Prospect Sulcef 1000 mg/1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Producator: Medochemie România SRL
Clasa ATC: antibiotice de uz sistemic, cefalosporine de generaţia a III-a, combinaţii, codul
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8729/2016/01-02-03-04 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sulcef 1000 mg/1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine cefoperazonă 1 g sub formă de
cefoperazonă sare de sodiu şi sulbactam 1 g sub formă de sulbactam sare de sodiu.
Excipient cu efect cunoscut: 5,4 mmoli (124,55 mg) sodiu
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă /perfuzabilă
Pulbere de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sulcef este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene determinate de microorganisme
sensibile la asocierea cefoperazonă şi sulbactam. (vezi pct.5.1):
Infecţii intraabdominale (inclusiv colecistite, angiocolite, peritonite),
Infecţii de tract urinar,
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi,
Infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare,
Septicemie,
Infecţii ginecologice (inclusiv boală inflamatorie pelvină şi endometrite)
Sulcef poate fi administrat preoperator pentru a scădea frecvenţa infecţiilor postoperatorii la nivelul plăgii, la
pacienţii cu intervenţii chirurgicale abdominale sau pelvine (caz în care există risc de infecţie peritoneală).
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
Se recomandă efectuarea antibiogramei înainte de iniţierea tratamentului, deşi tratamentul poate fi început
înainte ca rezultatele antibiogramei să fie disponibile.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală recomandată este de 2-4 g Sulcef pe zi, în funcţie de tipul şi severitatea infecţiei. Această doză
corespunde la 1-2 g cefoperazonă şi 1-2 g sulbactam pe zi.
Doza trebuie administrată fracţionat, în 2 prize egale, la interval de 12 ore.
În infecţii severe sau refractare, se creşte doza până la 8 g Sulcef (adică 4 g cefoperazonă şi 4 g sulbactam).
Doza maximă zilnică recomandată de sulbactam este de 4 g.
Durata tratamentului este de 7 zile, dar în infecţii severe poate fi prelungită până la 14 zile.
Pentru prevenţia infecţiilor chirurgicale se vor administra 2 g Sulcef în perioada de inducere a anesteziei,
ceea ce asigură un timp suficient pentru realizarea în timpul intervenţiei chirurgicale a concentraţiei
plasmatice şi tisulare eficace. Doza se poate repeta la interval de 12 ore; în general, administrarea Sulcef se
întrerupe după 24 de ore de la intervenţia chirurgicală, cu excepţia cazurilor în care medicamentul este
indicat pentru tratamentul curativ al infecţiilor.
Copii
Doza uzuala este de 40-80 mg/kg şi zi administrată în 2-4 prize egale.
În infecţiile severe doza poate fi crescută la 160 mg/kg şi zi. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească
80 mg sulbactam/kg şi zi.
Nou-născuţi (0-7 zile): 40-80 mg/kg şi zi, la fiecare 12 ore. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 40
mg sulbactam/kg şi zi.
Vârstnici
În mod normal sunt recomandate aceleaşi doze ca la adulţi. În caz de insuficienţă renală sau hepatică se vor
lua în considerare recomandările de mai jos.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu o scădere marcată a funcţiei renale (clearance-ul creatininei < 30 ml/min) trebuie ajustată
schema de administrare a combinaţiei cefoperazonă/sulbactam, pentru a compensa clearance-ul redus al
sulbactamului. Pacienţilor cu clearance al creatininei cuprins între 15-30 ml/min trebuie să li se administreze
o doză maximă de 1 g sulbactam, la interval de 12 ore (doza maximă zilnică este de 2 g sulbactam), în timp
ce pacienţilor cu clearance al creatininei < 15 ml/min, trebuie să li se administreze o doză maximă de 500 mg
sulbactam la interval de 12 ore (doza maximă zilnică este de 1 g sulbactam).
