Tertensif SR 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

Prospect Tertensif SR 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

Producator: Les Laboratories Servier

Clasa ATC: diuretice cu efect moderat, exclusiv tiazide, sulfonamide, codul ATC:

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1901/2009/01-02-03-04-05 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tertensif SR 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.

Excipient: lactoză monohidrat 124,5 mg pe comprimat cu eliberare prelungită.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat cu eliberare prelungită

Comprimate filmate, rotunde, de culoare albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Hipertensiune arterială esenţială.

4.2 Doze şi mod de administrare

Pentru administrare orală.

Doza zilnică recomandată este de un comprimat, preferabil dimineaţa, înghiţit întreg, cu un pahar de

apă, fără a fi mestecat.

La doze mai mari, efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creşte.

Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4)

În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este

contraindicat.

Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar

uşor alterată.

Pacienţi vârstnici (vezi pct. 4.4)

La pacienţii vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.

Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu Tertensif SR 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită în cazul în

care funcţia renală este normală sau doar uşor alterată.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4)

În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.

Copii şi adolescenţi

Tertensif SR 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită nu este recomandat pentru utilizare la copii şi

adolescenţi datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanța activă, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii enumerați

la pct. 6.1.

• Insuficienţă renală severă.
• Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.
• Hipokaliemie.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

ATENŢIONĂRI SPECIALE

În caz de insuficienţă hepatică, diureticele înrudite cu tiazidele pot determina encefalopatie hepatică ce

poate evolua spre comă hepatică, în special în caz de dezechilibru electrolitic. Dacă aceasta apare,

administrarea diureticului trebuie întreruptă imediat.

Fotosensibilitate

Au fost raportate cazuri de apariţie a reacţiilor de fotosensibilitate legate de tratamentul cu diuretice

tiazidice sau cu substanţe înrudite cu acestea (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilitate în

timpul tratamentului, acesta trebuie oprit. Dacă este absolut necesară reluarea tratamentului cu

indapamidă, se recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la radiaţiile UVA.

Excipienţi

Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la

galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să

utilizeze acest medicament.

PRECAUŢII SPECIALE PENTRU UTILIZARE

 Echilibrul hidro-electrolitic

Natremie

Natremia trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului, apoi la intervale de timp regulate. Orice

tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe foarte grave. Scăderea

concentraţiei plasmatice de sodiu poate fi iniţial asimptomatică şi, de aceea, este esenţială

monitorizarea la intervale de timp regulate, chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vârstnici şi cu

ciroză hepatică (vezi pct. 4.8 şi 4.9).

Kaliemie

Depleţia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice

tiazidice şi înrudite cu acestea. Hipokaliemia poate provoca tulburări musculare. Au fost raportate

cazuri de rabdomioliză, în special în contextul hipokaliemiei severe. Riscul de instalare a

hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe populaţionale cu risc crescut adică,

pacienţii vârstnici, subnutriţi şi/sau trataţi cu mai multe medicamente, pacienţii cu ciroză hepatică cu

edeme şi ascită, pacienţii coronarieni şi cei cu insuficienţă cardiacă. În aceste cazuri, hipokaliemia

creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor şi riscul de apariţie a aritmiilor.

De asemenea, pacienţii care prezintă pe electrocardiogramă (ECG) prelungirea intervalului QT,

congenitală sau iatrogenă, prezintă risc de apariţie a hipokaliemiei. Hipokaliemia, precum şi

bradicardia, sunt factori predispozanţi pentru debutul unor aritmii severe, în special ventriculare, de

tipul torsadei vârfurilor, potenţial letală.

În toate cazurile de mai sus este necesară o monitorizare mai frecventă a concentraţiei plasmatice de

potasiu. Primul control al concentraţiei plasmatice de potasiu trebuie efectuat în prima săptămână după

începerea tratamentului.

În caz de hipokaliemie, se recomandă corectarea acesteia. Hipokaliemia identificată în asociere cu

hipomagneziemie poate fi refractară la tratament, cu excepția cazului în care concentrația plasmatică

de magneziu este corectată.

Magneziemie

S-a demonstrat că tiazidele și diureticele înrudite cu acestea, inclusiv indapamida, cresc excreția

urinară de magneziu, ceea ce poate duce la hipomagneziemie (vezi pct. 4.5 și 4.8).

