Prospect Tammex Akut 2 mg capsule
Producator: Farmaceutica Biochem International S.R.L.
Clasa ATC: antipropulsive, codul ATC: A07DA03.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12083/2019/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tammex Akut 2 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg
Excipient cu efect cunoscut: lactoză anhidră (119,1 mg)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă.
Capsule din gelatină, mărimea 4, cu capul capsulei de culoare verde şi corpul de culoare gri, inscripţionate
cu cerneală neagră pe cap cu “C” şi pe corp cu “24”, umplute cu pulbere de culoare albă până la aproape
albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al diareei acute la adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani
Doza iniţială recomandată este de 2 capsule (4 mg), urmate de o capsulă (2 mg) după fiecare scaun
diareic. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 6 capsule (12 mg).
Dacă nu se observă nicio ameliorare în decurs de 2 zile de la începerea tratamentului, trebuie efectuate
investigaţii suplimentare pentru a descoperi cauza diareei.
Copii
Administrarea de Tammex Akut este contraindicată la copiii sub 12 ani (vezi pct. 4.3).
Vârstnici
Nu este necesară o ajustare a dozelor la vârstnici.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, Tammex Akut
trebuie administrat cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită metabolizării reduse la primul pasaj hepatic
(vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tammex Akut nu trebuie administrat copiilor cu vârsta sub 12 ani.
Tammex Akut nu trebuie utilizat ca terapie primară în următoarele cazuri:
- la pacienţii cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge şi febră mare,
- la pacienţii cu colită ulceroasă acută,
- la pacienţii cu enterocolită bacteriană (cauzată de Shigella, Salmonella sau Campylobacter),
- la pacienţii cu colită pseudomembranoasă asociată cu administrarea antibioticelor cu spectru larg.
Tammex Akut nu trebuie administrat în cazul în care trebuie evitată inhibarea peristaltismului, datorită
posibilului risc de complicaţii semnificative, incluzând: ileus, megacolon şi megacolon toxic.
Administrarea Tammex Akut trebuie întreruptă prompt dacă apar: ileus, constipaţie sau distensie
abdominală.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul diareei cu Tammex Akut este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată
etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este adecvat. La pacienţii cu diaree, în
special la copii şi vârstnici, deshidratarea şi depleţia electrolitică pot apărea. În acest caz, administrarea de
lichide şi refacerea echilibrului electrolitic sunt esenţiale.
Dacă în cazul unei diarei acute nu se observă nicio ameliorare în decurs de 48 de ore, administrarea de
Tammex Akut trebuie întreruptă şi pacientul trebuie să se adreseze medicului.
În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu Tammex Akut pentru diaree, tratamentul trebuie întrerupt la
apariţia primelor semne de distensie abdominală. La pacienţii cu SIDA şi colită de etiologie infecţioasă
sau virală cărora li s-a administrat clorhidrat de loperamidă s-au raportat cazuri izolate de constipaţie şi
risc crescut de megacolon toxic.
Tammex Akut trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică deoarece poate apărea
o supradozare relativă ce produce toxicitate la nivelul sistemului nervos central (SNC).
Deoarece medicamentul este metabolizat în cea mai mare parte şi metaboliţii sau medicamentul
nemetabolizat sunt excretaţi în fecale, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu tulburări renale.
Au fost raportate evenimente cardiace, inclusiv prelungirea intervalului QT și torsada vârfurilor, în
asociere cu supradozajul. Unele cazuri s-au soldat cu deces (vezi pct. 4.9). Supradozajul poate scoate în
evidență existența sindromului Brugada. Pacienții nu trebuie să depășească doza și/sau durata
recomandată a tratamentului.
Au fost documentate cazuri de utilizare abuzivă sau greşită a loperamidei, ca substituție pentru opioide, în
rândul persoanelor cu dependență de opioide. Conform rapoartelor spontane ale evenimentelor adverse și
literaturii de specialitate, au fost raportate cazuri de abuz de loperamidă. În cazul administrării loperamidei
în doze mari, întreruperea bruscă a tratamentului cu loperamidă poate determina simptome de sevraj.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol de sodiu (23 de mg) per capsulă; adică este practic „fără
sodiu”.
