Prospect Teicoplanină AptaPharma 200 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă/perfuzabilă
Producator:
Clasa ATC: antibacteriene pentru uz sistemic, alte antibacteriene, antibacteriene
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14465/2022/01-02 Anexa 2
NR. 14466/2022/01-02
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Teicoplanină AptaPharma 200 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă/perfuzabilă
Teicoplanină AptaPharma 400 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon conține teicoplanină 200 mg, echivalent cu nu mai puțin de 200000 UI.
După reconstituire, soluțiile vor conține teicoplanină 200 mg în 3,0 ml.
Fiecare flacon conține teicoplanină 400 mg, echivalent cu nu mai puțin de 400000 UI.
După reconstituire, soluțiile vor conține teicoplanină 400 mg în 3,0 ml.
Excipient cu efect cunoscut: sodiu
Fiecare flacon de Teicoplanină AptaPharma 200 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă perfuzabilă
conține sodiu, aproximativ 10 mg.
Fiecare flacon de Teicoplanină AptaPharma 400 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă/perfuzabilă
conține sodiu, aproximativ 10 mg.
Pentru lista completă a excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMĂ FARMACEUTICĂ
Pulbere și solvent pentru soluție injectabilă/perfuzabilă
Pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă: pulbere liofilizată spongioasă de culoare alb-sidefiu.
Solvent: lichid limpede, incolor.
Teicoplanină 200 mg soluție reconstituită: soluție ușor maronie, opalescentă.
Teicoplanină 400 mg soluție reconstituită: soluție maronie, opalescentă
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Teicoplanină AptaPharma este indicat la adulți, adolescenți și copii începând de la naștere pentru
tratamentul parenteral al următoarelor infecții (vezi pct. 4.2, 4.4 și 5.1):
• infecții cutanate și ale țesuturilor moi complicate,
• infecții ale oaselor și articulațiilor,
• pneumonie dobândită în spital,
• pneumonie dobândită în comunitate,
• infecții ale tractului urinar complicate,
• endocardită infecțioasă,
• peritonită asociată cu dializa peritoneală ambulatorie continuă (DPAC),
• bacteriemie care apare în asociere cu oricare dintre indicațiile enumerate mai sus.
De asemenea, Teicoplanină AptaPharma este indicat ca tratament alternativ cu administrare orală pentru
diaree și colită asociate infecției cu Clostridium difficile.
Dacă este cazul, teicoplanina trebuie administrată în asociere cu alți agenți antibacterieni.
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a agenților antibacterieni.
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Doza și durata tratamentului trebuie ajustate în funcție de tipul și severitatea infecției și de răspunsul
clinic al pacientului, precum și de factori ai pacientului, cum ar fi vârsta și funcția renală.
Determinarea concentrațiilor plasmatice
Concentrațiile plasmatice minime ale teicoplaninei trebuie monitorizate la starea de echilibru, după
finalizarea schemei terapeutice cu doza de încărcare, pentru a se asigura că a fost atinsă o concentrație
plasmatică minimă:
• Pentru majoritatea infecțiilor cu germeni Gram-pozitiv, valori ale concentrației plasmatice
minime de teicoplanină de cel puțin 10 mg/l, atunci când sunt determinate prin High
Performance Liquid Chromatography (HPLC) sau de cel puțin 15 mg/l, atunci când sunt
determinate prin metoda imunochimică cu detecție prin fluorescență polarizată (FPIA).
• Pentru endocardită și alte infecții severe, valori ale concentrației plasmatice minime de
teicoplanină de 15-30 mg/l, atunci când sunt măsurate prin HPLC sau de 30-40 mg/l,
atunci când sunt determinate prin metoda FPIA.
În timpul tratamentului de întreținere, monitorizarea concentrațiilor plasmatice minime de
teicoplanină poate fi efectuată cel puțin o dată pe săptămână, pentru a se asigura că aceste
concentrații sunt stabile.
Pacienți adulți și vârstnici cu funcție renală normală
Indicații Doza de încărcare Doza de întreținere
Schema Concentrații Doza de întreținere Concentrații
minime țintă, minime țintă în
terapeutică
din ziua a 3-a timpul
cu doza de
până în ziua a tratamentului
încărcare
5-a de
întreținere
- Infecții 6 mg/kg greutate >15 mg/l1 6 mg/kg greutate >15 mg/l1 o dată pe
cutanate și ale corporală la corporală, săptămână
țesuturilor moi interval de 12 ore, intravenos sau
complicate pentru 3 intramuscular o
- Pneumonie administrări dată pe zi
- Infecții ale intravenoase sau
tractului urinar
intramusculare
complicate
- Infecții ale 12 mg/kg greutate >20 mg/l1 12 mg/kg greutate >20 mg/l1
osoaselor și corporală la corporală,
articulațiilor interval de 12 ore, intravenos sau
intramuscular o
pentru 3 până la 5
dată pe zi
administrări
intravenoase
- Endocardită 12 mg/kg greutate 30-40 mg/l1 12 mg/kg greutate >30 mg/l1
infecțioasă corporală la corporală,
interval de 12 ore, intravenos sau
intramuscular o
pentru 3 până la 5
dată pe zi
administrări
intravenoase
1Determinată prin metoda FPIA
Doza trebuie ajustată în funcție de greutatea corporală, indiferent de greutatea pacientului.
