Prospect Tavoflox 250 mg comprimate filmate
Producator: Terapia SA
Clasa ATC: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15226/2023/01-02-03 Anexa 2
15227/2023/01-02-03-04
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tavoflox 250 mg comprimate filmate
Tavoflox 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
250 mg:
Fiecare comprimat filmat conține
250 mg levofloxacină ca substanță activă corespunzând la 256,23 mg de levofloxacină hemihidrat.
500 mg:
Fiecare comprimat filmat conține
500 mg de levofloxacină ca substanță activă corespunzând la 512,46 mg de levofloxacină hemihidrat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
250 mg:
Comprimate filmate, de culoare roz, în formă de capsulă, biconvexe, inscripționate cu „ML” și „62” de
o parte si de cealaltă a unei linii mediane adânci și o linie mediană pe cealaltă parte.
500 mg:
Comprimate filmate, de culoarea piersicii, în formă de capsulă, biconvexe, inscripționate cu „ML” și „63”
de o parte si de cealaltă a unei linii mediane adânci și o linie mediană pe cealaltă parte.
Comprimatele pot fi divizate în părți egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tavoflox este indicată la adulţi pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1):
• Pielonefrită acută şi infecţii complicate la nivelul tractului urinar (vezi pct. 4.4)
• Prostatită bacteriană cronică
• Antrax respirator: profilaxie post-expunere şi tratament curativ (vezi pct. 4.4)
Pentru infecţiile menţionate mai jos, Tavoflox trebuie utilizată numai atunci când se consideră inadecvată
utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infecţiilor
respective.
• Sinuzită bacteriană acută
• Exacerbare acută a bolii pulmonare obstructive cronice, inclusiv bronșite
c 1
• Pneumonie comunitară
• Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi
• Cistită necomplicată (vezi pct 4.4)
Tavoflox poate fi utilizată pentru finalizarea tratamentului la pacienţii care au prezentat ameliorare în
timpul tratamentului iniţial cu levofloxacină administrată intravenos.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tavoflox se administrează zilnic, o dată sau de două ori pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea infecţiei
şi de sensibilitatea microorganismului patogen suspectat.
De asemenea, Tavoflox poate fi utilizată pentru continuarea şi finalizarea tratamentului la pacienţii care
au prezentat ameliorare în timpul tratamentului iniţial cu levofloxacină administrată intravenos; datorită
bioechivalenţei dintre formele parenterală şi orală, se pot utiliza aceleaşi doze.
Doze
Pentru Tavoflox, pot fi făcute următoarele recomandări privind doza:
Doze pentru pacienţi cu funcţie renală normală (clearance-ul creatininei >50 ml/min)
Indicaţie Schema de tratament Durata
pentru administrare zilnică tratamentului (în
(în funcţie de severitate) funcţie de
severitate)
Sinuzită bacteriană acută 500 mg o dată pe zi 10 – 14 zile
Exacerbări bacteriene acute ale bolii 500 mg o dată pe zi 7 – 10 zile
pulmonare obstructive cronice,
inclusiv bronșită
Pneumonie comunitară 500 mg o dată sau de două ori 7 – 14 zile
pe zi
Pielonefrită acută 500 mg o dată pe zi 7 – 10 zile
Infecții complicate ale tractului 500 mg o dată pe zi 7 – 14 zile
urinar
Cistită necomplicată 250 mg o dată pe zi 3 zile
Prostatită bacteriană cronică 500 mg o dată pe zi 28 zile
Infecţii complicate cutanate şi 500 mg o dată sau de două ori 7 – 14 zile
ale ţesuturilor moi pe zi
Antrax respirator 500 mg o dată pe zi 8 săptămâni
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤ 50 ml/min)
Schema de tratament
250 mg/24 ore 500 mg/24 ore 500 mg/12 ore
Clearance-ul creatininei prima doză: 250 prima doză: 500 prima doză: 500
mg mg mg
50-20 ml/min apoi: 125 mg/24 apoi: 250 mg/24 apoi: 250 mg/12
ore ore ore
19-10 ml/min apoi: 125 mg/48 apoi: 125 mg/24 apoi: 125 mg/12
ore ore ore
<10 ml/min apoi: 125 mg/48 apoi: 125 mg/24 apoi: 125 mg/24
(inclusiv ore ore ore
hemodializă şi DPCA)1
c 2
1Nu sunt necesare doze suplimentare după hemodializă sau dializă peritoneală continuă ambulatorie
(DPCA)
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată hepatic într-o proporţie
semnificativă şi este excretată, în cea mai mare parte, pe cale renală.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, cu excepţia cazului în care trebuie luată în considerare
funcţia renală (vezi pct. 4.4 „Tendinită şi ruptură de tendon” şi “Prelungirea intervalului QT”).
Copii şi adolescenţi
Tavoflox nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi în creștere (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatele filmate de Tavoflox trebuie înghiţite fără a fi zdrobite şi cu o cantitate suficientă de lichid.
