Tavanic i.v. 250 mg soluţie perfuzabilă

Prospect Tavanic i.v. 250 mg soluţie perfuzabilă

Producator: Terapia SA

Clasa ATC: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1016/2008/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tavanic i.v. 250 mg soluţie perfuzabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

50 ml soluţie perfuzabilă conţin levofloxacină 250 mg sub formă de levofloxacină hemihidrat.

Excipient cu efect cunoscut:

50 ml soluţie perfuzabilă conţin sodiu 7,9 mmol (181 mg).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie perfuzabilă.

Soluţie limpede, de culoare galbenă spre verde, izotonă, cu pH cuprins între 4,3 şi 5,3 şi osmolaritatea

de 282 – 322 mOsmol/litru.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tavanic soluţie perfuzabilă este indicat la adulţi pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4

şi 5.1):

• Pneumonie comunitară
• Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi

Pentru infecţiile menţionate mai sus, Tavanic trebuie utilizat numai numai atunci când se consideră

inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru

tratamentul infecţiilor respective.

• Pielonefrită acută şi infecţii complicate la nivelul tractului urinar (vezi pct. 4.4)
• Prostatită bacteriană cronică
• Antrax respirator: profilaxie post-expunere şi tratament curativ (vezi pct. 4.4).

Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor

antibacteriene.

4.2 Doze şi mod de administrare

Tavanic soluţie perfuzabilă se administrează în perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau de două ori pe

zi. Doza depinde de tipul şi severitatea infecţiei şi de sensibilitatea microorganismului patogen

suspectat. După utilizarea iniţială a formei farmaceutice cu administrare intravenoasă, tratamentul cu

Tavanic poate fi continuat cu o formă farmaceutică cu administrare orală adecvată, conform

recomandărilor din Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru comprimatele filmate şi după cum

se consideră adecvat pentru fiecare pacient în parte. Datorită bioechivalenţei dintre formele parenterală

şi orală, se pot utiliza aceleaşi doze.

Doze

Pentru Tavanic, pot fi făcute următoarele recomandări privind doza:

Doze pentru pacienţi cu funcţie renală normală (clearance-ul creatininei >50 ml/min)

Schema de tratament 1

Durata totală a tratamentului

Indicaţie pentru administrare

(în funcţie de severitate)

zilnică (în funcţie de

severitate)

Pneumonie comunitară 500 mg o dată sau de două 7 – 14 zile

ori pe zi

Pielonefrită 500 mg o dată pe zi 7 – 10 zile

Infecţii complicate ale tractului 500 mg o dată pe zi 7 – 14 zile

urinar

Prostatită bacteriană cronică 500 mg o dată pe zi 28 de zile

Infecţii complicate cutanate şi 500 mg dată sau de două ori 7 – 14 zile

ale ţesuturilor moi pe zi

Antrax respirator 500 mg o dată pe zi 8 săptămâni

Durata tratamentului include tratamentul cu administrare intravenoasă plus tratamentul cu

administrare orală. Momentul trecerii de la tratamentul cu administrare intravenoasă la tratamentul cu

administrare orală depinde de starea clinică, dar în mod normal este după 2 până la 4 zile.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤50 ml/min)

Schema de tratament

250 mg/24 ore 500 mg/24 ore 500 mg/12 ore

Clearance-ul creatininei prima doză: 250 prima doză: 500 prima doză: 500 mg

mg mg

50-20 ml/min apoi: 125 mg/24 apoi: 250 mg/24 apoi: 250 mg/12 ore

ore ore

19-10 ml/min apoi: 125 mg/48 apoi: 125 mg/24 apoi: 125 mg/12 ore

ore ore

<10 ml/min apoi: 125 mg/48 apoi: 125 mg/24 apoi: 125 mg/24 ore

(inclusiv hemodializă şi ore ore

DPCA)

Nu sunt necesare doze suplimentare după hemodializă sau dializă peritoneală continuă ambulatorie

(DPCA).

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată hepatic într-o proporţie

semnificativă şi este excretată, în cea mai mare parte, pe cale renală.

Pacienţi vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, cu excepţia cazului în care trebuie luată în considerare

funcţia renală (vezi pct. 4.4 „Tendinită şi ruptură de tendon” şi „Prelungirea intervalului QT”).

Copii şi adolescenţi

Tavanic este contraindicat la copii şi la adolescenţi în perioada de creştere (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Tavanic soluţie perfuzabilă trebuie administrat numai în perfuzie intravenoasă lentă; se administrează

o dată sau de două ori pe zi. Durata perfuziei trebuie să fie de cel puţin 30 de minute pentru Tavanic

soluţie perfuzabilă 250 mg sau de cel puţin 60 de minute pentru Tavanic soluţie perfuzabilă 500 mg

(vezi pct. 4.4).

Pentru incompatibilităţi vezi pct. 6.2, iar pentru compatibilitatea cu alte soluţii perfuzabile vezi pct.

6.6.