Profilul farmacocinetic al sulbactamului este afectat semnificativ de hemodializă. În timpul hemodializei,
timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al cefoperazonei este uşor redus.Ca urmare, administrarea
trebuie programată după dializă.
Insuficienţă hepatică
În insuficienţa hepatică severă poate fi necesară scăderea dozei. În cazul afectării concomitente a funcţiei
renale şi hepatice trebuie monitorizată periodic concentraţia plasmatică a cefoperazonei şi la nevoie, doza
trebuie ajustată. În aceste situaţii, doza de cefoperazonă nu trebuie să depăşească 2 g pe zi fără o
monitorizare atentă a concentraţiilor plasmatice.
Mod de administrare
Sulcef 1000 mg/1000 mg se administrează fie intramuscular profund, fie intravenos în perfuzie intermitentă,
în decurs de 15-30 minute sau în perfuzie continuă. Nu se recomandă administrarea intravenoasă în bolus.
Pentru informaţii referitoare la reconstituirea/diluarea soluţiei înainte de administrare şi a eventualelor
incompatibilităţi vezi pct. 6.6 şi 6.2.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefoperazonă, la alte antibiotice beta-lactamice sau la sulbactam sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înainte de începerea tratamentului cu cefoperazonă se va face o anamneză atentă pentru evidenţierea
antecedentelor de hipersensibilitate la cefalosporine, peniciline sau alte antibiotice beta-lactamice deoarece o
eventuală reacţie alergică poate fi de mare gravitate (inclusiv şoc anafilactic potenţial letal). Apariţia oricărei
reacţii alergice impune oprirea tratamentului. Poate fi necesară efectuarea unui tratament adecvat pentru
combaterea simptomelor reacţiei anafilactice: administrarea de adrenalină, glucocorticoizi intravenos şi
tratamentul insuficienţei respiratorii.
Cefalosporinele în doze mari trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cărora li se administrează
concomitent medicamente nefrotoxice, cum sunt aminoglicozide sau diuretice puternice (cum este
furosemida), deoarece această asociere poate afecta funcţia renală.
În cazul obstrucţiei biliare severe, afecţiunilor hepatice severe sau al coexistenţei acestora cu disfuncţia
renală, poate fi necesară modificarea dozelor.
Utilizarea necorespunzătoare a cefoperazonei, similar altor antibiotice, poate duce la selecţionarea unor
tulpini bacteriene rezistente.
Foarte rar, în timpul tratamentului, poate să apară diaree severă şi persistentă; în acest caz se impune
întreruperea administrării antibioticului. Dacă simptomatologia persistă trebuie suspectată colita
pseudomembranoasă; în această situaţie se recomandă efectuarea colonoscopiei pentru confirmarea
diagnosticului şi instituirea tratamentului specific. Cefoperazona trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii
cu antecedente de tulburări gastro-intestinale, îndeosebi colită.
La administrarea cefoperazonei/sulbactamului au fost raportate cazuri grave de hemoragie, inclusiv decese.
Printre persoanele expuse riscului se numără pacienții cu un regim alimentar necorespunzător, stări de
malabsorbție și pacienții cu un regim prelungit de alimentație pe cale intravenoasă. La acești pacienți trebuie
monitorizat timpul de protrombină, administrându-se vitamina K exogenă conform indicațiilor. Acești
pacienți trebuie monitorizați în vederea depistării semnelor de hemoragie, trombocitopenie și
hipoprotrombinemie. Administrarea cefoperazonei/sulbactamului trebuie întreruptă dacă se decelează
hemoragie persistentă și nu se identifică explicații alternative.
Copii şi adolescenţi
Administrarea de cefoperazonă în icterul fiziologic al nou-născuţilor poate determina creşterea riscului de
apariţie a encefalopatiei bilirubinice.
În timpul tratamentului pe termen lung şi în doze mari se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei
renale, hepatice şi hemoleucogramei (vezi pct. 4.8).