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie stabilită în funcție de răspunsul clinic. În cazul endocarditei infecțioase, o
perioadă minimă de 21 de zile este de obicei considerată adecvată. Tratamentul nu trebuie să depășească 4
luni.
Tratamentul asociat
Teicoplanina are un spectru limitat de activitate antibacteriană (Gram-pozitiv). Nu este adecvată pentru
utilizarea ca monoterapie în tratamentul anumitor tipuri de infecții, cu excepția cazului în care agentul
patogen este deja documentat și cunoscut ca fiind sensibil sau există o previziune aproape sigură că agentul
(agenții) patogen(i) cel mai probabil ar fi adecvat(i) pentru tratamentul cu teicoplanină.
Diareea și colita asociate infecției cu Clostridium difficile
Doza recomandată este de 100-200 mg administrată pe cale orală de două ori pe zi, timp de 7 până la 14 zile.
Pacienți vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei, cu excepția cazului în care există insuficiență renală (vezi mai jos).
Pacienți adulți și vârstnici cu insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei până în a patra zi de tratament, moment în care doza trebuie ajustată pentru
a menține o concentrație plasmatică minimă de cel puțin 10 mg/l, atunci când este determinată prin HPLC
sau de cel puțin 15 mg/l, atunci când este determinată prin metoda FPIA.
După a patra zi de tratament:
• În caz de insuficiență renală ușoară și moderată (clearance-ul creatininei 30-80 ml/min): doza de
întreținere trebuie redusă la jumătate, fie prin administrarea dozei la interval de două zile, fie prin
administrarea a jumătate din această doză o dată pe zi.
• În caz de insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min) și la pacienții
care efectuează ședințe de hemodializă: doza trebuie să fie o treime din doza uzuală, fie prin administrarea
unitară a dozei inițiale la interval de trei zile, fie prin administrarea unei treimi din această doză o dată pe zi.
Teicoplanina nu este eliminată prin hemodializă.
Pacienți care efectuează dializă peritoneală ambulatorie continuă (DPAC)
După o doză de încărcare unică de 6 mg/kg corp, administrată intravenos, în prima săptămână se administrează
20 mg/l în punga cu soluţie de dializă, în a 2-a săptămână 20 mg/l în fiecare a doua pungă, iar apoi, în cea de
a 3-a săptămână, 20 mg/l în punga din timpul nopţii.
Copii și adolescenți
Dozele recomandate sunt aceleași la adulți și adolescenți cu vârsta peste 12 ani.
Nou-născuți și sugari până la vârsta de 2 luni:
Doza de încărcare
O singură doză de 16 mg/kg greutate corporală, administrată intravenos prin perfuzie în prima zi.
Doza de întreținere
O singură doză de 8 mg/kg greutate corporală, administrată intravenos prin perfuzie o dată pe zi.
Copii (de la 2 luni la 12 ani):
Doza de încărcare
O singură doză de 10 mg/kg greutate corporală, administrată intravenos la interval de 12 ore, repetată de 3
ori.
Doza de întreținere
O singură doză de 6-10 mg/kg greutate corporală, administrată intravenos o dată pe zi.
Mod de administrare
Teicoplanina trebuie administrată pe cale intravenoasă sau intramusculară. Injecția intravenoasă poate fi
administrată fie sub formă de bolus pe parcursul a 3-5 minute, fie sub formă de perfuzie cu durata de 30 de
minute. La nou-născuți trebuie utilizată numai metoda de administrare sub formă de perfuzie.
În cazul diareei și colitei asociate infecției cu Clostridium difficile se va utiliza metoda de administrare pe cale
orală.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la teicoplanină sau la oricare dintre excipienții enumerați la punctul 6.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Teicoplanina nu trebuie administrată pe cale intraventriculară.
Reacții de hipersensibilitate
Au fost raportate reacții de hipersensibilitate grave, care pun viața în pericol, uneori letale (de exemplu, șoc
anafilactic) la administrarea de teicoplanină. Dacă apare o reacție alergică la teicoplanină, tratamentul trebuie
întrerupt imediat și trebuie inițiate măsuri de urgență adecvate.
Teicoplanina trebuie administrată cu prudență la pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la vancomicină,
deoarece pot apărea reacții de hipersensibilitate încrucișată, inclusiv șoc anafilactic letal.
Cu toate acestea, un istoric de „sindromul omului roșu” la administrarea de vancomicină nu reprezintă o
contraindicație pentru utilizarea teicoplaninei.
Reacții asociate perfuziei
În cazuri rare (chiar și la prima doză), a fost observat „sindromul omului roșu” (un complex de simptome
care includ prurit, urticarie, eritem, angioedem, tahicardie, hipotensiune arterială, dispnee). Oprirea perfuziei
sau reducerea vitezei de perfuzare pot duce la încetarea acestor reacții. Reacțiile legate de perfuzie pot fi
limitate dacă doza zilnică nu este administrată prin injecție în bolus, ci este administrate sub formă de
perfuzie, pe o perioadă de 30 de minute.
Reacții adverse cutanate severe
La utilizarea teicoplaninei au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindromul
Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (NET) și reacție la medicament cu eozinofilie și
simptome sistemice (DRESS), care pot pune în pericol viața sau pot fi letale (vezi pct. 4.8). Pustuloza
exantematică generalizată acută (PEGA) a fost, de asemenea, raportată la utilizarea teicoplaninei (vezi pct.
4.8). La momentul prescrierii, pacienții trebuie informați cu privire la semnele și simptomele reacțiilor
cutanate severe (de exemplu, erupție cutanată progresivă, adesea cu vezicule sau leziuni ale mucoaselor sau
erupție pustuloasă sau orice alt semn de hipersensibilitate cutanată) și trebuie monitorizați îndeaproape. Dacă
apar semne și simptome care sugerează reacții cutanate severe, administrarea de teicoplanină trebuie oprită și
trebuie luat în considerare un tratament alternativ.
Spectrul de activitate antibacteriană
Teicoplanina are un spectru limitat de activitate antibacteriană (Gram-pozitiv). Nu este adecvată pentru
utilizarea în monoterapie pentru tratamentul anumitor tipuri de infecții, cu excepția cazului în care agentul
patogen este deja documentat și se știe că este sensibil sau există o previziune aproape sigură că agentul
(agenții) patogen(i) cel mai probabil ar fi adecvat(i) pentru tratamentul cu teicoplanină.
Utilizarea rațională a teicoplaninei trebuie să țină cont de spectrul de activitate bacteriană, de profilul de
siguranță și de cât de adecvată este terapia antibacteriană standard pentru tratarea fiecărui pacient în parte. Pe
această bază, se preconizează că, în cele mai multe cazuri, teicoplanina va fi utilizată pentru tratarea
infecțiilor severe la pacienții pentru care activitatea antibacteriană standard este considerată nepotrivită.
Trombocitopenie
A fost raportată trombocitopenie la administrarea de teicoplanină (vezi pct. 4.8). În timpul tratamentului, se
recomandă efectuarea periodică de teste hematologice, inclusiv hemoleucograma completă.
Nefrotoxicitate
Au fost raportate nefrotoxicitate și insuficiență renală la pacienții tratați cu teicoplanină (vezi pct. 4.8).
Pacienții cu insuficiență renală, în cazul sunt tratați cu schema terapeutică cu doză de încărcare mare de
teicoplanină și cei care sunt tratați cu teicoplanină în asociere sau secvențial cu alte medicamente cu potențial
nefrotoxic cunoscut (de exemplu, aminoglicozide, colistină, amfotericină B, ciclosporină și cisplatină)
trebuie monitorizați cu atenție și trebuie să li se efectueze teste auditive (vezi „Ototoxicitate” de mai jos).
Deoarece teicoplanina este excretată în principal prin rinichi, doza de teicoplanină trebuie ajustată la
pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 4.2).
Ototoxicitate
Ca și în cazul altor glicopeptide, a fost raportată ototoxicitate (surditate și tinitus) la pacienții tratați cu
teicoplanină (vezi pct. 4.8). Pacienții care dezvoltă semne și simptome de afectare a auzului sau tulburări ale
urechii interne în timpul tratamentului cu teicoplanină trebuie evaluați și monitorizați cu atenție, în special în
cazul unui tratament prelungit și la pacienții cu insuficiență renală.
Pacienții cărora li se administrează teicoplanină în asociere sau secvențial cu alte medicamente cu potențial
nefrotoxic și/sau neurotoxic/ototoxic cunoscut (de exemplu, aminoglicozide, colistină, amfotericină B,
ciclosporină, cisplatină, furosemid și acid etilic) trebuie monitorizați cu atenție și beneficiul teicoplaninei
trebuie evaluat în cazul deteriorării auzului.
