SISTAR 5 mg comprimate cu eliberare modificată

Prospect SISTAR 5 mg comprimate cu eliberare modificată

Producator: Gedeon Richter România S.A.

Clasa ATC: blocante ale canalelor de calciu, derivaţi ai dihidropiridinei, codul ATC:

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9791/2017/01 Anexa 2

9792/2017/01

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

SISTAR 5 mg comprimate cu eliberare modificată

SISTAR 10 mg comprimate cu eliberare modificată

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Sistar 5 mg

Fiecare comprimat cu eliberare modificată conține felodipină 5 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 23,950 mg.

Sistar 10 mg

Fiecare comprimat cu eliberare modificată conține felodipină 10 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 21,450 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat cu eliberare modificată

Sistar 5 mg

Comprimate filmate de culoare roz deschis, rotunde, biconvexe, marcate cu „5” pe una din fețe, cu

diametrul de aproximativ 9 mm.

Sistar 10 mg

Comprimate filmate de culoare brun-roșcat, rotunde, biconvexe, marcate cu „10” pe una din fețe, cu

diametrul de aproximativ 9 mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

  • Hipertensiune arterială.
  • Angină pectorală stabilă.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Hipertensiune arterială

Doza trebuie ajustată individual. Tratamentul poate fi inițiat cu o doză de 5 mg o dată pe zi. În funcție

de răspunsul pacientului la tratament, doza poate fi redusă la 2,5 mg sau crescută la 10 mg pe zi, în

funcție de caz. Dacă este necesar, se poate asocia cu un alt medicament antihipertensiv. Doza standard

pentru tratamentul de întreţinere este de 5 mg o dată pe zi.

Angină pectorală stabilă

Doza trebuie ajustată individual. Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 5 mg o dată pe zi, care poate

fi crescută la 10 mg o dată pe zi, dacă este necesar.

Vârstnici

Trebuie luată în considerare iniţierea tratamentului cu cea mai mică doză disponibilă.

Pacienți cu insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu afectarea funcţiei renale.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Pacienţii cu afectarea funcţiei hepatice ar putea avea o concentraţie plasmatică crescută de felodipină

şi ar putea să răspundă la doze mai mici (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți

Experienţa din studiile clinice în ceea ce priveşte administrarea felodipinei la copii şi adolescenţi cu

hipertensiune arterială este limitată (vezi pct. 5.1 şi 5.2).

Mod de administrare

Comprimatele trebuie administrate dimineaţa și trebuie înghițite cu apă. Pentru a menţine proprietăţile

eliberării modificate, comprimatele nu trebuie divizate, sfărâmate sau mestecate. Comprimatul poate fi

administrat pe stomacul gol sau după o masă uşoară, cu conţinut scăzut în grăsimi şi carbohidraţi.

4.3 Contraindicaţii

  • sarcina;
  • hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
  • insuficienţă cardiacă decompensată;
  • infarct miocardic acut;
  • angină pectorală instabilă;
  • obstrucţie valvulară cardiacă semnificativă hemodinamic;
  • obstrucţie la nivelul căii de ejecţie ventriculare.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Eficacitatea şi siguranţa felodipinei în tratamentul urgențelor hipertensive nu au fost studiate.

Felodipina poate să determine hipotensiune arterială semnificativă cu apariția ulterioară a tahicardiei.

La pacienţii cu risc, aceasta poate să conducă la apariția ischemiei miocardice.

Felodipina este metabolizată în ficat. În consecinţă, este de aşteptat ca la pacienţii cu funcţie hepatică

semnificativ redusă, nivelul concentraţiei plasmatice şi răspunsul la tratament să fie mai mari (vezi pct.

4.2).

Administrarea concomitentă de medicamente care induc sau inhibă puternic enzimele CYP3A4 au ca

rezultat scăderea, respectiv creşterea extensivă a concentraţiilor plasmatice de felodipină. Prin urmare

astfel de combinaţii trebuie evitate (vezi pct. 4.5).

Tumefierea gingivală ușoară a fost raportată la pacienţii cu gingivită/periodontită pronunțată.

Tumefierea poate fi evitată sau ameliorată printr-o atentă igienă orală.

Sistar conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză,

deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest

medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Felodipina este metabolizată în ficat de citocromul P450 3A4 (CYP3A4). Administrarea concomitentă

de substanţe care interferă cu sistemul enzimatic CYP3A4 ar putea să influenţeze concentraţiile

plasmatice de felodipină.

Interacţiuni enzimatice

Substanţele care determină inhibarea sau inducţia izoenzimei 3A4 a citocromului P450 ar putea să

influenţeze concentraţia plasmatică de felodipină.