Acestea pot fi divizate pe linia mediană, pentru a ajusta doza. Comprimatele se pot administra în timpul
meselor sau între mese. Comprimatele filmate de Tavoflox trebuie administrate cu cel puţin 2 ore înainte
sau la cel puţin 2 ore după administrarea de săruri de fier, săruri de zinc, antiacide care conţin magneziu
sau aluminiu, sau administrarea de didanozină (doar forme farmaceutice cu didanozină care conţin
aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon), şi sucralfat, deoarece poate apărea scăderea absorbţiei (vezi
pct. 4.5).
4.3 Contraindicaţii
Tavoflox nu trebuie utilizată:
• la pacienţi cu hipersensibilitate la levofloxacină sau la orice altă chinolonă sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,
• la pacienţi cu epilepsie,
• la pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor cauzate de administrarea de fluorochinolone,
• la copii sau la adolescenţi în perioada de creştere,
• în timpul sarcinii,
• la femei care alăptează.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea levofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la
utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor
pacienți cu levofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după
evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).
Riscuri de rezistență
S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să prezinte rezistenţă asociată la fluorochinolone,
inclusiv la levofloxacină. Prin urmare, levofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor
diagnosticate sau suspectate cu MRSA, cu excepţia cazului în care rezultatele testelor de laborator au
confirmat sensibilitatea microorganismului la levofloxacină (iar medicamentele antibacteriene
recomandate în mod obişnuit pentru tratamentul infecţiilor MRSA sunt considerate inadecvate).
Levofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul sinuzitei bacteriene acute şi al bronşitei cronice
exacerbată acută, atunci când aceste infecţii au fost diagnosticate în mod adecvat.
Rezistenţa E. coli la fluorochinolone – microorganismul patogen cel mai frecvent implicat în infecţiile
tractului urinar – este variabilă pe teritoriul Uniunii Europene. Medicii care prescriu acest medicament
sunt sfătuiţi să ia în considerare prevalenţa locală a rezistenţei E. coli la fluorochinolone.
c 3
Antrax respirator: utilizarea la om se bazează pe date privind sensibilitatea in vitro a Bacillus anthracis
şi pe date experimentale obţinute la animale, împreună cu date limitate obţinute din utilizarea la om.
Medicii curanţi trebuie să citească documentele privind consensul naţional şi/sau internaţional referitor
la tratamentul antraxului.
Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și posibil ireversibile
La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de
factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament,
prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite
sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și
senzitiv). Administrarea levofloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei
reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări.
Tendinită şi ruptură de tendon
Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta), uneori
bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone,
apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea tratamentului. Riscul de
tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu insuficiență renală, la
pacienții cu transplant de organ solid, la pacienții cărora li se administrează doze zilnice de levofloxacină
1000 mg, și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitentă de
corticosteroizi trebuie evitată. La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere,
inflamație), tratamentul cu levofloxacină trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ.
Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu
trebuie utilizați corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.
Infecţie asociată cu Clostridium difficile
Diareea apărută în cursul sau după tratamentul cu levofloxacină (inclusiv la câteva săptămâni după
tratament), în special dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, poate fi simptomul infecţiei
asociate cu Clostridium difficile (ICD). ICD poate varia în severitate de la uşoară până la punerea în
pericol a vieţii, forma sa cea mai severă fiind colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este
important ca acest diagnostic să se ia în considerare la pacienţii care dezvoltă diaree gravă în timpul sau
după tratamentul cu levofloxacină. În cazul în care este suspectată sau diagnosticată ICD, administrarea
levofloxacinei trebuie oprită imediat şi trebuie iniţiat fără întârziere tratamentul adecvat. Medicamentele
anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie clinică.
Pacienţi cu predispoziţie la crize convulsive
Chinolonele pot să scadă pragul convulsivant şi pot să declanşeze crize convulsive. Levofloxacina este
contraindicată la pacienţii cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, similar altor chinolone, trebuie
utilizată cu maximă prudenţă la pacienţii cu predispoziţie la crize convulsive sau cu tratament asociat cu
substanţe active care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). Trebuie întrerupt
tratamentul cu levofloxacină în cazul apariţiei crizelor convulsive (vezi pct. 4.8).
Pacienţi cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază
Pacienţii cu deficit în stare latentă sau manifestat al activităţii glucozo-6-fosfat dehidrogenazei pot fi
predispuşi la reacţii hemolitice, atunci când sunt trataţi cu medicamente antibacteriene chinolonice. Prin
urmare, în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la aceşti pacienţi, trebuie monitorizaţi pentru
posibila apariţie a hemolizei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Doza de Tavoflox trebuie ajustată la pacienţii cu insuficienţă renală deoarece levofloxacina se excretă, în
cea mai mare parte, pe cale renală (vezi pct. 4.2).
c 4
Reacţii de hipersensibilizare
Levofloxacina poate determina reacţii de hipersensibilizare grave, potenţial letale (de exemplu
angioedem până la şoc anafilactic), ocazional chiar după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8).
Pacienţii trebuie să întrerupă imediat tratamentul şi să se adreseze medicului lor sau unui medic din
departamentul de urgenţă, care va iniţia măsurile de urgenţă adecvate.
