Prospect Skopryl Plus 20 mg/12,5 mg comprimate
Producator: Alkaloid – INT d.o.o.
Clasa ATC: Medicamente care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină, inhibitori
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9541/2016/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Skopryl Plus 20 mg/12,5 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine lisinopril 20 mg (sub formă de lisinopril dihidrat) şi hidroclorotiazidă 12,5 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare violet-brun pal, prevăzute cu o linie mediană pe o faţă, având
diametrul de aproximativ 9 mm.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare
în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare până la moderate la pacienţii la care starea clinică a fost
stabilizată prin utilizarea componentelor individuale în aceleaşi doze.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza uzuală este de 1 comprimat, administrat o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 2
comprimate, administrate o dată pe zi.
Dozele la pacienţi cu insuficienţă renală: Este posibil ca tiazidele să nu fie tipul de diuretice adecvat
pentru administrare la pacienţii cu insuficienţă renală, iar la valori ale clearance-ului creatininei mai mici
sau egale cu 30 ml/min (adică în cazul insuficienţei renale moderate sau severe) ele sunt ineficace.
Skopryl Plus nu trebuie utilizat ca terapie iniţială la niciun pacient cu insuficienţă renală.
La pacienţii cu valori ale clearance-ului creatininei cuprinse între >30 şi <80 ml/min, Skopryl Plus poate fi
utilizat doar după ajustarea treptată a dozelor componentelor individuale.
Tratament diuretic anterior:
După administrarea dozei iniţiale de Skopryl Plus poate apărea hipotensiune arterială simptomatică:
această evoluţie este mai probabilă la pacienţii cu depleţie volemică şi/sau sodică ca urmare a
tratamentului anterior cu diuretice. Dacă este posibil, tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile
înaintea iniţierii monoterapiei cu lisinopril, la o doză de 2,5 mg.
Utilizarea la vârstnici
Eficacitatea lisinoprilului a fost similară la pacienţii hipertensivi vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau peste) şi
la cei mai tineri. La pacienţii hipertensivi vârstnici, monoterapia cu lisinopril a fost la fel de eficace în
reducerea tensiunii arteriale diastolice ca şi monoterapia cu hidrolorotiazidă sau atenolol. În cadrul
studiilor clinice, vârsta nu a influenţat tolerabilitatea lisinoprilului.
În studiile clinice, eficacitatea şi tolerabilitatea lisinoprilului şi hidroclorotiazidei, administrate
concomitent, au fost similare la pacienţii hipertensivi vârstnici şi la cei mai tineri.
Copii şi adolescenţi
Skopryl Plus nu este recomandat pentru utilizare la copii din cauza datelor insuficiente cu privire la
siguranţă şi eficacitate.
Mod de administrare:
Administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la lisinopril, la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1 sau la orice alţi
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA)
• Hipersensibilitate la hidroclorotiazidă sau la alte medicamente derivate de sulfonamidă
• Antecedente de angioedem în relaţie cu un tratament anterior cu un inhibitor al ECA
• Angioedem ereditar sau idiopatic
• Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6)
• Insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min)
• Anurie sau hiperkaliemie
• Insuficienţă hepatică severă
• Administrarea concomitentă a Skopryl Plus cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată
la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m ) (vezi pct. 4.5 şi
5.1).
• Administrarea concomitentă cu terapia cu sacubitril/valsartan. Skopryl Plus nu trebuie inițiat mai
devreme de 36 de ore de la ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi și pct. 4.4 și 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipotensiune arterială simptomatică
Hipotensiunea arterială simptomatică apare rareori la pacienţi hipertensivi care nu prezintă complicaţii,
probabilitatea apariţiei acesteia fiind mai mare dacă pacientul prezintă depleţie volemică, de exemplu prin
tratament diuretic, dietă sodică restrictivă, dializă, diaree sau vărsături, sau dacă prezintă hipertensiune
arterială severă dependentă de renină (vezi pct. 4.5 şi pct. 4.8). La aceşti pacienţi trebuie efectuată
măsurarea cu regularitate a electroliţilor serici, la intervale corespunzătoare. La pacienţii cu risc crescut de
apariţie a hipotensiunii arteriale simptomatice, iniţierea tratamentului şi ajustarea dozelor trebuie să se
facă sub supraveghere medicală strictă. Trebuie acordată atenţie deosebită pacienţilor cu cardiopatie
ischemică sau boală cerebrovasculară, deoarece o scădere excesivă a tensiunii arteriale poate conduce la
apariţia infarctului miocardic sau accidentului cerebrovascular.
Dacă prezintă hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în poziţie supină şi, dacă este necesar, trebuie
să i se administreze soluţie salină izotonă în perfuzie intravenoasă. Un răspuns hipotensiv trecător nu este
o contraindicaţie pentru administrarea dozelor următoare. După restabilirea volumului sanguin şi a
tensiunii arteriale la valori corespunzătoare, este posibilă reluarea tratamentului cu o doză redusă sau,
după caz, poate fi utilizată individual una dintre componente.
La unii pacienți cu insuficiență cardiacă ce au tensiune arterială normală sau scăzută, în timpul
tratamentului cu lisinopril poate apărea o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistemice. Acest efect
este anticipat și, de obicei, nu reprezintă un motiv de întrerupere a tratamentului. Dacă hipotensiunea
arterială devine simptomatică, poate fi necesară o reducere a dozei sau o întrerupere a tratamentului cu
combinația lisinopril-hidroclorotiazidă.
Stenoza de valvă aortică și mitrală / cardiomiopatia hipertrofică
La fel ca în cazul altor inhibitori ai ECA, lisinoprilul trebuie administrat cu precauție la pacienții cu
stenoză de valvă mitrală și la cei cu obstrucție a debitului de ieșire al ventriculului stâng, de exemplu în
stenoza aortică sau în cardiomiopatia hipertrofică.
Insuficienţă renală
Este posibil ca tiazidele să nu fie tipul de diuretice adecvat pentru utilizare la pacienţii cu insuficienţă
renală, iar la valori ale clearance-ului creatininei de 30 ml/min sau mai mici (ce corespund insuficienţei
renale moderate sau severe) ele sunt ineficace.
Lisinoprilul/hidroclorotiazida nu trebuie administrate la pacienţi cu insuficienţă renală (clearance al
creatininei mai mic sau egal cu 80 ml/min) până când ajustarea treptată a dozelor componentelor
individuale nu a demonstrat necesitatea utilizării dozelor prezente în comprimatele combinate.
La pacienții cu insuficiență cardiacă, hipotensiunea arterială apărută în urma inițierii tratamentului cu
inhibitori ai ECA poate conduce la o deteriorare suplimentară a funcției renale. În această situație a fost
raportată apariția insuficienței renale acute, de obicei reversibilă.
La anumiţi pacienţi cu stenoză bilaterală de arteră renală sau cu stenoză de arteră renală pe rinichi unic,
care au fost trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, au fost observate creşteri ale
valorilor uremiei şi creatininemiei, de obicei reversibile după întreruperea tratamentului. Apariţia acestor
modificări este mai probabilă la pacienţii cu insuficienţă renală. Există un risc crescut de apariţie a
hipotensiunii arteriale severe şi a insuficienţei renale dacă, suplimentar, este prezentă şi hipertensiunea
renovasculară. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală strictă, cu doze
mici, iar ajustarea treptată a dozelor trebuie făcută cu grijă. Deoarece tratamentul cu diuretice poate fi un
factor favorizant al celor relatate mai sus, funcţia renală trebuie monitorizată pe parcursul primelor
săptămâni de tratament cu lisinopril/hidroclorotiazidă.
Anumiţi pacienţi hipertensivi fără semne evidente de afecţiuni renale pre-existente au prezentat creşteri ale
valorilor uremiei şi creatininemiei, de obicei minore şi trecătoare, în special atunci când au fost utilizate
concomitent lisinopril şi un diuretic. Dacă acestea apar în timpul tratamentului cu
lisinopril/hidroclorotiazidă, tratamentul cu această combinaţie trebuie întrerupt. Acest lucru este mai
probabil să apară la pacienți cu insuficiență renală preexistentă. Poate fi posibilă reluarea tratamentului cu
o doză redusă sau, după caz, poate fi utilizată una dintre componente în monoterapie.
Tratament diuretic anterior
Tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu
lisinopril/hidroclorotiazidă. Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie început tratamentul cu lisinopril în
monoterapie, la doza de 5 mg.
Transplant renal
Medicamentul nu trebuie utilizat la pacienţii cărora le-a fost efectuat recent un transplant renal deoarece
nu există experienţă la aceşti pacienţi.
Reacţii anafilactoide la pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă
Utilizarea combinaţiei lisinopril/hidroclorotiazidă nu este indicată la pacienţii care necesită şedinţe de
dializă din cauza insuficienţei renale.
A fost raportată apariţia reacţiilor anafilactoide la pacienţii care efectuează anumite proceduri de
hemodializă (de exemplu utilizând membrane de dializă cu flux crescut AN 69 şi în cursul aferezei
lipoproteinelor cu densitate mică (LDL) utilizând sulfat de dextran) şi trataţi concomitent cu un inhibitor
al ECA. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană de dializă sau a
unei alte clase de medicamente antihipertensive.
Reacţiile anafilactoide legate de afereza lipoproteinelor cu densitate mică (LDL)
În rare cazuri, pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în cursul aferezei lipoproteinelor cu densitate mică
(LDL) utilizând sulfat de dextran au prezentat reacţii anafilactice cu risc vital. Aceste simptome pot fi
evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitori ECA înaintea desfăşurării procedurii de
afereză.
Afecţiuni hepatice
Tiazidele trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cu boală hepatică
progresivă întrucât alterări minore ale echilibrului hidroelectrolitic pot accelera instalarea comei hepatice.
(vezi pct. 4.3). Rareori, utilizarea inhibitorilor ECA a fost asociată cu un sindrom ce debutează cu icter
colestatic sau hepatită şi evoluează până la necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul
acestui sindrom nu este elucidat. Pacienţii trataţi cu lisinopril/hidroclorotiazidă care prezintă icter sau
creşteri importante ale valorilor enzimelor hepatice trebuie să întrerupă tratamentul cu
lisinopril/hidroclorotiazidă şi să beneficieze de asistenţă medicală adecvată.
Intervenţii chirurgicale/anestezie
La pacienţii cărora urmează să li se efectueze o intervenţie chirurgicală majoră sau în timpul anesteziei cu
medicamente care provoacă hipotensiune arterială, lisinoprilul poate bloca formarea angiotensinei II
secundară eliberării compensatorii de renină. Dacă hipotensiunea arterială apare şi se consideră a fi o
consecinţă a acestui mecanism, aceasta poate fi corectată prin creşterea volemică.
Efecte metabolice şi endocrine
Tratamentul cu inhibitori ai ECA şi tiazide poate afecta toleranţa la glucoză. Poate fi necesară ajustarea
dozei de medicamente antidiabetice, inclusiv insulină. La pacienţii diabetici trataţi cu medicamente
antidiabetice orale sau insulină, valorile glicemiei trebuie atent monitorizate în cursul primei luni de
tratament cu un inhibitor al ECA. Diabetul zaharat latent poate deveni manifest în cursul tratamentului cu
tiazide.
Tratamentul diuretic cu tiazide se poate asocia cu creşteri ale valorilor colesterolului şi trigliceridelor.
Tratamentul cu tiazide poate precipita evoluţia hiperuricemiei şi/sau gutei la anumiţi pacienţi. Cu toate
acestea, lisinoprilul poate creşte cantitatea de acid uric în urină şi, astfel, poate atenua efectul
hiperuricemic al hidroclorotiazidei.
Dezechilibre electrolitice
La fel ca în cazul oricărui pacient care urmează tratament diuretic, trebuie efectuată determinarea
periodică a electroliţilor serici, la intervale regulate.
Tiazidele, inclusiv hidroclorotiazida, pot provoca dezechilibru hidric sau electrolitic (hipokaliemie,
hiponatriemie şi alcaloză hipoclorică). Semnele care anunţă un dezechilibru hidric sau electrolitic sunt
xerostomia, setea, starea de slăbiciune, letargia, somnolenţa, durerile sau crampele musculare, oboseala
musculară, hipotensiunea arterială, oliguria, tahicardia şi tulburările gastrointestinale, cum sunt greţurile
sau vărsăturile. Hiponatremia de diluţie poate apărea la pacienţii edematoşi în condiţii climaterice calde.
Deficitul de clor este, în general, uşor şi nu necesită tratament. S-a constatat că tiazidele cresc excreţia
urinară de magneziu, ceea ce poate determina hipomagneziemie.
Tiazidele pot scădea excreţia urinară de calciu şi pot determina creşterea uşoară şi intermitentă a calciului
seric. Hipercalcemia marcată poate fi un semn al hiperparatiroidismului latent. Tratamentul cu tiazide
trebuie întrerupt înainte de efectuarea testelor de evaluare a funcţiei paratiroidiene.
Potasiu seric
Inhibitorii ECA pot provoca hiperkaliemie deoarece inhibă eliberarea aldosteronului. Efectul nu este de
obicei semnificativ la pacienții cu funcție renală normală. Cu toate acestea, la pacienții cu insuficiență
renală, diabet zaharat, hipoaldosteronism și/sau la pacienții tratați cu suplimente de potasiu (inclusiv
înlocuitori de sare), diuretice care economisesc potasiul, sau la pacienții care iau alte substanțe active
asociate cu creșterea cantității de potasiu seric precum heparina,trimetoprim sau cotrimoxazol cunoscute și
sub denumirea de trimetoprim/sulfametoxazol și în special antagoniști ai aldosteronului sau blocantelor
receptorilor de angiotensină, poate apărea hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiul și
blocantele receptorilor pentru angiotensină-ar trebui utilizate cu prudență la pacienții cărora li se
administrează inhibitori ECA, iar monitorizarea nivelului de potasiu și funcția renală serică (vezi pct. 4.5).
Dacă se consideră adecvată utilizarea concomitentă a agenților menționați mai sus, se recomandă o
monitorizare regulată a potasiului seric (vezi pct. 4.5).
Pacienții diabetici
La pacienții diabetici tratați cu medicamente antidiabetice orale sau cu insulină trebuie monitorizat cu
atenție controlul glicemic în prima lună de tratament cu un inhibitor al ECA (vezi pct. 4.5).
Hipersensibilitate/angioedem
La pacienţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, inclusiv lisinopril, a fost raportată
rareori apariţia angioedemului la nivelul feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui.
Aceste evenimente pot apărea în orice moment al tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu
lisinopril trebuie întrerupt imediat şi trebuie instituite măsuri corespunzătoare de monitorizare şi tratament
pentru a asigura dispariţia completă a simptomelor înaintea externării pacientului. Chiar şi în situaţiile în
care edemul este localizat numai la nivelul limbii, fără detresă respiratorie, pacienţii pot necesita
supraveghere prelungită deoarece tratamentul cu antihistaminice şi corticosteroizi poate fi insuficient.
Foarte rar, au fost raportate cazuri letale determinate de angioedem asociat cu edeme laringiene sau ale
limbii. La pacienţii la care sunt afectate limba, glota sau laringele există probabilitatea obstrucţiei căilor
respiratorii, în special la cei cu antecedente de intervenţii chirurgicale la nivelul căilor respiratorii. În
asemenea cazuri, trebuie administrată imediat terapie de urgenţă corespunzătoare. Aceasta poate include
administrarea de adrenalină şi/sau menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii. Pacientul trebuie ţinut sub
supraveghere medicală strictă până la rezolvarea completă şi susţinută a simptomelor.
Angioedemul intestinal a fost raportat foarte rar la pacienții tratați cu inhibitori ai ECA și trebuie inclus în
diagnosticul diferențial al pacienților aflați sub tratament cu inhibitori ai ECA ce prezintă durere
abdominală.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei determină o incidenţă mai mare a angioedemului la
pacienţii ce aparţin rasei neagră decât la cei de alte rase.
Pacienţii cu antecedente de angioedem care nu este legat de tratamentul cu inhibitori ai ECA pot prezenta
un risc crescut de apariţie a angioedemului în timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA (vezi pct.4.3).
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată datorită riscului
crescut de angioedem. Tratamentul cu sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore
după ultima doză de cilazapril. Tratamentul cu cilazapril nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după
ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.5).
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu inhibitori ai racecadotrilului, inhibitori ai mTOR (de
exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin poate determina un risc crescut de
angioedem (de exemplu, umflarea căilor respiratorii sau a limbii, cu sau fără tulburări respiratorii) (vezi
pct. 4.5). Se recomandă prudență la inițierea racecadotrilului, inhibitorilor mTOR (de exemplu, sirolimus,
everolimus, temsirolimus) și vildagliptin la un pacient care deja ia un inhibitor ECA.
La pacienţii cărora le sunt administrate tiazide, reacţiile de hipersensibilizare pot apărea cu sau fără
existenţa unor antecedente de alergie sau de astm bronşic. A fost raportată exacerbarea sau activarea
lupusului eritematos sistemic în cazul utilizării tiazidelor.
Desensibilizare
Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în timpul tratamentului de desensibilizare (de exemplu cu venin de
Hymenoptera) au prezentat reacţii anafilactoide susţinute. La aceşti pacienţi, aceste reacţiile au fost evitate
atunci când tratamentul cu inhibitori ai ECA a fost întrerupt temporar, dar au reapărut cu ocazia repetării
accidentale a provocării antigenice.
Neutropenie / Agranulocitoză
Neutropenia/agranulocitoza, trombocitopenia şi anemia au fost raportate la pacienţii trataţi cu inhibitori ai
ECA. La pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alţi factori agravanţi, neutropenia apare rar.
Neutropenia şi agranulocitoza sunt reversibile după întreruperea administrării inhibitorului ECA.
Lisinoprilul trebuie utilizat cu prudenţă deosebită la pacienţii cu boli vasculare de colagen, la cei trataţi cu
imunosupresive, la cei trataţi cu alopurinol sau procainamidă sau care prezintă o combinaţie a acestor
factori, în special dacă este prezentă deja insuficienţa renală. La unii dintre aceşti pacienţi au apărut
infecţii grave care, în câteva cazuri, au fost rezistente la tratament antibiotic intensiv. Dacă lisinoprilul este
utilizat la aceşti pacienţi, numărul de leucocite din sânge trebuie monitorizat în mod periodic, iar pacientul
trebuie instruit să raporteze orice semn de infecţie.
Rasă
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei determină o incidenţă mai mare a angioedemului la
pacienţii ce aparţin rasei negre decât la cei ce aparţin altor rase.
Similar altor inhibitori ai ECA, este posibil ca lisinoprilul să fie mai puţin eficace în scăderea tensiunii
arteriale la pacienţii ce aparţin rasei negre decât la cei ce aparţin altor rase, probabil în corelaţie cu o
prevalenţă mai mare a statusului hiporeninemic la populaţia hipertensivă ce aparţine rasei negre.
Tuse
La pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA a fost raportată tuse. În mod caracteristic, tusea este neproductivă,
persistentă şi se remite după întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitori ai ECA trebuie luată în
considerare în diagnosticul diferenţial al tusei.
Litiu
În general, administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA şi litiu nu este recomandată (vezi pct. 4.5).
Testul anti-doping
Hidroclorotiazida conţinută în acest medicament poate produce un rezultat analitic pozitiv la un test
anti-doping.
Sarcina
Nu trebuie iniţiat tratamentul cu inhibitori ai ECA în timpul sarcinii. Cu excepţia cazurilor în care este
continuarea tratamentului cu inhibitori ai ECA este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să
rămână gravide trebuie să treacă pe medicaţii anti-hipertensive alternative care au un profil de siguranţă
cunoscut pentru utilizarea în sarcină. Când este diagnosticată prezenţa sarcinii trebuie să fie imediat oprit
tratamentul cu inhibitori ai ECA şi, dacă este cazul, să fie instituit un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi
4.6).
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II
sau aliskirenului este asociată cu incidenţa crescută a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi afectării
funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a
SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau
aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).
Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub
supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor
electroliţilor şi tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu
nefropatie diabetic
Efuziune coroidiană, miopie acută și glaucom secundar acut cu unghi închis
Sulfonamidele sau derivatele de sulfonamidă pot provoca o reacție idiosincratică ce duce la efuziune
coroidiană cu defect de câmp vizual, miopie tranzitorie și glaucom acut cu unghi închis.
Simptomele includ debutul acut al scăderii acuităţii vizuale sau durerea oculară care, în mod obișnuit au
apărut în câteva ore până la câteva săptămâni de la iniţierea tratamentului. Glaucomul acut cu unghi închis
în absența tratamentului poate duce la pierderea permanentă a vederii. Tratamentul principal constă în
oprirea administrării medicamentului cât mai repede posibil. Poate fi avut în vedere tratament medical sau
chirurgical prompt dacă presiunea intraoculară rămâne necontrolată. Factorii de risc pentru dezvoltarea
glaucomului acut cu unghi închis pot include antecedente de alergie la sulfonamide sau peniciline.
Cancer cutanat de tip non-melanom
A fost observat un risc crescut de cancer cutanat de tip non-melanom (non-melanoma skin cancer –
NMSC) [carcinom cu celule bazale (BCC) și carcinom cu celule scuamoase (SCC)] asociat cu expunerea
la creșterea dozei cumulative de hidroclorotiazidă (HCTZ) în două studii epidemiologice bazate pe
Registrul național de cancer din Danemarca. Efectele de fotosensibilizare ale HCTZ ar putea constitui
un mecanism posibil pentru NMSC.
Pacienții tratați cu HCTZ trebuie să fie informați cu privire la riscul de NMSC și să li se recomande să își
examineze regulat pielea pentru depistarea oricăror leziuni noi și să raporteze imediat orice leziuni
cutanate suspecte. Pentru a minimiza riscul de cancer cutanat, pacienților trebuie să li se recomande
posibilele măsuri preventive, cum ar fi expunerea limitată la lumina solară și la razele UV și, în cazul
expunerii, utilizarea unei protecții adecvate. Leziunile cutanate suspecte trebuie examinate imediat,
examinarea putând include investigații histologice și biopsii. De asemenea, poate fi necesară
reconsiderarea utilizării HCTZ la pacienții diagnosticați anterior cu NMSC (vezi și pct. 4.8).
Toxicitate respiratorie acută
După administrarea de hidroclorotiazidă au fost raportate cazuri grave foarte rare de
toxicitate respiratorie acută, care includ sindromul de detresă respiratorie acută (SDRA). Edemul
pulmonar apare de obicei în câteva minute până la câteva ore după administrarea
hidroclorotiazidei. La debut simptomele includ dispnee, febră, afectare pulmonară și
hipotensiune. Dacă se suspectează diagnosticul de SDRA, trebuie oprit Skopryl Plus și trebuie
administrat tratamentul adecvat. Hidroclorotiazida nu va fi administrată la pacienți diagnosticați cu SDRA
în antecedente după tratament cu hidroclorotiazidă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente care cresc riscul de angioedem
Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată deoarece crește
riscul de angioedem (vezi pct. 4.3 și 4.4).
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu inhibitori ai racecadotrilului, mTOR (de exemplu,
sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem (vezi
pct. 4.4).
Litiu
În timpul administrării concomitente a litiului cu inhibitori ai ECA au fost raportate creşteri reversibile ale
concentraţiilor serice ale litiului şi toxicitate. Diureticele şi inhibitorii ECA reduc clearance-ul renal al
litiului şi determină un risc crescut de toxicitate a litiului. Prin urmare, administrarea concomitentă a
asocierii de lisinopril şi hidroclorotiazidă cu litiu nu este recomandată, iar nivelurile serice de litiu trebuie
să fie monitorizate cu atenţie dacă această asociere se dovedeşte a fi necesară (vezi pct. 4.4).
Diuretice care economisesc potasiul, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conțin
potasiu
Deși potasiul seric rămâne de obicei în limite normale, la anumiți pacienți tratați cu cilazapril poate apărea
hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, triamterenă sau
amiloridă), suplimente de potasiu sau substituenți de sare care conțin potasiu pot duce la creșteri
semnificative ale potasiului seric. De asemenea, trebuie avut grijă când cilazaprilul este administrat
concomitent cu alți agenți care cresc potasiul seric, cum ar fi trimetoprimul și cotrimoxazolul
(trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece trimetoprimul este cunoscut că acționează ca un diuretic care
economisește potasiu, cum ar fi amiloridul. Prin urmare, nu se recomandă combinarea cilazaprilului cu
medicamentele menționate mai sus. Dacă este indicată utilizarea concomitentă, acestea trebuie utilizate cu
prudență și cu monitorizare frecventă a potasiului seric.
Ciclosporină
În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu ciclosporină, pot apărea hiperkaliemii. Se
recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu. Administrarea concomitentă a inhibitorilor
ECA și a ciclosporinei crește riscul leziunilor renale.
Heparina
În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu heparină, pot apărea hiperkaliemii. Se recomandă
monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu.
Medicamente care determină torsada vârfurilor
Din cauza riscului de hipokaliemie, administrarea concomitentă a hidroclorotiazidei şi a medicamentelor
care determină torsada vârfurilor, cum sunt unele antiaritmice, unele antipsihotice şi alte medicamente
cunoscute pentru faptul că induc torsada vârfurilor, trebuie efectuată cu prudenţă.
Antidepresive triciclice / antipsihotice / anestezice
Utilizarea concomitentă a anumitor medicamente anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu
inhibitori ECA poate determina scăderea suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene / medicamente antireumatice (AINS)
Administrarea cronică a AINS (inhibitori selectivi de COX-2, acid acetilsalicilic >3 g/zi şi AINS
neselective) poate scădea efectul antihipertensiv şi diuretic al inhibitorilor ECA şi al diureticelor tiazidice.
AINS şi inhibitorii ECA exercită un efect aditiv asupra creşterii kaliemiei şi pot duce la o deteriorare a
funcţiei renale. Acest efect este în mod normal reversibil. În cazuri rare poate apărea insuficienţă renală
acută, mai ales la pacienţii cu funcţie renală compromisă, cum sunt pacienţii vârstnici şi pacienţii
deshidrataţi.
Aurul
Reacţiile de tip nitritoid (simptome de vasodilataţie incluzând bufeuri, greaţă, vărsături şi hipotensiune
arterială, care pot fi foarte severe) în urma administrării de preparate injectabile pe bază de aur (de
exemplu aurotiomalat de sodiu) au fost raportate mai frecvent la pacienţii care primesc tratament cu
inhibitori ai ECA.
Medicamente simpatomimetice
Medicamentele simpatomimetice pot reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA.
Alte medicamente antihipertensive
Utilizarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectul hipotensor al asocierii
lisinopril/hidroclorotiazidă. Utilizarea împreună cu trinitrat de gliceril şi cu alţi nitraţi sau cu alte
vasodilatatoare poate duce la o scădere suplimentară a tensiunii arteriale.
Medicamente antidiabetice
Studiile epidemiologice au arătat că administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA cu medicamente
antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) poate provoca o scădere marcată a glicemiei, cu risc de
hipoglicemie. Apariţia acestui fenomen pare a fi mai probabilă în timpul primelor săptămâni de tratament
asociat şi la pacienţii cu insuficienţă renală. Studiile clinice pe termen lung, controlate, cu lisinopril, nu au
confirmat aceste constatări și nu exclud posibilitatea utilizării lisinoprilului la pacienții diabetici. Totuși,
este recomandabil ca acești pacienți să fie monitorizați (Consultați mai jos informațiile privind
medicamentele antidiabetice și diureticele tiazidice).
Amfotericină B (parenteral), carbenoxolonă, corticosteroizi, corticotrofină (ACTH) sau laxative
stimulante
Hidroclorotiazida poate intensifica dezechilibrul electrolitic, în special hipokaliemia.
Săruri de calciu
Pot să apară concentraţii crescute de calciu seric din cauza eliminării reduse, dacă se administrează
concomitent cu diuretice tiazidice.
Glicozide cardiace
Există un risc crescut de intoxicaţie digitalică legată de hipokaliemia indusă de tiazide.
Colestiramină şi colestipol
Acestea pot întârzia sau reduce absorbţia hidroclorotiazidei. Prin urmare, diureticele sulfonamidice trebuie
administrate cu cel puţin 1 oră înainte sau după 4-6 ore de la administrarea acestor medicamente.
Miorelaxante non-depolarizante (de exemplu clorură de tubocurarină)
Efectul acestor medicamente poate fi amplificat de hidroclorotiazidă.
Sotalol
Hipokaliemia indusă de tiazide poate creşte riscul de apariţie a aritmiei provocate de sotalol.
Alopurinol
Administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA cu alopurinol creşte riscul de apariţie a leziunilor renale
şi poate duce la creşterea riscului de leucopenie.
Lovastatină
Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu lovastatina creşte riscul de apariţie a hiperkaliemiei.
Citostatice, imunosupresoare, procainamidă
Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA poate determina creşterea riscului de leucopenie (vezi
pct. 4.4).
Alcool
Alcoolul poate spori efectul hipotensor al oricărui antihipertensiv.
Antiacide
Cauzează o scădere a biodisponibilității inhibitorilor de ECA.
Amine presoare (de exemplu epinefrină (adrenalină))
Administrarea concomitentă poate conduce la o diminuare a răspunsului la aminele presoare, însă
insuficient pentru a exclude utilizarea acestora.
Barbiturice sau narcotice
Poate avea loc potențarea hipotensiunii ortostatice.
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron
Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-
angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA,
blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor
adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi funcţia renală afectată (inclusiv insuficienţă
renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi
pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).
Alte medicamente
Indometacinul poate diminua efectul antihipertensiv al Skopryl Plus, administrat concomitent. Efectul
antihipertensiv al Skopryl Plus poate fi amplificat în cazul administrării concomitente cu alte medicamente
care au probabilitatea de a cauza hipotensiune posturală.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu se recomandă utilizarea inhibitorilor ECA în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea
inhibitorilor ECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Lisinopril
Datele epidemiologice cu privire la riscul de teratogenitate în urma expunerii la inhibitori ai ECA în timpul
primului trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea, o uşoară creştere a riscului nu poate
fi exclusă. Cu excepţia cazurilor în care continuarea tratamentului cu inhibitori ai ECA este considerată
esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie să treacă pe medicaţii anti-hipertensive
alternative, care au un profil de siguranţă cunoscut pentru utilizarea în sarcină. Când este diagnosticată
prezenţa sarcinii, tratamentul cu inhibitori ECA trebuie imediat oprit şi, dacă este cazul, trebuie instituit un
tratament alternativ.
Este cunoscut faptul că expunerea la tratamentul cu inhibitori ai ECA în timpul celui de-al doilea şi al treilea
trimestru de sarcină induce toxicitate fetală la om (degradarea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere a
osificării craniene) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi
pct. 5.3). În cazul în care expunerea la inhibitori ai ECA a avut loc începând cu cel de-al doilea trimestru de
sarcină, se recomandă verificarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Sugarii ai căror mame au luat
inhibitori ECA trebuie puşi sub o observaţie atentă din punct de vedere al hipotensiunii arteriale (vezi şi pct.
4.3 şi 4.4).
Hidroclorotiazidă
Experienţa cu privire la utilizarea hidroclorotiazidei în timpul sarcinii, în special în primul trimestru, este
limitată. Studiile la animale sunt insuficiente.
Hidroclorotiazida traversează placenta. Având în vedere mecanismul de acţiune farmacologic al
hidroclorotiazidei, utilizarea sa în timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru de sarcină poate
compromite perfuzia feto-placentară şi poate cauza la făt şi la nou-născut efecte cum sunt icterul, tulburarea
echilibrului electrolitic şi trombocitopenia.
În lipsa unui efect benefic în evoluţia bolii, hidroclorotiazida nu trebuie utilizată pentru tratarea edemului
gestaţional, hipertensiunii gestaţionale sau preeclampsiei din cauza riscului implicat de volumul plasmatic
scăzut şi de hipoperfuzia placentară.
Hidroclorotiazida nu trebuie utilizată pentru tratarea hipertensiunii arteriale esenţiale la gravide decât în
rarele situaţii în care nu poate fi utilizat nici un alt tratament alternativ.
Alăptarea
Administrarea Skopryl Plus nu este recomandată şi sunt preferabile tratamente alternative cu un profil de
siguranţă mai bun în ceea ce priveşte alăptarea, în special în cazul alăptării unui nou-născut sau unui sugar
născut prematur. Dacă se utilizează Skopryl plus în cursul alăptării, este necesară utilizarea celei mai mici
doze.
Lisinopril
Nu sunt disponibile informaţii referitoare la utilizarea lisinoprilului în cursul alăptării.
Hidroclorotiazidă
Hidroclorotiazida se secretă în laptele uman în cantitate mică. Diureticele tiazidice în doze mari, producând
un efect diuretic intens, pot scădea producţia de lapte.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
La fel ca în cazul altor antihipertensive, Skopryl Plus are influenţă mică sau influenţă moderată asupra
capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În special la începutul tratamentului sau la
modificarea dozei şi, de asemenea, când medicamentul este folosit în combinaţie cu alcoolul, însă aceste
efecte depind de sensibilitatea individuală.
În cazul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor, trebuie să se ia în considerare faptul că pot apărea
ocazional amețeala sau oboseala.
4.8 Reacţii adverse
Skopryl Plus este, de obicei, bine tolerat. În cadrul studiilor clinice, reacțiile adverse au fost, de obicei,
ușoare și tranzitorii și în majoritatea cazurilor nu au făcut necesară întreruperea tratamentului. Reacțiile
adverse care au fost observate s-au limitat la cele raportate anterior pentru lisinopril sau hidroclorotiazidă.
Următoarele reacţii adverse au fost observate şi raportate în cursul tratamentului cu lisinopril şi/sau
hidroclorotiazidă, cu următoarele frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>
puţin frecvente (≥1/1000 şi <1>
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate sunt tusea, ameţeala, hipotensiunea arterială şi cefaleea, care
pot apărea la 1 până la 10% din pacienţii trataţi. În cadrul studiilor clinice, reacţiile adverse au fost, de
obicei, uşoare şi tranzitorii, şi în majoritatea cazurilor nu au necesitat întreruperea tratamentului.
Lisinopril:
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare Scăderea hemoglobinei, scăderea hematocritului
Foarte rare Depresia măduvei osoase, anemie, trombocitopenie,
leucopenie, neutropenie, agranulocitoză (vezi pct.
4.4), anemie hemolitică, limfoadenopatie, boală
autoimună
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte rare Hipoglicemie
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente Modificări ale dispoziţiei
Rare Confuzie mentală
Cu frecvenţă necunoscută Simptome de tip depresiv
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente Ameţeli, cefalee, sincopă
Mai puţin frecvente Parestezie, vertij, tulburări ale gustului, tulburări de
somn
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente Infarct miocardic sau accident cerebrovascular,
posibil secundare hipotensiunii arteriale excesive
apărute la pacienţii cu risc crescut (vezi pct. 4.4),
palpitaţii, tahicardie
Tulburări vasculare
Frecvente Efecte ortostatice (inclusiv hipotensiune arterială
ortostatică)
Mai puţin frecvente Sindrom Raynaud
Cu frecvenţă necunoscută Bufeuri
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente Tuse (vezi pct. 4.4)
Mai puţin frecvente Rinită
Foarte rare Bronhospasm, sinuzită, alveolită alergică/pneumonie
eozinofilică
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Diaree, vărsături
Mai puţin frecvente Greaţă, durere abdominală şi indigestie
Rare Xerostomie
Foarte rare Pancreatită, angioedem intestinal
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente Valori crescute ale enzimelor hepatice şi bilirubinei
Foarte rare Hepatită – hepatocelulară sau colestatică, icter şi
insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4)*
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente Erupţie cutanată tranzitorie, prurit
Rare Hipersensibilitate/angioedem: angioedem la nivelul
feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau
laringelui (vezi pct. 4.4), urticarie, alopecie,
psoriasis.
Foarte rare Diaforeză, pemfigus, necroliză epidermică toxică,
sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf,
pseudolimfom cutanat**
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente Disfuncţie renală
Rare Uremie, insuficienţă renală acută
Foarte rare Oligurie/anurie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente Impotenţă
Rare Ginecomastie
Tulburări endocrine
Rare Sindrom de secreție inadecvată de hormon
antidiuretic (SIADH)
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente Astenie, oboseală
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente Creşterea ureei sanguine, creşterea creatininei serice,
hiperkaliemie
Rare Hiponatremie
* În cazuri foarte rare, au fost raportate cazuri de pacienţi la care evoluţia nefavorabilă a hepatitei a dus la
insuficienţă hepatică. Pacienţii cărora li s-a administrat asocierea lisinopril-hidroclorotiazidă şi care
prezintă icter sau creşteri importante ale valorilor enzimelor hepatice trebuie să întrerupă tratamentul cu
asocierea lisinopril-hidroclorotiazidă şi să beneficieze de asistenţă medicală adecvată.
** A fost raportat un complex de simptome care poate include una sau mai multe dintre următoarele:
febră, vasculită, mialgie, artralgie/artrită, rezultate pozitive la testul pentru anticorpi antinucleari (ANA),
viteză crescută de sedimentare a hematiilor (VSH), eozinofilie şi leucocitoză, erupţie cutanată tranzitorie,
fotosensibilitate sau alte manifestări dermatologice.
Hidroclorotiazidă :
Infecţii şi infestări
Cu frecvenţă necunoscută Sialadenită
Tumori benigne, maligne și nespecificate
(incluzând chisturi și polipi)
Cu frecvenţă necunoscută Cancer cutanat de tip non-melanom (carcinom cu
celule bazale și carcinom cu celule scuamoase )*
Tulburări hematologice şi limfatice
Cu frecvenţă necunoscută Leucopenie, neutropenie / agranulocitoză,
trombocitopenie, anemie aplastică, anemie
hemolitică, depresia măduvei osoase
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Cu frecvenţă necunoscută Anorexie, hiperglicemie, glicozurie, hiperuricemie,
dezechilibru electrolitic (inclusiv hiponatriemie,
hipokaliemie, alcaloză hipocloremică și
hipomagneziemie), creşteri ale valorilor
colesterolului şi trigliceridelor, gută, pierderea
apetitului alimentar
Tulburări psihice
Cu frecvenţă necunoscută Agitaţie, depresie, tulburări de somn
Tulburări ale sistemului nervos
Cu frecvenţă necunoscută Parestezie, stare confuzională
Tulburări oculare
Cu frecvenţă necunoscută Xantopsie, vedere înceţoşată tranzitorie, miopie
acută, glaucom acut cu unghi închis, efuziune
coroidiană
Tulburări acustice şi vestibulare
Cu frecvenţă necunoscută Vertij
Tulburări cardiace
Cu frecvenţă necunoscută Hipotensiune arterială posturală
Tulburări vasculare
Cu frecvenţă necunoscută Angeită necrozantă (vasculită, vasculită cutanată)
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Foarte rare Sindrom de detresă respiratorie acută (SDRA) (vezi
pct 4.4)
Cu frecvenţă necunoscută Detresă respiratorie (include pneumonită şi edem
pulmonar)
Tulburări gastro-intestinale
Cu frecvenţă necunoscută Iritaţie gastrică, diaree, constipaţie, pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută Icter (icter colestatic intrahepatic)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Cu frecvenţă necunoscută Reacţii de fotosensibilitate, erupţie cutanată
tranzitorie, reacţii similare lupusului eritematos
cutanat, reactivarea lupusului eritematos cutanat,
urticarie, reacţii anafilactice, necroliză epidermică
toxică, purpura
Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului
conjunctiv şi osos
Cu frecvenţă necunoscută Spasme musculare, slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută Disfuncţie renală, nefrită interstiţială
Tulburări generale
Cu frecvenţă necunoscută Febră, slăbiciune
*Cancer cutanat de tip non-melanom: Pe baza datelor disponibile obținute din studiile epidemiologice, a
fost observată o asociere între HCTZ și NMSC dependentă de doza cumulativă (vezi și pct. 4.4 și 5.1).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: [email protected].
Website:www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Datele disponibile privind supradozajul la om sunt limitate. Simptomele asociate supradozajului cu
inhibitori ai ECA pot include hipotensiune arterială, şoc circulator, tulburări electrolitice, insuficienţă
renală, hiperventilaţie, tahicardie, palpitaţii, bradicardie, ameţeli, anxietate şi tuse.
Tratamentul recomandat în caz de supradozaj este soluţia salină normală, administrată în perfuzie
intravenoasă. Dacă apare hipotensiunea arterială, pacientul trebuie aşezat în poziţie supină. Dacă este
disponibil, poate fi luat în considerare tratamentul cu angiotensină II în perfuzie intravenoasă şi/sau cu
catecolamine administrate intravenos. Dacă a avut loc ingerarea recent, luaţi măsuri având ca scop
eliminarea lisinoprilului (de exemplu emeză, lavaj gastric, administrarea de absorbante şi sulfat de sodiu).
Lisinoprilul poate fi îndepărtat din circulaţia sistemică prin hemodializă (vezi pct. 4.4). Utilizarea unui
pacemaker este indicată în cazul bradicardiei rezistente la tratament. Semnele vitale, valorile concentraţiei
plasmatice a electroliţilor şi ale creatininemiei trebuie monitorizate frecvent.
Simptomele suplimentare ale supradozajului cu hidroclorotiazidă sunt diureza crescută, reducerea gradului
de conştienţă (inclusiv comă), convulsii, pareză, aritmii cardiace şi insuficienţă renală.
Bradicardia sau reacţiile vagale ample trebuie tratate prin administrare de atropină.
Dacă a fost administrată şi digitală, hipokaliemia poate accentua aritmiile cardiace.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină, inhibitori
ECA, asocieri, codul ATC: C09BA03.
Skopryl Plus prezintă activitate antihipertensivă şi diuretică. Lisinoprilul şi hidroclorotiazida au fost
utilizate în monoterapie şi în asociere pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, efectele acestora fiind
aproximativ aditive.
Lisinoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA). Inhibarea formării de
angiotensină II determină vasodilataţie şi scăderea tensiunii arteriale.
Hidroclorotiazida este un diuretic şi un medicament antihipertensiv. Utilizarea numai a acestui
medicament determină creşterea secreţiei de renină. Cu toate că lisinoprilul în monoterapie are efect
antihipertensiv, chiar şi la pacienţii cu hipertensiune arterială hiporeninemică, administrarea concomitentă
de hidroclorotiazidă determină o scădere suplimentară a tensiunii arteriale. Lisinoprilul atenuează
pierderea de potasiu asociată hidroclorotiazidei.
Două studii majore, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiul global privind administrarea continuă a
telmisartan în monoterapie şi în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs
Nephropathy in Diabetes/ Nefropatia diabetică Veterans Affairs)) au investigat administrarea
concomitentă a unui inhibitor al ECA şi unui blocant al receptorilor de angiotensină II.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA NEPHRON-
D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, afectare
renală acută şi/sau hipotensiune arterială comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile lor
farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai ECA şi
blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi concomitent
la pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease
Endpoints/Studiu privind aliskiren administrat pentru tratarea diabetului zaharat de tip 2, utilizând criterii
de evaluare finale cardiovasculare şi privind afectarea renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul
adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de
angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune cardiovasculară
sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a evenimentelor
adverse. Decesele din cauze cardiovasculare şi accident vascular cerebral au fost mai frecvente numeric în
cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo,
evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes (hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi
disfuncţie renală) fiind raportate mai frecvent în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în
cadrul grupului în care s-a administrat placebo.
Cancer cutanat de tip non-melanom: Pe baza datelor disponibile obținute din studiile epidemiologice, a
fost observată o asociere între HCTZ și NMSC, dependentă de doza cumulativă. Un studiu a inclus o
populație care a constat din 71 533 de cazuri de BCC și din 8 629 de cazuri de SCC, corespunzând unei
populații de control de 1 430 833 și respectiv 172 462. Dozele mari de HCTZ (≥ 50 000 mg cumulativ)
Text nou în informațiile referitoare la produs – Extrase din recomandările PRAC privind semnalele
EMA/PRAC/621109/2018 Pagina 5/6 au fost asociate cu un RR ajustat de 1,29 (IÎ 95 %: 1,23-1,35) pentru
BCC și de 3,98 (IÎ 95 %: 3,68- 4,31) pentru SCC. A fost observată o relație clară doză cumulativă-
răspuns, atât pentru BCC, cât și pentru SCC. Un alt studiu a indicat o posibilă asociere între cancerul de
buză (SCC) și expunerea la HCTZ: 633 de cazuri de cancer de buză au corespuns unei populații de control
de 63 067, folosind o strategie de eșantionare din grupul expus riscului. A fost demonstrată o relație clară
doză cumulativărăspuns, cu un RR de 2,1 (IÎ 95 %: 1,7-2,6) care a crescut la un RR de 3,9 (3,0-4,9) pentru
doze mari (~25 000 mg) și RR de 7,7 (5,7-10,5) pentru doza cumulativă cea mai mare (~100 000 mg)
(vezi și pct. 4.4).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Lisinopril
Absorbţie
În cadrul studiilor clinice, concentraţiile serice maxime ale lisinoprilului au fost atinse în aproximativ 6
până la 8 ore după administrarea orală. Perioada de scădere a concentraţiilor serice a fost caracterizată de
o fază terminală prelungită, care nu a contribuit la acumularea medicamentului. Această fază terminală
reprezintă, probabil, legarea saturabilă de ECA şi nu a fost proporţională cu doza. Pe baza recuperării din
urină în cadrul studiilor clinice, valoarea absorbţiei lisinoprilului este de aproximativ 25%. Absorbţia
lisinoprilului nu a fost influenţată de prezenţa alimentelor în tractul gastrointestinal.
Distribuţie
Lisinoprilul nu pare să se lege de alte proteine plasmatice. Studiile la animale indică faptul că lisinoprilul
traversează în mică măsură, bariera hematoencefalică.
Metabolizare
Lisinoprilul nu prezintă o metabolizare semnificativă
Eliminare
Lisinoprilul este excretat în stare nemodificată în principal prin urină.
În cazul administrării de doze repetate, lisinoprilul a prezentat un timp efectiv de înjumătăţire a acumulării
de 12 ore.
La pacienţii cu insuficienţă renală, eliminarea lisinoprilului a fost similară cu cea de la pacienţii cu funcţie
renală normală până la punctul la care viteza de filtrare glomerulară ajunge la valoarea de 30 ml/minut sau
mai mică; dincolo de acest punct, valorile maxime şi minime ale concentraţiei lisinoprilului au crescut iar
timpul până la atingerea stării de echilibru a fost, uneori, prelungit.
Nu s-au constatat interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic în cazul utilizării concomitente a
lisinoprilului cu propranolol, digoxin sau hidroclorotiazidă.
Hidroclorotiazidă
Atunci când au fost urmărite concentraţiile plasmatice ale hidroclorotiazidei timp de cel puţin 24 de ore, s-
a constatat variaţia timpului de înjumătăţire plasmatică între 5,6 şi 14,8 ore. Hidroclorotizida nu este
metabolizată dar se elimină rapid pe cale renală. Cel puţin 61% din doza orală este eliminată sub formă
nemodificată în decurs de 24 ore. Hidroclorotizida traversează bariera fetoplacentară dar nu şi bariera
hematoencefalică.
Administrarea concomitentă a unor doze multiple de lisinopril şi hidroclorotiazidă are un efect slab sau nu
are nici un efect asupra biodisponibilităţii acestor medicamente. Comprimatul combinat reprezintă
echivalentul biologic al administrării concomitente a celor două entităţi separate.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltare.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Manitol (E 421)
Hidrogenofosfat de calciu anhidru
Amidon de porumb
Amidon de porumb pregelatinizat
Povidonă K 25
Stearat de magneziu
Pigment de oxid de fer brun 75 (E 172) (conţine oxid negru de fer (E 172) şi oxid roşu de fer (E 172)).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din Aluminiu/PVC.
Comprimatele de Skopryl Plus 20 mg/12,5 mg sunt disponibile în ambalaje de câte 30 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Alkaloid – INT d.o.o.
Šlandrova ulica 4
1231 Ljubljana-Črnuče
Slovenia.
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9541/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : August 2012
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2023