Interacţiuni care duc la creşterea concentraţiei plasmatice de felodipină

S-a dovedit că inhibitorii enzimei CYP3A4 determină o creştere a concentraţiei plasmatice de

felodipină. C şi ASC ale felodipinei au crescut de 8, respectiv de 6 ori atunci când felodipina a fost

max

administrată concomitent cu itraconazol, puternic inhibitor al CYP3A4. Când felodipina şi

eritromicina au fost administrate concomitent, C şi ASC ale felodipinei au crescut de aproximativ

max

2,5 ori. Cimetidina a determinat creşterea C şi ASC ale felodipinei cu aproximativ 55%.

max

Administrarea concomitentă cu inhibitori puternici ai CYP3A4 trebuie evitată.

În cazul unor evenimente adverse semnificative clinic datorate expunerii crescute la felodipină prin

asocierea acesteia cu inhibitori puternici ai CYP3A4, ar trebui să fie luate în considerare ajustarea

dozei felodipinei şi/sau întreruperea tratamentului cu inhibitorul CYP3A4.

Exemple:

• Cimetidină

• Eritromicină

• Itraconazol

• Ketoconazol

• Medicamentele anti HIV /inhibitorii de protează (de exemplu, ritonavir)

• Anumite flavonoide prezente în sucul de grepfrut

Comprimatele de felodipină nu trebuie administrate împreună cu sucul de grepfrut.

Interacţiuni care duc la scăderea concentraţiei plasmatice de felodipină

A fost dovedit că inductorii enzimatici ai sistemului citocromului P450 3A4 determină scăderea

concentraţiilor plasmatice de felodipină. Când felodipina a fost administrată concomitent cu

carbamazepină, fenitoină sau fenobarbital, asocierea a determinat scăderea C şi ASC ale felodipinei

max

cu 82%, respectiv 96%. Trebuie evitată asocierea cu inductori CYP3A4 puternici.

Dacă apare lipsa eficacităţii felodipinei datorate scăderii expunerii atunci când aceasta este asociată cu

inductori puternici ai CYP3A4, trebuie luată în considerare ajustarea dozei felodipinei și/sau

întreruperea administrării inductorului CYP3A4.

Exemple:

• Fenitoină

• Carbamazepină

• Rifampicină

• Barbiturice

• Efavirenz

• Nevirapină

• Hypericum perforatum (sunătoare)

Interacţiuni suplimentare

Tacrolimus: felodipina poate să determine creşterea concentraţiei de tacrolimus. Dacă aceste

medicamente sunt asociate, trebuie urmărite valorile concentraţiei serice de tacrolimus şi doza de

tacrolimus trebuie ajustată dacă este cazul.

Ciclosporină: felodipina nu influenţează concentraţiile plasmatice de ciclosporină.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Felodipina nu trebuie administrată în perioada sarcinii. Într-un studiu non-clinic asupra reproducerii au

existat efecte asupra dezvoltării fetale, care sunt considerate a fi datorate acţiunii farmacologice a

felodipinei.

Alăptarea

Felodipina a fost detectată în laptele matern şi, din cauza datelor insuficiente privind efectul potenţial

asupra sugarului, tratamentul nu este recomandat în timpul alăptării.

Fertilitatea

Nu există date în ceea ce priveşte efectele felodipinei asupra fertilităţii pacientului. Într-un studiu non-

clinic asupra reproducerii la şobolan (vezi pct. 5.3), au existat efecte asupra dezvoltării fetale, dar

niciun efect asupra fertilităţii la doze apropiate de cele terapeutice.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Felodipina are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi

utilaje. Dacă pacienţii care utilizează felodipină suferă de cefalee, greaţă, ameţeli sau oboseală,

capacitatea de a reacţiona poate fi alterată. Se recomandă precauţie mai ales la începerea tratamentului.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Felodipina poate să determine înroşirea tegumentelor, cefalee, palpitaţii, ameţeli şi fatigabilitate. Cele

mai multe dintre aceste reacţii adverse sunt dependente de doză şi apar la iniţierea tratamentului sau

după o creştere a dozei. Astfel de reacţii adverse sunt de obicei tranzitorii şi se reduc ca intensitate în

timp.

Umflarea gleznei poate apărea la pacienţii trataţi cu felodipină, dependent de doză. Acest fenomen este

produs de vasodilataţie precapilară şi nu are legătură cu nicio retenţie de lichide generalizată.