Medicamentele din clasa cefalosporinelor au tendinţa să fie absorbite la suprafaţa membranei eritrocitelor şi
să reacţioneze cu anticorpii îndreptaţi împotriva medicamentului, determinând pozitivarea testului Coombs
şi, ocazional, apariţia unei anemii hemolitice uşoare.
Sulcef conţine sodiu 5,4 mmoli (124,55 mg) pe flacon.
Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Aminoglicozide
Administrarea concomitentă de aminoglicozide şi cefalosporine poate creşte riscul nefrotoxicităţii în timpul
tratamentului. În plus, aceste medicamente trebuie administrate separat pentru a evita incompatibilitatea
fizico-chimică dintre cefoperazonă şi aminoglicozide.
Alcool etilic
Consumul de alcool etilic în intervalul de 72 ore de la administrarea cefoperazonă/sulbactam a fost asociată
cu apariţia unor reacţii de tip disulfiram, cu: eritem facial tranzitor, cefalee, hiperhidroză şi tahicardie.
Pacienţii trebuie avertizaţi să evite consumul de alcool etilic şi medicamente care conţin alcool etilic în
timpul tratamentului cu cefoperazonă şi timp de câteva zile după terminarea acestuia.
Anticoagulante
La pacienţii trataţi cu cefoperazonă au fost raportate intensificări ale efectelor anticoagulantelor orale, cum
este warfarina. Sunt consideraţi factori de risc: severitatea infecţiilor, vârsta şi starea generală a pacientului.
În acest context, este dificil de stabilit dacă dezechilibrul INR se datorează bolii infecţioase sau tratamentului
cu antibiotice.
Diuretice
Administrarea cefalosporinelor cu diuretice poate determina nefrotoxicitate. Asocierea trebuie evitată la
pacienţii cu tulburări renale.
Teste de laborator
În cazuri rare, în cursul tratamentului cu cefoperazonă, testul Coombs poate fi fals-pozitiv (vezi pct. 4.4).
Metodele neenzimatice pentru determinarea glucozuriei pot determina rezultate fals-pozitive utilizând
metodele bazate pe reducerea cuprului (Benedict, Fehling). De aceea se recomandă ca testele pentru
stabilirea glicozuriei să fie efectuate pe baza reacţiilor de oxidare enzimatică
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Combinaţia cefoperazonă/sulbactam traversează bariera feto-placentară. Nu există date adecvate privind
utilizarea cefoperazonă/sulbactam la femeile gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare
directe sau indirecte asupra sarcinii, dezoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi
pct. 5.3).
Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă.
Alăptare
Combinaţia cefoperazonă/sulbactam este excretată în laptele matern în concentraţii mici. Se recomandă
prudenţă în cazul prescrierii cefoperazonei la femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii specifice privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje.
Combinaţia cefoperazonă/sulbactam nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate după cum urmează:
Foarte frecvente (>1/10),
Frecvente (>1/100 şi <1>
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1>
Rare (>1/10000 şi <1>
Foarte rare (<1>
Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt cele gastro-intestinale: greaţă, vărsături, diaree/scaune de consistenţă
redusă.
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente: eozinofilie tranzitorie; hipoprotrombinemie şi tulburări de coagulare.
Mai puţin frecvente: neutropenie reversibilă
Cu frecvenţă necunoscută: leucopenie.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: cefalee.
Cefoperazona dacă este adminsitrată la nou-născuţi cu icter poate să crească riscul de apariţie a
encefalopatiei bilirubinice.
Tulburări vasculare
Cu frecvenţă necunoscută: hipotensiune arterială, vasculită, hemoragie (inclusiv forme letale).
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: diaree.
Mai puţin frecvente: enterocolită pseudomembranoasă (în special în timpul tratamentului pe termen lung),
greaţă, vărsături.
Dacă în timpul sau după terminarea tratamentului apare diaree severă şi persistentă, trebuie avută în vedere
colita pseudomembranoasă gravă, şi chiar complicaţii care pot pune viaţa în pericol, determinate în general
de Clostridium difficile. Trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu cefoperazonă şi iniţierea
măsurilor adecvate de tratament: de exemplu antibioterapie specifică cu eficacitate clinică dovedită. Sunt
contraindicate antiperistalticele.
Infecţii şi infestări
Cu frecvenţă necunoscută:Tratamentul pe termen lung poate determina suprainfecţii cu microorganisme
rezistente, incluzând Candida.
Tulburări hepatobiliare
Frecvente: creşteri tranzitorii uşoare ale valorilor serice ale enzimelor hepatice (ASAT, ALAT, fosfatază
alcalină) şi ale bilirubinemiei.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: erupţie cutanată tranzitorie (incluzând sindrom Stevens Johnson).
Rare: urticarie.
Cu frecvenţă necunoscută: anafilaxie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută: hematurie.
În timpul administrării concomitente cu aminoglicozide şi diuretice poate să apară insuficienţă renală.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Injectare intramusculară: durere şi iritaţii la locul injectării.
Perfuzare intravenoasă: tromboflebită.
Reacţii adverse raportate după punerea pe piaţă: reacţii de hipersensibilitate acută severă (incluzînd şocul
anafilactic), prurit, febră, frison.
Reacţiile de hipersensibilitate acută severă şi şocul anafilactic necesită întreruperea imediată a administrării
ceftoperazonei şi iniţierea măsurilor terapeutice de urgenţă adecvate.
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea
includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse
direct prin intermediul sistemului naţional de raportare Agenţia Naţională a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale.
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti, 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui
medicament.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Nu sunt date suficiente privind supradozajul cu cefoperazonă/sulbactam. În general, administrarea
cefalosporinelor pot fi asociată cu un risc crescut de apariţie a convulsiilor, afectare renală şi prelungirea
timpului de protrombină.
Tratament
Se recomandă tratamentul simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
Trebuie monitorizat timpul de protrombina sau INR şi administrată vitamina K, dacă este necesar.
Concentraţiile plasmatice foarte mari de cefoperazonă/sulbactam pot fi reduse prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, cefalosporine de generaţia a III-a, combinaţii, codul
ATC: J01DD62.
Cefoperazona este o cefalosporină de generaţia a III-a, cu activitate bactericidă, care rezultă din inhibarea
sintezei peretelui celular al bacteriilor.
Similar celorlalte cefalosporine injectabile de generaţia a III-a (cefotaxima, ceftazidima, ceftriaxona),
cefoperazona este, în general, mai puţin activă in vitro pe stafilococi decât cele din prima generaţie, dar are
un spectru mai larg pe bacteriile gram-negativ comparativ cu cefalosporinele din prima şi a doua generaţie.
Sulbactamul manifestă acţiune antibacteriană semnificativă numai faţă de Neisseriaceae, Acinetobacter
baumanii, Bacteroides spp, Moraxella catarrhalis.Totuşi, studiile biochimice pe sisteme bacteriene acelulare
au demonstrat că acesta este un inhibitor ireversibil al majorităţii beta-lactamazelor importante produse de
microorganismele rezistente la antibiotice beta-lactamice.
Combinaţia cefoperazonă/sulbactam este activă împotriva tuturor microorganismelor sensibile la
cefoperazonă. În plus, combinaţia cefoperazonă/sulbactam demonstrează activitate sinergică crescând
acţiunea în special faţă de Enterobacteriacaee şi Bacteroides spp. Tulpinile de Pseudomonas aeruginosa
rezistente la cefoperazonă nu sunt sensibile la această combinaţie.
În cazul asocierii sulbactam cu cefoperazonă au fost stabilite următoarele valori critice care separă speciile
sensibile, intermediar sensibile şi rezistente:
Concentraţia minimă inhibitorie (CMI), (μg/ml-exprimată sub
forma concentraţiei de cefoperazonă)
Sensibil ≤16
Intermediar sensibil 17 – 63
Rezistent >64
Diametrul zonei de inhibiţie prin metoda discurilor de
sensibilitate
mm (Kirby-Bauer)
Sensibil ≥21
Intermediar sensibil 16 – 20
Rezistent <15
Rezultatul “sensibil” arată că este probabil ca microorganismul să răspundă la tratamentul cu asocierea
sulbactam cu cefoperazonă, iar “rezistent” că microorganismul nu răspunde la tratament. Rezultatul
“intermediar sensibil” arată că microorganismul poate răspunde la tratament la o doză mai mare sau dacă
infecţia este localizată în ţesuturi sau lichide în care antibioticul atinge concentraţii mari.
Combinaţia cefoperazonă/sulbactam in vitro este activă împotriva următoarelor microorganisme:
Microorganisme aerobe Gram- negativ:
Escherichia coli,
Klebsiella spp.,
Enterobacter spp.,
Citrobacter spp.,
Haemophilus influenzae,
Proteus mirabilis,
Proteus vulgaris,
Morganella morganii,
Providencia spp.,
Serratia spp.(incluzând S. Marcescens)
Salmonella spp,
Shigella spp.,
Pseudomonas aeruginosa,
Pseudomonas spp.,
Acinetobacteer calcoaceticus,
Neisseria gonorrhoeae,
Neisseria meningitidis,
Bordetella pertussis,
Yersinia enterocolitica.
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus,
Staphylococcus epidermis,
Streptococcus pneumoniae,
Streptococcus pyogenes (streptococi beta hemolitici de grupa A),
Streptococcus agalactiae (streptococi beta hemolitici de grupa B),
Enterococcus faecalis.
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Clostridium spp.
Eubacterium,
Lactobacillus spp.
Microorganisme anerobe Gram-negativ
Bacteroides fragilis,
alte specii de Bacteroides,
Fusobacterium spp.
Coci gram-pozitivi si gram-negativi (inclusiv Peptococcus, Peptostreptococcus si Veillonella spp.).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Deoarece cefoperazona nu se absoarbe la nivel gastro-intestinal, se administrează parenteral. După
administrarea intravenoasă a 2 g cefoperazonă/sulbactam (1 g sulbactam, 1 g cefoperazonă) timp de 5
minute, concentraţiile plasmatice maxime au fost de 130,2 μg/ml pentru sulbactam şi respectiv, 236,8 μg/ml
pentru cefoperazonă. Concentraţiile plasmatice sunt proporţionale cu doza administrată.
Distribuţie
Cefoperazona se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 82-93%.
După administrarea intramusculară sau intravenoasă, atât sulbactamul cât şi cefoperazona se distribuie larg
în diferite ţesuturi şi fluide, inclusiv în bilă, vezica biliară, la nivelul ţesutului cutanat, apendice, trompe
uterine, ovare, uter. Realizează concentraţii mici în LCR după administrarea intramusculară sau intravenoasă
a unei doze uzuale.
Volumul de distribuţie al sulbactamului este de 18,0-21,61 l iar cel al cefoperazonei 10,2-11 l.
Eliminare
După administrarea combinaţiei cefoperazonă/sulbactam se excretă renal aproximativ 84% din doza de
sulbactam şi 25% din doza de cefoperazonă. Cea mai mare parte din doza de cefoperazonă care nu a fost
excretată renal, se excretă biliar.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (T ) la adulţii cu funcţie renală şi hepatică normală este
1/2
este de aproximativ 1 oră pentru sulbactam şi de 1,7 ore pentru cefoperazonă.
Administrarea de doze repetate nu a determinat modificări semnificative ale proprietăţilor farmacocinetice
ale fiecărui component şi nu au fost observate acumulări în cazul administrării interval de 8-12 ore.