Calcemie

Diureticele tiazidice şi cele înrudite pot scădea excreţia urinară de calciu şi pot determina o creştere

uşoară şi tranzitorie a concentraţiei plasmatice de calciu. Hipercalcemia manifestă se poate datora

preexistenţei unui hiperparatiroidism nediagnosticat.

Tratamentul trebuie întrerupt înainte de investigarea funcţiei paratiroidiene.

Glicemie

La pacienţii cu diabet zaharat, monitorizarea glicemiei are importanţă majoră, în special în prezenţa

hipokaliemiei.

Acid uric

La pacienţii cu hiperuricemie poate creşte frecvenţa crizelor de gută.

Funcţie renală şi diuretice

Diureticele tiazidice şi înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar

uşor alterată (creatininemia sub 25 mg/l, şi anume 220 µmol/l pentru un adult). La pacienţii vârstnici,

valorile creatininemiei trebuie corectate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.

Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi de sodiu indusă de iniţierea tratamentului diuretic,

determină scăderea filtrării glomerulare. Aceasta poate conduce la creşteri ale concentraţiilor

plasmatice de uree şi creatinină. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nicio

consecinţă la pacienţii cu funcţie renală normală, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.

Sportivi

Este necesară prudenţă la sportivi, deoarece acest medicament conţine o substanţă activă care poate

induce pozitivarea testelor anti-doping.

Efuziune coroidiană, miopie acută și glaucom cu unghi închis secundar

Sulfonamidele sau derivații de sulfonamidă sunt medicamente ce pot provoca o reacție idiosincratică

manifestată prin efuziune coroidiană cu defect de câmp vizual, miopie tranzitorie și glaucom acut cu

unghi închis. Simptomele includ debutul acut al scăderii acuității vizuale sau durere oculară și apar de

obicei în decurs de câteva ore până la câteva săptămâni de la inițierea medicamentului. Netratat,

glaucomul acut cu unghi închis poate duce la pierderea permanentă a vederii. Tratamentul primar este

întreruperea administrării medicamentului cât mai rapid posibil. Tratamentele medicale sau

chirurgicale prompte pot fi luate în considerare în cazul în care presiunea intraoculară rămâne

necontrolată. Factorii de risc pentru dezvoltarea glaucomului acut cu unghi închis pot include un

istoric de alergie la sulfonamide sau la peniciline.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

ASOCIERI NERECOMANDATE

Litiu

Asocierea indapamidei cu litiu determină creşterea concentraţiei plasmatice de litiu cu semne de

supradozaj, ca în cazul unui regim desodat (scade excreţia urinară de litiu). Cu toate acestea, dacă este

necesară utilizarea unui diuretic, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozelor.

ASOCIERI CARE NECESITĂ PRECAUŢII LA UTILIZARE

Medicamente care pot determina torsada vârfurilor, cum sunt, dar fără a se limita la:

• medicamente antiaritmice din clasa Ia (de exemplu, chinidină, hidrochinidină, disopiramidă);
• medicamente antiaritmice din clasa III (de exemplu, amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă,

bretiliu);

• unele antipsihotice:
• neuroleptice fenotiazinice (de exemplu, clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină,

tioridazină, trifluoperazină);

• benzamide (de exemplu, amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă);
• butirofenone (de exemplu, droperidol, haloperidol);
• alte antipsihotice (de exemplu, pimozidă);
• alte medicamente: (de exemplu, bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină,

mizolastină, pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v., metadonă, astemizol,

terfenadină).

Risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc).

Se monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înainte de a introduce în

medicaţie aceste asocieri. Se recomandă monitorizarea clinică a electroliţilor plasmatici şi a ECG.

În prezenţa hipokaliemiei trebuie utilizate medicamente care nu determină torsada vârfurilor.

AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid acetilsalicilic

(≥ 3g/zi)

Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei. La pacienţii deshidrataţi, există riscul de

producere a insuficienţei renale acute (scade filtrarea glomerulară). Se recomandă hidratarea

pacientului; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA)

Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu

inhibitor al ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu

stenoză de arteră renală).

În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială, când tratamentul cu diuretice administrat anterior a

determinat depleţie de sodiu, este necesară:

• fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu inhibitor al ECA

şi dacă este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;

• fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi, creşterea treptată a dozei.

În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă se începe cu doze foarte mici de inhibitor al

ECA, eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.

În toate cazurile se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul primelor

săptămâni de tratament cu un inhibitor al ECA.

Alte substanţe care pot determină hipokaliemie: amfotericină B (i.v.), gluco- şi mineralocorticoizi

(administrate sistemic), tetracosactidă, laxative stimulante

Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv). Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi corectarea

acesteia dacă este nevoie. Aceste măsuri se iau în considerare în special în cazul tratamentului digitalic

administrat concomitent. Se vor utiliza laxative non-stimulante.

Baclofen

Creşterea efectului antihipertensiv.

Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.

Digitalice

Hipokaliemia și/sau hipomagneziemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor.

Se recomandă monitorizarea potasemiei, a magneziemiei, a ECG şi, dacă este necesar, ajustarea

tratamentului.

ASOCIERI CARE NECESITĂ PRUDENȚĂ DEOSEBITĂ

Alopurinol

Administrarea concomitentă cu indapamidă poate crește incidența reacțiilor de hipersensibilitate la

alopurinol.

ASOCIERI CARE TREBUIE LUATE ÎN CONSIDERARE

Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren)

Chiar dacă asocierile raţionale sunt utile la anumiţi pacienţi, poate apărea totuşi hipokaliemie sau

hiperkaliemie (în special la pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat). Kaliemia şi ECG

trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.

Metformin

Risc crescut de acidoză lactică determinată de metformin, datorită unei posibile insuficienţe renale

funcţionale asociată cu utilizarea diureticelor şi în special cu a diureticelor de ansă. Nu se va utiliza

metformin atunci când creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 µmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l

(110 µmol/l) la femei.

Substanţe de contrast iodate

În cazul prezenţei deshidratării determinată de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în

special când sunt administrate doze mari de substanţă de contrast iodată.

Înaintea administrării substanţei de contrast iodate se recomandă rehidratarea pacientului.

Antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice

Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).

Calciu (săruri de calciu)

Risc de hipercalcemie determinat de scăderea eliminării urinare de calciu.

Ciclosporină, tacrolimus

Risc de creştere a creatininemiei fără altă modificare a concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar

şi în absenţa depleţiei de apă/sodiu.

Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică)

Scad efectul antihipertensiv al indapamidei (retenţie de apă/sodiu datorată corticosteroizilor).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Datele provenite din utilizarea indapamidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puţin

de 300 de rezultate obţinute din sarcini). Expunerea prelungită la diuretice tiazidice în timpul

trimestrului al treilea de sarcină poate reduce volumul plasmatic matern și fluxul sanguin utero-

placentar, ceea ce poate determina ischemie feto-placentară şi întârziere a creşterii.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de

reproducere (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea indapamidei în timpul sarcinii.

Alăptarea

Există informaţii insuficiente cu privire la excreţia indapamidei/metaboliţilor acesteia în laptele uman.

Indapamida este strâns înrudită cu diureticele tiazidice care au fost asociate, în cazul administrării în

timpul alăptării, cu reducerea sau chiar supresia lactaţiei. Poate să apară hipersensibilitate la

medicamente derivate din sulfonamide şi hipokaliemie.

Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuţi/sugari.

Indapamida nu este recomandată în timpul alăptării.

Fertilitatea

Studiile privind toxicitatea asupra funcției de reproducere nu au evidențiat niciun efect asupra

fertilității la femelele și masculii de șobolan (vezi pct. 5.3).

Nu se anticipează niciun efect asupra fertilității la om.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Tertensif SR 1,5 mg nu afectează vigilenţa, dar pot exista reacţii individuale legate de scăderea

tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului sau în cazul asocierii cu un alt medicament

antihipertensiv. În acest caz, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranță

Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent sunt hipokaliemia, reacțiile de hipersensibilitate, în special

dermatologice, la pacienții cu predispoziție la reacții alergice și astmatice și la erupții maculopapulare.

Rezumatul reacțiilor adverse în format tabelar

Următoarele reacții adverse au fost observate în timpul tratamentului cu indapamidă și clasificate în

funcţie de frecvenţă, după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai

puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (≥1/100000 și <1/10000);

cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

MedDRA Reacții adverse Frecvență

Aparate, sisteme și organe

Tulburări hematologice și Agranulocitoză Foarte rare

limfatice Anemie aplastică Foarte rare

Anemie hemolitică Foarte rare

Leucopenie Foarte rare

Trombocitopenie Foarte rare

Tulburări metabolice și de Hipokaliemie (vezi punctul 4.4)

nutriție Frecvente

Hiponatremie Mai puțin frecvente

Hipocloremie Rare

Hipomagneziemie Rare

Hipercalcemie Foarte rare

Tulburări ale sistemului Vertij Rare

nervos Fatigabilitate Rare

Cefalee Rare

Parestezii Rare

Sincope Cu frecvență necunoscută

Tulburări oculare Miopie Cu frecvență necunoscută

Vedere încețoșată Cu frecvență necunoscută

Tulburări de vedere Cu frecvență necunoscută

Glaucom acut cu unghi închis Cu frecvență necunoscută

Efuziune coroidiană Cu frecvență necunoscută

Tulburări cardiace Aritmii Foarte rare

Torsada vârfurilor (potențial letală) Cu frecvență necunoscută

(vezi pct. 4.4 și 4.5)

Tulburări vasculare Hipotensiune arterială Foarte rare

Tulburări gastro-intestinale Vărsături Mai puțin frecvente

Greață Rare

Constipație Rare

Xerostomie Rare

Pancreatită Foarte rare

Tulburări hepatobiliare Afectare a funcției hepatice Foarte rare

În caz de insuficienţă hepatică există Cu frecvență necunoscută

posibilitatea instalării encefalopatiei

hepatice(vezipct. 4.3şi4.4)

Hepatită Cu frecvență necunoscută

Afecțiuni cutanate și ale Reacții de hipersensibilitate, în special Frecvente

țesutului subcutanat dermatologice, la pacienții cu

predispoziție la reacții alergice și

astmatice

Erupții maculopapulare Frecvente

Purpură Mai puțin frecvente

Angioedem Foarte rare

Urticarie Foarte rare

Necroliză epidermică toxică Foarte rare

Sindrom Stevens-Johnson Foarte rare

Posibilitatea agravării lupusului Cu frecvență necunoscută

eritematos sistemic acut diseminat

preexistent

Reacții de fotosensibilitate (vezi pct. Cu frecvență necunoscută

4.4)

Tulburări renale și ale căilor Insuficiență renală Foarte rare

urinare

Tulburări ale aparatului Disfuncție erectilă Mai puțin frecvente

genital şi sânului

Tulburări musculo-scheletice Spasme musculare Cu frecvență necunoscută

și ale țesutului conjunctiv Slăbiciune musculară Cufrecvență necunoscută

Mialgii Cu frecvență necunoscută

Rabdomioliză Cu frecvență necunoscută

Investigații diagnostice Interval QT prelungit pe Cu frecvență necunoscută

electrocardiogramă (vezi pct. 4.4 și

4.5)

Creștere a glicemiei Cu frecvență necunoscută

Creștere a uricemiei Cu frecvență necunoscută

Valori crescute ale enzimelor hepatice Cu frecvență necunoscută

Descrierea reacțiilor adverse selectate

În timpul studiilor de fază II și III care au comparat indapamida 1,5 mg și 2,5 mg, analiza concentrației

plasmatice a potasiului a arătat un efect dependent de doză al indapamidei:

• Indapamidă 1,5 mg: Concentraţia plasmatică a potasiului <3,4 mmol/l a fost observată la 10% dintre

pacienți și o concentraţie plasmatică a potasiului <3,2 mmol/l a fost observată la 4% dintre pacienți,

după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a

concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,23 mmol/l.

• Indapamidă 2,5 mg: Concentraţia plasmatică a potasiului <3,4 mmol/l a fost observată la 25% dintre

pacienți și o concentraţie plasmatică a potasiului <3,2 mmol/l a fost observată la 10% dintre pacienți,

după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a

concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,41 mmol/l.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptome

Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 27 ori doza terapeutică

recomandată.

Semnele intoxicaţiei acute se manifestă prin dezechilibre hidro-electrolitice (hiponatremie şi

hipokaliemie). Clinic, pot surveni greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, crampe musculare, vertij,

somnolenţă, confuzie, poliurie sau oligurie posibil până la anurie (prin hipovolemie).

Tratament

Măsurile terapeutice imediate constau în eliminarea rapidă a substanţei(lor) ingerate, prin lavaj gastric,

şi/sau administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitică într-un centru

specializat.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu efect moderat, exclusiv tiazide, sulfonamide, codul ATC:

C03BA11.

Indapamida este un derivat sulfonamidic cu un inel indolic înrudită farmacologic cu diureticele

tiazidice care acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul cortical de diluţie.

Indapamida creşte excreţia urinară de sodiu şi clor şi, în mai mică măsură, excreţia de potasiu şi

magneziu, crescând în acest fel diureza şi exercitând o acţiune antihipertensivă.

Studiile de fază II şi III cu indapamidă administrată în monoterapie au demonstrat un efect

antihipertensiv cu durata de 24 ore la doze la care efectul diuretic a fost de intensitate mică.

Activitatea antihipertensivă a indapamidei este legată de îmbunătăţirea complianţei arteriale şi de

reducerea rezistenţei arteriolare şi periferice totale.

Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.

După o anumită doză diureticele tiazidice şi înrudite prezintă un efect terapeutic în platou, în timp ce

reacţiile adverse continuă să crească. Dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescută.

De asemenea, s-a arătat că la pacienţii cu hipertensiune arterială, tratamentul pe termen scurt, mediu şi

lung cu indapamidă:

• nu interferă cu metabolismul lipidic: trigliceridele, LDL-colesterolul şi HDL-colesterolul,
• nu interferă cu metabolismul glucidic, nici măcar la pacienţii diabetici hipertensivi.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Tertensif SR 1,5 mg se prezintă sub o formă farmaceutică cu eliberare prelungită bazată pe o matrice

în care este dispersată substanţa activă astfel încât să permită eliberarea susţinută a indapamidei.

Absorbţie

Cantitatea de indapamidă eliberată este absorbită rapid şi în totalitate la nivelul tractului

gastro-intestinal. Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de

medicament absorbită. Concentraţia plasmatică maximă după administrare în doză unică se atinge la

aproximativ 12 ore de la ingestie, administrarea repetată limitând variaţiile concentraţiilor plasmatice

între 2 prize. Există variabilitate intra-individuală.

Distribuţie

Legarea de proteinele plasmatice a indapamidei este de 79%.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore).

Concentraţia plasmatică la starea de echilibru este atinsă după 7 zile.

Administrarea repetată nu determină acumularea medicamentului.

Metabolizare

Eliminarea este în principal urinară (70% din doză) şi fecală (22%) sub formă de metaboliţi inactivi.

Pacienţi cu grad mare de risc

La pacienţii cu insuficienţă renală parametrii farmacocinetici nu sunt modificaţi.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Cele mai mari doze administrate oral la diverse specii de animale (de 40 – 8000 ori mai mari decât

doza terapeutică) au evidenţiat o exacerbare a proprietăţilor diuretice ale indapamidei. Principalele

simptome ale intoxicaţiei în timpul studiilor de toxicitate acută cu indapamidă administrată intravenos

sau intraperitoneal au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei, şi anume bradipnee şi

vasodilataţie periferică.

Testele de mutagenitate şi carcinogenitate efectuate pentru indapamidă au avut rezultate negative.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Hipromeloză

Lactoză monohidrat

Stearat de magneziu

Povidonă

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Film

Glicerol

Hipromeloză

Macrogol 6000

Stearat de magneziu

Dioxid de titan (E 171)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu blistere din PVC/Al

Cutie cu un blister din Al/PVC a 15 comprimate cu eliberare prelungită

Cutie cu un blister din Al/PVC a 20 comprimate cu eliberare prelungită

Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 15 comprimate cu eliberare prelungită

Cutie cu 25 blistere din Al/PVC a câte 20 comprimate cu eliberare prelungită

Cutie cu 50 blistere din Al/PVC a câte 20 comprimate cu eliberare prelungită

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Les Laboratories Servier

50, rue Carnot

92284 Suresnes cedex

Franţa

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

1901/2009/01-02-03-04-05

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei-August 2009

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.