Prospect Sumetrolim 25 mg /ml + 5 mg /ml suspensie orală
Producator: Egis Pharmaceuticals PLC,
Clasa ATC: combinaţii de sulfonamide cu trimetoprim inclusiv derivaţi, cod ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7657/2015/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sumetrolim 25 mg /ml + 5 mg /ml suspensie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml suspensie orală conţine sulfametoxazol 25 mg şi trimetoprim 5 mg.
Excipienți cu efect cunoscut: 100 ml suspensie conţin zahăr 53 g.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Suspensie orală
Suspensie de culoare roz-lila, cu gust dulce, densă, fără aglomerări în suspensie, cu miros de anason și
cu un gust ușor amărui după administrare.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Administrarea Sumetrolim este indicată în infecţiile cu germeni patogeni sensibili la această
combinaţie.
- Infecţii ale tractului respirator superior şi inferior: exacerbări acute ale bronşitei cronice,
sinuzită, otită medie. Este util în cazul fibrozei chistice, pentru tratarea şi profilaxia infecţiei
localizate în partea inferioară a tractului respirator cauzată de Burkholderia cepacia şi de
asemenea pentru profilaxia şi tratamentul pneumoniei cauzate de Pneumocystis carinii, în
SIDA precum şi în cazul pacienţilor al căror sistem imunitar este compromis.
În cazul faringo-amigdalitei cauzată de streptococul beta-hemolitic tip A, medicamentul de
primă intenţie este penicilina, eradicarea bacteriei neputându-se face cu această combinaţie şi,
în consecinţă această combinaţie nu poate preveni nici complicaţiile posibile – febra
reumatică (vezi punctul 4.4).
- Infecţii gastro-intestinale: tifos abdominal, enterită, diareea călătorului, izosporiază asociată
cu SIDA.
- Infecţii ale tractului urinar şi renal: infecţii urinare bacteriene necomplicate, cum sunt cistita
acută, profilaxia recurenţei cistitei, cistita cronică, sindrom uretral acut, uretrită.
- Infecţii genitale: uretrită gonococică, prostatită, anexită, şancru cauzat de Haemophilus
ducreyi, granulom inghinal.
- Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: piodermită, furuncule, abcese, leziuni infectate.
- Alte infecţii bacteriene: bruceloză acută (în combinaţie), boala zgârieturii de pisică,
melioidoză, nocardioză, profilaxia şi tratamentul toxoplasmozei.
Medicamentul este util în profilaxia antimicrobiană a pacienţilor neutropenici, pentru decontaminarea
selectivă a florei orale, faringiene şi intestinale, pentru tratamentul muşcăturii de câine sau pisică
(după o debridare corespunzătoare).
Pentru o administrare corespunzătoare trebuie ţinut cont de prevederile ghidului oficial al agenţilor
antimicrobieni.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi si copii cu vârsta peste 12 ani: dozele adecvate pot fi asigurate prin administrarea Sumetrolim
comprimate.
În cazul în care din diverse motive ingestia comprimatelor este dificilă, doza iniţială recomandată este
de 32 ml suspensie divizată în două doze (dimineaţa şi seara) cu ajutorul unei cantităţi suficiente de
lichid, după mese.
În cazuri severe se poate administra o doză zilnică crescută, până la maxim 48 ml suspensie divizată în
două doze.
Doza de întreţinere recomandată în cazul tratamentului cu o durată mai mare de 14 zile este de 16 ml
suspensie x 2 ori pe zi.
Copii şi adolescenţi
Doza zilnică recomandată este de 6 mg trimetoprim şi 30 mg sulfametoxazol/kg corp divizată în 2
doze.
Vârsta Doza la fiecare 12 ore (ml suspensie orală)
6 săptămâni-6 luni 2-4
6 luni-2 ani 4-8
2 ani-6 ani 8-12
6 ani-12 ani 12-16
Durata tratamentului: în infecţii acute (exceptând gonoreea), tratamentul este de minimum 5 zile sau
continuarea tratamentului încă 2 zile după dispariţia simptomelor. Dacă după 7 zile de tratament nu se
observă nicio ameliorare clinică evidentă, tratamentul trebuie reevaluat.
Tratamentul cistitelor acute necomplicate la femei este de 3 zile, în timp ce la copii pentru acelaşi
diagnostic durata tratamentului este de 5-7 zile.
În cazul brucelozei acute tratamentul este de cel puțin 4 săptămâni.
În nocardioză nu există un consens privind cel mai adecvat dozaj. În general pentru adulţi se
administrează 6-8 comprimate pe zi timp de 3 luni (echivalent cu 96 ml sau 128 ml suspensie).
Toxoplasmoza: nu există un consens privind cel mai adecvat dozaj pentru tratamentul sau profilaxia
acestei infecţii. Decizia de stabilire a dozajului trebuie bazată pe experienţa clinică. Cu toate acestea,
se consideră că poate fi adecvat dozajul propus pentru profilaxia pneumoniei cu Pneumocystis carinii.