Tammex Akut conţine lactoză
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament deoarece conţine lactoză.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Date non-clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea
concomitentă de loperamidă (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de
glicoproteină-P, a avut ca rezultat o creştere de 2–3 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. Este
necunoscută importanţa clinică a acestei interacţiuni când loperamida este administrată la dozele
recomandate.
Administrarea concomitentă de loperamidă (o doză unică de 4 mg) şi itraconazol (un inhibitor CYP3A4 şi
al glicoproteinei P) a dus la o creştere de 3-4 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. În acelaşi
studiu, asocierea cu gemfibrozil (un inhibitor CYP2C8), a dus la o creştere de aproximativ două ori a
concentraţiei plasmatice de loperamidă.
Nivelul concentraţiei plasmatice maxime a loperamidei a crescut de 4 ori la asocierea itraconazolului cu
gemfibrozilul, iar expunerea plasmatică totală a fost de 13 ori mai mare. Aceste creşteri nu au fost asociate
cu manifestări la nivelul sistemului nervos central (SNC), aşa cum arată testele psihomotorii (adică
somnolenţa subiectivă şi testul Digit Symbol Substitution Test).
Administarea concomitentă de loperamidă (o doză unică de 16 mg) şi ketoconazol, un inhibitor al
CYP3A4 şi glicoproteinei P, a dus la creşterea de 5 ori a concentraţiilor plasmatice ale loperamidei.
Această creştere nu a fost asociată cu amplificarea efectelor farmacodinamice, măsurate prin pupilometrie.
Administrarea concomitentă de loperamidă cu desmopresină (administrată oral) – determină o creștere de
3 ori a concentrației plasmatice de loperamidă probabil datorită scăderii motilității gastro-intestinale.
Medicamentele cu proprietăţi farmacologice similare pot amplifica acţiunea loperamidei, iar cele care
accelerează tranzitul gastro-intestinal îi pot reduce efectul.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date clinice asupra teratogenităţii sau embriotoxicităţii loperamidei, totuşi administrarea
loperamidei în sarcină, în special în primul trimestru, nu este recomandată, doar dacă beneficiile depăşesc
clar riscurile.
Alăptarea
Loperamida se excretă în laptele matern în cantităţi mici, de aceea nu este recomandată administrarea de
Tammex Akut în perioada în care se alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot apărea oboseală, vertij sau somnolenţă în cazul în care diareea este tratată cu Tammex Akut. Astfel
este recomandată prudenţă la conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani
Siguranţa utilizării loperamidei a fost evaluată în 31 de studii clinice controlate şi necontrolate la care au
participat 3076 de pacienţi (adulţi şi copii peste 12 ani) cu diaree.
26 de studii au fost realizate cu pacienţi cu diaree acută (n=2755) şi 5 studii au fost realizate cu pacienţi cu
diaree cronică (n=321).
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate (≥1% din subiecţi) la pacienţii cu diaree acută au fost:
constipaţie (2,7%), flatulenţă (1,7%), cefalee (1,2%) şi greaţă (1,1%).
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate (≥1% din subiecţi) la pacienţii cu diaree cronică au fost:
flatulenţă (2,8%), constipaţie (2,2%), greaţă (1,2%) şi ameţeală (1,2%).
Următorul tabel prezintă reacţiile adverse raportate fie în studiile clinice sau în experienţa de după punerea
pe piaţă.