4.3 Contraindicaţii

Levofloxacina soluţie perfuzabilă nu trebuie utilizată:

• la pacienţi cu hipersensibilitate la levofloxacină sau la orice altă chinolonă sau la oricare dintre

excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,

• la pacienţi cu epilepsie,
• la pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor cauzate de administrarea de

fluorochinolone,

• la copii sau la adolescenţi în perioada de creştere,
• în timpul sarcinii,
• la femei care alăptează.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Utilizarea levofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la

utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul

acestor pacienți cu levofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament

și după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).

S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să prezinte rezistenţă asociată la fluorochinolone,

inclusiv la levofloxacină.Prin urmare, levofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor

diagnosticate sau suspectate cu SARM, cu excepţia cazului în care rezultatele testelor de laborator au

confirmat sensibilitatea microorganismului la levofloxacină (iar medicamentele antibacteriene

recomandate în mod obişnuit pentru tratamentul infecţiilor SARM sunt considerate inadecvate).

Rezistenţa E. coli la fluorochinolone – microorganismul patogen cel mai frecvent implicat în infecţiile

tractului urinar – este variabilă pe teritoriul Uniunii Europene. Medicii care prescriu acest medicament

sunt sfătuiţi să ia în considerare prevalenţa locală a rezistenţei E. coli la fluorochinolone.

Antrax respirator: utilizarea la om se bazează pe date privind sensibilitatea in vitro a Bacillus

anthracis şi pe date experimentale obţinute la animale, împreună cu date limitate obţinute din

utilizarea la om. Medicii curanţi trebuie să citească documentele privind consensul naţional şi/sau

internaţional referitor la tratamentul antraxului.

Durata administrării perfuziei

Trebuie respectată durata recomandată de administrare a perfuziei de cel puţin 30 de minute pentru

Tavanic soluţie perfuzabilă 250 mg sau de cel puţin 60 de minute pentru Tavanic soluţie perfuzabilă

500 mg. Pentru ofloxacină este cunoscut faptul că în timpul perfuziei se pot instala tahicardie şi o

scădere temporară a tensiunii arteriale. În cazuri rare, ca o consecinţă a unei scăderi marcate a tensiunii

arteriale, poate apărea colaps circulator. Perfuzia trebuie imediat oprită în cazul apariţiei unei scăderi

evidente a tensiunii arteriale în timpul perfuzării levofloxacinei (izomerul l- al ofloxacinei).

Conţinutul de sodiu

Acest medicament conţine sodiu 7,8 mmol (181 mg) într-o doză de 50 ml şi 15,8 mmol (363 mg)

într-o doză de 100 ml. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de

sodiu.

Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și posibil ireversibile

La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de

factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament,

prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite

sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și

senzitiv). Administrarea levofloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei

reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări.

Tendinită şi ruptură de tendon

Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta),

uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și

fluorochinolone, apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea

tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu

insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid, la cei tratați concomitent cu corticosteroizi

şi la pacienții cărora li se administrează doze zilnice de levofloxacină 1000 mg. Prin urmare, utilizarea

concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.

La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu

levofloxacină trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele)

afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizați

corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.

Infecţie asociată cu Clostridium difficile

Diareea apărută în cursul sau după tratamentul cu levofloxacină (inclusiv la câteva săptămâni după

tratament), în special dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, poate fi simptomul infecţiei

asociate cu Clostridium difficile (Clostridium difficile-associated disease – CDAD). CDAD poate varia

în severitate de la uşoară până la punerea în pericol a vieţii, forma sa cea mai severă fiind colita

pseudomembranoasă (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este important ca acest diagnostic să se ia în

considerare la pacienţii care dezvoltă diaree gravă în timpul sau după tratamentul cu levofloxacină. În

cazul în care este suspectată sau diagnosticată CDAD, administrarea levofloxacinei trebuie imediat

oprită şi trebuie iniţiat fără întârziere tratamentul adecvat. Medicamentele anti-peristaltice sunt

contraindicate în această situaţie clinică.

Pacienţi cu predispoziţie la crize convulsive

Chinolonele pot să scadă pragul convulsivant şi pot să declanşeze crize convulsive. Levofloxacina este

contraindicată la pacienţii cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, similar altor chinolone, trebuie

utilizată cu maximă prudenţă la pacienţii cu predispoziţie la crize convulsive sau cu tratament asociat

cu substanţe active care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). Trebuie întrerupt

tratamentul cu levofloxacină în cazul apariţiei crizelor convulsive (vezi pct. 4.8).

Pacienţi cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază

Pacienţii cu deficit în stare latentă sau manifest al activităţii glucozo-6-fosfat dehidrogenazei pot fi

predispuşi la reacţii hemolitice, atunci când sunt trataţi cu medicamente chinolonice antibacteriene.