În gonoreea necomplicată durata tratamentului este de 1 zi cu 80 ml suspensie x 2 ori pe zi (dimineaţa
şi seara) sau 64 ml suspensie x 2 ori pe zi timp de 2 zile.
În pneumonia cu Pneumocystis carinii doza recomandată este de 20 mg/kgc trimetoprim şi 100
mg/kgc sulfametoxazol divizată în 2 sau mai multe prize şi cu o durată de 14-21 zile. Scopul este de a
obţine un maxim al concentraţiei plasmatice egal sau mai mare de 5 μg/ml.
Pentru profilaxia infecţiilor cauzate de Pneumocystis carinii doza recomandată în perioada de creştere
a riscului infecţiei la adulţi este de 32 ml suspensie pe zi, sau 32 ml suspensie la 2 zile sau 32 ml
suspensie x 2 ori pe zi la fiecare 2 zile.
Pentru tratamentul profilactic la copii doza este stabilită în funcţie de vârstă şi de greutatea corporală şi
este administrată fie sub formă de doză unică pe zi de trei ori pe săptămână în zile consecutive, fie
divizată în 2 prize pe zi 7 zile pe săptămână, fie de 3 ori pe săptămână în zile alternative, sau de 3 ori
pe săptămână în zile consecutive. Acest dozaj este corespunzător administrării de aproximativ 150 mg
trimetoprim/m² /zi si 750 mg sulfametoxazol/m²/zi.
Doza maximă zilnică pentru această indicaţie nu trebuie să depăşească 320 mg trimetoprim şi
respectiv 1600 mg sulfametoxazol (corespunzător la 64 ml suspensie).
Doze recomandate la categorii speciale de pacienţi
Insuficienţă renală: dozele pentru adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani trebuie ajustate aşa cum rezultă
din tabelul de mai jos (nu există informaţii privind dozele la copii cu vârsta sub 12 ani):
Creatinina serică Doza zilnică Frecvenţa dozelor
Clearance µmol/L (% din doza uzuală)
ml/min
> 30 Bărbaţi: < 265 100 La 12 ore
Femei: < 175
15 – 30 Bărbaţi: 265 – 620 50 la 12 sau 24 ore
Femei: 175 – 400
< 15 Bărbaţi: > 620 Medicamentul nu trebuie administrat excepție în
Femei: > 400 cazul hemodializei
Se recomandă măsurarea concentraţiei plasmatice a sulfametoxazolului la interval de 2-3 zile pe probe
prelevate la 12 ore după administrarea Sumetrolim. Dacă concentraţia totală de sulfametoxazol
depăşeşte 150 µg/ml, tratamentul trebuie întrerupt până la o concentraţie plasmatică de 120 µg/ml.
În cazul pacienţilor care efectuează ședințe de hemodializă doza este de 50% din doza recomandată
administrată înainte de hemodializă. După aceasta poate fi administrată şi cealaltă jumătate din doză.
Hemodializa durează 4 ore timp în care 44% din trimetoprim şi 57% din sulfametoxazol este
eliminată. Tratamentul cu Sumetrolim nu trebuie administrat în zilele în care nu se face hemodializa.
La vârstnici utilizarea Sumetrolim trebuie efectuată cu precauţie deoarece frecvenţa şi intensitatea
reacţiilor adverse este mai mare mai ales în cazul insuficienţei renale sau hepatice sau a altor
tratamente asociate (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Suspensia trebuie administrată cu o cantitate suficientă de lichide, de două ori pe zi (dimineaţa şi
seara) de preferat după mese. Flaconul este prevăzut cu o măsură dozatoare gradată la 1 ml necesară
administrării suspensiei. 4 ml suspensie conţin trimetoprim 20 mg şi sulfametoxazol 100 mg.
4.3 Contraindicaţii
• hipersensibilitate la substanțele active trimetoprim şi sulfonamide (inclusiv derivaţii de
sulfonamide, antidiabetice de tip sulfonil uree şi diuretice de tip tiazide) sau la oricare dintre
excipienţii enumerați la pct. 6.1.
• hepatită acută, insuficienţă hepatică gravă, porfirie hepatică acută.
• afecţiuni hematologice, perturbări hematopoietice, anemie cu deficienţă de acid folic, deficit
de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază (combinaţia de sulfametoxazol-trimetoprim a fost
administrată la pacienţii aflaţi sub tratament cu citostatice cu un efect aditiv mic sau fără efect
aditiv asupra măduvei osoase sau sângelui periferic).
• insuficienţă renală cu un clearance al creatininei <15 ml/min (excepţie în cazul hemodializei).
• copii prematuri cu vârsta sub 1 an, şi copii născuţi la termen cu vârsta sub 6 săptămâni;
Sumetrolim nu trebuie administrat la copii cu vârsta sub 3 luni decât în cazul în care
beneficiile terapiei depăşesc posibilele riscuri (excepţie fac infecţiile cu Pneumocystis carinii,
când poate fi utilizat la copii cu vârsta de 4 săptămâni sau mai mari).
• Sarcină şi alăptare
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Au fost raportate reacții cutanate cu punerea în pericol a vieții cum sunt sindrom Stevens-Johnson
(SSJ) și necroliză epidermică toxică (NET) la utilizarea sulfametoxazolului.
Pacienții trebuie avertizați în privința semnelor și simptomelor și trebuie strict monitorizați pentru
reacții cutanate. Primele săptămâni de tratament prezintă cel mai mare risc pentru apariția SSJ sau
NET. Dacă simptomele sau semnele SSJ sau NET (cum este erupția cutanată tranzitorie progresivă
adeseori cu vezicule sau leziuni pe mucoase) sunt prezente, tratamentul cu sulfametoxazol trebuie
întrerupt. Cele mai bune rezultate în controlul SSJ sau NET se obțin prin diagnosticarea precoce și
întreruperea imediată a tratamentului cu medicamentul suspectat. Întreruperea cât mai devreme este
asociată unui prognostic mai bun.
Dacă pacientul a prezentat SSJ sau NET la utilizarea sulfametoxazolului, tratamentul cu
sulfametoxazol nu mai trebuie utilizat niciodată.
În timpul tratamentului pot să apară foarte rar reacţii adverse severe cu potenţial letal, cum sunt
necroză hepatică fulminantă, agranulocitoză, anemie aplastică, discrazie sanguină sau reacţii de
hipersensibilitate severe.
Dacă în timpul tratamentului apar reacţii cutanate sau oricare din reacţiile severe menţionate (dureri
inexplicabile în gât, pirexie, dureri articulare, paloarea feţii, purpură sau icter care nu pot avea alte
cauze) tratamentul cu Sumetrolim trebuie întrerupt.
Tusea, dispneea și infiltraţiile pulmonare pot de asemenea să fie consecinţa unor reacţii de
hipersensibilitate.
Sunt necesare precauţii speciale în cazul tratamentului la pacienţi cu alergie severă sau astm bronşic în
antecedente.
Vârstnici: utilizarea Sumetrolim necesită precauții speciale deoarece pacienţii în vârstă sunt mult mai
expuşi la apariţia reacţiilor adverse mai ales în cazul unei insuficienţe hepatice sau renale existente sau
în cazul unor tratamente concomitente. Reacții severe cutanate, depresia mieloidă și trombocitopenia
sunt cele mai frecvente reacții adverse. Pacienţii vârstnici sub tratament cu diuretice tiazidice sunt mai
susceptibili la apariţia purpurei trombocitopenice (vezi pct. 4.5). În cazul insuficienţei renale este
necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.2).
Reacţii adverse hematopoietice de tip deficienţă de acid folic pot să apară mai frecvent la pacienţii
în vârstă sau la cei cu această deficienţă în antecedente. De aceea este recomandată administrarea de
acid folic la pacienții vârstnici ca şi în cazul celor suspectați cu deficiență de acid folic (alcoolism
cronic, cei sub tratament cu anticonvulsivante, malnutriţi și/sau cei cu sindrom de malabsorbţie sau cei
cu insuficienţă renală).
Reacţii adverse frecvente apar şi în cazul pacienţilor cu SIDA sau în cazul celor cu alte boli cronice
cum este insuficienţa hepatică.
La pacienţii cu insuficienţă renală trebuie ajustată doza și este recomandată monitorizarea
concentraţiei plasmatice a medicamentului (vezi pct. 4.2).
Trimetoprimul poate produce hiperkaliemie la pacienţii la care se administrează alte medicamente
care cresc concentrația plasmatică de potasiu, sau la cei cu balanţa electrolitică perturbată (în cazul
celor cu insuficienţă renală cronică). În cazul acestor pacienţi este necesară monitorizarea electrolitică
sau întreruperea tratamentului în cazul apariţiei hiperkaliemiei.
Poate să apară hipoglicemie indusă chiar şi la pacienţii non-diabetici după inițierea pentru prima dată a
tratamentului cu acest medicament. Pacienţii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică, malnutriţi sau cei
cărora li se administrează doze mari de Sumetrolim sunt mai expuşi la apariţia hipoglicemiei.
Pacienţii trebuie sfătuiţi să consume o cantitate suficientă de lichid pe tot parcursul tratamentului
(minimum 1,5 l/zi) pentru a evita cristaluria. Riscul apariţiei cristaluriei este crescut la pacienţii
subnutriţi.
În cazul unui tratament de lungă durată este necesară monitorizarea formulei sanguine, funcţiei
renale şi hepatice, sedimentului urinar. De asemenea este recomandată administrarea de acid folic
(doze adecvate vârstei) pentru a preveni perturbările hematologice fără a influenţa acţiunea
antibacteriană a medicamentului.