Trebuie luate măsuri speciale de precauție la administrarea teicoplaninei la pacienții care necesită tratament
concomitent cu medicamente ototoxice și/sau nefrotoxice, pentru care se recomandă efectuarea periodică a
testelor hematologice, hepatice și ale funcției renale.
Suprainfecții
Ca și în cazul altor antibiotice, utilizarea teicoplaninei, în special dacă este prelungită, poate duce la o
creștere excesivă a organismelor nesensibile. În cazul în care apare o suprainfecție în timpul tratamentului,
trebuie luate măsuri adecvate.
Teicoplanină AptaPharma 200 mg și Teicoplanină AptaPharma 400 mg:
Acest medicament conține sodiu 10 mg (0,43mmol) per flacon. Aceasta este echivalentă cu 0,5% din doza
zilnică maximă de 2 g de sodiu recomandată de OMS pentru un adult.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Nu s-au efectuat studii specifice privind interacțiunile.
Teicoplanina și soluțiile de aminoglicozide sunt incompatibile și nu trebuie amestecate pentru injectare; cu
toate acestea, ele sunt compatibile în lichidul de dializă și pot fi utilizate fără restricții în tratamentul
peritonitei determinate de DPAC.
Teicoplanina trebuie administrată cu atenție în asociere sau secvențial cu alte medicamente cu potențial
nefrotoxic și/sau neurotoxic/ototoxic cunoscut. Acestea includ, de exemplu, aminoglicozidele, colistina,
amfotericina B, ciclosporina, cisplatina, furosemidul și acidul etacrinic (vezi pct. 4.4 „Nefrotoxicitate” și
„Ototoxicitate”). Cu toate acestea, nu există dovezi de toxicitate sinergică în cazul utilizării în asociere cu
teicoplanina.
În studiile clinice, teicoplanina a fost administrată la mulți pacienți tratați deja cu diverse medicamente,
inclusiv alte antibiotice, antihipertensive, substanțe anestezice, medicamente pentru afecțiuni cardiace și
medicamente antidiabetice, fără a se evidenția interacțiuni cu potenţial de inducere a reacţiilor adverse.
Copii și adolescenți
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Există un număr limitat de date privind utilizarea teicoplaninei la femeile gravide. Studiile efectuate la
animale au arătat toxicitate pentru funcția de reproducere la doze mari (vezi punctul 5.3): la șobolani
s-a înregistrat o incidență crescută a nașterilor de pui morți și a mortalității neonatale. Riscul potențial pentru
om nu este cunoscut. Prin urmare, teicoplanina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii decât dacă este clar
necesar. Nu poate fi exclus un risc potențial de afectare a urechii interne și a rinichilor la făt (vezi pct. 4.4).
Alăptarea
Nu se cunoaște dacă teicoplanina este excretată în laptele uman. Nu există informații privind excreția
teicoplaninei în laptele de origine animală. O decizie privind continuarea/întreruperea alăptării sau
continuarea/întreruperea tratamentului cu teicoplanină trebuie luată având în vedere beneficiul alăptării
pentru copil și beneficiul tratamentului cu teicoplanină pentru mamă.
Fertilitatea
Studiile privind funcţia de reproducere la animale nu au evidenţiat afectarea fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Teicoplanină AptaPharma are o influență minoră asupra capacității de a conduce și de a folosi utilaje.
Teicoplanina poate provoca amețeli și cefalee. Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate
fi afectată. Pacienții care se confruntă cu aceste reacții adverse nu trebuie să conducă vehicule sau să
folosească utilaje.
4.8 Reacții adverse
Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel
În tabelul de mai jos, sunt enumerate toate reacțiile adverse care au apărut cu o incidență mai mare decât
pentru placebo și la mai mulți pacienți, folosind următoarea convenție:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 și <1>
(≥1/10000 și <1>
disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.
Clasificare pe Frecvente Mai puțin Rare Foarte rare Cu frecvență
aparate, (≥1/100 și frecvente (≥1/1000 (≥1/10000 și (<1>
sisteme şi <1>
organe datele disponibile)
Infecții și Abces Suprainfecție (dezvoltare
infestări a microorganismelor
rezistente)
Tulburări Leucopenie, Agranulocitoză,
hematologice și trombocitopenie, neutropenie,
ale sistemului eozinofilie pancitopenie
limfatic
Tulburări ale Reacție anafilactică Reacție la medicament
sistemului (anafilaxie) (vezi cu eozinofilie și
imunitar pct. 4.4) simptome sistemice
(DRESS), șoc
anafilactic (vezi pct.
4.4)
Tulburări ale Amețeală, cefalee Convulsii
sistemului
nervos
Tulburări Surditate, pierdere a
acustice și auzului (vezi pct.
vestibulare 4.4), tinitus,
tulburări vestibulare
Tulburări Flebită Tromboflebită
vasculare
Tulburări Bronhospasm
respiratorii,
toracice și
mediastinale
Tulburări Diaree, vărsături,
gastro- greață
intestinale
Afecțiuni Erupții Sindromul Necroliză epidermică
cutanate și ale cutanate, omului roșu toxică, sindrom Stevens-
țesutului eritem, (de exemplu, Johnson, pustuloză
subcutanat prurit înroșire a exantematică
părții generalizată acută, eritem
superioare a polimorf, angioedem,
corpului) (vezi dermatită exfoliativă,
pct. 4.4). urticarie (vezi pct. 4.4).
Tulburări Creștere a valorilor Insuficiență renală
renale și ale creatininei din sange (inclusiv insuficiență
căilor urinare renală acută) (vezi mai
jos descrierea reacțiilor
adverse selectate)*
Tulburări Durere, Abces la locul
generale și la pirexie de injectare,
nivelul locului frisoane
de
administrare
Investigații Valori serice
diagnostice crescute ale
transaminazelor
(modificare
tranzitorie a
valorilor serice ale
transaminazelor),
concentrație
sanguină crescută a
fosfatazei alcaline
(modificare
tranzitorie a
concentrației
sanguine a fosfatazei
alcaline),
Descrierea reacțiilor adverse selectate
* Pe baza rapoartelor din literatura de specialitate, rata estimată de nefrotoxicitate la pacienții cărora li se
administrează o doză de încărcare mică, în medie de 6 mg/kg de două ori pe zi, urmată de o doză de
întreținere de 6 mg/kg în medie o dată pe zi, este de aproximativ 2%.
Într-un studiu observațional de siguranță post-autorizare, care a inclus 300 de pacienți cu vârsta medie de 63
de ani (tratați pentru infecții osoase și articulare, endocardită sau alte infecții severe) la care s-a administrat
schema cu doză de încărcare mare de 12 mg/kg de două ori pe zi (li s-au administrat 5 doze de încărcare, ca
medie) urmată de o doză de întreținere de 12 mg/kg o dată pe zi, rata observată de nefrotoxicitate confirmată
a fost de 11,0% (IÎ 95% = [7,4%; 15,5%]) în primele 10 zile. Rata cumulativă de nefrotoxicitate de la
începutul tratamentului până la 60 de zile după ultima doză a fost de 20,6% (IÎ 95% = [16,0%; 25,8%]). La
pacienții cărora li s-au administrat mai mult de 5 doze de încărcare mari de 12 mg/kg de două ori pe zi,
urmate de o doză de întreținere de 12 mg/kg o dată pe zi, rata cumulativă observată de nefrotoxicitate de la
începutul tratamentului până la 60 de zile de la ultima administrare a fost de 27% (IÎ 95% = [20,7%; 35,3%])
(vezi pct. 4.4).
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după punerea pe piaţă a medicamentului este importantă. Aceasta
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: [email protected].
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome
Au fost raportate cazuri de administrare accidentală a unor doze excesive la copii și adolescenți. Într-un
caz a apărut agitație la un nou-născut cu vârsta de 29 de zile căruia i s-au administrat intravenos
teicoplanină 400 mg (95 mg/kg).
Abordare terapeutică
Tratamentul supradozajului cu teicoplanină trebuie să fie simptomatic.
Teicoplanina nu este eliminată prin hemodializă și se elimină doar lent prin dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene pentru uz sistemic, alte antibacteriene, antibacteriene
glicopeptidice, codul ATC: J01XA02
Mecanism de acțiune
Teicoplanina inhibă creșterea organismelor susceptibile prin interferența cu biosinteza peretelui cellular, la
un loc diferit de cel afectat de beta-lactamice. Sinteza peptidoglicanului este blocată prin legarea specifică la
reziduuri de D-alanil-D-alanină.
Mecanism de rezistență
Rezistența la teicoplanină se poate baza pe următoarele mecanisme:
• Structura modificată a țintei: această formă de rezistență a apărut în special la Enterococcus faecium.
Modificarea se bazează pe schimbarea funcției terminale D-alanină-D-alanină a lanțului de aminoacizi
dintr-un precursor de mureină cu D-Ala-D-lactat, reducând astfel afinitatea față de vancomicină.
Enzimele responsabile sunt o D-lactat-dehidrogenază sau o ligază nou sintetizate.
• Sensibilitatea sau rezistența redusă a stafilococilor la teicoplanină se bazează pe supraproducția de
precursori de mureină de care se leagă teicoplanina.
Poate apărea rezistență încrucișată între teicoplanină și glicoproteina vancomicină. Un număr de enterococi
rezistenți la vancomicină sunt sensibili la teicoplanină (fenotipul Van-B).
Valori critice la testarea sensibilității
Valorile critice ale CMI recomandate de Comisia Europeană pentru Testarea Sensibilităţii Microbiene
(EUCAST), versiunea 11.0, 1.1.2021 sunt prezentate în tabelul următor:
Microorganism Susceptibil Rezistent
a ≤2 mg/l >2 mg/l
Staphylococcus aureus
Stafilococi coagulazo-negativi ≤4 mg/l >4 mg/l
Enterococcus spp. ≤2 mg/l >2 mg/l
Streptococi din grupele A, B, ≤2 mg/l >2 mg/l
a
C, G
a ≤2 mg/l >2 mg/l
Streptococcus pneumoniae
a ≤2 mg/l >2 mg/l
Streptococi din grupul Viridans
Anaerobi Gram-pozitiv, cu IE IE
excepția Clostridium difficile
Valori critice FC/FD (fără IE IE
legătură cu specia)
a Izolatele nesusceptibile sunt rare sau nu au fost încă raportate. Identificarea și rezultatul testului de
sensibilitate antimicrobiană pentru orice astfel de izolat trebuie să fie confirmate, iar izolatul trebuie
trimis la un laborator de referință.
Relația farmacocinetică/farmacodinamică
Activitatea antimicrobiană a teicoplaninei depinde în mod esențial de durata de timp în care concentrația
plasmatică a substanței este mai mare decât concentrația minimă inhibitorie (CMI) pentru agentul patogen.
Susceptibilitate
Prevalența rezistenței poate varia din punct de vedere geografic și în timp pentru anumite specii, iar
informațiile locale privind rezistența sunt de dorit, în special atunci când se tratează infecții grave. După
caz, trebuie să se solicite avizul unui expert atunci când prevalența locală a rezistenței este de așa natură
încât utilitatea agentului în cel puțin unele tipuri de infecții este îndoielnică.
Specii susceptibile în mod frecvent
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Corynebacterium jeikeium
Enterococcus faecalis
Staphylococcus aureus (inclusiv tulpinile rezistente la meticilină)
Streptococcus agalactiae
Streptococcus dysgalactiae subsp. Equisimilis a
(streptococi din grupele C și G)
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pyogenes
Streptococi din grupula b viridans
Bacterii anaerobe Gram-pozitiv
Clostridium difficile a
Peptostreptococcus spp. a
Specii pentru care rezistența dobândită poate reprezenta o problemă
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecium
Staphylococcus epidermidis
Staphylococcus haemolyticus
Staphylococcus hominis
Bacterii rezistente în mod inerent
Toate bacteriile Gram-negativ
Alte bacterii
Chlamydia spp.
Chlamydophila spp.
Legionella pneumophila
Mycoplasma spp.
a La data publicării tabelelor nu erau disponibile date actuale. Sensibilitatea este presupusă conform
literaturii de specialitate de bază, volumelor standard şi recomandărilor de tratament.
b Termen colectiv pentru un grup eterogen de specii de streptococi. Rata de rezistență poate varia în
funcție de specia de streptococ propriu-zisă.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
Teicoplanina se administrează pe cale parenterală (intravenos sau intramuscular). După administrarea
intramusculară, biodisponibilitatea teicoplaninei (comparativ cu administrarea intravenoasă) este
aproape completă (90%). După administrarea intramusculară timp de şase zile a unei doze de 200 mg,
valoarea medie (deviaţia standard) a concentraţiei plasmatice maxime (C ) de teicoplanină este de
max
12,1 (0,9) mg/l şi este atinsă la 2 ore după administrare.
După o doză de încărcare de 6 mg/kg, administrată intravenos la interval de 12 ore, pentru 3 până la 5
administrări, valorile C sunt cuprinse între 60 şi 70 mg/l, iar valorile C sunt, de obicei, peste 10
max min
mg/l. După o doză de încărcare de 12 mg/kg administrată intravenos la interval de 12 ore, pentru 3
administrări, se estimează că valorile medii ale C şi C sunt de aproximativ 100 mg/l şi, respectiv,
max min
20 mg/l.
După o doză de întreţinere de 6 mg/kg, administrată o dată pe zi, valorile C şi C sunt de
max min
aproximativ 70 mg/l şi, respectiv, 15 mg/l. După o doză de întreţinere de 12 mg/kg, administrată o dată
pe zi, valorile C sunt cuprinse între 18 şi 30 mg/l. Atunci când se administrează pe cale orală,
min
teicoplanina nu se absoarbe din tractul gastro-intestinal. Atunci când se administrează pe cale orală la
subiecţi sănătoşi, în doză unică de 250 mg sau 500 mg, teicoplanina nu este depistată în plasmă sau
urină, ci este recuperată numai în materiile fecale (aproximativ 45% din doza administrată) sub formă de
medicament nemodificat.