Prin urmare, în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la aceşti pacienţi, trebuie monitorizaţi

pentru posibila apariţie a hemolizei.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Doza de Tavanic trebuie ajustată la pacienţii cu insuficienţă renală deoarece levofloxacina se excretă,

în cea mai mare parte, pe cale renală (vezi pct. 4.2).

Reacţii de hipersensibilizare

Levofloxacina poate determina reacţii de hipersensibilizare grave, potenţial letale (de exemplu

angioedem până la şoc anafilactic), ocazional chiar după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8).

Pacienţii trebuie să întrerupă imediat tratamentul şi să se adreseze medicului lor sau unui medic din

departamentul de urgenţă, care va iniţia măsurile de urgenţă adecvate.

Reacţii cutanate cu leziuni buloase severe

La administrarea levofloxacinei, au fost raportate cazuri de reacţii cutanate buloase severe, cum sunt

sindromul Stevens-Johnson sau necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8). În cazul apariţiei reacţiilor

cutanate şi/sau mucoase, pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze imediat medicului curant, înainte de a

continua tratamentul.

Reacții adverse cutanate severe

La administrarea levofloxacinei au fost raportate cazuri de reacții adverse cutanate severe (SCAR),

incluzând necroliză epidermică toxică (TEN: cunoscută și sub numele de sindromul Lyell), sindrom

Stevens Johnson (SJS) și reacție indusă medicamentos însoțită de eozinofilie și simptome sistemice

(DRESS), cu risc vital sau letală (vezi pct. 4.8). La momentul prescripției medicale, pacienții trebuie

sfătuiți cu privire la semnele și simptomele care însoțesc reacțiile cutanate severe și trebuie

monitorizați atent. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru aceste reacții, administrarea

levofloxacinei trebuie întreruptă imediat și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Dacă

pacientul a dezvoltat o reacție gravă, cum ar fi SJS, TEN sau DRESS la utilizarea levofloxacinei,

tratamentul cu levofloxacină nu trebuie reluat la acest pacient în orice moment.

Modificări ale glicemiei

Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie,

cât şi hiperglicemie, de obicei, la pacienţii cu diabet zaharat trataţi concomitent cu un medicament

antidiabetic oral (de exemplu glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă

hipoglicemică. La pacienţii cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct.

4.8).

Prevenirea fotosensibilizării

La administrarea levofloxacinei, a fost raportată fotosensibilizare (vezi pct. 4.8). Se recomandă ca

pacienţii să nu se expună, dacă nu este necesar, la lumină solară puternică sau la raze UV artificiale

(de exemplu lampă cu ultraviolete, solar) în timpul tratamentului şi timp de 48 de ore după

întreruperea tratamentului, pentru a preveni fotosensibilizarea.

Pacienţi trataţi cu antagonişti ai vitaminei K

Din cauza unei posibile creşteri a valorilor rezultatelor testelor de coagulare (timp de

protrombină/INR) şi/sau a apariţiei sângerărilor la pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un

antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarină), testele de coagulare trebuie monitorizate atunci

când aceste medicamente sunt administrate concomitent (vezi pct. 4.5).

Reacţii psihotice

Au fost raportate reacţii psihotice la pacienţii trataţi cu chinolone, inclusiv levofloxacină. În cazuri

foarte rare, acestea au evoluat până la ideaţie suicidară şi comportament de auto-vătămare, uneori

numai după o doză unică de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul dezvoltă aceste

reacţii, trebuie întreruptă administrarea levofloxacinei şi trebuie instituite măsuri adecvate. Se

recomandă precauţie în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la pacienţi psihotici sau la pacienţi

cu antecedente de afecţiuni psihice.

Prelungirea intervalului QT

Se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, la

pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt, de exemplu:

• sindrom de interval QT prelungit congenital
• utilizare concomitentă a medicamentelor despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de

exemplu medicamente antiaritmice din clasele IA şi III, medicamente antidepresive triciclice,

macrolide, medicamente antipsihotice)

• dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu hipokaliemie, hipomagneziemie)
• afecţiuni cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).

Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin

urmare, se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, la

aceste grupe de pacienţi.

(Vezi pct. 4.2 Pacienţi vârstnici, 4.5, 4.8 şi 4.9).

Neuropatie periferică

La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie

senzorială sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune.

Pacienții tratați cu levofloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua

tratamentul, în cazul în care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură,

furnicături, amorțeală, slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile

(vezi pct. 4.8).

Tulburări hepatobiliare

La administrarea levofloxacinei, au fost raportate cazuri de necroză hepatică mergând până la

insuficienţă hepatică letală, în special la pacienţii cu afecţiuni preexistente severe, de exemplu sepsis

(vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie sfătuiţi să oprească tratamentul şi să se adreseze medicului dacă apar

semne şi simptome de afectare hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina hipercromă, pruritul sau

sensibilitatea abdominală.