În cazul deficienţei de glucozo-6 fosfat dehidrogenază în timpul tratamentului cu Sumetrolim poate
să apară hemoliza (vezi pct. 4.3).
Pacienţii cu tonsilo-faringită cauzată de Streptococcus β hemolitic-A trebuie trataţi cu penicilină
pentru a preveni complicaţiile de tip febră reumatică, deoarece combinația nu poate eradica bacteria
(vezi pct.4.2).
S-a observat că trimetoprimul perturbă metabolismul fenilalaninei, dar acest lucru nu este semnificativ
pentru pacienţii cu fenilcetonurie ce primesc o dietă restrictivă adecvată.
În cazul prezenţei unei diarei severe persistente trebuie luată în calcul posibilitatea existenţei unei
colite pseudomembranoase. În aceste cazuri tratamentul cu Sumetrolim trebuie întrerupt şi administrat
tratament oral cu metronidazol; în cazul eşecului trebuie administrată vancomicină.
În cazul pacienţilor cu porfirie sau cu afecţiuni tiroidiene aceștia trebuie trataţi cu precauţie cu
Sumetrolim deoarece ambele componente ale medicamentului pot determina o accentuare a acestor
afecţiuni.
În timpul tratamentului poate să apară o fotosensibilitate de aceea pacienţii trebuie avertizaţi să evite
expunerea directă la lumina solară pe timpul tratamentului sau protejarea printr-o îmbrăcăminte
adecvată și/sau utilizarea unor creme fotoprotectoare.
Administrarea Sumetrolim la pacienţii cu retard mental datorat cromozomului X se va face cu
precauţie deoarece deficitul de acid folic poate agrava deficitul psihomotor asociat acestei boli.
100 ml Sumetrolim suspensie orală conţin 53 g zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la fructoză, cu malabsorbţie a glucozei sau galactozei sau deficit de sucrază/maltază nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Sulfonamidele prezintă similaritate chimică cu agenţii care determină formarea guşei, cu diureticele
(acetazolamida, tiazidele) şi cu hipoglicemiantele orale. A fost raportată chiar o hipersensibilitate
încrucişată cu aceste substanţe. Diureza indusă și/sau hipoglicemia au fost rareori raportate la pacienţii
trataţi cu sulfonamide (vezi pct. 4.4).
Sulfonamidele cresc efectul anticoagulantelor orale (de tip cumarinic) prin inhibarea stereoselectivă a
metabolismului acestora. In vitro, sulfametoxazolul poate deplasa warfarina de pe situsurile de legare
cu albumina plasmatică. De aceea pacienţii trebuie monitorizaţi frecvent din punct de vedere al
timpului de protrombină și, dacă este necesar, doza de anticoagulant trebuie ajustată la pacienții care
utilizează tratament cu anticoagulante orale.
În cazul administrării concomitente cu fenitoina, timpul de înjumătăţire al acesteia creşte cu 39% în
timp ce clearance-ul scade cu 27%, favorizând creşterea toxicităţii fenitoinei. De aceea nivelul
plasmatic al fenitoinei trebuie îndeaproape monitorizat în cazul administrării concomitente cu
Sumetrolim.
Prin scăderea capacității de legare de proteinele plasmatice și afectarea transportului renal,
sulfonamidele cresc concentraţia plasmatică a metotrexatului și riscul toxicității metotrexatului.
Administrarea de acid folic poate determina scăderea riscului reacțiilor adverse hematopoietice.
Trimetoprimul interferă cu dozarea plasmatică a metotrexatului în cazul metodei care utilizează
dihidrofolat reductaza.
Administrarea concomitentă de rifampicină şi Sumetrolim conduce la o scădere a timpului de
înjumătăţire plasmatică al trimetoprimului după o perioadă de o săptămână. Acest lucru nu are o
semnificaţie clinică.
În cazul administrării concomitente cu ciclosporina la pacienţii cu transplant renal poate să apară o
nefrotoxicitate tranzitorie.
Concentraţia serică a digoxinei poate să crească mai ales la pacienţii vârstnici atunci când este
administrată cu Sumetrolim de aceea este necesară monitorizarea concentrației plasmatice a digoxinei.
Indometacinul sau alte antiinflamatoare nesteroidiene pot să crească concentraţia plasmatică a
sulfonamidei.
În cazuri rare a fost raportată anemie megaloblastică la pacienţii la care s-a administrat concomitent
Sumetrolim şi pirimetamină în doze mai mari de 25 mg (tratament profilactic împotriva malariei).
Acţiunea antidepresivelor triciclice este redusă de Sumetrolim.
Ca şi în cazul altor sulfonamide Sumetrolim poate potenţa acţiunea hipoglicemiantă a antidiabeticelor
orale de tip sulfoniluree de aceea se recomandă monitorizarea nivelului glucozei în sânge în cazul
tratamentului concomitent.
Administrarea concomitentă a trimetoprimului şi a anumitor substanțe (cum sunt amantadina și
procainamida), care sunt produşi cationici la pH-ul fiziologic, şi care sunt parţial eliminaţi prin secreţie
tubulară, poate conduce la creşterea concentraţiei plasmatice a acestora datorită secreţiei competitive
renale.
În unele situaţii, administrarea concomitentă cu zidovudina poate creşte riscul reacţiilor adverse
hematologice determinate de Sumetrolim. Dacă este necesară administrarea concomitentă trebuie luată
în considerare monitorizarea parametrilor hematologici.
Administrarea trimetoprim/sulfametoxazol poate determina creşterea expunerii la lamivudină cu 40%
datorită trimetoprimului. Lamivudina nu influenţează efectul farmacocinetic al trimetoprimului sau al
sulfametoxazolului.
Este necesară precauție la pacienții care utilizează alte medicamente care pot determina hiperkaliemie.
Teste de laborator:
Trimetoprimul poate interfera cu testele de măsurare a concentraţiei metotrexatului dacă metoda
utilizată este cea cu dihidrofolat reductaza pentru legarea competitivă de proteinele plasmatice.
Sumetrolim interferă cu determinarea cantitativă a creatininei prin metoda care are la bază reacţia
Jaffe alcalin picrat. Interferența poate crește valorile testului cu 10%.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
a) Studii preclinice
Sarcina
Administrarea trimetoprimului şi sulfametoxazolului în doze mai mari decât cele terapeutice a fost
asociată cu apariţia unor anomalii fetale la şobolan (gura de lup), similare cu cele apărute în urma
utilizării de antagonişti ai acidului folic.
Efectele trimetoprimului au fost anulate de administrarea de acid folic. Creşterea pierderii în greutate a
fetuşilor a fost observată după administrarea de doze mari de trimetoprim la iepure.
b) Studii clinice
Sarcina
Nu sunt date suficiente privind siguranţa administrării Sumetrolim pe timpul perioadei de sarcină.
Sumetrolim traversează bariera placentară. Având în vedere că ambele componente ale
medicamentului afectează metabolismul acidului folic (studii clinice de caz au arătat că ambele
substanţe sunt implicate în expunerea la antagoniştii acidului folic şi a defectelor la naştere),
administrarea Sumetrolim trebuie evitată pe toată perioada de sarcină cu excepţia situaţiilor în care
beneficiile sunt superioare riscurilor fetale posibile. Trebuie luată în considerare administrarea
suplimentară de acid folic dacă este necesară administrarea de Sumetrolim. Administrarea
medicamentului în al treilea trimestru de sarcină creşte riscul dezvoltării unui icter prelungit la nou
născut (vezi pct. 4.3).
Sulfametoxazolul competiţionează cu bilirubina în ceea ce priveşte legarea de albumina plasmatică.
Administrarea Sumetrolim la mame în perioada premergătoare naşterii poate fi un risc de precipitare
sau exacerbare a unei hiperbilirubinemii la nou-născuţi, asociată cu un risc teoretic de apariţie a
icterului prelungit deoarece la nou-născut prezenţa medicamentului datorată administrării maternale,
persistă timp de câteva zile (vezi pct. 4.3). Acest risc teoretic este relevant mai ales la copii cu risc
crescut de hiperbilirubinemie, ca şi la prematuri sau cei cu deficienţă de glucozo-6 fosfat
dehidrogenază.
Alăptarea
Ambele substanțe din Sumetrolim sunt excretate în laptele matern. Dacă tratamentul este neapărat
necesar pe timpul perioadei de alăptare mama trebuie sfătuită să întrerupă alăptarea pe timpul
tratamentului şi trei zile după sfârşitul acestuia, în această perioadă fiind recomandată alimentarea
alternativă a nou născutului (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date clinice care să indice o afectare a capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Efectele nefavorabile asupra acestor activităţi nu pot fi prevăzute ţinând cont de profilul
farmacologic al medicamentului, de aceea evaluarea capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje trebuie făcută în funcţie de condiţia clinică a pacientului şi profilul de siguranţă al Sumetrolim.
4.8 Reacţii adverse
În general combinaţia este bine tolerată dacă este administrată în dozele recomandate.
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt de natură gastro-intestinală sau reacţii alergice cutanate.
Foarte rar pot să apară şi reacţii severe şi cu potenţial letal, cum sunt sindromul Stevens-Johnson,
sindromul Lyell (necroza epidermică toxică), necroza hepatică fulminantă, agranulocitoza, anemia
aplastică, discrazia sanguină şi reacţii severe de hipersensibilitate (vezi pct. 4.4).
Următoarele reacţii adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>
<1>
disponibile).
Infecţii şi infestări:
Frecvente: candidoză suprainfectată
Tulburări hematologice şi limfatice:
Foarte rare: leucopenie, neutropenie, trombocitopenie, agranulocitoză, anemie megaloblastică,
anemie aplastică, anemie hemolitică, methemoglobinemie, eozinofilie, purpură, hemoliză
la pacienţi susceptibili cu deficienţă de glucozo-6-fosfat dehidrogenază.
