverse specifice

clasei bifosfonaților)

Tulburări generale şi la Frecvente: astenie†, edem periferic†

nivelul locului de Mai puţin frecvente: simptome trecătoare ca în reacție de fază acută (mialgie,

administrare stare generală de rău și rar febră), mai ales la inițierea tratamentului†.

§ vezi pct 4.4

† frecvenţă în studiile clinice, a fost similară în cele două grupuri: medicament şi placebo

* vezi pct. 4.2 şi 4.4

‡ Această reacţie adversă a fost identificată în timpul supravegherii după punerea pe piaţă. Frecvenţa de rare a

fost estimată pe baza studiilor clinice relevante

⊥identificate în experienţa de după punerea pe piaţă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului

şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

str. Aviator Maior Ștefan Sănătescu nr.48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected].

4.9 Supradozaj

Supradozajul consecutiv administrării orale poate determina hipocalcemie, hipofosfatemie şi reacţii

adverse gastro-intestinale cum sunt disconfort gastric, arsuri retrosternale, esofagită, gastrită sau ulcer.

Nu există informaţii specifice privind tratamentul supradozajului cu alendronat. Se recomandă consumul

de lapte sau antiacide pentru a fixa acidul alendronic. Datorită riscului de iritaţie esofagiană, nu se

recomandă inducerea vărsăturii şi pacientul trebuie menţinut în poziţie verticală.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul bolilor osoase, bisfosfonaţi, codul ATC:

M05BA04

Substanţa activă este un bifosfonat ce inhibă resorbţia osoasă mediată de osteoclaste, fără a interveni

direct în formarea osoasă. Studiile preclinice au demonstrat localizarea preferenţială a acidului

alendronic pe situs-urile resorbţiei active. Activitatea osteoclastelor este inhibată, formarea sau legarea

lor nu este afectată. Oasele formate în timpul tratamentului cu acid alendronic au o structură normală.

Tratamentul osteoporozei post-menopauzale

Echivalenţa terapeutică dintre acidul alendronic 70 mg pe săptămână (n=519) şi acidul alendronic 10 mg

pe zi (n=370) a fost demonstrată printr-un studiu multicentric de 1 an, efectuat pe femei în

postmenopauză, cu osteoporoză.

Creşterea densităţii minerale osoase (DMO) la nivel lombar a fost de 5,1% la grupul tratat cu acid

alendronic 70 mg o dată pe săptămână şi de 5,4% la grupul tratat cu acid alendronic 10 mg pe zi.

Creşterea DMO la nivelul capului femural a fost de 2,3% şi respectiv 2,9%, iar la nivelul şoldului de

2,9% şi respectiv 3,1%. Creşterea DMO la nivelul altor oase ale scheletului a fost similară pentru ambele

grupuri.

Efectele acidului alendronic asupra masei osoase şi incidenţei fracturilor la femeile în postmenopauză

au fost studiate în două studii de eficacitate identice (n=994) şi într-un studiu asupra intervenţiei în caz

de fracturi (n= 6459).

În studiile de eficacitate, creşterea medie a DMO după 3 ani, la pacientele tratate cu 10 mg acid

alendronic pe zi în comparaţie cu grupul la care s-a administrat placebo a fost de 8,8%, 5,9% şi 7,8% la

nivelul coloanei vertebrale, capului femural şi, respectiv, trohanterului. Creşterea DMO la nivelul

întregului corp a fost semnificativă. S-a înregistrat o reducere cu 48% a cazurilor de fracturi vertebrale

la pacienţii trataţi cu acid alendronic faţă de grupul la care s-a administrat placebo (3,2% faţă de 6,2%).

În perioada de doi ani ce a urmat acestor studii s-a observat continuarea creşterii DMO la nivelul

coloanei vertebrale şi trohanterului, precum şi menţinerea valorilor acesteia la nivelul capului femural

şi a corpului ca întreg.

Experimentele asupra intervenţiei în caz de fracturi au constat în 2 studii placebo-controlate,

administrând acid alendronic zilnic (5 mg pe zi timp de 2 ani şi 10 mg pe zi pentru încă unul sau doi

ani).

Studiul 1: durata 3 ani, efectuat pe 2027 pacienţi care suferiseră cel puţin o fractură vertebrală.

În acest studiu, incidenţa fracturilor de coloană în număr mai mare sau egal cu 1, a scăzut cu 47% (acid

alendronic 7,9% faţă de placebo 15%). Suplimentar, o reducere statistică semnificativă s-a înregistrat în

cazul incidenţei fracturilor de şold (1,1% faţă de 2,2%, reducere de 51%).

Studiul 2: durata 4 ani, efectuat pe 4432 pacienţi cu masă osoasă redusă, dar fără fracturi vertebrale în

antecedente.

În acest studiu, o diferenţă semnificativă a fost observată în analiza subgrupului femeilor cu osteoporoză,

referitoare la incidenţa fracturilor de şold (acid alendronic 1% faţă de placebo 2,2%, reducere de 56%)

şi incidenţa fracturilor de coloană într-un număr mai mare sau egal cu 1 (2,9% faţă de 5,8%, reducere

50%).

Copii şi adolescenţi:

Administrarea acidului alendronic a fost studiată la un număr mic de pacienţi cu osteogeneză imperfectă,

cu vârsta sub 18 ani. Rezultatele studiului sunt insuficiente pentru a recomanda administrarea

alendronatului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani care prezintă osteogeneză imperfectă.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Absorbţie

Calculată în comparaţie cu doza de referinţă i.v, biodisponibilitatea orală a acidului alendronic la femei

este de 64% pentru doze cuprinse între 5 şi 70 mg, administrate imediat după trezire (fără să fi mâncat

în timpul nopţii) şi înainte cu două ore de micul dejun. Dacă administrarea se face cu ½-1 oră înaintea

micului dejun, biodisponibilitatea scade până la aproximativ 0,39-0,46%. În studiile pentru osteoporoză,

acidul alendronic a fost eficient atunci când a fost administrat cu cel puţin 30 de minute înainte de prima

masă sau băutură a zilei. Biodisponibilitatea este neglijabilă în cazul administrării în timpul micului

dejun sau la mai puţin de 2 ore de la acesta. Cafeaua şi sucul de portocale scad biodisponibilitatea

acidului alendronic cu aproximativ 60%. La subiecţii sănătoşi, administrarea orală a 20 mg prednison

de 3 ori pe zi, timp de 5 zile, nu a influenţat semnificativ biodisponibilitatea orală a acidului alendronic

(creştere medie de la 20% la 44%).

Distribuţie

Studiile la şobolani au arătat că acidul alendronic se distribuie iniţial în ţesuturile moi după o doză de

1 mg/kg administrată i.v., apoi se redistribuie rapid în oase sau este eliminat în urină.

La om, volumul de distribuţie, în afara ţesutului osos, este de minim 28 litri.

Concentraţiile plasmatice de substanţă activă determinate după administrarea orală a unei doze

terapeutice au fost sub limita de detecţie (<5 ng/ml). Procentul de legare de proteinele plasmatice este

de aproximativ 78%.

Metabolizare

Nu se cunosc metaboliţi ai acidului alendronic la animale sau la om.

Eliminare

După administrarea intravenoasă a unei doze unice, aproximativ 50% din acidul alendronic marcat 14C

s-a excretat în urină într-un interval de 72 de ore iar în fecale, radioactivitatea nu s-a regăsit deloc sau

doar în cantităţi mici. Clearance-ul renal după o doză unică i.v. de 10 mg a fost de 71ml/minut, iar

clearence-ul sistemic nu a depăşit 200 ml/min. După 6 ore de la administrarea i.v, concentraţia

plasmatică scade cu aproximativ 95%. Se estimează că timpul de înjumătăţire al acidului alendronic prin

eliminarea osoasă este de aproximativ 10 ani.

La şobolan, acidul alendronic nu se excretă prin mecanismele active de transport la nivel renal (acide

sau bazice) şi de aceea se presupune că, la om, nu interferă cu eliminarea altor medicamente prin aceste

mecanisme.

Grupuri speciale de pacienţi

Studiile preclinice au arătat că dacă medicamentul nu se depune în oase, se elimină rapid prin urină. La

animale nu s-a evidenţiat saturarea osoasă după administrarea i.v. de doze repetate, cumulative de

35 mg/kg.

Deşi nu există date clinice disponibile, se presupune că similar cu rezultatele obţinute la animal,

eliminarea renală a acidului alendronic este redusă la pacienţii cu insuficienţă renală.

De aceea este posibilă o mai mare acumulare a acidului alendronic în oase la pacienţii cu insuficienţă

renală (vezi pct. 4.2).

5.3 Date preclinice de siguranță

Datele preclinice nu au evidenţiat vreun risc special la om aşa cum rezultă din studiile convenţionale de

siguranţă farmacologică, toxicitate după doze repetate, genotoxicitate şi potenţial carcinogen.

Studiile la şobolan au arătat că tratamentul cu alendronat în timpul gestaţiei este asociat cu distocie,

afectare a parturiţiei, în relaţie cu hipocalcemia.

La fetuşii femelelor de şobolan, cărora li s-au administrat doze mari de acid alendronic în timpul

gestaţiei, s-a demonstrat o incidenţa crescută a osificării incomplete. La om, relevanţa acestor constatări

nu este cunoscută.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Celuloză microcristalină

Croscarmeloză sodică

Stearat de magneziu

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Cutie cu un blister PVC-Al-OPA/Al a câte 4 comprimate.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor <și alte instrucțiuni de manipulare>

Fără cerinţe speciale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

TEVA PHARMACEUTICALS S.R.L.

Bulevardul Ion Mihalache, Nr. 11-13

Corp C1, Parter, Biroul P30, Sector 1, Bucureşti, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

13703/2021/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Autorizare-Decembrie 2006

Reînnoire – Februarie 2021

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Martie, 2023

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .