Prospect Solian 200 mg comprimate
Producator: SANOFI ROMÂNIA S.R.L.
Clasa ATC: sistemul nervos, psiholeptice, antipsihotice, benzamide, codul ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9817/2017/01 Anexa 2
722/2008/01 Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Solian 200 mg comprimate
Solian 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Solian 200 mg
Fiecare comprimat conţine amisulpridă 200 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 139,20 mg.
Solian 400 mg
Fiecare comprimat filmat conţine amisulpridă 400 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 130,25 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Solian 200 mg
Comprimat
Comprimate albe până la aproape albe, rotunde, cu o linie mediană (cu rol de divizare în două doze
egale) pe una din fețe şi marcate cu “AMI 200” pe cealaltă faţă.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Solian 400 mg
Comprimate filmate de formă ovoidală, de culoare albă, cu un şanţ median pe o faţă şi marcate cu
„AMI 400” pe cealaltă faţă.
Comprimatul filmat poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Solian este indicat în tratamentul tulburărilor schizofrenice acute sau cronice, caracterizate prin
simptome pozitive (de exemplu, iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire) şi/sau prin simptome negative
(de exemplu, aplatizare afectivă, izolare emoţională şi socială), inclusiv în cazurile în care predomină
simptomele negative.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru episoadele psihotice acute, se recomandă doze orale cuprinse între 400 mg şi 800 mg
amisulpridă pe zi. În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută până la 1200 mg amisulpridă pe
zi. Nu trebuie utilizate doze mai mari de 1200 mg amisulpridă pe zi, deoarece nu sunt suficiente date
privind siguranţa. La iniţierea tratamentului cu amisulpridă nu este necesară ajustarea specifică a
dozei. Dozele trebuie ajustate individualizat.
Pentru pacienţii care prezintă simptome mixte, pozitive şi negative, dozele trebuie ajustate pentru a
obţine controlul optim al simptomelor pozitive.
Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit individual, utilizând doza minimă eficace.
Pentru pacienţii care prezintă predominant simptome negative, se recomandă doze cuprinse între 50
mg şi 300 mg amisulpridă pe zi. Dozele trebuie ajustate pentru fiecare pacient în parte.
Dacă doza zilnică este mai mică de 300 mg amisulpridă, administrarea se poate face în priză unică.
Dacă doza zilnică depăşeşte 300 mg amisulpridă, administrarea trebuie făcută în 2 prize zilnice.
Vârstnici
Siguranţa utilizării amisulpridei a fost evaluată la un număr limitat de pacienţi vârstnici. Amisulprida
trebuie utilizată cu deosebită prudenţă, din cauza riscului posibil de hipotensiune arterială şi sedare. De
asemenea, poate fi necesară scăderea dozei, din cauza insuficienţei renale (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării amisulpridei de la pubertate până la vârsta de 18 ani nu au fost
stabilite; sunt disponibile date limitate privind administrarea amisulpridei la adolescenţi cu
schizofrenie. De aceea, administrarea amisulpridei de la pubertate până la vârsta de 18 ani nu este
recomandată; administrarea amisulpridei este contraindicată la copiii care nu au ajuns la vârsta
pubertăţii, deoarece siguranţa administrării nu a fost stabilită la acest grup de vârstă (vezi pct. 4.3).
Insuficienţă renală
Amisulprida se elimină pe cale renală. În insuficienţa renală, doza trebuie redusă la jumătate, la
pacienţii cu clearance-ul creatininei (Cl ) de 30-60 ml/min şi la o treime, la pacienţii cu clearance-ul
CR
creatininei de 10-30 ml/min.
Deoarece nu există experienţă referitoare la utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală severă
(Cl <10 ml/min), se recomandă prudenţă în administrare la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).
CR
Insuficienţă hepatică
Deoarece amisulprida este metabolizată în proporţie mică, nu este necesară reducerea dozei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tumori concomitente dependente de prolactină, de exemplu prolactinom al glandei hipofizare sau
cancer de sân (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Feocromocitom.
Copii până la vârsta pubertăţii.
Asociere cu levodopa (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor neuroleptice, este posibilă apariţia sindromului neuroleptic malign (SNM). Această
afecțiune este caracterizată prin hipertermie, rigiditate musculară, disfuncție autonomă, afectarea stării
de conștiență, rabdomioliză și creşterea valorilor creatinfosfokinazei (CPK) și este potențial letală.