Majoritatea modificărilor hematologice sunt în general uşoare şi reversibile la încetarea tratamentului.
Majoritatea modificărilor nu prezintă simptomatologie clinică deşi în cazuri izolate pot deveni severe,
mai ales la vârstnici cu funcţie hepatică sau renală deficitară sau la cei cu deficienţă de acid folic. Au
fost înregistrate decese la pacienţii cu risc, de aceea aceşti pacienţi trebuie atent monitorizaţi.
Deficienţa de acid folic şi vitamina B preexistentă este factor predispozant pentru anemie,
hematopoieză megaloblastică şi neutropenie.
Tulburări ale sistemului imunitar :
Foarte rare: boala serului, anafilaxie, miocardită alergică, angioedem, febră medicamentoasă,
purpură Henoch-Schönlein, periarterită nodoasă, lupus eritematos sistemic.
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
Foarte frecvente: hiperkaliemie
Foarte rare: hipoglicemie, hiponatremie, anorexie.
Cu frecvență necunoscută: pierderea apetitului alimentar
Hiperkaliemia şi hiponatremia pot să apară la administrarea unor doze mari, la vârstnici şi pacienţi cu
SIDA.
Tulburări psihice:
Foarte rare: halucinaţii, depresie.
Cu frecvență necunoscută: apatie, insomnie
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente: cefalee
Foarte rare: meningită aseptică, convulsii, nevrită periferică, ataxie, ameţeli, vertij
Cu frecvenţă necunoscută: astenie, fatigabilitate, insomnie, apatie.
Meningita aseptică este reversibilă la întreruperea administrării medicamentului, dar poate reveni la o
parte din cazuri la reexpunerea la combinaţie sau numai la trimetoprim.
Tulburări acustice și vestibulare:
Foarte rare: tinitus
Tulburări oculare:
Foarte rare: uveită
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Foarte rare: tuse, dispnee, infiltraţii pulmonare, alveolită eozinofilică alergică
Tusea, dispneea şi infiltraţiile pulmonare pot fi primii indicatori ai hipersensibilităţii respiratorii care,
foarte rar, evoluează către un sfârşit letal. Alveolita eozinofilică alergică este o reacţie adversă foarte
rară putând avea un potenţial letal.
Tulburări gastro-intestinale:
Frecvente: vărsături (3-5%), diaree (1%)
Mai puţin frecvente: greaţă
Rare: glosită, stomatită
Foarte rare: colită psudomembranoasă, pancreatită
Tulburări hepatobiliare:
Foarte rare: hepatită, icter colestatic, necroză hepatică.
Afectările preexistente ale funcţiei hepatice pot fi agravate de acest tratament. Icterul colestatic şi
necroza hepatică pot avea un sfârşit letal.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Frecvente: erupţie cutanată (3-5%)
Foarte rare: fotosensibilitate, dermatită exfoliativă, erupţie medicamentoasă, eritem polimorf.
Au fost raportate reacții adverse severe cutanate: sindrom Stevens-Johnson (SSJ) și
necroza epidermică toxică (NET) (vezi pct. 4.4).
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
Foarte rare: artralgie, mialgie, rabdomioliză (la pacienţii cu SIDA)
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Foarte rare:deteriorare a funcţiei renale (a fost raportată uneori insuficienţă renală), nefrită
interstiţială
Nefrotoxicitatea uşoară poate fi atribuită sulfametoxazolului. Apariţia toxicităţii poate fi datorată unei
insuficienţe renale preexistente şi se manifestă prin creşterea concentraţiilor de uree şi creatinină şi
prezenţa nefritei interstiţiale. Se recomandă consumul unei cantităţi mari de lichide pe tot parcursul
tratamentului pentru a evita cristaluria.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Cu frecvență necunoscută: slăbiciune, fatigabilitate
Investigații diagnostice:
Foarte rare: creşterea tranzitorie a concentraţiei plasmatice a bilirubinei, creșterea concentrației
plasmatice a transaminazelor, creșterea valorilor ureei și creatininei (vezi Tulburări renale și ale căilor
urinare)
Reacţii adverse asociate pneumoniei cu Pneumocystis carinii (PPC)
Foarte rare: reacţii de hipersensibilitate severe, erupţii cutanate tranzitorii, pirexie, neutropenie,
trombocitopenie, creşterea concentraţiilor enzimelor hepatice, hiperkaliemie,
hiponatremie, rabdomioliză.
La doze mari utilizate pentru tratamentul PPC au fost raportate reacţii de hipersensibilitate care au
necesitat întreruperea tratamentului, şi care au revenit la reexpunerea la sulfametoxazol/trimetoprim,
uneori chiar la un interval de câteva zile. Dacă apar semne ale depresiei mieloide pacienţilor trebuie să
li se administreze acid folic în doze zilnice de 5-10 mg. Reacțiile severe de hipersensibilitate au fost
raportate în cazul pacienților cu PPC la reexpunerea la sulfametoxazol/trimetoprim uneori chiar și
după câteva zile.