Cefoperazona este puţin dializabilă. Se excretă în proporţie mică în laptele matern.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
În insuficienţa hepatică severă se observă o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
cefoperazonei de 2-4 ori; în acest caz, poate fi necesară scăderea dozei.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu grade variate de afectare renală cărora li se administrează combinaţia
cefoperazonă/sulbactam, clearance-ul total al sulbactamului a fost corelat în mare măsură cu clearance-ul
creatininei. Pacienţii cu rinichi unic funcţional prezintă un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
sulbactamului semnificativ prelungit (cuprins între 6,9-9,7 ore).
Hemodializa modifică semnificativ timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, clearance-ul total şi
volumul de distribuţie al sulbactamului. Nu au fost observate diferenţe semnificative ale proprietăţilor
farmacocinetice ale cefoperazonei la pacienţii cu insuficienţă renală.
Vârstnici
Proprietăţile farmacocinetice ale combinaţiei cefoperazonă/sulbactam au fost studiate în cazul pacienţilor
vârstnici cu insuficienţă renală şi funcţie hepatică compromisă. Atât sulbactamul cât şi cefoperazona au
demonstrat un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare prelungit, clearance scăzut şi volume de
distribuţie mai mari comparativ cu valorile obţinute la voluntari sănătoşi.
Farmacocinetica sulbactamului este în legătură cu gradul afectării renale, în timp ce pentru cefoperazonă este
în legătură cu gradul afectării hepatice.
Copii şi adolescenţi
Studiile efectuate la copii nu au demonstrat modificări semnificative în farmacocinetica componentelor
cefoperazonă/sulbactam faţă de valorile obţinute la adulţi.
Timpul de înjumătăţire palsmatică prin eliminare la copii este cuprins între 0,91-1,42 ore pentru sulbactam şi
1,44-1,88 pentru cefoperazonă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii de genotoxicitate şi carcinogenitate
Studiile la animale şi studiile in vitro nu au arătat un efect mutagen al cefoperazonei la nivel cromozomial.
Studiile nu au furnizat date pentru evaluarea unui potenţial efect carcinogen al cefoperazonei.
Studii de toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Studiile asupra funcţiei de reproducere la şoareci, şobolani sau maimuţe utilizând doze de cefoperazonă de
10 ori mai mari decât dozele uzuale la om nu au indicat tulburări de fertilitate sau malformaţii la nivelul
membrelor la făt. Cefoperazona a produs reacţii adverse la şobolanii imaturi. Reducerea populaţiei de celule
germinale şi apariţia de vacuole în citoplasma celulelor Sertoli a apărut după administrarea subcutanată a
unei doze de 1000 mg cefoperazonă/kg şi zi (aproximativ de 16 ori doza medie la om). Gravitatea leziunilor
a fost dependentă de doza administrată, cuprinsă între 100-1000 mg/kg; o doză mai mică determină scăderea
uşoară a spermatocitelor. Efectul asupra spermatocitelor nu a fost observat la şobolanii adulţi. Leziunile
induse de cefoperazonă au fost reversibile din punct de vedere histologic la doze mari; studiile nu au
evidenţiat ulterior modificări ale funcţiei de reproducere.
Reacţiile adverse la nivelul testiculelor (reducerea mărimii testiculelor, degenerescenţa tubilor seminiferi,
întârzierea maturării epiteliului germinal) au apărut la şobolanii imaturi cărora li s-au administrat alte
antibiotice beta-lactamice care conţin o catenă laterală de N-metiltiotetrazol, similar cefoperazonei (de
exemplu cefamandol, cefotetan). Semnificaţia acestor manifestări la om nu este cunoscută.
Atunci când asocierea sulbactam cu cefoperazonă (1:1) a fost administrată subcutanat timp de o lună la
şobolanii nou-născuţi, s-a observat reducerea greutăţii testiculare şi un grad de imaturitate a tubulilor la
grupurile tratate cu 300+300 mg/kg şi zi. Deoarece există o mare variabilitate între indivizi în ceea ce
priveşte gradul de maturare testiculară la puii de şobolani şi deoarece s-a descoperit imaturitate testiculară şi
la grupurile de control, relaţia cu medicamentul studiat nu este certă. Asemenea rezultate nu au fost
constatate la puii de câine la doze de 10 ori mari decât doza medie administrată la adulţi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nu conține excipienţi.