Reacţii adverse cutanate severe
La administrarea levofloxacinei au fost raportate cazuri de reacții adverse cutanate severe (RACS),
incluzând necroliză epidermică toxică (NET: cunoscută și sub numele de sindromul Lyell), sindrom
Stevens Johnson (SSJ) și reacție indusă medicamentos însoțită de eozinofilie și simptome sistemice
(RMESS), cu risc vital sau letală (vezi pct. 4.8). La momentul prescripției medicale, pacienții trebuie
sfătuiți cu privire la semnele și simptomele care însoțesc reacțiile cutanate severe și trebuie monitorizați
atent. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru aceste reacții, administrarea levofloxacinei trebuie
întreruptă imediat și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Dacă pacientul a dezvoltat o reacție
gravă, cum ar fi SSJ, NET sau RMESS la utilizarea levofloxacinei, tratamentul cu levofloxacină nu
trebuie reluat la acest pacient în niciun moment.
Modificări ale glicemiei
Ca în cazul tuturor chinolonelor, au fost raportate tulburări ale glicemiei, inclusiv hipoglicemie și
hiperglicemie, care apar mai frecvent la vârstnici, de obicei la pacienții diabetici care primesc tratament
concomitent cu un agent hipoglicemiant oral (de exemplu, glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost
raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienţii diabetici, se recomandă monitorizarea atentă a
glicemiei (vezi pct. 4.8).
Tratamentul cu Tavoflox trebuie întrerupt imediat dacă un pacient raportează tulburări ale glicemiei și
trebuie luată în considerare o terapie antibacteriană nonfluorochinolone alternativă.
Prevenirea fotosensibilizării
La administrarea levofloxacinei, a fost raportată fotosensibilizare (vezi pct. 4.8). Se recomandă ca
pacienţii să nu se expună, dacă nu este necesar, la lumină solară puternică sau la raze UV artificiale (de
exemplu lampă cu ultraviolete, solar) în timpul tratamentului şi timp de 48 de ore după întreruperea
tratamentului, pentru a preveni fotosensibilizarea.
Pacienţi trataţi cu antagonişti ai Vitaminei K
Din cauza unei posibile creşteri a valorilor rezultatelor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR)
şi/sau a apariţiei sângerărilor la pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei
K (de exemplu warfarină), testele de coagulare trebuie monitorizate atunci când aceste medicamente sunt
administrate concomitent (vezi pct. 4.5).
Reacţii psihotice
Au fost raportate reacţii psihotice la pacienţii trataţi cu chinolone, inclusiv levofloxacină. În cazuri foarte
rare, acestea au evoluat până la ideaţie suicidară şi comportament de auto-vătămare, uneori numai după
o doză unică de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul dezvoltă aceste reacţii, trebuie
întreruptă administrarea levofloxacinei şi trebuie instituite măsuri adecvate. Trebuie luată în considerare
terapia antibacteriană alternativă nonfluorochinolonică și trebuie instituite măsuri adecvate. Se
recomandă precauţie în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la pacienţi psihotici sau la pacienţi cu
antecedente de afecţiuni psihice.
Prelungirea intervalului QT
Se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, la pacienţii
c 5
cu factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt, de exemplu:
• sindrom de interval QT prelungit congenital
• utilizare concomitentă a medicamentelor despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de
exemplu medicamente antiaritmice din clasele IA şi III, medicamente antidepresive triciclice,
macrolide, medicamente antipsihotice)
• dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu hipokaliemie, hipomagneziemie)
• afecţiuni cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie)
Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin
urmare, se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, la
aceste grupe de pacienţi. (Vezi pct. 4.2 Vârstnici, 4.5, 4.8 şi 4.9).
Neuropatie periferică
La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială
sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune. Pacienții tratați cu
levofloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua tratamentul, în cazul în care
apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală, slăbiciune, în
scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile (vezi pct. 4.8).
Tulburări hepatobiliare
La administrarea levofloxacinei, au fost raportate cazuri de necroză hepatică mergând până la insuficienţă
hepatică letală, în special la pacienţii cu afecţiuni preexistente severe, de exemplu sepsis (vezi pct. 4.8).
Pacienţii trebuie sfătuiţi să oprească tratamentul şi să se adreseze medicului dacă apar semne şi simptome
de afectare hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina hipercromă, pruritul sau sensibilitatea abdominală.
Agravare a miasteniei gravis
Fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, au acţiune blocantă neuromusculară şi pot agrava slăbiciunea
musculară la pacienţii cu mistenia gravis. Reacţii adverse grave, raportate după punerea pe piaţă, inclusiv
decese şi necesitatea de susţinere a funcţiei respiratorii, au fost asociate cu utilizarea fluorochinolonelor
la pacienţi cu miastenia gravis. Levofloxacina nu este recomandată la pacienţi cu antecedente cunoscute
de miastenia gravis.