La pacienţii cu SIDA trataţi cu doze mari, incidenţa reacţiilor adverse poate fi de 40-50% şi ele pot fi:
neutropenie, erupţie cutanată tranzitorie, creşterea concentraţiei plasmatice de enzime hepatice şi
creatinină.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome ale supradozajului: cefalee, greaţă, vomă, amețeli, anorexie, colici, perturbări ale vederii,
tulburări mentale, confuzie, pirexie, peteşii, purpură, icter şi depresie a măduvei osoase. Ulterior au
apărut în mod uzual alterări ale sistemului hematopoietic. Au fost semnalate hematurie, eliminare de
cristale, anurie. În plus faţă de tratamentul simptomatic, se recomandă inducerea emezei, spălături
gastrice (deşi absorbţia din tractul gastro-intestinal este foarte rapidă şi completă în mai puţin de 2 ore)
şi a diurezei forţate. Alcalinizarea urinei poate uşura eliminarea sulfametoxazolului, dar poate diminua
eliminarea trimetoprimului. Ambele componente ale Sumetrolim pot fi parţial eliminate prin
hemodializă şi nu pot fi eliminate prin dializă peritoneală.
Reacţiile de hipersensibilitate trebuie tratate cu steroizi. Depresia măduvei osoase care poate să apară
în urma unui tratament de lungă durată cu doze mari de Sumetrolim, va fi tratată cu leucovorin în doze
zilnice de 5-15 mg până la normalizarea hematopoiezei.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: combinaţii de sulfonamide cu trimetoprim inclusiv derivaţi, cod ATC:
J01EE01
Mecanism de acţiune
Sumetrolim este o combinaţie cu acţiune bacteriostatică sau bactericidă, în funcţie de situaţie, cu un
efect bactericid datorat acţiunii sinergice a celor două componente, sulfametoxazolul şi trimetoprimul.
Substanţele active blochează două faze consecutive implicate în biosinteza acidului folic bacterian, în
principal inhibând acidul nucleic şi sinteza proteinelor.
Sulfametoxazolul, printr-un mecanism de inhibiţie competitivă, inhibă încorporarea acidului para-
aminobenzoic, un compus de o importanță vitală pentru microorganisme, și inhibă funcția acid
dihidrofolic sintetazei. Trimetoprimul este un inhibitor specific al acid-dihidrofolic reductazei enzimă
care convertește acidul dihidrofolic în acid tetrahidrofolic. Efectul selectiv se datorează afinităţii la
acid-dihidrofolic reductaza bacteriană a trimetoprimului, afinitate mai mare cu 105 decât faţă de cea
din celulele umane, şi pentru că organismul uman este capabil să capteze acidul folic şi acidul folinic
din exterior, în timp ce microorganismele trebuie să le sintetizeze. Mulţi agenţi patogeni comuni sunt
sensibili in vitro la trimetoprim şi sulfametoxazol la concentraţii mai mici decât cele din sânge,
fluidele tisulare şi tractul urinar după administrarea dozelor recomandate. La fel ca şi alte antibiotice,
activitatea in vitro nu implică neapărat o eficacitate clinică, şi trebuie menţionat că testele de
sensibilitate satisfăcătoare au fost obţinute numai cu substanţe recomandate lipsite de activitate
inhibitorie cum sunt timidina şi timina. Combinaţia scade riscul dezvoltării rezistenţei, deşi rezistenţa
plasmidică nu poate fi exclusă.
Efectul antibacterian se manifestă asupra unui număr mare de bacterii Gram negative, Gram pozitive
şi protozoare.
Combinaţia este în general eficace făţă de următoarele microorganisme:
Bacterii Gram-pozitive
Listeria monocytogenes
Nocardia asteroides
Staphylococcus aureus (cu o rată de eficacitate de 90%), stafilococi coagulazo-negativi
Bacterii Gram-negative
Aeromonas spp.
Bartonella henselae
Bordetella pertussis
Chlamydia trachomatis
Escherichia coli (cu o eficacitate de 70% )
Haemophilus ducrey
Haemophilus influenzae
Klebsiella spp.
Morganella morganii
Neisseria meningitidis
Proteus spp.
Burkholderia (Pseudomonas) cepacia, Burkholderia (Pseudomonas) pseudomallei
Salmonella spp., incluzând S. typhi, S. paratyphi (cu o eficacitate de 90% )
Vibrio cholerae
Yersinia enterocolitica (cu o eficacitate de 90%)
Stenotrophomonas (Xanthomonas) maltophilia
Protozoare
Isospora belli
Plasmodium spp.
Pneumocystis carinii
Toxoplasma gondii
Combinaţia este parţial eficace împotriva următoarelor microorganisme:
Brucella spp.
Enterobacter spp.