Dacă un pacient manifestă semne și simptome care indică apariția SNM sau manifestăhipertermie
inexplicabilă, în special în cazul administrării de doze zilnice mari, orice tratament cu medicamente
antipsihotice, inclusiv cel cu amisulpridă, trebuie întrerupt. Rabdomioliza a fost observată și la
pacienții ce nu manifestau sindrom neuroleptic malign.
Similar altor medicamente blocante ale receptorilor dopaminergici, se recomandă prudenţă la
administrarea amisulpridei la pacienţi cu boală Parkinson, deoarece poate determina agravarea bolii.
Amisulprida trebuie utilizată numai dacă tratamentul neuroleptic nu poate fi evitat.
Afectare hepatică
La administrarea amisulpridei, a fost raportată toxicitate hepatică severă. Pacienții trebuie instruiți să
raporteze imediat unui medic semne cum sunt astenie, anorexie, greață, vărsături, durere abdominală
sau icter. Trebuie efectuate imediat investigații care includ examinare clinică și evaluare biologică a
funcției hepatice (vezi pct. 4.8).
Prelungirea intervalului QT
Este necesară prudenţă atunci când se prescrie amisulprida la pacienţi cu boală cardiovasculară
cunoscută sau cu istoric familial de interval QT prelungit, iar administrarea în asociere cu
medicamente neuroleptice trebuie evitată.
În timpul tratamentului, trebuie evaluată în mod individual necesitatea monitorizării
electrocardiografice (de exemplu, la creşterea dozelor).
Se recomandă monitorizarea periodică a ionogramei, în special la pacienţii care utilizează diuretice sau
care suferă de afecţiuni intercurente.
Trebuie evitată utilizarea în asociere cu alte antipsihotice.
De asemenea, este necesară prudenţă la pacienţii cu bradicardie (frecvență cardiacă mai mică de
55 bătăi pe minut).
Accidentul vascular cerebral
În studii clinice randomizate, controlate cu placebo, efectuate la o populaţie de pacienţi vârstnici cu
demenţă şi trataţi cu anumite medicamente antipsihotice atipice, s-a observat o creştere de 3 ori a
riscului evenimentelor cerebrovasculare. Mecanismul acestei creşteri a riscului nu este cunoscut. O
creştere a acestui risc la alte medicamente antipsihotice sau la altă populaţie de pacienţi nu poate fi
exclusă. Amisulprida trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii care prezintă factori de risc pentru
accident vascular cerebral.
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Pacienţii vârstnici cu psihoză asociată demenţei, trataţi cu medicamente antipsihotice, au un risc
crescut de deces. Analiza a 17 studii controlate cu placebo (cu durata medie de 10 săptămâni),
efectuate preponderent la pacienţii cărora li se administrau medicamente antipsihotice atipice, a arătat
că pacienţii cărora li s-a administrat medicamentul au avut un risc de deces de 1,6 până la 1,7 ori mai
mare decât riscul de deces la pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Pe parcursul unui studiu
controlat, cu durata de 10 săptămâni, rata de deces la pacienţii care au primit medicamentul a fost de
aproximativ 4,5%, comparativ cu o rată de aproximativ 2,6% în grupul placebo. Deşi în studiile clinice
cu medicamente antipsihotice atipice cauzele de deces au fost variate, cea mai mare parte a deceselor
au fost fie de cauză cardiovasculară (de exemplu, insuficienţă cardiacă, moarte subită), fie infecţioasă
(de exemplu, pneumonie). Similar antipsihoticelor atipice, studii observaţionale sugerează că
tratamentul cu medicamente antipsihotice convenţionale poate creşte mortalitatea.
Nu este clar în ce măsură constatarea creşterii mortalităţii în studiile observaţionale poate fi atribuită
medicamentului antipsihotic şi nu unor caracteristici ale pacienţilor.
Tromboembolism venos
La administrarea de medicamente antipsihotice au fost raportate cazuri de tromboembolism venos
(TEV). Întrucât pacienţii cărora li se administrează tratament cu antipsihotice prezintă frecvent factori
de risc dobândiţi pentru TEV, toţi factorii de risc posibili pentru TEV trebuie identificaţi înainte şi în
timpul tratamentului cu Solian şi trebuie iniţiate măsuri de prevenire.
Neoplasm mamar
Amisulprida poate creşte valorile serice ale prolactinei. De aceea, este necesară prudenţă, iar
pacientele cu antecedente personale sau familiale de neoplasm mamar trebuie să fie supravegheate
atent în timpul tratamentului cu amisulpridă.
Tumori benigne ale glandei pituitare
Amisulprida poate creşte valorile serice ale prolactinei. În timpul tratamentului cu amisulpridă a fost
observată apariţia unor cazuri de tumori benigne ale glandei hipofizare, cum este prolactinomul (vezi
pct. 4.8). În cazul unor valori foarte mari ale prolactinei sau al apariţiei semnelor clinice ale unei
tumori hipofizare (cum sunt defect de câmp vizual sau cefalee), trebuie efectuată investigaţia
imagistică a glandei pituitare. Dacă este confirmat diagnosticul de tumoră pituitară, tratamentul cu
amisulpridă trebuie întrerupt (vezi pct. 4.3).
Diabet zaharat
La pacienţii trataţi cu unele medicamente antipsihotice atipice, inclusiv amisulpridă, s-a raportat
hiperglicemie; de aceea, pacienţii cu diagnostic stabilit de diabet zaharat sau cu factori de risc pentru
diabet zaharat, care încep tratamentul cu amisulpridă, trebuie monitorizaţi adecvat din punct de vedere
al glicemiei.
Epilepsie
Amisulprida poate să scadă pragul convulsivant. Prin urmare, pacienţii cu antecedente de crize
epileptice trebuie supravegheaţi atent în timpul tratamentului cu amisulpridă.
Insuficiență renală
Amisulprida se elimină pe cale renală. În cazul insuficienţei renale, doza trebuie scăzută sau trebuie
luat în considerare tratamentul intermitent (vezi pct. 4.2).
Vârstnici
La pacienţii vârstnici, similar altor neuroleptice, amisulprida trebuie utilizată cu deosebită prudenţă din
cauza riscului posibil de hipotensiune arterială şi sedare. De asemenea, poate fi necesară scăderea
dozei din cauza insuficienţei renale.
Sindrom de întrerupere
La întreruperea bruscă a tratamentului cu doze mari de medicamente antipsihotice, s-au raportat foarte
rar simptome ale sindromului de abstinenţă, inclusiv greaţă, vărsături, transpiraţii, nelinişte extremă,
rigiditate musculară şi insomnie. Se poate produce, de asemenea, recurenţa simptomelor psihotice şi a
fost raportată apariţia tulburărilor caracterizate prin mişcări involuntare (cum sunt acatizie, distonie şi
diskinezie). În consecinţă, se recomandă reducerea treptată a dozelor de amisulpridă.
Modificări hematologice
La administrarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv amisulpridă, au fost raportate leucopenie,
neutropenie şi agranulocitoză. Infecţiile şi febra inexplicabile pot fi dovezi ale unor discrazii sanguine
(vezi pct. 4.8) şi necesită investigaţii hematologice imediate.
Solian conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conține
sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
Tratament cu levodopa, din cauza antagonizării reciproce dintre efectele levodopei şi neurolepticelor.
Amisulprida poate antagoniza efectul agoniştilor dopaminergici (de exemplu amantadină, apomorfină,
bromocriptină, cabergolină, entacaponă, lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipexol, quinagolidă,
ropinirol, selegilină).
Sindromul extrapiramidal indus de către neuroleptice nu trebuie tratat cu un agonist dopaminergic.
Trebuie utilizat un medicament anticolinergic.
Asocieri nerecomandate
Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic.
Asocieri de care trebuie să se ţină seama
Deprimante ale SNC inclusiv narcotice, anestezice, analgezice, antihistaminice H sedative,
barbiturice, benzodiazepine şi alte anxiolitice, clonidină şi derivaţi.
Medicamente antihipertensive sau alte medicamente cu efecte hipotensoare (precum diltiazem,
verapamil, guanfacină).
Digoxină.
Aceste asocieri cresc efectul deprimant central.
Administrarea amisulpridei în asociere cu clozapina poate determina creşterea concentraţiei plasmatice
a amisulpridei.
Se recomandă precauţie atunci când amisulprida se prescrie în asociere cu medicamente cunoscute că
determină prelungirea intervalului QT, de exemplu, medicamente antiaritmice din clasa IA (cum sunt
chinidina, disopiramida) şi medicamente antiaritmice din clasa III (cum sunt amiodarona, sotalolul),
anumite medicamente antihistaminice, alte medicamente antipsihotice şi anumite medicamente
antimalarice (cum este meflochina) (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea amisulpridei la femeile gravide sunt limitate. Nu a fost stabilită
siguranța administrării amisulpridei în timpul sarcinii la om.
Amisulprida traversează placenta.
Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Utilizarea amisulpridei nu este recomandată în timpul sarcinii și la femeile aflate la vârsta fertilă care
nu utilizează măsuri de contracepție eficace, cu excepția cazurilor în care beneficiile justifică
posibilele riscuri.
Nou-născuţii expuşi la antipsihotice, inclusiv la Solian, în timpul celui de-al treilea trimestru de
sarcină, prezintă un risc de reacţii adverse, inclusiv de simptome extrapiramidale şi/sau de sevraj, care
pot varia în severitate şi durată după naştere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate agitaţie, hipertonie,
hipotonie, tremor, somnolenţă, detresă respiratorie sau afectarea aportului alimentar. În consecinţă,
nou-născuţii trebuie supravegheaţi cu atenţie.
Alăptarea
Amisulprida se excretă în laptele uman în cantități chiar mari, în unele cazuri mai mari decât valoarea
acceptată de 10% din doza maternă ajustată în funcție de greutate, însă nu au fost evaluate valorile
concentrației plasmatice la sugari. Informațiile disponibile cu privire la efectele amisulpridei asupra
nou-născuților/sugarilor sunt insuficiente. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a se
abţine de la tratamentul cu sulpiridă având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul
tratamentului pentru femeie.
Fertilitatea
La animalele tratate, s-a observat o scădere a fertilității, corelată cu efectele farmacologice ale
medicamentului (efect mediat de prolactină).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Chiar dacă este utilizată conform recomandărilor, amisulprida poate determina somnolenţă şi vedere
înceţoşată, astfel încât capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată (vezi
pct. 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost clasificate pe grupe de frecvenţă utilizând următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>
(≥1/10000 şi <1>
datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: leucopenie, neutropenie (vezi pct. 4.4).
Rare: agranulocitoză (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii alergice.
Tulburări endocrine
Frecvente: amisulprida determină o creştere a prolactinemiei, reversibilă după întreruperea
tratamentului. Aceasta poate determina: galactoree, amenoree, ginecomastie,
dureri mamare, disfuncţie erectilă.
Rare: tumoră benignă a glandei hipofizare cum este prolactinomul (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: hiperglicemie (vezi pct. 4.4), hipertrigliceridemie şi hipercolesterolemie.
Rare: hiponatremie, sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH).
Tulburări psihice
Frecvente: insomnie, anxietate, agitaţie, tulburări ale orgasmului.
Mai puţin frecvente: confuzie.
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: pot să apară simptome extrapiramidale: tremor, rigiditate, hipokinezie,
hipersalivaţie, acatizie, diskinezie. Aceste simptome sunt, în general, de
intensitate uşoară la dozele optime şi parţial reversibile, fără întreruperea
tratamentului cu amisulpridă, după administrarea unui medicament
antiparkinsonian. Incidenţa simptomelor extrapiramidale, care este dependentă de
doză, rămâne foarte mică în cazul tratamentului la pacienţii cu simptome negative
predominante, trataţi cu doze de 50 – 300 mg amisulpridă pe zi.
Frecvente: poate apărea distonie acută (torticolis spasmodic, crize oculogire, trismus).
Aceasta este reversibilă fără întreruperea tratamentului cu amisulpridă, după
administrarea unei medicaţii antiparkinsoniene.
Somnolenţă.
Mai puţin frecvente: a fost raportată diskinezie tardivă caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare,
în principal ale limbii şi/sau ale feţei, în special după administrarea pe termen
lung. Medicamentele antiparkinsoniene sunt ineficace sau pot provoca agravarea
simptomelor.
Crize epileptice.
Rare: sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4), care este o complicaţie potenţial
letală.
Cu frecvență necunoscută: sindromul picioarelor neliniștite.
Tulburări oculare
Frecvente: vedere încețoșată (vezi pct. 4.7).
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: bradicardie.
Rare: prelungire a intervalului QT, aritmii ventriculare cum sunt torsada vârfurilor,
tahicardia ventriculară, fibrilaţia ventriculară, stopul cardiac, moartea subită (vezi
pct. 4.4 Atenționări).
Tulburări vasculare
Frecvente: hipotensiune arterială.
Mai puţin frecvente: creşterea tensiunii arteriale.
Rare: tromboembolism venos, inclusiv tromboembolism pulmonar, uneori letal, şi
tromboză venoasă profundă (vezi pct. 4.4).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: congestie nazală, pneumonie de aspiraţie (mai ales în asociere cu alte
antipsihotice şi deprimante SNC).
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: constipaţie, greaţă, vărsături, xerostomie.
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: leziuni hepatocelulare.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: angioedem, urticarie.
Cu frecvență necunoscută: reacție de fotosensibilitate.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: osteopenie, osteoporoză, rabdomioliză.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: retenţie urinară
Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom de abstinenţă la nou-născut (vezi pct. 4.6).
Investigaţii diagnostice
Frecvente: creştere în greutate.
Mai puţin frecvente: creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice, în special ale transaminazelor.
Frecvenţă necunoscută: creșterea valorilor creatinfosfokinazei sanguine
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
Cu frecvență necunoscută: cădere ca o consecință a reacțiilor adverse care compromit echilibrul
organismului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Datele referitoare la supradozajul cu amisulpridă sunt limitate. Au fost raportate creşteri ale efectelor
farmacologice ale medicamentului. Acestea includ somnolenţă, sedare, hipotensiune arterială,
simptome extrapiramidale şi comă. A fost raportată evoluţie letală în special în cazul asocierii cu alte
medicamente psihotrope.
Abordare terapeutică
În cazul supradozajului acut, trebuie luată în considerare posibilitatea administrării mai multor
medicamente. Amisulprida, fiind slab dializabilă, hemodializa nu este utilă pentru eliminarea
medicamentului.
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru amisulpridă. De aceea, trebuie să se instituie măsuri de
susţinere adecvate: supraveghere atentă a funcţiilor vitale şi monitorizare cardiacă continuă (risc de
prelungire a intervalului QT), care trebuie menţinută până la restabilirea pacientului.
Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie să se administreze medicamente anticolinergice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sistemul nervos, psiholeptice, antipsihotice, benzamide, codul ATC:
N05AL05.
Amisulprida este un medicament antipsihotic din clasa benzamidelor substituite.
Amisulprida se leagă selectiv cu afinitate mare de subtipurile de receptori dopaminergici umani D2/D3
şi nu are afinitate pentru subtipurile de receptori D1, D4 şi D5.
Spre deosebire de neurolepticele clasice şi atipice, amisulprida nu are afinitate pentru receptorii
serotoninergici, α-adrenergici, H1- histaminergici şi colinergici. În plus, amisulprida nu se leagă de
situs-urile sigma.
La doze mari, în studiile efectuate la animale, amisulprida blochează preferenţial receptorii D2 post-
sinaptici localizaţi în structurile sistemului limbic, comparativ cu cei din sistemul striat. Spre deosebire
de neurolepticele clasice nu determină catalepsie şi nu se dezvoltă hipersensibilizare a receptorilor
dopaminergici D2 după tratament repetat. La doze mici, blochează preferenţial receptorii presinaptici
D2/D3, determinând eliberare de dopamină, responsabilă de efectele sale de dezinhibiţie.
Acest profil farmacologic atipic ar putea explica efectele antipsihotice predominante ale amisulpridei,
la doze mari, prin blocarea receptorilor dopaminergici post-sinaptici şi eficacitatea sa asupra
simptomelor negative, la doze mici, prin blocarea receptorilor dopaminergici presinaptici.
În plus, tendinţa scăzută a amisulpridei de a determina reacţii adverse extrapiramidale poate fi legată
de activitatea sa preferenţială la nivelul sistemului limbic.
În studii clinice care au inclus pacienţi cu schizofrenie acută, amisulprida a ameliorat semnificativ
simptomele negative secundare precum şi simptomele afective cum sunt dispoziţia depresivă şi
retardul afectiv.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
La om, amisulprida prezintă două maxime de absorbţie: un prim maxim, care se atinge rapid, la o oră
după administrare şi un al doilea, care se atinge la 3 sau 4 ore după administrare. După o doză de
50 mg, concentraţiile plasmatice corespunzătoare celor 2 maxime ale absorbţiei sunt de 39 ± 3 ng/ml,
respectiv 54 ± 4 ng/ml.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie este de 5,8 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este mică (16%),
ceea ce nu sugerează interacţiuni medicamentoase la acest nivel.
Biodisponibilitatea absolută după administrare orală este de 48%.
Metabolizare
Amisulprida este slab metabolizată: au fost identificaţi 2 metaboliţi inactivi, care reprezintă 4% din
cantitatea totală eliminată. După administrare repetată, amisulprida nu se acumulează iar parametrii
farmacocinetici nu se modifică.
După administrare orală, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t ) al amisulpridei este de
½
aproximativ 12 ore.
Eliminare
Amisulprida este eliminată sub formă nemodificată prin urină. 50% din doza administrată pe cale
intravenoasă se elimină în urină, dintre care 90% se elimină în primele 24 de ore. Clearance-ul renal
este de aproximativ 20 l/h sau 330 ml/min.
Profilul cinetic al amisulpridei nu este influenţat de alimentaţie.
Un prânz bogat în carbohidraţi (conţinând 68% lichide) scade semnificativ valorile ariei de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC), timpului până la atingerea concentraţiei plasmatice
maxime (T ) şi concentraţiei plasmatice maxime (C ) ale amisulpridei, în timp ce un prânz bogat
max max
în lipide nu modifică aceşti parametri. Totuşi, semnificaţia acestor rezultate în practica clinică
obişnuită nu este cunoscută.
Insuficienţă hepatică
Deoarece amisulprida este slab metabolizată, nu este necesară reducerea dozelor la pacienţii cu
insuficienţă hepatică.
Insuficienţă renală
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este nemodificat la pacienţii cu insuficienţă renală, în
timp ce clearance-ul sistemic este redus cu un factor cuprins între 2,5 şi 3. Valorile ASC pentru
amisulpridă cresc de 2 ori la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară şi de aproximativ 10 ori în
insuficienţa renală moderată (vezi pct. 4.2). Cu toate acestea, experienţa este limitată şi nu sunt
disponibile date pentru doze mai mari de 50 mg.
Amisulprida este foarte puţin dializabilă.
Vârstnici
Datele farmacocinetice limitate, disponibile, cu privire la vârstnici (vârsta peste 65 ani) arată o creştere
cu 10-30% a valorilor C , t şi ASC după o singură doză orală de 50 mg. Nu sunt disponibile date
max ½
pentru administrarea repetată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În cadrul studiilor efectuate la animale, amisulprida a exercitat un efect asupra creșterii și dezvoltării
fetale pentru doze care corespund dozei echivalente la om de 2000 mg/zi și mai mari, pentru un
pacient de 50 kg. Nu s-a evidențiat un potențial teratogenic al amisulpridei. Nu au fost efectuate studii
privind influența amisulpridei asupra comportamentului puilor.
O reevaluare globală a studiilor de siguranţă finalizate indică faptul că Solian este lipsit de orice risc
general, cu specificitate de organ, teratogen, mutagen sau carcinogen. Modificările observate la
şobolan şi câine la doze sub dozele maxim tolerate sunt fie efecte farmacologice, fie sunt lipsite de
semnificaţie toxicologică importantă în aceste condiţii. Comparativ cu doza maximă recomandată la
om, doza maximă tolerată la şobolan şi la câine este de 2 ori mai mare (200 mg/kg şi zi), respectiv de
7 ori mai mare (120 mg/kg şi zi) în ceea ce priveşte ASC. Nu a fost identificat risc carcinogen,
relevant pentru om, la şoarece (până la 120 mg/kg şi zi) şi la şobolan (până la 240 mg/kg şi zi), ceea ce
corespunde pentru şobolan la 1,5 – 4,5 ori ASC aşteptată la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Solian 200 mg
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Hipromeloză (6 mPa·s)
Stearat de magneziu
Solian 400 mg
Nucleu
Amidonglicolat de sodiu tip A
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Hipromeloză
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză
Celuloză microcristalină
Stearat de polietilenglicol
Dioxid de titan (E171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Solian 200 mg
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Solian 400 mg
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
SANOFI ROMÂNIA S.R.L.
Str. Gara Herăstrău, nr. 4, Clădirea B, Etajele 8-9
Sector 2, București, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Solian 200 mg
9817/2017/01
Solian 400 mg
722/2008/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Solian 200 mg
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2017.
Solian 400 mg
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2008.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August, 2022
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/.