Tulburări vizuale
În cazul afectării vederii sau al apariţiei oricăror reacţii la nivelul ochilor, trebuie imediat solicitat
consultul unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8).
Suprainfecţii
Utilizarea levofloxacinei, în special dacă este prelungită, poate determina proliferarea microorganismelor
rezistente. În cazul apariţiei suprainfecţiei în timpul tratamentului, trebuie aplicate măsurile adecvate.
Influenţarea rezultatelor testelor de laborator
La pacienţii trataţi cu levofloxacină, determinarea opioizilor în urină poate avea rezultate fals-pozitive.
Poate fi necesară confirmarea printr-o metodă mai specifică a rezultatelor pozitive la testele de depistare
a opioizilor.
Levofloxacina poate inhiba creşterea Mycobacterium tuberculosis şi, prin urmare, poate determina
rezultate fals-negative la testele de diagnostic bacteriologic al tuberculozei.
Disecție și anevrisme de aortă, regurgitare la nivelul valvei cardiace/incompetență a valvei cardiace
Conform studiilor epidemiologice se raportează un risc crescut de disecție și anevrisme de aortă, mai ales
la pacienții vârstnici, și de regurgitare la nivelul valvei aortice și valvei mitrale după administrarea de
c 6
fluorochinolone. S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură
(inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare /incompetență la nivelul unei valve cardiace la
pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8).
Așadar, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o atentă evaluare beneficiu-risc și după evaluarea
altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale de anevrism ori de boală congenitală
de valvă cardiacă sau la cei cu antecedente de diagnostic de anevrism și/sau disecție de aortă ori boală
valvulară cardiacă sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni care determină predispoziție pentru
- apariția atât a unui anevrism și a unei disecții de aortă, cât și a regurgitării/ incompetenței la
nivelul unei valve cardiace/ (de exemplu, tulburări ale țesutului conjunctiv, precum sindrom
Marfan sau sindrom Ehlers-Danlos, sindrom Turner, boală Behcet, hipertensiune arterială,
poliartrită reumatoidă) sau, în plus,
- anevrism și disecție de aortă (de exemplu, tulburări vasculare, precum arterită Takayasu sau
arterită cu celule gigante, ateroscleroză diagnosticată sau sindrom Sjögren) sau, în plus,
- regurgitării /incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, endocardită infecțioasă).
De asemenea, riscul de disecție și anevrisme de aortă, precum și de ruptură, poate fi crescut la pacienții
tratați concomitent cu corticosteroizi cu administrare sistemică.
Pacienții trebuie instruiți să se adreseze imediat unui medic din departamentul de urgență în cazul apariției
bruște a unei dureri abdominale, toracice sau de spate.
Pacienții trebuie instruiți să solicite imediat asistență medicală în caz de dispnee acută, palpitații cardiace
nou apărute sau apariție a unui edem la nivelul abdomenului sau al extremităților inferioare.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul altor medicamente asupra Tavoflox
Săruri de fer, săruri de zinc, antiacide care conţin magneziu sau aluminiu, didanozină
Absorbţia levofloxacinei este semnificativ diminuată atunci când se administrează săruri de fer sau
antiacide care conţin magneziu sau aluminiu sau când se administrează didanozină (doar forme
farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon) în asociere cu
Tavoflox. Administrarea fluorochinolonelor în asociere cu multi-vitamine care conţin zinc pare să scadă
absorbţia orală a acestora. Se recomandă ca preparatele care conţin cationi bivalenţi sau trivalenţi, cum
sunt sărurile de fer, sărurile de zinc sau antiacidele care conţin magneziu sau aluminiu sau didanozina
(doar forme farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon) să nu fie
utilizate cu 2 ore înainte şi timp de 2 ore după administrarea Tavoflox (vezi pct. 4.2). Sărurile de calciu
au un efect minim asupra absorbţiei orale a levofloxacinei.
Sucralfat
Biodisponibilitatea Tavoflox este semnificativ redusă atunci când se administrează în asociere cu
sucralfat. Dacă pacientul trebuie tratat atât cu sucralfat, cât şi cu Tavoflox, se recomandă ca sucralfatul
să se administreze după 2 ore de la administrarea comprimatului de Tavoflox (vezi pct. 4.2).
Teofilină, fenbufen sau medicamente antiinflamatoare nesteroidiene similare
Într-un studiu clinic, nu s-au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice între levofloxacină şi teofilină. Cu
toate acestea, poate să apară o scădere pronunţată a pragului convulsivant atunci când chinolonele sunt
administrate în asociere cu teofilină, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente
care scad pragul convulsivant.
Concentraţiile plasmatice ale levofloxacinei au fost cu aproximativ 13% mai mari în prezenţa
fenbufenului, comparativ cu cele după administrarea în monoterapie.
c 7
Probenecid şi cimetidină
Probenecidul şi cimetidina au avut un efect semnificativ statistic asupra eliminării levofloxacinei.
Clearance-ul renal al levofloxacinei a fost redus de către cimetidină (24%) şi probenecid (34%). Aceasta
se datorează faptului că ambele medicamente sunt capabile să blocheze secreţia tubulară renală a
levofloxacinei. Cu toate acestea, la dozele testate în studiu, este puţin probabil ca diferenţele semnificative
statistic privind cinetica să fie relevante din punct de vedere clinic.
Este necesară prudenţă atunci când levofloxacina este administrată în asociere cu medicamente care
afectează secreţia tubulară renală, cum sunt probenecidul şi cimetidina, în special la pacienţii cu
insuficienţă renală.
Alte informaţii semnificative
Studiile de farmacologie clinică au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu este influenţată într-o
măsură relevantă clinic atunci când levofloxacina a fost administrată în asociere cu următoarele
medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.
Efectul Tavoflox asupra altor medicamente
Ciclosporină
Timpul de înjumătăţire plasmatică al ciclosporinei a crescut cu 33% atunci când a fost administrată în
asociere cu levofloxacina.
Antagonişti ai vitaminei K
La pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarină),
a fost raportată creşterea valorilor rezultatelor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) şi/sau
apariţia sângerărilor, care pot fi severe. Prin urmare, la pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K,
trebuie monitorizate testele de coagulare (vezi pct. 4.4).
Medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT
Levofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţi trataţi cu
medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu medicamente antiaritmice din
clasele IA şi III, medicamente antidepresive triciclice, macrolide, medicamente antipsihotice) (vezi pct.
4.4 Prelungirea intervalului QT).
Alte informaţii semnificative
Într-un studiu de farmacocinetică privind interacţiunile, levofloxacina nu a influenţat farmacocinetica
teofilinei (care este un substrat de referinţă pentru CYP1A2), ceea ce indică faptul că levofloxacina nu
este un inhibitor al CYP1A2.
Alte forme de interacţiune
Alimente
Nu există o interacţiune relevantă din punct de vedere clinic cu alimentele. Prin urmare, Tavoflox se poate
administra fără a ţine cont de ingestia de alimente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea levofloxacinei la femeile gravide sunt limitate. Studiile efectuate la
c 8
animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere
(vezi pct. 5.3).
Cu toate acestea, în absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele experimentale sugerează un risc
de afectare de către fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în
perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie utilizată la gravide (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Alăptarea
Tavoflox este contraindicată la femeile care alăptează. Există informaţii insuficiente cu privire la excreţia
levofloxacinei în laptele uman; cu toate acestea, alte fluorochinolone se excretă în laptele uman. În
absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele experimentale sugerează un risc de afectare de către
fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de creştere,
levofloxacina nu trebuie utilizată la femeile care alăptează (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Fertilitatea
Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii sau a funcţiei de reproducere la şobolan.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Tavoflox are o influență mică sau moderată asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Anumite reacţii adverse (de exemplu ameţeli/vertij, somnolenţă, tulburări vizuale) pot afecta
capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului şi, prin urmare, pot constitui un risc în situaţiile în
care aceste capacităţi au importanţă deosebită (de exemplu la conducerea unui vehicul sau la folosirea
unui utilaj).
4.8 Reacţii adverse
Informaţiile prezentate mai jos se bazează pe datele furnizate de studii clinice efectuate la peste 8300 de
pacienţi şi pe o vastă experienţă după punerea pe piaţă.
Clasificarea, din tabelul de mai jos, în funcție de frecvență este definită utilizând următoarea convenţie:
foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>
(≥1/10000 şi <1>
datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul reacțiilor adverse
Clasificare pe Frecvente Mai puţin Rare (≥1/10000 Frecvenţă
aparate, (≥1/100 şi frecvente şi necunoscută (care
sisteme şi <1>
organe <1>
disponibile)
Infecţii şi Infecţii
infestări fungice,
inclusiv
infecţii cu
Candida
rezistentă la
agenți
patogeni
c 9
Tulburări Leucopenie Trombocitopenie Pancitopenie
hematologice Eozinofilie Neutropenie Agranulocitoză
şi limfatice Anemie hemolitică
Tulburări ale Angioedem Şoc anafilactic1
sistemului Hipersensibilitate Şoc anafilactoid1
imunitar (vezi pct. 4.4) (vezi pct. 4.4)
Tulburări Sindrom de
endocrine secreție inadecvată
a hormonului
antidiuretic
(SIADH)
Tulburări Anorexie Hipoglicemie Hiperglicemie
metabolice şi de în special la (vezi pct. 4.4)
nutriţie pacienţi diabetici,
Comă
hipoglicemică
(vezi pct. 4.4)
Tulburări Insomnie Anxietate Reacţii psihotice Tulburări psihotice
psihice* Stare (de exemplu cu cu comportament de
confuzională halucinaţii, auto-vătămare,
Nervozitate paranoia) inclusiv ideaţie
Depresie suicidară sau
Agitaţie tentativă de suicid
Vise anormale (vezi pct. 4.4)
Coşmaruri
Delir
Tulburări ale Cefalee Somnolenţă Convulsii (vezi Neuropatie periferică
sistemului Ameţeli Tremor pct. 4.3 şi 4.4) senzitivă (vezi pct.
nervos* Disgeuzie Parestezii 4.4)
Pierderi de Neuropatie periferică
memorie senzitivo-motorie
(vezi pct. 4.4)
Parosmie, inclusiv
anosmie
Diskinezie
Tulburări
extrapiramidale
Ageuzie
Sincopă
Hipertensiune
intracraniană
benignă
Tulburări Tulburări vizuale, Pierderea tranzitorie
oculare* cum este vederea a vederii (vezi pct.
înceţoşată (vezi 4.4), uveită
pct. 4.4)
Tulburări Vertij Tinitus Pierderea auzului
acustice şi Afectarea auzului
vestibulare *
c 10
Tulburări Tahicardie Tahicardie
cardiace ** Palpitaţii ventriculară, care
poate duce la stop
cardiac. Aritmii
ventriculare şi torsada
vârfurilor (raportată
predominant la
pacienţii cu factori
de risc pentru
prelungirea
intervalului QT),
prelungirea
intervalului QT
observată pe
electrocardiogramă
(vezi pct. 4.4 şi 4.9)
Tulburări Se aplică doar Hipotensiune
vasculare ** formei cu arterială
administrare i.v.:
Flebită
Tulburări Dispnee Bronhospasm
respiratorii, Pneumonită alergică
toracice şi
mediastinale
Tulburări Diaree Dureri Diaree – hemoragică,
gastro- Vărsături abdominale care în cazuri foarte
intestinale Greaţă Dispepsie rare poate să indice o
Flatulenţă enterocolită, inclusiv
Constipaţie colită
pseudomembranoasă
(vezi pct. 4.4)
Pancreatită
Tulburări Creşterea Creşterea Icter şi leziuni
hepatobiliare valorilor bilirubinemiei hepatice severe,
enzimelor inclusiv cazuri de
hepatice insuficienţă hepatică
(ALT/AST, acută letală, în
fosfatază special la pacienţii
alcalină, GGT) cu afecţiuni
preexistente severe
(vezi pct. 4.4)
Hepatită
Afecţiuni Erupţie Reacție indusă Necroliză epidermică
cutanate şi ale cutanată medicamentos toxică
ţesutului tranzitorie însoțită de Sindrom Stevens-
subcutanat2 Prurit eozinofilie și Johnson
Urticarie simptome Eritem polimorf
Hiperhidroză sistemice Reacţii de
(RMESS) fotosensibilizare
(vezi pct. 4.4), (vezi pct. 4.4)
Erupție fixă indusă Vasculită
medicamentos leucocitoclastică
Stomatită
c 11
Tulburări Artralgii Afecţiuni ale Rabdomioliză
musculo- Mialgii tendoanelor (vezi Ruptură de tendon
scheletice şi ale pct. 4.3 şi 4.4), (de exemplu a
ţesutului inclusiv tendinită tendonului lui Ahile)
conjunctiv* (de exemplu la (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
nivelul tendonului Ruptură de ligament
lui Ahile) Ruptură musculară
Slăbiciune Artrită
musculară, care
poate avea o
importanţă
deosebită la
pacienţii cu
miastenia gravis
(vezi pct. 4.4 )
Tulburări renale Creşterea Insuficienţă renală
şi ale căilor creatininemiei acută (de exemplu
urinare din cauza nefritei
interstiţiale)
Tulburări Se aplică doar Astenie Febră Durere (inclusiv
generale şi la formei cu dureri de spate,
nivelul locului administrare i.v.: toracice şi la nivelul
de administrare* Reacţie la extremităţilor)
nivelul locului
de perfuzare
(durere, eritem)
1 Reacţiile anafilactice şi anafilactoide pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză.
2 Reacţiile cutaneo-mucoase pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză.
Alte reacţii adverse care au fost asociate cu administrarea de fluorochinolone includ:
• crize de porfirie la pacienţii cu porfirie
* Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni
sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme și
organe și simțuri, (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul
extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, afectare a
memoriei, tulburări ale somnului și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în asociere cu
utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți
(vezi pct. 4.4).
** S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri
letale), precum și cazuri de regurgitare /incompetență la nivelul uneia dintre valvele cardiace la pacienții
cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro .
c 12
4.9 Supradozaj
Conform studiilor cu privire la toxicitate efectuate la animale sau studiilor de farmacologie clinică
efectuate cu doze mai mari decât cele terapeutice, cele mai importante semne care sunt de aşteptat după
supradozajul acut cu Tavoflox sunt cele de la nivelul sistemului nervos central, cum sunt confuzia,
ameţelile, afectarea stării de conştienţă şi crizele convulsive, prelungirea intervalului QT, precum şi
reacţii gastro-intestinale, cum sunt greaţă şi eroziuni la nivelul mucoasei.
În experienţa după punerea pe piaţă au fost observate efecte asupra SNC, inclusiv stare confuzională,
convulsii, halucinaţii şi tremor.
În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Trebuie efectuată monitorizare ECG, din
cauza posibilităţii prelungirii intervalului QT. Pentru protecţia mucoasei gastrice, se pot folosi antiacide.
Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală şi DPCA, nu sunt eficace pentru eliminarea levofloxacinei din
organism. Nu există un antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12.
Levofloxacina este un medicament antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor şi este
enantiomerul S (-) al substanţei active racemice, ofloxacina.
Mecanism de acţiune
Fiind un antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul complexului ADN –
ADN – girază şi topoizomerazei IV.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
Gradul activităţii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentraţia plasmatică maximă
(C ) sau aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi concentraţia minimă
max
inhibitorie (CMI).
Mecanismul rezistenţei
Rezistenţa la levofloxacină se dobândeşte printr-un proces treptat de apariţie a unor mutaţii ale situsului
ţintă de la nivelul ambelor topoizomeraze de tip II, ADN girazei şi topoizomerazei IV. Alte mecanisme
ale rezistenţei, cum sunt permeabilizarea membranelor (frecventă la Pseudomonas aeruginosa) şi
mecanismele de eflux pot, de asemenea, influenţa sensibilitatea la levofloxacină.
Este observată o rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte fluorochinolone. Datorită mecanismului
de acţiune, în general, nu există rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte clase de medicamente
antibacteriene.
Valori critice
Valori critice ale CMI recomandate de EUCAST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility
Testing) pentru levofloxacină, care separă organismele sensibile de cele cu sensibilitate intermediară şi
pe cele cu sensibilitate intermediară de cele rezistente, sunt prezentate în tabelul de mai jos pentru testarea
CMI (mg/l).
Valorile critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină (versiunea 10.0, 2020-
01-01):
c 13
Microorganism patogen Sensibil Rezistent
Enterobacteriaceae 0,5mg/l >1mg/l
Pseudomonas spp. 0,001 mg/l >1 mg/l
Acinetobacter spp. 0,5 mg/l >1 mg/l
Staphylococcus aureus 0,001 mg/l >1 mg/l
Staphylococci coagulazo-negativi
Enterococcus spp.1 ≤4 mg/l >4 mg/l
Streptococcus pneumoniae 0,001 mg/l >2 mg/l
Streptococcus gupele A,B,C și G 0,001 mg/l >2 mg/l
Haemophilus.influenzae 0,06 mg/l >0,06 mg/l
Moraxella catarrhalis 0,125 mg/l >0,125 mg/l
Helicobacter pylori ≤1 mg/l >1 mg/l
Aerococcus sanguinicola și urinae2 ≤2 mg/l >2 mg/l
Aeromonas spp. ≤0,5 mg/l >1 mg/l
Valori critice ale 0,5 mg/l >1 mg/l
farmacocineticii/farmacodinamiei
(care nu depind de specie)
1: numai infecții necomplicate ale tractului urinar
2: Sensibilitatea poate fi dedusă din sensibilitatea la ciprofloxacină.
Prevalenţa rezistenţei pentru specii selectate poate varia în funcţie de zona geografică şi în timp şi sunt
de dorit informaţii locale referitoare la rezistenţă, în special atunci când sunt tratate infecţii severe. Dacă
este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură
încât oportunitatea utilizării medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul
întrebării.
Specii frecvent sensibile
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Bacillus anthracis
Staphylococcus aureus sensibil la meticilină
Staphylococcus saprophyticus
Streptococci de grup C și G
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pyogenes
Bacterii aerobe Gram-negativ
Eikenella corrodens
Haemophilus influenzae
Haemophilus para-influenzae
Klebsiella oxytoca
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Proteus vulgaris
Providencia rettgeri
Bacterii anaerobe
Peptostreptococcus
Altele
Chlamydophila pneumoniae
Chlamydophila psittaci
Chlamydia trachomatis
Legionella pneumophila
c 14
Mycoplasma pneumoniae
Mycoplasma hominis
Ureaplasma urealyticum
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis
Staphylococcus aureus rezistent la meticilină*
Coagulazo-negativ Staphylococcus spp
Bacterii aerobe Gram-negativ
Acinetobacter baumannii
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Morganella morganii
Proteus mirabilis
Providencia stuartii
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Bacterii anaerobe
Bacteroides fragilis
Tulpini cu rezistenţă intrinsecă
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecium
* S.aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să deţină rezistenţă asociată la fluorochinolone,
inclusiv la levofloxacină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Levofloxacina administrată oral se absoarbe rapid şi aproape complet, atingând concentraţii plasmatice
maxime în decurs de 1 – 2 ore. Biodisponibilitatea absolută este de 99 – 100%.
Alimentele influenţează în mică măsură absorbţia levofloxacinei.
Condiţiile la starea de echilibru sunt atinse în decurs de 48 de ore după o schemă de tratament cu
administrare zilnică a 500 mg o dată sau de două ori pe zi.
Distribuţie
Levofloxacina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 30 – 40%.
Volumul mediu de distribuţie al levofloxacinei este de aproximativ 100 l după administrarea a 500 mg în
doză unică sau în doze repetate, ceea ce indică o distribuţie largă în ţesuturile organismului.
Pătrunderea în ţesuturile şi fluidele organismului
S-a arătat că levofloxacina pătrunde în mucoasa bronşică, lichidul epitelial alveolar, macrofagele
alveolare, ţesutul pulmonar, piele (lichidul vezicular), ţesutul prostatic şi în urină. Cu toate acestea,
levofloxacină pătrunde în mică măsură în lichidul cefalorahidian.
c 15
Metabolizare
Levofloxacina este metabolizată într-o proporţie foarte mică, metaboliţii fiind levofloxacină demetilată
şi N-oxid-levofloxacină. Aceşti metaboliţi reprezintă sub 5% din doză şi sunt eliminaţi în urină.
Levofloxacina este stabilă din punct de vedere stereochimic şi nu suferă inversiune chirală.
Eliminare
După administrarea orală şi intravenoasă, levofloxacina este eliminată din plasmă relativ lent (t½: 6 – 8
h). Excreţia are loc, în principal, pe cale renală (>85% din doza administrată).
Valoarea medie a clearence-ului corporal total aparent al levofloxacinei după administrarea unei doze
unice de 500 mg a fost de 175+/-29,2 ml/min.
Nu există diferenţe majore între farmacocinetica levofloxacinei după administrarea intravenoasă şi cea
după administrarea orală, ceea ce sugerează că cele două căi, orală şi intravenoasă, sunt interschimbabile.
Linearitate
Levofloxacina respectă o farmacocinetică liniară în intervalul de doze de la 50 până la 1000 mg.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienți cu insuficienţă renală
Farmacocinetica levofloxacinei este influenţată de insuficienţa renală. Odată cu diminuarea funcţiei
renale, scad eliminarea renală şi clearance-ul, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare creşte,
după cum se arată în tabelul de mai jos:
Farmacocinetica în insuficienţa renală, după o doză unică de 500 mg, administrată oral
Cl [ml/min] < 20 20 - 49 50 - 80
cr
Cl [ml/min] 13 26 57
R
t [h] 35 27 9
1/2
Vârstnici
Nu există diferenţe semnificative ale farmacocineticii levofloxacinei între subiecţii tineri şi cei vârstnici,
cu excepţia acelora asociate diferenţelor clearance-ului creatininei.
Diferenţe între sexe
Analizele separate pentru subiecţi de sex masculin şi pentru subiecţi de sex feminin, au arătat diferenţe
mici până la marginale ale farmacocineticii levofloxacinei, în funcţie de sex. Nu există dovezi conform
cărora aceste diferenţe între sexe să fie relevante clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind
toxicitatea după doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea şi toxicitatea asupra funcţiei
de reproducere şi dezvoltării.
Levofloxacina nu a avut niciun efect asupra fertilităţii sau a funcţiei de reproducere la şobolan, iar
singurul său efect asupra fetuşilor a fost întârzierea maturării, ca rezultat al toxicităţii materne.
Levofloxacina nu a indus mutaţii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifer, dar a indus
aberaţii cromozomiale in vitro, la nivelul celulelor pulmonare de hamster chinezesc. Aceste efecte pot fi
atribuite inhibării topoizomerazei II. Testele in vivo (testele pe micronuclei, schimburilor de cromatide
surori, sintezei neprogramate de ADN, de letalitate dominantă) nu au arătat niciun potenţial genotoxic.
Studii efectuate la şoarece au arătat că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte mari.
Levofloxacina nu a demonstrat potenţial genotoxic într-un test de fotomutagenitate şi a redus dezvoltarea
tumorală într-un test de fotocarcinogenitate.
Similar celorlalte fluorochinolone, levofloxacina a avut efecte asupra cartilajelor (formare de vezicule şi
cavitaţie) la şobolan şi câine. Aceste rezultate au fost mai evidente la animalele tinere.
c 16
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Crospovidonă (Tip A)
Hipromeloză (15 cP)
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză (6 cP) (E464)
Dioxid de titan (E171)
Macrogol 400
Oxid roşu de fer (E172) [pentru comprimatele filmate de 250 mg și 500 mg]
Oxid galben de fer (E172) [pentru comprimatele filmate de 500 mg]
Polisorbat 80 (E433)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Pentru comprimate filmate de 250 mg:
Tavoflox este disponibil în blistere din PVC transparent acoperit cu PVDC – Aluminiu care conţin 5, 7
sau 10 comprimate.
Un blister per cutie.
Pentru comprimate filmate de 500 mg:
Tavoflox este disponibil în blistere din PVC transparent acoperit cu PVDC – Aluminiu care conţin 5, 7,
10 sau 200 comprimate.
Pentru ambalajele de 5, 7 sau 10 comprimate – Un blister per cutie.
Pentru ambalajul de 200 de comprimate – 20 blistere per cutie.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Linia mediană permite ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală.
Similar tuturor medicamentelor, orice medicament neutilizat trebuie aruncat corespunzător şi conform cu
reglementările ecologice locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca
România
c 17
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
15226/2023/01-03
15227/2023/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Noiembrie 2023
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2023
c 18