Distribuție
Legarea de proteinele plasmatice la om este cuprinsă între 87,6 şi 90,8%, fără să varieze în funcţie de
concentraţiile plasmatice de teicoplanină. Teicoplanina se leagă, în principal, de albumina serică umană.
Teicoplanina nu se distribuie în eritrocite. Volumul de distribuţie la starea de echilibru (V ) variază între
se
0,7 şi 1,4 ml/kg. Cele mai mari valori ale V se observă în studiile recente, în cadrul cărora perioada de
se
recoltare a probelor a fost mai mare de 8 zile. Teicoplanina se distribuie, în principal, în ţesuturile
pulmonar, miocardic şi osos, cu un raport al concentraţiilor din ţesut/plasmă mai mare de 1. În lichidul
din vezicule, lichidul sinovial şi lichidul peritoneal, raportul concentraţiilor din ţesut/plasmă variază între
0,5 şi 1. Eliminarea teicoplaninei din lichidul peritoneal se efectuează cu aceeaşi viteză ca şi din plasmă.
În lichidul pleural şi în ţesutul adipos subcutanat, raportul concentraţiilor din ţesut/plasmă este cuprins
între 0,2 şi 0,5. Teicoplanina nu pătrunde cu uşurinţă în lichidul cefalorahidian (LCR).
Metabolizare
Forma nemodificată de teicoplanină este principalul compus identificat în plasmă și urină, ceea ce
indică un metabolism minim. Se formează doi metaboliți, probabil prin hidroxilare, care reprezintă
2 până la 3% din doza administrată.
Eliminare
Teicoplanina nemodificată se excretă, în principal, pe cale renală (80% în decurs de 16 zile), în timp
ce 2,7% din doza administrată este recuperată în materiile fecale (prin excreţie biliară) în decurs de 8
zile de la administrare. În cele mai recente studii, în cadrul cărora perioada de recoltare a probelor a
fost de aproximativ 8 până la 35 zile, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare pentru
teicoplanină variază între 100 şi 170 ore. Teicoplanina are un clearance total scăzut, cuprins între 10
şi 14 ml/kg şi oră şi un clearance renal cuprins între 8 şi 12 ml/kg şi oră, ceea ce indică faptul că
teicoplanina se excretă, în principal, prin mecanisme renale
Liniaritate
Teicoplanina prezintă o farmacocinetică liniară pentru intervalul de doze cuprins între 2 şi 25 mg/kg
Grupe speciale de pacienți
• Insuficiență renală:
Deoarece teicoplanina este eliminată pe cale renală, eliminarea teicoplaninei scade în funcție de gradul
de insuficiență renală. Eliminarea totală și renală a teicoplaninei depinde de clearance-ul creatininei.
• Pacienți vârstnici:
La persoanele vârstnice, farmacocinetica teicoplaninei nu este modificată, cu excepția cazului în
care este prezentă insuficiența renală.
• Copii și adolescenți
În comparație cu pacienții adulți, se observă un clearance total mai mare (15,8 ml/oră/kg pentru
nou-născuți, 14,8 ml/oră/kg pentru o vârstă medie de 8 ani) și un timp de înjumătățire prin eliminare
mai scurt (40 de ore la nou-născuți; 58 de ore la 8 ani).
5.3 Date preclinice de siguranță
În urma administrării parenterale repetate la șobolan și câine, s-au observat efecte asupra rinichilor,
care s-au dovedit a fi dependente de doză și reversibile. Studiile de investigare a potențialului de a
provoca ototoxicitate la cobai indică faptul că este posibilă o afectare ușoară a funcției cohleare și
vestibulare, în absența unor leziuni morfologice.
La șobolan, administrarea subcutanată de teicoplanină la o concentrație de până la 40 mg/kg/zi nu a
afectat fertilitatea masculină și feminină. În studiile privind dezvoltarea embrio-fetală, nu au fost
observate malformații în urma administrării subcutanate de doze de până la 200 mg/kg/zi la șobolan și a
administrării intramusculare de doze de până la 15 mg/kg/zi la iepure. Cu toate acestea, la șobolan, s-a
înregistrat o incidență crescută a nașterilor de pui morți la doze de 100 mg/kg/zi și mai mari și
mortalitate neonatală la doza de 200 mg/kg/zi. Acest efect nu a fost raportat la doza de 50 mg/kg/zi. Un
studiu efectuat în perioada peri- şi postnatală la şobolan, nu a avidenţiat efecte asupra fertilităţii la
generaţia F1 sau asupra supravieţuirii şi dezvoltării la generaţia F2 după administrarea subcutanată de
doze de până la 40 mg/kg şi zi.
Teicoplanina nu a demonstrat niciun potențial de a provoca antigenitate (la șoareci,
cobai sau iepuri), genotoxicitate sau iritație locală.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu (E524) (pentru ajustarea pH-ului)
Solvent
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilități
Teicoplanina și aminoglicozidul sunt incompatibile atunci când sunt amestecate direct și nu trebuie
amestecate înainte de injectare.
În cazul în care teicoplanina se administrează în tratament asociat cu alte antibiotice, medicamentul trebuie
administrat separat.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate în secțiunea
6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Termenul de valabilitate al pulberii ambalate pentru comercializare:
3 ani
Perioada de valabilitate a soluției reconstituite:
Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a soluției reconstituite, preparată conform
recomandărilor, a fost demonstrată timp de 24 de ore la temperaturi cuprinse între 2 și 8°C.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. În cazul în care nu este
utilizat imediat, timpul și condițiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului
și, în mod normal, nu trebuie să depășească 24 de ore la temperaturi cuprinse între 2 și 8°C.
Perioada de valabilitate a medicamentului diluat:
Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a soluțiilor diluate preparate conform recomandărilor a
fost demonstrată timp de 24 de ore la temperaturi cuprinsi între 2 și 8°C.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. În cazul în care nu este utilizat
imediat, timpul și condițiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului și, în mod
normal, nu trebuie să depășească 24 de ore la temperaturi cuprinse între 2 și 8°C.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Pulbere ambalată pentru comercializare:
Acest medicament nu necesită condiții speciale de temperatură pentru păstrare.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condițiile de păstrare a medicamentului reconstituit/diluat, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Ambalaj primar:
Medicamentul liofilizat este ambalat în:
Teicoplanină AptaPharma 200 mg
Flacon din sticlă tip I de 10 ml, închis cu dop din cauciuc bromobutilic de tip I și sigiliu detașabil
albastru, compus dintr-un capac din aluminiu și un disc din polipropilenă..
Solventul inclus în ambalaj este apă pentru preparate injectabile 3,2 ml, ambalat în fiolă din sticlă
incoloră de tip I.
Teicoplanină AptaPharma 400 mg
Flacon din sticlă de tip I de 20 ml, închis cu dop din cauciuc bromobutilic de tip I și sigiliu roșu
detașabil, compus dintr-un capac din aluminiu și un disc din polipropilenă.
Solventul inclus în ambalaj este apă pentru preparate injectabile 3,2 ml, ambalat în fiolă din sticlă
incoloră de tip I.
Mărimi de ambalaj:
- 1 flacon de pulbere + 1 fiolă de solvent într-o cutie de carton.
- 10x (1 flacon de pulbere + 1 fiolă de solvent într-o cutie de carton).
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Acest medicament este doar pentru o singură utilizare.
Prepararea soluției reconstituite:
- Se injectează încet întregul conținut al solventului furnizat în flaconul de pulbere.
- Se rotește ușor flaconul între mâini, până când pulberea se dizolvă complet. Dacă soluția devine
spumoasă, atunci trebuie lăsată să stea în repaus timp de aproximativ 15 minute. Trebuie utilizate
numai soluții limpezi și maronii.
Soluțiile reconstituite vor conține teicoplanină 200 mg în 3 ml sau 400 mg în 3 ml.
Soluția finală este izotonă cu plasma și are un pH de 7,2-7,8.
Conținutul nominal de teicoplanină 200 mg 400 mg
din flacon
Volumul flaconului de pulbere 10 ml 20 ml
Volumul care poate fi extras din
3,14 ml 3,14 ml
fiola cu solvent pentru
reconstituire
Volumul care conține doza
nominală de teicoplanină 3,0 ml 3,0 ml
(extrasă cu seringa de 5
ml și ac de 23 G)
Soluția reconstituită poate fi injectată direct sau, alternativ, diluată ulterior sau administrată pe cale orală.
Prepararea soluției diluate înainte de perfuzie:
Teicoplanină AptaPharma poate fi administrat în următoarele soluții perfuzabile:
- soluție de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%)
- Soluția Ringer
- Soluție Ringer-lactat
- soluție injectabilă de glucoză 50 mg/ml (5%)
- soluție injectabilă de glucoză 100 mg/ml (10%)
- soluție de clorură de sodiu 1,8 mg/ml (0,18%) și glucoză 40 mg/ml (4%)
- soluție de clorură de sodiu 4,5 mg/ml (0,45%) și glucoză 50 mg/ml (5%)
- soluție de dializă peritoneală care conține soluție de glucoză 13,6 mg/ml (1,36%) sau 38,6 mg/ml
(3,86%).
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Apta Medica Internacional d.o.o.
Likozarjeva ulica 6
1000 Ljubljana
Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
14465/2022/01-02
14466/2022/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Mai 2022
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2023