Moraxella catarrhalis
Neisseria gonorrhoeae
Serratia marcescens
Shigella spp.
Streptococci, incluzând Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pyogenes
Următoarele microorganisme sunt rezistente la această combinaţie:
Mycobacterium tuberculosis
Mycoplasma spp.
Enterococcus faecalis
Pseudomonas aeruginosa
Treponema pallidum.
Combinaţia este puţin eficace împotriva bacteriilor anaerobe şi nu are niciun efect asupra speciilor
anaerobe din flora intestinală normală.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie şi distribuţie
Cei doi componenţi ai Sumetrolim au acelaşi profil farmacocinetic.
Această similaritate permite asocierea acestei combinaţii a celor două substanţe active.
Ambele substanțe active au o absorbție bună după administrarea orală, aproximativ 90% trimetoprim
și 80% sulfametoxazol se absorb din tractul gastro-intestinal. Concentraţia plasmatică maximă a celor
doi componenţi se obţine după 1-4 ore după administrarea orală.
Concentraţia la starea de echilibru este atinsă după 2-3 zile. Concentraţia plasmatică a componentelor
nu este influenţată una de cealaltă.
Legarea de proteinele plasmatice este de 42-46% pentru trimetoprim și 66% pentru sulfametoxazol.
Din punct de vedere terapeutic fracţiunea liberă este activă. Administrarea concomitentă de alimente
reduce cu 20% absorbţia trimetoprimului. Combinaţia prezintă o distribuţie tisulară bună, volumul de
distribuție fiind pentru trimetoprim de 69-133L şi respectiv 10-16L pentru sulfametoxazol.
Sulfametoxazolul este un acid slab având un pH 6,0. Concentraţia sulfametoxazolului regăsită în
fluide şi ţesuturi este de 20-50% faţă de cea plasmatică.
Trimetoprimul este o bază slabă lipofilă cu un pH de 7,4, concentraţiile biliare, din fluidele prostatice,
salivă, spută şi secreţiile vaginale depăşind pe cele plasmatice; concentraţii mari se regăsesc mai ales
în plămâni şi rinichi.
Ambele componente traversează bariera hematoencefalică şi placenta (concentrația în lichidul
amniotic și țesuturile fetale este aproximativ egală cu cea din plasma maternă) și amândouă se
regăsesc în lichidul cefalorahidian, urechea medie, secreţia vaginală, lichidul sinovial, spută, bilă și
trimetoprimul se regăsește în secreția bronșică. Ambele componente ale Sumetrolim sunt excretate în
laptele matern.
Ambele componente sunt metabolizate în ficat. Eliminarea atât a substanţelor active cât şi a
metaboliţilor se face pe cale renală (prin filtrare glomerulară şi tubulară); concentraţia în urină a
fiecărui component este mai mare decât în plasmă.
Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de 10-12 ore pentru trimetoprim și 9-12 ore pentru
sulfametoxazol în cazul unei funcţii renale normale. În cazul unui clearance al creatininei mai mic de
10 ml/min timpul de înjumătăţire prin eliminare creşte de 1,5-3 ori. 50% din doza de trimetoprim și
30% din doza administrată de sulfametoxazol se elimină prin urină, nemodificată. Amândoi
componenţii se regăsesc în sânge chiar şi după 24 ore după administrarea combinaţiei. O mică parte se
elimină prin excreţie biliară. Niciuna din componente nu poate fi eliminată prin dializă peritoneală,
totuşi sunt eliminate parţial prin hemodializă.
Vârstnici : Clearance-ul sulfametoxazolului este mai mic la pacienţii vârstnici.
Insuficienţă renală cronică: Timpul de înjumătăţire este prelungit pentru ambii componenţi (20-30
ore) în cazul insuficienţei renale cronice (clearance-ul creatininei < 25ml/min).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu au fost făcute studii privind potenţialul carcinogenetic pentru combinaţia de trimetoprim cu
sulfametoxazol. Trimetoprimul este lipsit de efecte mutagene conform testului Ames.
Nu au fost observate aberaţii cromozomiale în leucocitele periferice izolate de la indivizi după un
tratament de lungă durată şi cu doze mari (320 mg/zi trimetoprim şi 1600 mg sulfametoxazol după o
perioadă de 112 zile).
Nu au fost observate efecte toxice asupra fertilităţii sau reproducerii la şobolani trataţi cu 70 mg
trimetoprim/350 mg sulfametoxazol/ kgc.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Ariavit Ponceau 4R (E124)
Parahidroxibenzoat de metil
Alcool anisic
Zaharină sodică
Gumă xantan
Zahăr
Apă purificată.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
100 zile după prima deschidere a flaconului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă brună 100 ml suspensie orală prevăzut cu dop de aluminiu cu sistem de
siguranţă şi o măsură dozatoare gradată din PP cu capacitatea de 5 ml.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Egis Pharmaceuticals PLC,
Keresztúri út. 30-38, H-1106, Budapesta,
Ungaria
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7657/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015