Reacţiile adverse sunt ordonate după frecvenţă, respectând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥
1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1>
foarte rare (<1>
Clasificarea MedDRA Indicaţii
pe aparate, sisteme şi
Diaree acută (n=2755) Diaree cronică (n=321) Diaree acută + diaree
organe
cronică + experienţă de
după punere pe piaţă
Tulburări ale
sistemului imunitar
Reacţii de
hipersensibilizare a , Rare
reacţii anafilactice
(inclusiv şoc
anafilactic), reacţii
anafilactoide a
Tulburări ale
sistemului nervos
Dureri de cap Frecvente Mai puţin frecvente Frecvente
Ameţeală Mai puţin frecvente Frecvente Frecvente
Somnolenţă Mai puţin frecvente
Pierderea cunoştinţei a ,
stupoare a , reducerea
nivelului de conştienţă a,
hipertonie a , tulburări de Rare
coordonare a
Tulburări de vedere
Mioză Rare
Tulburări gastro-
intestinale
Constipaţie, Frecvente Frecvente Frecvente
greaţă,
flatulenţă,
Dureri abdominale, Mai puţin frecvente Mai puţin frecvente Mai puţin frecvente
disconfort abdominal,
uscăciunea gurii, Mai puţin frecvente Mai puţin frecvente
Dureri abdominale
superioare,
vărsături, Mai puţin frecvente Mai puţin frecvente
Dispepsie, Rare
Ileus a (inclusiv ileus
paralitic),
megacolon a (inclusiv
megacolon b toxic), Rare Rare
glosodinie a,c ,
Distensie abdominală
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Erupţie cutanată Mai puţin frecvente Mai puţin frecvente
tranzitorie, Rare
Erupţie buloasă a ,
(inclusiv sindrom
Stevens-Johnson,
necroliză epidermică
toxică şi eritem
polimorf),
angioedem a ,
urticarie a şi prurit a.
Tulburări renale şi ale
căilor urinare
Retenţie urinară a Rare
Tulburări generale şi
la nivelul locului de
administrare
Oboseală a Rare
a: reacţiile adverse provocate de medicament provin din rapoartele primite după punerea pe piaţă. Nu s-a
realizat diferenţiere între pacienţii cu diaree acută sau cronică, frecvenţa fiind estimată din totalul studiilor
clinice, inclusiv studiile la copii ≤ 12 ani. (N=3683).
b: vezi punctul 4.4
c: reacţii întâlnite doar la pacienţii cărora le-au fost administrate comprimate orodispersabile de Tammex
Akut.
Populaţie pediatrică
Siguranţa clorhidratului de loperamidă a fost evaluată cu ajutorul a 607 pacienţi (cu vârsta cuprinsă între
10 zile şi 13 ani) care au participat la 13 studii controlate şi necontrolate pentru tratamentul diareei acute.
Reacţiile adverse provocate de medicament precum şi frecvenţa lor au fost aceleaşi ca şi la adulţi şi copiii
cu vârsta peste 12 ani.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: [email protected].
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome
În caz de supradozaj (inclusiv supradozaj relativ datorită unei disfuncţii hepatice) pot apărea scăderea
activităţii sistemului nervos central (stupoare, somnolenţă, mioză, tulburări de coordonare, hipertonie
musculară şi deprimare respiratorie), retenţie de urină şi ileus.
Copiii şi pacienţii cu afecţiuni hepatice pot fi mult mai sensibili la efectele asupra SNC.
La persoanele care au ingerat doze de clorhidrat de loperamidă mai mari decât cele recomandate au fost
observate evenimente cardiace, cum ar fi prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor, alte aritmii
ventriculare grave, stop cardiac și sincopă (vezi pct. 4.4). De asemenea, au fost raportate cazuri letale.
Supradozajul poate scoate în evidență existența sindromului Brugada.
Tratament
La apariţia simptomelor de supradozare, se administrează ca antidot naloxonă injectabil. Având în vedere
că durata efectului medicamentului Tammex Akut este mai mare (1-3 ore) decât cea a naloxonei, poate fi
necesară administrarea repetată a antidotului. Pacientul trebuie monitorizat cel puţin 48 ore pentru a
observa apariţia depresiei SNC.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipropulsive, codul ATC: A07DA03.