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
Aminoglicozide
În special, combinaţia cefoperazonă/sulbactam nu este compatibilă cu aminoglicozide, deoarece poate
determina inactivarea celor două antibiotice. În cazul în care trebuie administrate în asociere, trebuie
injectate în locuri diferite. Nu trebuie amestecate în aceeaşi pungă sau flacon de perfuzie.
Alte incompatibilităţi
Conform datelor din literatura de specialitate, combinaţia cefoperazonă/sulbactam nu este compatibilă din
punct de vedere fizic cu: amifostină, filgrastim, labetalol, nicardipină, ondansetron, perfenazină, petidină,
prometazină, sargramostin, vinorelbină diltiazem, doxorubicină, pentamidină, remifentanil.
Soluţia Ringer Lactat
Reconstituirea iniţială cu soluţie Ringer lactat trebuie evitată, deoarece s-a demonstrat că acest amestec direct
este incompatibil. Totuşi, un proces de diluare în două etape, cu reconstituirea iniţială cu apă pentru
preparate injectabile, duce la un amestec compatibil atunci când se recurge la diluarea ulterioară cu soluţie
Ringer lactat (vezi pct. 6.6)
Lidocaină
Reconstituirea iniţială cu soluţie de clorhidrat de lidocaină 2% trebuie evitată, deoarece s-a demonstrat că
acest amestec direct este incompatibil. Totuşi, un proces de diluare în două etape, cu reconstituirea iniţială cu
apă pentru preparate injectabile, duce la un amestec compatibil atunci când se recurge la diluarea ulterioară
cu soluţie de clorhidrat de lidocaină 2% (vezi pct. 6.6).
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu unul, respectiv 10, 50 sau 100 flacoane din sticlă incoloră tip I închise cu dop din cauciuc
clorobutilic etanşat cu capsă din aluminiu, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Instrucţiuni de utilizare şi manipulare
Sulcef 1000 mg/1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă /perfuzabilă este compatibil cu următoarele
soluţii:
- apă pentru preparate injectabile;
- clorură de sodiu 0,9 %;
- glucoză 5 %;
- glucoză 10 %;
Perfuzie intravenoasă
Reconstituirea soluţiei perfuzabile trebuie efectuată în două etape pentru a permite obţinerea volumului
necesar de soluţie perfuzabilă:
Sulcef 1000 mg/1000 mg este reconstituit injectând în flacon un volum de 6,7 ml din soluţiile compatibile
rezultând o concentraţie de 125 mg/ml cefoperazonă şi 125 mg/ml sulbactam şi apoi diluată până la 20 ml cu
aceeaşi soluţie. Soluţia reconstituită trebuie administrată imediat sub forma unei perfuzii scurte, timp de 15-
60 minute.
Solutia Ringer Lactat
Pentru reconstituire trebuie sa fie utilizată apă pentru preparate injectabile 6,7 ml şi apoi se diluează cu
Soluţie Ringer Lactat.
Administrare intramusculară
Lidocaina
Sulcef 1000 mg/1000 mg trebuie dizolvat în 6,7 ml apă pentru preparate injectabile şi apoi diluat în soluţie
de clorhidrat de lidocaină 2%.
Soluţiile reconstituite trebuie inspectate vizual. Trebuie utilizate numai soluţiile clare fără particule vizibile.
Medicamentul reconstituit este destinat unei singure utilizări şi soluţia rămasă nefolosită trebuie aruncată.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Medochemie România SRL
Str. Prof. Dr. I. Cantacuzino nr. 5
Sector 1, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8729/2016/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .