Teotard 200 mg capsule cu eliberare prelungită

Prospect Teotard 200 mg capsule cu eliberare prelungită

Producator: 

Clasa ATC: alte medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale căilor

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11484/2019/01 Anexa 2

11485/2019/01

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Teotard 200 mg capsule cu eliberare prelungită

Teotard 350 mg capsule cu eliberare prelungită

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Teotard 200 mg

Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conţine teofilină 200 mg.

Teotard 350 mg

Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conţine teofilină 350 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsule cu eliberare prelungită

Teotard 200 mg capsule cu eliberare prelungită:

Capsule cu corpul de culoare verde transparent, capacul capsulei de culoare verde opac, care conțin

pelete de culoare albă.

Teotard 350 mg capsule cu eliberare prelungită:

Capsule cu corpul de culoare verde transparent, capacul capsulei de culoare verde opac, care conțin

pelete de culoare albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Astm bronşic la copii şi adulţi, bronhopneumopatie cronică obstructivă, emfizem pulmonar,

hipertensiune pulmonară asociată cordului pulmonar cronic, tulburări respiratorii în timpul somnului,

cu origine neurologică centrală.

Teofilina nu trebuie utilizată ca medicament de primă intenție în tratamentul astmului la copii.

4.2 Doze și mod de administrare

Doze

Doza administrată trebuie ajustată în conformitate cu vârsta pacientului şi cerinţele individuale şi, de

aceea, acest lucru trebuie făcut de către medicul curant. Doza trebuie determinată în funcţie de greutatea

ideală a pacientului, deoarece teofilina nu este distribuită în ţesutul adipos.

Doza uzuală recomandată pentru adulţi şi adolescenţi cu greutate peste 40 kg este de 350 mg teofilină,

de două ori pe zi.

Copii și adolescenți

Doza uzuală recomandată pentru copii peste 6 ani, cu greutate peste 20 kg, adolescenţi şi adulţi cu

deficit ponderal, este de 200 mg teofilină, administrată de două ori pe zi.

Teotard nu trebuie utilizat la copiii cu vârsta sub 6 ani. Pentru această categorie de vârstă sunt

disponibile alte forme farmaceutice adecvate.

Pacienţii cu crize nocturne de astm bronşic sau cu tulburări respiratorii în timpul somnului pot fi trataţi

cu o doză unică de Teotard, administrată seara, înainte de culcare. În medie, o doză de 500-700 mg

teofilină, este suficientă. La adolescenţi şi fumători se pot administra doze zilnice inegale, de exemplu,

doza mai mare este administrată seara şi doza mai mică dimineaţa.

Efectul terapeutic şi tolerabiliatea teofilinei sunt evaluate în a treia zi a tratamentului. Dacă efectul

terapeutic este bun, tratamentul este continuat cu aceeaşi doză. Dacă efectul terapeutic nu este bun, doza

este crescută. Dacă se constată apariţia reacţiilor adverse, doza trebuie redusă.

Doza de teofilină este determinată în funcţie de evoluţia clinică a pacientului, concentraţia plasmatică a

teofilinei şi apariţia reacţiilor adverse.

Concentraţia plasmatică de teofilină la care se manifestă efectul terapeutic este determinată în

laborator. La pacienţii care primesc Teotard de două ori pe zi, valoarea exactă a concentraţiei

plasmatice de teofilină poate fi determinată la 4 ore după administrarea dozei de dimineaţă; la cei care

primesc o singură doză zilnică de Teotard, valoarea exactă a concentraţiei plasmatice de teofilină poate

fi determinată după 12 ore de la administrarea dozei de seară.

Mod de administrare

Pacienții trebuie să administreze medicamentul după masă, cu mult lichid. Capsulele nu trebuie

mestecate, ci înghițite întregi. Se recomandă ca prima doză de Teotard să fie luată seara, înainte de

culcare.

4.3 Contraindicații

• Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1 şi la

produse ce conţin xantine (de exemplu cafeină, teobromină, pentoxifilină),

• Infarct miocardic recent,

• Tulburări acute ale ritmului cardiac (tahiaritmii acute).

• Copii cu vârsta sub 6 luni

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Pacienţii trebuie atenţionaţi că nu este recomandat ca în timpul tratamentului cu Teotard să consume

băuturi şi alimente ce conţin metilxantine (de exemplu cafea, ceai, cacao, ciocolată, cola şi alte băuturi

similare).

Teotard trebuie administrat cu deosebită atenţie şi doar dacă este neapărat necesar la pacienţii cu angină

pectorală instabilă, boli cardiace în care se pot produce tahiaritmii, tensiune arterială foarte crescută,

cardiomiopatie hipertrofică obstructivă, epilepsie, disfuncţie hepatică sau renală, porfirie, la pacienţii cu

ulcer gastroduodenal sau cu antecedente patologice de ulcer gastroduodenal şi la cei peste 60 ani.

La pacienţii vârstnici și pacienți cu insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică (mai ales, ciroză),

concentraţie plasmatică redusă de oxigen (hipoxemie), hipertermie persistentă, pneumonie, exacerbări

ale afecțiunilor pulmonare, infecţii virale (mai ales, gripă), disfuncţii tiroidiene (mai ales, hipertiroidie)

şi la cei care utilizează anumite medicamente (vezi pct. ,,Interacţiuni cu alte medicamente și alte

forme de interacțiune”) doza de teofilină trebuie redusă, iar concentrațiile sale serice trebuie

monitorizate.

Ca urmare a clearance-ului potențial crescut al teofilinei, poate fi necesară creșterea dozei și

monitorizarea concentrațiilor serice de teofilină la pacienții cu fibroză chistică.

Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că tratamentul hipertiroidismului (de exemplu,

carbimazolul), reduce el însuși clearance-ul teofilinei și, prin urmare, poate fi necesară reducerea dozei

de teofilină (vezi pct. 4.5).

Teofilina poate:

• acționa ca un iritant al tractului gastrointestinal și poate crește secreția gastrică; prin urmare,

trebuie să se manifeste prudență la pacienții cu ulcer peptic;

• exacerba aritmiile cardiace și, prin urmare, trebuie să se manifeste prudență la pacienții cu

afecțiuni cardiace;

• exacerbează frecvența și durata convulsiilor și, prin urmare, trebuie să se manifeste prudență la

pacienții cu antecedente de convulsii și să se ia în considerare un tratament alternativ.

Teofilina trebuie utilizată cu prudență la pacienții cu alcoolism cronic.

Trebuie să se manifeste prudență la bărbații vârstnici care prezintă obstrucție parțială preexistentă a

tractului urinar, cum ar fi mărirea prostatei, din cauza riscului de retenție urinară. Se recomandă o atenție

deosebită la pacienții care suferă de astm sever și care necesită administrarea acută de teofilină. Se

recomandă ca, în astfel de situații, să se monitorizeze concentrațiile serice de teofilină.

Trebuie acordată o atenție deosebită la pacienții care primesc terapie electroconvulsivă, deoarece

teofilina poate prelungi convulsiile. Este posibilă apariția statusului epilepticus.

Utilizarea teofilinei trebuie evitată în ultimul trimestru de sarcină, deoarece teofilina poate scădea

contractilitatea uterului.

Atunci când un pacient este trecut de la un medicament cu teofilină la un altul, trebuie monitorizată cu

atenţie modificarea efectelor clinice şi apariţia reacţiilor adverse, şi, dacă este necesar, trebuie ajustată

doza administrată.

În cazul în care doza recomandată prezintă efect clinic insuficient și în cazul apariției reacțiilor

adverse, se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice a teofilinei.

Afecțiune acută febrilă: febra scade eliminarea teofilinei. Pentru evitarea efectelor toxice, poate fi

necesară scăderea dozei administrate.

Trebuie acordată atenție pacienților care suferă de insomnie.

Copii și adolescenți

Teotard nu trebuie administrat la copiii sub 6 ani sau cu greutate sub 20 kg.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu consume etanol în timpul tratamentului cu Teotard şi nici băuturi şi

alimente ce conţin metilxantine (de exemplu cafea, ceai, cacao, ciocolată, cola şi alte băuturi similare,

băuturi tonice) sau să utilizeze medicamente din aceeaşi categorie cu teofilina (cafeină, teobromină,

pentoxifilină), deoarece aceste substanţe pot potenţa efectul stimulator al teofilinei asupra sistemului

nervos central.

Efectul teofilinei poate fi potenţat, din cauza scăderii clearance-ului său, prin administrarea

concomitentă de:

• alopurinol,
• carbimazol
• febuxostat,
• fluconazol
• probenecid,
• cimetidină,
• ranitidină,
• etinidină,
• disulfiram,
• fenilbutazonă,
• fluvoxamină,
• viloxazină,
• furosemida,
• fluoroquinolone (ciprofloxacină, enoxacină),
• imipenem (pragul convulsivant al creierului poate fi redus în timpul tratamentului concomitent),
• lincomicină,
• macrolide (claritromicină, eritromicină)
• aciclovir,
• interferon-α,
• izoniazidă,
• antagoniști de calciu (diltiazem, verapamil),
• mexiletină,
• metotrexat
• nizatidină
• paracetamol,
• rofecoxib,
• pentoxifilină,
• zafirlukast,
• zileuton,
• contraceptive orale,
• propafenonă,
• propranolol (interacţiune farmacocinetică ce scade clearance-ul metabolic al teofilinei cu

30 – 50%),

• tacrin,
• tiabendazol,
• ticlopidină,
• vaccin gripal,
• vaccin BCG.

Utilizarea concomitentă a teofilinei și a fluvoxaminei trebuie, de obicei, evitată. În cazul în care acest

lucru nu este posibil, pacienților trebuie să li se reducă doza de teofilină, iar teofilina plasmatică trebuie

monitorizată îndeaproape.

Factori precum infecțiile virale, bolile hepatice și insuficiența cardiacă reduc, de asemenea, clearance-

ul teofilinei (vezi pct. 4.9). De asemenea, poate fi necesară o reducere a dozei la pacienții vârstnici.

Afecțiunile tiroidiene sau tratamentul asociat pot modifica nivelurile plasmatice ale teofilinei.

La pacienţii care sunt trataţi cu teofilină concomitent cu unul sau mai multe dintre aceste medicamente,

trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a teofilinei şi, dacă este necesar, trebuie redusă doza

administrată.

Dacă este administrată concomitent cu ciprofloxacina, doza de teofilină trebuie redusă cu cel puţin 60%

şi cu 30% dacă este administrată concomitent cu enoxacina.

Efectul teofilinei poate fi diminuat dacă este administrată concomitent cu:

• antiepileptice (de exemplu fenitoină, fosfenitoină, carbamazepină, primidonă),
• barbiturice (mai ales fenobarbital şi pentobarbital),
• medicamente ce conțin hipericină (Sunătoare – Hypericum perforatum),
• isoproterenol,
• hidroxid de magneziu,
• moricizină,
• rifampicină,
• ritonavir,
• sulfinpirazonă sau
• aminoglutetimidă.

La pacienții tratați concomitent cu teofilină și unul sau mai multe dintre medicamentele de mai sus,

trebuie monitorizate nivelurile serice de teofilină și trebuie crescută doza, dacă este necesar.

Efectul teofilinei poate fi, de asemenea, diminuat la fumători.

Teofilina poate potenţa efectele agoniștilor beta-receptori, al diureticelor și al reserpinei.

Administrarea concomitentă de teofilină poate:

• inhiba efectul agoniștilor receptorilor de adenozină (adenozinei, regadenoson, dipiridamol),
• să se opună efectului sedativ al benzodiazepinelor,
• crește clerance-ul urinar al carbonatului de litiu
• diminua efectul beta-antagoniştilor (efectul celor din urmă asupra cordului poate fi diminuat ca

un rezultat al stimulării receptorilor β-adrenergici datorită inhibării fosfodiesterazei) și

• duce la trombocitopenie cu lomustină.

Tratamentul concomitent cu teofilină şi beta-antagonişti trebuie evitat, deoarece aceştia pot contracara

efectul teofilinei (β-antagoniştii, mai ales cei neselectivi, pot creşte rezistenţa bronşică sau tonusul

musculaturii netede a bronhiilor – interacţiune farmacodinamică).

La pacienţii trataţi cu teofilină, anestezia cu halotan poate produce tulburări de ritm cardiac severe.

Prin urmare, aceste medicamente trebuie utilizate cu prudență.

Teofilina poate scădea nivelul fenitoinei la starea de echilibru.

Efectul asupra testelor de laborator:

Teofilina poate modifica rezultatele unor teste de laborator: poate creşte cantitatea de acizi graşi şi

concentraţia de catecolamine din urină.

În timpul tratamentului cu teofilină, poate să apară hipopotasemie, mai ales în cazul tratamentului

concomitent cu alfa-agonişti, agoniști ai receptorilor ß2,diuretice tiazidice, furosemida, corticosteroizi

şi în condiţii de hipoxemie; de aceea, este recomandată determinarea ocazională a concentraţiei

plasmatice a potasiului. Hipokaliemia poate fi potențată de xantine. Se recomandă o atenție deosebită la

pacienții care suferă de astm sever și care necesită spitalizare.

Trebuie acordată atenție la utilizarea concomitentă cu glucagon, deoarece acesta va potența efectele

teofilinei.

Administrarea concomitentă cu ketamină poate determina reducerea pragului convulsivant; cu

doxapram poate determina creșterea stimulării SNC.

Incidența efectelor toxice poate fi crescută prin utilizarea concomitentă a efedrinei.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

La femeile gravide teofilina trebuie administrată doar dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul

potenţial fetal. La acest grup de pacienţi trebuie monitorizată mai des concentraţia plasmatică a teofilinei

şi trebuie ajustată doza administrată, dacă este necesar. Administrarea teofilinei în ultimul trimestru de

sarcină trebuie evitată, deoarece aceasta poate reduce contractilitatea uterină.

Alăptarea

Mamele care alăptează trebuie să îşi observe cu atenţie copiii. Dacă aceştia devin sensibili, iritabili sau

nu pot dormi, trebuie să se adreseze medicului. Teofilina trebuie administrată femeilor care alăptează

atunci când beneficiile anticipate depășesc riscul copilului.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Despre acest medicament se ştie că nu afectează în mod semnificativ capacitatea de a conduce vehicule

sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacții adverse

Reacțiile adverse sunt enumerate mai jos. În majoritatea cazurilor, acestea dispar prin reducerea dozei.

Dacă apar reacții adverse, trebuie monitorizate nivelurile serice de teofilină și menținute între 10 și

15 µg/ml (vezi pct. 4.9 Supradozaj).

Reacțiile adverse care pot apărea în timpul tratamentului cu teofilină sunt clasificate în următoarele

grupe, în ordinea frecvenței:

• foarte frecvente (≥ 1/10),
• frecvente (≥ 1/100 până la < 1/10),
• mai puțin frecvente (≥ 1/1 000 până la < 1/100),
• rare (≥ 1/10 000 până la < 1/1 000),
• foarte rare (< 1/10 000),
• cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a

gravității.

Reacţiile adverse clasificate pe aparate, sisteme şi organe, prezentate în funcţie de frecvenţa de apariţie:

Foarte frecvente Frecvente Mai puțin frecvente Cu frecvență

necunoscută

Tulburări ale reacții alergice

sistemului

imunitar (Reacție anafilactică

Reacție

anafilactoidă

Hipersensibilitate)

Tulburări iritabilitate, agitație

psihiatrice delir anxietate

insomnie,

tulburări de somn

Tulburări ale vertij durere de cap convulsii* convulsii

sistemului nervos tremor*,

amețeli

Tulburări palpitații,

cardiace tahiaritmie*

(tahicardie atrială,

tahicardie sinusală)

Tulburări Hipotensiune

vasculare arterială bruscă*

Tulburări greață dureri abdominale,

gastrointestinale diaree,

vărsături,

vărsături recurente*.

reflux

gastroesofagian, (

stimularea secreției

de acid gastric**)

iritație gastrică

Afecțiuni ale Prurit

pielii și ale Erupție cutanată

țesutului

subcutanat

Tulburări renale creșterea diurezei*

și ale căilor Retenție urinară***

urinare

Tulburări febră*

generale și la

nivelul locului de

administrare

Investigații hipocaliemie, hiperuricemie

diagnostice hipercalcemie,

hiperglicemie

* Reacții adverse care apar atunci când nivelurile serice de teofilină depășesc nivelurile terapeutice

** Datorită reducerii tonusului sfincterului esofagian inferior, refluxul gastroesofagian existent pe timp

de noapte poate fi crescut.

*** Vă rugăm să consultați pct. 4.4, deoarece teofilina poate induce retenție urinară la bărbații vârstnici

care prezintă obstrucție parțială preexistentă a tractului urinar.

Dacă apar reacții adverse severe, tratamentul trebuie întrerupt.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Teofilina are un indice terapeutic scăzut. Toxicitatea teofilinei apare, cel mai probabil, atunci când

nivelurile serice ale teofilinei depășesc 110 µmol/l și devine progresiv mai severă la o concentrație serică

mai mare.

Apariţia reacţiilor adverse indică, de obicei, un supradozaj moderat. Dacă acestea apar, trebuie

determinată imediat concentraţia serică a teofilinei şi trebuie redusă doza de Teotard, în mod

corespunzător.

Simptome alimentare: Greață, vărsături (care sunt adesea severe), diaree, dureri epigastrice și

hematemeză. Dacă durerea abdominală persistă, trebuie luată în considerare pancreatita.

Simptome neurologice: Neliniște, hipertonie, tremurături ale mâinilor sau frisoane (tremor), delir,

reflexe exagerate ale membrelor, convulsii, crize. În cazurile foarte severe, poate apărea comă.

Simptome cardiovasculare: Hipotensiune arterială Tahicardia sinusală este frecventă. Bătăi neregulate

ale inimii și tahicardie supraventriculară și ventriculară.

Simptome metabolice: Hipokaliemia, ca urmare a trecerii potasiului din plasmă în celule este frecventă,

se poate dezvolta rapid și poate fi severă. Pot apărea, de asemenea, hiperglicemie, hipomagneziemie și

acidoză metabolică. De asemenea, poate apărea rabdomioliză.

Tratamentul intoxicaţiei:

Pacientul trebuie monitorizat, în special tensiunea sa arterială, ritmul cardiac, respiraţia şi concentraţiile

serice ale potasiului şi teofilinei. Tratamentul este simptomatic.

În cazul unui supradozaj semnificativ, în primele 1-2 ore de la ingerare, trebuie avute în vedere lavajul

gastric și administrarea de cărbune activat. Dozele repetate de cărbune activat administrate pe cale orală

pot spori eliminarea teofilinei. Este necesară măsurarea urgentă a concentrației plasmatice a potasiului,

repetarea frecventă și corectarea hipokaliemiei. ATENȚIE! Dacă au fost administrate cantități mari de

potasiu, în timpul recuperării poate apărea o hiperkaliemie gravă. Dacă potasiul plasmatic este scăzut,

atunci trebuie măsurată concentrația plasmatică de magneziu, cât mai curând posibil.

În tratamentul aritmiilor ventriculare, trebuie evitați agenții antiaritmici proconvulsivanți, cum ar fi

lignocaină (lidocaină), din cauza riscului de a provoca sau exacerba convulsiile.

Este necesară măsurarea concentrației plasmatice a teofilinei în mod regulat, atunci când se suspectează

o intoxicație severă, până când concentrațiile scad. Vărsăturile trebuie tratate cu un antiemetic, cum ar

fi metoclopramida sau ondasetron.

Tahicardia cu debit cardiac adecvat este cel mai bine să nu fie tratată. Beta-blocantele pot fi administrate

în cazuri extreme, dar nu și dacă pacientul este astmatic. Tulburările grave de ritm cardiac sunt tratate

cu propranolol administrat intravenos, în doză de 1 mg (0,02 mg/kg la copii). Dacă este necesar, doza

poate fi administrată din nou la intervale de 5-10 minute, până când este restabilit ritmul cardiac normal

sau este atinsă doza maximă de 0,1 mg/kg. Pacienţii cu astm bronşic trebuie trataţi cu verapamil în loc

de propranolol. Tratamentul convulsiilor se face cu diazepam în doze de 0,1-0,3 mg/kg, administrat

intravenos. Doza totală administrată nu trebuie să depăşească 10 mg. Trebuie menţinută permeabilitatea

căilor respiratorii şi se efectuează oxigenoterapie.

Coma ce poate surveni în urma convulsiilor se tratează cu oxigenoterapie şi, dacă este necesar, intubaţie

oro-traheală.

Cazurile foarte grave de supradozaj (şi intoxicaţie) cu concentraţii serice ale teofilinei foarte mari, ce nu

pot fi controlate prin măsurile terapeutice descrise mai sus, pot fi abordate urgent şi eficace prin

hemoperfuzie sau hemodializă.

În special în cazul convulsiilor induse de supradozaj de teofilină, eficacitatea unor medicamente

anticonvulsivante, cum ar fi benzodiazepinele, poate fi redusă prin interacțiuni farmacodinamice

suspecte.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale căilor

respiratorii, sistemice, derivaţi xantinici, codul ATC: R03DA04

Teofilina are efect relaxant muscular şi antiinflamator şi posedă activitate hemodinamică şi

extrapulmonară.

Efecte relaxante musculare: relaxarea musculaturii netede a bronhiilor, a arterelor coronare, a vaselor

sanguine musculare şi renale, a tractului urinar, a sfincterului cardio-esofagian şi a tractului biliar.

Efecte antiinflamatorii: atenuarea reacţiilor alergice întârziate la alergenii specifici inhalaţi, inhibarea

proliferării limfocitelor T, inhibarea secreţiei de cytokine (de exemplu IL2, TNF), inhibarea activităţii

eozinofilelor, macrofagelor şi a mastocitelor. Aceste efecte duc la reducerea inflamaţiei mucoasei

bronşice.

Efecte hemodinamice: efect inotrop şi cronotrop pozitiv, creşterea fracţiei de ejecţie a ventriculului

drept, creşterea debitului cardiac, reducerea rezistenţei vaselor pulmonare şi scăderea hipertensiunii

pulmonare.

Efecte extrapulmonare: stimularea centrului respirator, creşterea forţei de contracţie a diafragmului şi a

muşchilor respiratori, potenţarea efectului inotrop al aminelor simpatomimetice, creşterea secreţiei

suprarenaliene de catecolamine.

Teofilina amplifică transportul mucociliar, prin stimularea secreţiei de mucus şi surfactant pulmonar şi

are efect stimulator asupra mişcărilor cililor epiteliali.

Mecanismul de acţiune al teofilinei nu este încă pe deplin înţeles. Efectele teofilinei sunt atribuite

inhibiţiei fosfodiesterazei şi creşterii consecutive a concentraţiei de AMPc, afectării distribuţiei

intracelulare a ionilor de calciu, efectului de antagonizare a prostaglandinelor sau inhibiţiei receptorilor

adenozinei.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Producerea Teotard se realizează printr-un proces tehnologic special. Capsulele conţin pelete mici din

care teofilina este eliberată lent. De aceea, administrarea produsului nu este asociată cu creşteri sau

scăderi importante ale concentraţiei.

Absorbție

Teofilina este complet absorbită din tractul gastrointestinal. Valoarea cea mai mare a concentraţiei

plasmatice de teofilină este atinsă la aproximativ 7 ore de la administrare şi valoarea terapeutică a

concentraţiei plasmatice la starea de echilibru apare la 2-3 zile de administrare regulată. Concentrațiile

plasmatice eficiente sunt de 5 – 12 µg/ml (concentrație maximă: 20 µg/ml).

Distribuție

În organism, este distribuită în toate organele şi compartimentele lichidiene.

Metabolizare și eliminare

Este metabolizată hepatic. Unul dintre metaboliţii săi (3-metilxantina) exercită și el efecte

bronhodilatatoare. Teofilina şi metaboliţii săi sunt eliminaţi pe cale renală.

Teofilina traversează placenta şi este excretată în laptele matern.

Teofilina poate fi eliminată din circulaţia sanguină prin hemoperfuzie sau hemodializă.

Timpul de înjumătăţire al teofilinei la adulţi şi nefumători este de 7-9 ore. Acesta este redus la fumători

şi copii şi prelungit la pacienţii cu afectare hepatică şi insuficienţă cardiacă.

5.3 Date preclinice de siguranță

DL adminstrată oral a teofilinei este de 252 mg/kg la şoareci şi 244 mg/kg la şobolani. După

administrarea unei doze de teofilină de 30 de ori mai mare decât cea utilizată la om la femele de şoarece

gestante, a putut fi observată, la pui, apariţia palatoschizisului, a micrognaţiei şi a malformaţiilor

degetelor, precum şi scăderea numărului de nou născuţi vii. La şobolani nu sau observat efecte

teratogene.

Într-un studiu de toxicitate subcronică la şobolani şi şoareci, desfăşurat timp de 13 săptămâni, teofilina

nu a produs modificări ale mortalităţii şi nu a cauzat scăderea greutăţii; totuşi, a produs, periarterita

arterelor şi arteriolelor mezenterice şi pancreatice. La şoareci a fost observată scăderea semnificativă a

greutăţii testiculelor.

Administrarea pe termen îndelungat a dozelor mari de teofilină a avut efect nefavorabil asupra capacităţii

de reproducere la rozătoare. Totuşi, nu se poate afirma cu certitudine că aceste rezultate obţinute pot fi

relevante în ceea ce priveşte utilizarea teofilinei la om.

În studiile de mutagenitate, teofilina a crescut în mod semnificativ inducţia cromatidelor surori şi a

rupturilor cromozomiale la culturile de celule la concentraţii de teofilină similare celor atinse în cazul

utilizării la om. În absenţa fracţiunii enzimatice microzomiale S9, teofilina a avut un efect mutagen

foarte redus asupra celulelor bacteriene şi ale mamiferelor.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Conţinutul capsulei: pelete: povidonă, dioxid de siliciu coloidal anhidru, trietilcitrat, copolimer

metacrilat de amoniu (tip A), copolimer metacrilat de amoniu (tip B), talc.

Învelişul capsulei:

Cap: gelatină, dioxid de titan (E 171), indigotină (E 132), galben de chinolină (E 104)

Corp: gelatină, indigotină (E 132), galben de chinolină (E 104)

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Teotard 200 mg

Cutie cu 4 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule cu eliberare prelungită.

Teotard 350 mg

Cutie cu 4 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule cu eliberare prelungită.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerințe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

11484/2019/01

11485/2019/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Martie 2024