Agravare a miasteniei gravis

Fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, au acţiune blocantă neuromusculară şi pot agrava

slăbiciunea musculară la pacienţii cu mistenia gravis. Reacţii adverse grave, raportate după punerea pe

piaţă, inclusiv decese şi necesitatea de susţinere a funcţiei respiratorii, au fost asociate cu utilizarea

fluorochinolonelor la pacienţi cu miastenia gravis. Levofloxacina nu este recomandată la pacienţi cu

antecedente cunoscute de miastenia gravis.

Tulburări vizuale

În cazul afectării vederii sau al apariţiei oricăror reacţii la nivelul ochilor, trebuie imediat solicitat

consultul unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8).

Suprainfecţii

Utilizarea levofloxacinei, în special dacă este prelungită, poate determina proliferarea

microorganismelor rezistente. În cazul apariţiei suprainfecţiei în timpul tratamentului, trebuie aplicate

măsurile adecvate.

Influenţarea rezultatelor testelor de laborator

La pacienţii trataţi cu levofloxacină, determinarea opioizilor în urină poate avea rezultate fals-pozitive.

Poate fi necesară confirmarea printr-o metodă mai specifică a rezultatelor pozitive la testele de

depistare a opioizilor.

Levofloxacina poate inhiba creşterea Mycobacterium tuberculosis şi, prin urmare, poate determina

rezultate fals-negative la testele de diagnostic bacteriologic al tuberculozei.

Studiile epidemiologice raportează o creștere a riscului de anevrism și disecție de aortă după

administrarea de fluorochinolone, în special la populația în vârstă.

Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate doar după o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc

și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale

cunoscute de boală anevrismală sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic și/sau disecție de aortă

sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni predispozante la anevrism sau disecție de aortă (de

exemplu, sindrom Marfan, sindrom Ehlers-Danlos – forma vasculară, arterită Takayasu, arterită cu

celule gigante, boala Behcet, hipertensiune arterială, ateroscleroză cunoscută).

În caz de dureri abdominale, toracice sau dorsalgii apărute brusc, pacienții trebuie sfătuiți să se

adreseze imediat unui medic dintr-un serviciu de urgență.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Efectul altor medicamente asupra Tavanic

Teofilină, fenbufen sau medicamente antiinflamatoare nesteroidiene similare

Într-un studiu clinic nu s-au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice între levofloxacină şi teofilină. Cu

toate acestea, poate să apară o scădere pronunţată a pragului convulsivant atunci când chinolonele sunt

administrate în asociere cu teofilină, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau alte

medicamente care scad pragul convulsivant.

Concentraţiile plasmatice ale levofloxacinei au fost cu aproximativ 13% mai mari în prezenţa

fenbufenului, comparativ cu cele după administrarea în monoterapie

Probenecid şi cimetidină

Probenecidul şi cimetidina au avut un efect semnificativ statistic asupra eliminării levofloxacinei.

Clearance-ul renal al levofloxacinei a fost redus de către cimetidină (24%) şi probenecid (34%).

Aceasta se datorează faptului că ambele medicamente sunt capabile să blocheze secreţia tubulară

renală a levofloxacinei. Cu toate acestea, la dozele testate în studiu, este puţin probabil ca diferenţele

semnificative statistic privind cinetica să fie relevante din punct de vedere clinic.

Este necesară prudenţă atunci când levofloxacina este administrată în asociere cu medicamente care

afectează secreţia tubulară renală, cum sunt probenecidul şi cimetidina, în special la pacienţii cu

insuficienţă renală.

Alte informaţii semnificative

Studiile de farmacologie clinică au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu este influenţată într-o

măsură relevantă clinic atunci când levofloxacina a fost administrată în asociere cu următoarele

medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.

Efectul Tavanic asupra altor medicamente

Ciclosporină

Timpul de înjumătăţire plasmatică al ciclosporinei a crescut cu 33% atunci când a fost administrată în

asociere cu levofloxacina.

Antagonişti ai vitaminei K

La pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu

warfarină), a fost raportată creşterea valorilor rezultatelor testelor de coagulare (timp de

protrombină/INR) şi/sau apariţia sângerărilor, care pot fi severe. Prin urmare, la pacienţii trataţi cu

antagonişti ai vitaminei K, trebuie monitorizate testele de coagulare (vezi pct. 4.4).

Medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT

Levofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii trataţi cu

medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu medicamente antiaritmice

din clasele IA şi III, medicamente antidepresive triciclice, macrolide, medicamente antipsihotice) (vezi

pct. 4.4 Prelungirea intervalului QT).

Alte informaţii semnificative

Într-un studiu de farmacocinetică privind interacţiunile, levofloxacina nu a influenţat farmacocinetica

teofilinei (care este un substrat de referinţă pentru CYP1A2), ceea ce indică faptul că levofloxacina nu

este un inhibitor al CYP1A2.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Datele provenite din utilizarea levofloxacinei la femeile gravide sunt limitate. Studiile efectuate la

animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere

(vezi pct. 5.3).