Loperamida acţionează prin legarea la receptorii opioizi din peretele intestinal, inhibând eliberarea de
acetilcolină şi prostaglandină. Prin acest mecanism diminuează peristaltica propulsivă şi creşte timpul de
tranzit intestinal. Loperamida creşte tonusul sfincterului anal, diminuând astfel incontinenţa şi urgenţa de
defecare.
Datorită marii afinităţi pentru receptorii din peretele intestinal şi metabolizării sale intense la primul pasaj
hepatic, loperamida ajunge în circulaţia sistemică în cantităţi foarte mici.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Loperamida se absoarbe în procent mare la nivelul intestinului, totuşi, mare parte este metabolizată în ficat
prin conjugare şi se excretă în bilă.
Timpul de înjumătăţire plasmatică la om este de aproximativ 11 ore (poate varia între 9 şi 14 ore).
Studiile de distribuţie a medicamentului efectuate la şobolan arată o mare afinitate pentru peretele
intestinului, cu o predilecţie de legare de receptori din stratul muscular longitudinal. Eliminarea se
produce în principal prin N-demetilare oxidativă, care este calea metabolică principală a loperamidei.
Eliminarea loperamidei se produce în principal prin fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii privind toxicitatea loperamidei efectuate până la 12 luni la câine şi până la 18 luni la şobolan nu au
arătat niciun efect toxic în afara unei reduceri oarecare în câştigul de greutate corporală şi ingestia de
hrană la doze zilnice de până la 5 mg/kg şi zi (de 30 de ori nivelul maxim utilizat la om – Maximum
Human Use Level (MHUL)) şi respectiv 40 mg/kg şi zi (de 240 de ori MHUL). Nivelurile la care nu apare
niciun efect toxic (No Toxic Effect Levels (NTEL)) în aceste studii au fost de 1,25 mg/kg şi zi (de 8 ori
MHUL) şi 10 mg/kg şi zi (de 60 de ori MHUL) la câine şi, respectiv, la şobolan. Rezultatele studiilor
făcute in vitro şi in vivo au indicat faptul că loperamida nu este genotoxică. În studii de reproducere, doze
foarte mari de loperamidă (40 mg/kg şi zi – de 240 de ori MHUL) au afectat fertilitatea şi supravieţuirea
fătului în asociaţie cu toxicitatea pentru mamă la şobolan. Doze mai reduse nu au avut efecte asupra
sănătăţii materne sau fetale şi nu au afectat dezvoltarea peri- şi post-natală.
Evaluarea non-clinică in vitro și in vivo a loperamidei nu indică efecte electrofiziologice cardiace
semnificative în intervalul de concentrații plasmatice relevante din punct de vedere terapeutic și nici în
cazul multiplicării semnificative a acestui interval (de până la 47 de ori). Totuși, la concentrațiile
plasmatice extrem de mari, asociate supradozajului (vezi pct. 4.4), loperamida are efecte asupra
electrofiziologiei cardiace, constând în inhibarea curenților de potasiu (hERG) și de sodiu și în aritmii.
Efectele preclinice au fost observate numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea
umană maximă, indicând prin aceasta o relevanţă redusă pentru utilizarea clinică.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Lactoză anhidră,
Amidon de porumb,
Talc,
Stearat de magneziu,
Polisorbat 80,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Învelişul capsulei:
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Indigo carmin (E 132)
Eritrozină (E 127)
Oxid negru de fer (E 172)
Gelatina
Lauril sulfat de sodiu
Apă purificată
Cerneala de imprimare de pe capsulă
Shellac
Oxid negru de fier (E 172)
Hidroxid de potasiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister din PVC/Al a câte 10 capsule.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Farmaceutica Biochem International S.R.L.
Str. Clucerului, nr. 46, parter, Camera 3, Modul 5, București,
Sector 1, 011366, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
12083/2019/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2014
Data ultimei reînnoiri a autorizării: Iunie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2024