Cu toate acestea, în absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele experimentale sugerează un

risc de afectare de către fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul

aflat în perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie utilizată la gravide (vezi pct. 4.3 şi 5.3).

Alăptarea

Tavanic este contraindicat la femeile care alăptează. Există informaţii insuficiente cu privire la

excreţia levofloxacinei în laptele uman; cu toate acestea, alte fluorochinolone se excretă în laptele

uman. În absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele experimentale sugerează un risc de

afectare de către fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în

perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie utilizată la femeile care alăptează (vezi pct. 4.3 şi 5.3).

Fertilitatea

Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii sau a funcţiei de reproducere la şobolan.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Anumite reacţii adverse (de exemplu: ameţeli/vertij, somnolenţă, tulburări vizuale) pot afecta

capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului şi, prin urmare, pot constitui un risc în situaţiile

în care aceste capacităţi au importanţă deosebită (de exemplu la conducerea unui vehicul sau la

folosirea unui utilaj).

4.8 Reacţii adverse

Informaţiile prezentate mai jos se bazează pe datele furnizate din studii clinice efectuate la peste 8300

de pacienţi şi pe o vastă experienţă după punerea pe piaţă.

Frecvenţele din acest tabel sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10),

frecvente (≥1/100 şi <1>

foarte rare (<1>

cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a

gravităţii.

Clasificare pe Frecvente Mai puţin Rare Frecvenţă

aparate, (≥1/100 şi frecvente (≥1/10000 şi necunoscută (care

sisteme şi <1>

organe <1>

disponibile)

Infecţii şi Infecţii fungice,

infestări inclusiv infecţii cu

Candida

Rezistenţa

microorganismulu

i patogen

Tulburări Leucopenie Trombocitopenie Pancitopenie

hematologice şi Eozinofilie Neutropenie Agranulocitoză

limfatice Anemie hemolitică

Tulburări ale Angioedem Şoc anafilactica

sistemului Hipersensibilizare Şoc anafilactoida

imunitar (vezi pct. 4.4) (vezi pct. 4.4)

Tulburări Sindrom de secreție

endocrine inadecvată a

hormonului

antidiuretic

(SIADH)

Tulburări Anorexie Hipoglicemie, în Hiperglicemie

metabolice şi special la pacienţii Comă hipoglicemică

de nutriţie cu diabet zaharat (vezi pct. 4.4)

(vezi pct. 4.4)

Tulburări Insomnie Anxietate Reacţii psihotice Tulburări psihotice cu

psihice * Stare confuzională (de exemplu cu comportament de

Nervozitate halucinaţii, auto-vătămare,

paranoia) inclusiv ideaţie

Depresie suicidară sau

Agitaţie tentativă de suicid

Vise anormale (vezi pct. 4.4)

Coşmaruri

Tulburări ale Cefalee Somnolenţă Convulsii (vezi pct. Neuropatie periferică

sistemului Ameţeli Tremor 4.3 şi 4.4) senzitivă (vezi pct.

nervos * Disgeuzie Parestezii 4.4)

Neuropatie periferică

senzitivo-motorie

(vezi pct. 4.4)

Parosmie, inclusiv

anosmie

Diskinezie

Tulburări

extrapiramidale

Ageuzie

Sincopă

Hipertensiune

intracraniană benignă

Tulburări Tulburări vizuale, Pierderea tranzitorie a

oculare * cum este vederea vederii (vezi pct. 4.4),

înceţoşată (vezi pct. Uveită

4.4)

Tulburări Vertij Tinitus Pierderea auzului

acustice şi Afectarea auzului

vestibulare *

Tulburări Tahicardie Tahicardie

cardiace Palpitaţii ventriculară, care

poate duce la stop

cardiac

Aritmii ventriculare

şi torsada vârfurilor

(raportată

predominant la

pacienţii cu factori de

risc pentru

prelungirea

intervalului QT),

prelungirea

intervalului QT

observată pe

electrocardiogramă

(vezi pct. 4.4 şi 4.9)

Tulburări Se aplică Hipotensiune

vasculare doar formei arterială

cu

administrare

i.v.:

Flebită

Tulburări Dispnee Bronhospasm

respiratorii, Pneumonită alergică

toracice şi

mediastinale

Tulburări Diaree Dureri abdominale Diaree – hemoragică,

gastro- Vărsături Dispepsie care în cazuri foarte

intestinale Greaţă Flatulenţă rare poate să indice o

Constipaţie enterocolită, inclusiv

colită

pseudomembranoasă

(vezi pct. 4.4)

Pancreatită

Tulburări Creşterea Creşterea Icter şi leziuni

hepatobiliare valorilor bilirubinemiei hepatice severe,

enzimelor inclusiv cazuri de

hepatice insuficienţă hepatică

(ALAT/ASA acută letală, în special

T, fosfatază la pacienţii cu

alcalină, afecţiuni preexistente

GGT) severe (vezi pct. 4.4)

Hepatită

Afecţiuni Erupţie cutanată Reacție indusă Necroliză epidermică

cutanate şi ale tranzitorie medicamentos toxică

ţesutului Prurit însoțită de Sindrom Stevens-

b Urticarie eozinofilie și Johnson

subcutanat

Hiperhidroză simptome sistemice Eritem polimorf

(DRESS) Reacţii de

(vezi pct. 4.4), fotosensibilizare

Erupție fixă indusă (vezi pct. 4.4)

medicamentos Vasculită

leucocitoclastică

Stomatită

Tulburări Artralgii Afecţiuni ale Rabdomioliză

musculo- Mialgii tendoanelor (vezi Ruptură de tendon

scheletice şi ale pct. 4.3 şi 4.4), (de exemplu a

ţesutului inclusiv tendinită tendonului lui Ahile)

conjunctiv * (de exemplu la (vezi pct. 4.3 şi 4.4)

nivelul tendonului Ruptură de ligament

lui Ahile) Ruptură musculară

Slăbiciune Artrită

musculară, care

poate avea o

importanţă

deosebită la

pacienţii cu

miastenia gravis

(vezi pct. 4.4 )

Tulburări Creşterea Insuficienţă renală

renale şi ale creatininemiei acută (de exemplu

căilor urinare din cauza nefritei

interstiţiale)

Tulburări Se aplică Astenie Febră Durere (inclusiv

generale şi la doar formei dureri de spate,

nivelul locului cu toracice şi la nivelul

de administrare administrare extremităţilor)

* i.v.:

Reacţie la

nivelul

locului de

perfuzare

(durere,

eritem)

a Reacţiile anafilactice şi anafilactoide pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză.

b Reacţiile cutaneo-mucoase pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză.

*Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni

sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme și

organe și simțuri, (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul

extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, afectare a

memoriei, tulburări ale somnului și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în asociere cu

utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți

(vezi pct. 4.4).

Alte reacţii adverse care au fost asociate cu administrarea de fluorochinolone includ:

• crize de porfirie la pacienţii cu porfirie

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Conform studiilor cu privire la toxicitate efectuate la animale sau studiilor de farmacologie clinică

efectuate cu doze mai mari decât cele terapeutice, cele mai importante semne care sunt de aşteptat

după supradozajul acut cu Tavanic soluţie perfuzabilă sunt cele de la nivelul sistemului nervos central,

cum sunt confuzia, ameţelile, afectarea stării de conştienţă şi crizele convulsive, prelungirea

intervalului QT.

În experienţa după punerea pe piaţă au fost observate efecte asupra SNC, inclusiv stare confuzională,

convulsii, halucinaţii şi tremor.

În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Trebuie efectuată monitorizare ECG, din

cauza posibilităţii prelungirii intervalului QT. Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală şi DPCA, nu

sunt eficace pentru eliminarea levofloxacinei din organism. Nu există un antidot specific.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12.

Levofloxacina este un medicament antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor şi este

enantiomerul S (-) al substanţei active racemice, ofloxacina.

Mecanism de acţiune

Fiind un antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul complexului

ADN – ADN – girază şi topoizomerazei IV.

Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie

Gradul activităţii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentraţia plasmatică

maximă (C ) sau aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi

max

concentraţia minimă inhibitorie (CMI).

Mecanismul rezistenţei

Rezistenţa la levofloxacină se dobândeşte printr-un proces treptat de apariţie a unor mutaţii ale

situsului ţintă de la nivelul ambelor topoizomeraze de tip II, ADN girazei şi topoizomerazei IV. Alte

mecanisme ale rezistenţei, cum sunt permeabilizarea membranelor (frecventă la Pseudomonas

aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot, de asemenea, influenţa sensibilitatea la levofloxacină.

Este observată o rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte fluorochinolone. Datorită

mecanismului de acţiune, în general, nu există rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte clase de

medicamente antibacteriene.

Valori critice

Valori critice ale CMI recomandate de EUCAST (European Committee on Antimicrobial

Susceptibility Testing) pentru levofloxacină, care separă microorganismele sensibile de cele cu

sensibilitate intermediară şi pe cele cu sensibilitate intermediară de cele rezistente, sunt prezentate în

tabelul de mai jos pentru testarea CMI (mg/l).

Valorile critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină (versiunea 2.0, 2012-

01-01):

Microorganism patogen Sensibil Rezistent

Enterobacteriaceae ≤ 1 mg/l > 2 mg/l

Pseudomonas spp. ≤ 1 mg/l > 2 mg/l

Acinetobacter spp. ≤ 1 mg/l > 2 mg/l

Staphylococcus spp. ≤ 1 mg/l > 2 mg/l

S. pneumoniae1 ≤ 2 mg/l > 2 mg/l

Streptococcus A, B, C, G ≤ 1 mg/l > 2 mg/l

H. influenzae 2,3 ≤ 1 mg/l > 1 mg/l

M. catarrhalis3 ≤ 1 mg/l > 1 mg/l

Valori critice care nu depind de ≤ 1 mg/l > 2 mg/l

specie 4

1 Valorile critice pentru levofloxacină se referă la terapia cu doze mari.

2 Poate apărea un grad scăzut de rezistenţă la fluorochinolone (CMI pentru ciprofloxacină de 0,12-0,5

mg/l), dar nu există dovezi că această rezistenţă este importantă din punct de vedere clinic în

infecţiile tractului respirator cu H. influenzae.

3 Tulpini cu valori ale CMI peste valoarea critică a sensibilităţii sunt foarte rare sau nu au fost

raportate încă. Testele de identificare şi de determinare a sensibilităţii antimicrobiene pentru orice

astfel de izolat trebuie repetate, iar dacă rezultatul se confirmă, izolatul trebuie trimis la un laborator

de referinţă. Până când vor exista dovezi privind răspunsul clinic pentru izolatele confirmate cu CMI

peste valoarea critică curentă a rezistenţei, acestea trebuie raportate ca fiind rezistente.

4 Valorile critice se aplică unei doze administrate oral de la 500 mg x 1 până la 500 mg x 2 şi unei

doze administrate intravenos de la 500 mg x 1 până la 500 mg x 2.

Prevalenţa rezistenţei pentru specii selectate poate varia în funcţie de zona geografică şi în timp şi sunt

de dorit informaţii locale referitoare la rezistenţă, în special atunci când sunt tratate infecţii severe.

Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de

aşa natură încât oportunitatea utilizării medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este

pusă sub semnul întrebării.

Specii frecvent sensibile

Bacterii aerobe Gram-pozitiv

Bacillus anthracis

Staphylococcus aureus sensibil la meticilină

Staphylococcus saprophyticus

Streptococci de grup C şi G

Streptococcus agalactiae

Streptococcus pneumoniae

Streptococcus pyogenes

Bacterii aerobe Gram-negativ

Eikenella corrodens

Haemophilus influenzae

Haemophilus para-influenzae

Klebsiella oxytoca

Moraxella catarrhalis

Pasteurella multocida

Proteus vulgaris

Providencia rettgeri

Bacterii anaerobe

Peptostreptococcus

Altele

Chlamydophila pneumoniae

Chlamydophila psittaci

Chlamydia trachomatis

Legionella pneumophila

Mycoplasma pneumoniae

Mycoplasma hominis

Ureaplasma urealyticum

Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă

Bacterii aerobe Gram-pozitiv

Enterococcus faecalis

#

Staphylococcus aureus rezistent la meticilină

Staphylococcus spp coagulazo-negativ

Bacterii aerobe Gram-negativ

Acinetobacter baumannii

Citrobacter freundii

Enterobacter aerogenes

Enterobacter cloacae

Escherichia coli

Klebsiella pneumoniae

Morganella morganii

Proteus mirabilis

Providencia stuartii

Pseudomonas aeruginosa

Serratia marcescens

Bacterii anaerobe

Bacteroides fragilis

Tulpini cu rezistenţă intrinsecă

Bacterii aerobe Gram-pozitiv

Enterococcus faecium

# S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să deţină rezistenţă asociată la fluorochinolone,

inclusiv la levofloxacină.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Levofloxacina administrată oral se absoarbe rapid şi aproape complet, atingând concentraţii plasmatice

maxime în decurs de 1 – 2 ore. Biodisponibilitatea absolută este de 99 – 100%.

Alimentele influenţează în mică măsură absorbţia levofloxacinei.

Condiţiile la starea de echilibru sunt atinse în decurs de 48 de ore după o schemă de tratament cu

administrare zilnică a 500 mg o dată sau de două ori pe zi.

Distribuţie

Levofloxacina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 30 – 40%.

Volumul mediu de distribuţie al levofloxacinei este de aproximativ 100 l după administrarea a 500 mg

în doză unică sau în doze repetate, ceea ce indică o distribuţie largă în ţesuturile organismului.

Pătrunderea în ţesuturile şi fluidele organismului

S-a arătat că levofloxacina pătrunde în mucoasa bronşică, lichidul epitelial alveolar, macrofagele

alveolare, ţesutul pulmonar, piele (lichidul vezicular), ţesutul prostatic şi în urină. Cu toate acestea,

levofloxacină pătrunde în mică măsură în lichidul cefalorahidian.

Metabolizare

Levofloxacina este metabolizată într-o proporţie foarte mică, metaboliţii fiind levofloxacină-

demetilată şi N-oxid-levofloxacină. Aceşti metaboliţi reprezintă sub 5% din doză şi sunt eliminaţi în

urină. Levofloxacina este stabilă din punct de vedere stereochimic şi nu suferă inversiune chirală.

Eliminare

După administrarea orală şi intravenoasă, levofloxacina este eliminată din plasmă relativ lent (t : 6-8

1/2

ore). Excreţia are loc, în principal, pe cale renală (>85% din doza administrată).

Valoarea medie a clearence-ului corporal total aparent al levofloxacinei după administrarea unei doze

unice de 500 mg a fost de 175+/-29,2 ml/min.

Nu există diferenţe majore între farmacocinetica levofloxacinei după administrarea intravenoasă şi cea

după administrarea orală, ceea ce sugerează că cele două căi, orală şi intravenoasă, sunt

interschimbabile.

Liniaritate

Levofloxacina respectă o farmacocinetică liniară în intervalul de doze de la 50 până la 1000 mg.

Grupe speciale de pacienţi

Subiecţi cu insuficienţă renală

Farmacocinetica levofloxacinei este influenţată de insuficienţa renală. Odată cu diminuarea funcţiei

renale, scad eliminarea renală şi clearance-ul, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare

creşte, după cum se arată în tabelul de mai jos:

Farmacocinetica în insuficienţa renală, după o doză unică de 500 mg, administrată oral

Cl [ml/min] < 20 20-49 50-80

CR

Cl [ml/min] 13 26 57

R

t [oră] 35 27 9

1/2

Subiecţi vârstnici

Nu există diferenţe semnificative ale farmacocineticii levofloxacinei între subiecţii tineri şi cei

vârstnici, cu excepţia acelora asociate diferenţelor clearance-ului creatininei.

Diferenţe între sexe

Analizele separate pentru subiecţi de sex masculin şi pentru subiecţi de sex feminin, au arătat diferenţe

mici până la marginale ale farmacocineticii levofloxacinei, în funcţie de sex. Nu există dovezi conform

cărora aceste diferenţe între sexe să fie relevante clinic.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale

privind toxicitatea după doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea şi toxicitatea

asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării.

Levofloxacina nu a avut niciun efect asupra fertilităţii sau a funcţiei de reproducere la şobolan, iar

singurul său efect asupra fetuşilor a fost întârzierea maturării, ca rezultat al toxicităţii materne.

Levofloxacina nu a indus mutaţii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifer, dar a indus

aberaţii cromozomiale in vitro, la nivelul celulelor pulmonare de hamster chinezesc. Aceste efecte pot

fi atribuite inhibării topoizomerazei II. Testele in vivo (testele pe micronuclei, schimburilor de

cromatide surori, sintezei neprogramate de ADN, de letalitate dominantă) nu au arătat niciun potenţial

genotoxic.

Studii efectuate la şoarece au arătat că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte

mari. Levofloxacina nu a demonstrat potenţial genotoxic într-un test de fotomutagenitate şi a redus

dezvoltarea tumorală într-un test de fotocarcinogenitate.

Similar celorlalte fluorochinolone, levofloxacina a avut efecte asupra cartilajelor (formare de vezicule

şi cavitaţie) la şobolan şi câine. Aceste rezultate au fost mai evidente la animalele tinere.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Clorură de sodiu

Acid clorhidric concentrat (q.s.: pH 4,8)

Hidroxid de sodiu

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu heparină sau soluţii alcaline (de exemplu bicarbonat de

sodiu).

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

Perioada de valabilitate după perforarea dopului din cauciuc: a se utiliza imediat (vezi pct. 6.6).

Din punct de vedere microbiologic, soluţia perfuzabilă trebuie utilizată imediat. Dacă nu se utilizează

imediat, durata şi condiţiile de păstrare din timpul utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.

A se ţine flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.

A se inspecta vizual înainte de utilizare. Trebuie utilizate numai soluţiile limpezi, fără particule.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon din sticlă de tip I a 50 ml, prevăzut cu dop şi capsă. Fiecare flacon conţine 50 ml soluţie

perfuzabilă. Cutii a câte 1flacon.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Tavanic soluţie perfuzabilă trebuie utilizat imediat (în decurs de 3 ore) după perforarea dopului din

cauciuc, pentru a evita orice fel de contaminare bacteriană. În cursul perfuziei nu este necesară

protejarea de lumină.

Acest medicament este destinat unei singure utilizări.

Soluţia trebuie inspectată vizual înainte de utilizare. Trebuie utilizată numai dacă soluţia este limpede,

de culoare galben-verzuie, practic fără particule.

Similar tuturor medicamentelor, orice medicament neutilizat trebuie aruncat corespunzător şi conform

cu reglementările ecologice locale.

Amestecul cu alte soluţii perfuzabile:

Tavanic soluţie perfuzabilă este compatibil cu următoarele soluţii perfuzabile:

• soluţie de clorură de sodiu 0,9%.
• soluţie injectabilă de glucoză 5%.
• glucoză 2,5% în soluţie Ringer.
• soluţii combinate pentru nutriţie parenterală (aminoacizi, glucoză, electroliţi).

Vezi pct. 6.2 pentru incompatibilităţi.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Terapia SA

Str. Fabricii Nr. 124, Cluj-Napoca

România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Tavanic i.v. 250 mg

1016/2008/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei – Septembrie 2008

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2019