Tumefierea gingivală uşoară a fost raportată la pacienţii cu gingivită/periodontită pronunțată. Această

reacţie poate fi evitată sau ameliorată printr-o igienă orală corespunzătoare.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Reacţiile adverse listate mai jos au fost raportate în studiile clinice şi în programele de supraveghere

după punerea medicamentului pe piaţă.

Au fost folosite următoarele definiţii pentru raportarea frecvenţei:

Foarte frecvente ≥ 1/10

Frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10

Mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100

Rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000

Foarte rare < 1/10000

Tabel 1 Reacţii adverse

Clasificarea pe aparate, Frecvenţa Reacţia adversă

sisteme şi organe

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee

Mai puţin frecvente Ameţeli, parestezii

Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Tahicardie, palpitaţii

Tulburări vasculare Frecvente Înroşirea tegumentelor cu

senzaţie de căldură locală

Mai puţin frecvente Hipotensiune arterială

Rare Sincopă

Tulburări gastro-intestinale Mai puţin frecvente Greaţă, durere abdominală

Rare Vărsături

Foarte rare Hiperplazie gingivală, gingivită

Tulburări hepatobiliare Foarte rare Creşterea concentrațiilor

plasmatice ale enzimelor

hepatice

Afecţiuni cutanate şi ale Mai puţin frecvente Erupții cutanate, prurit

ţesutului subcutanat Rare Urticarie

Foarte rare Reacţii de fotosensibilitate,

vasculită leucocitoclastică

Tulburări musculo-scheletice şi Rare Artralgii, mialgii

ale ţesutului conjunctiv

Tulburări renale şi ale căilor Foarte rare Polakiurie

urinare

Tulburări ale aparatului genital Rare Impotenţă/disfuncţie sexuală

şi sânului

Tulburări generale şi la nivelul Foarte frecvente Edeme periferice

locului de administrare Mai puţin frecvente Fatigabilitate

Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate, de

exemplu angioedem, febră

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro/.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul poate produce vasodilataţie periferică accentuată cu hipotensiune arterială marcată,

însoţite, uneori, de bradicardie.

Abordare terapeutică

Dacă este nevoie: cărbune activat, lavaj gastric dacă se efectuează la o oră după ingestie.

Dacă apare hipotensiune arterială severă, trebuie instituit tratamentul simptomatic.

Pacientul trebuie aşezat în clinostatism cu picioarele ridicate. Dacă apare bradicardie, trebuie

administrată atropină 0,5-1 mg i.v. La nevoie, volemia trebuie crescută prin perfuzie de glucoză,

soluţie salină sau dextran. Dacă măsurile terapeutice menţionate mai sus nu sunt suficiente, se pot

administra simpatomimetice cu efect predominant alfa 1-adrenergic.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: blocante ale canalelor de calciu, derivaţi ai dihidropiridinei, codul ATC:

C08CA02.

Mecanism de acţiune

Felodipina este un blocant selectiv al canalelor de calciu, care scade tensiunea arterială prin scăderea

rezistenţei vasculare periferice. Datorită gradului înalt de selectivitate pentru musculatura netedă din

arteriole, felodipina în doze terapeutice nu influenţează direct contractilitatea sau conducerea cardiacă.

Deoarece nu există niciun efect la nivelul musculaturii venoase netede sau mecanismului adrenergic

vasomotor, felodipina nu se asociază cu hipotensiune arterială ortostatică.

Felodipina are un uşor efect natriuretic/diuretic, astfel că nu produce retenţie de lichide.

Efecte farmacodinamice

Felodipina este eficientă în toate gradele de hipertensiune arterială. Ea poate fi administrată ca

monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antihipertensive, cum ar fi beta-blocante, diuretice

sau inhibitori ai enzimei de conversie, pentru a obţine un efect antihipertensiv crescut. Felodipina

determină atât reducerea tensiunii arteriale sistolice, cât şi diastolice şi poate fi folosită în tratamentul

hipertensiunii arteriale sistolice izolate.

Felodipina are efecte antianginoase şi antiischemice prin îmbunătăţirea raportului dintre

necesarul/aportul de oxigen la nivel miocardic. Felodipina scade rezistenţa vasculară coronariană, iar

debitul sanguin coronarian şi aportul de oxigen miocardic cresc ca urmare a dilataţiei arterelor şi

arteriolelor epicardice. Scăderea tensiunii arteriale sistemice determinată de felodipină duce la

scăderea efortului ventriculului stâng şi a necesarului de oxigen la nivel miocardic.

Felodipina ameliorează toleranţa la efort şi scade numărul de crize anginoase la pacienții cu angină

pectorală stabilă indusă de efort. La pacienţii cu angină pectorală stabilă, felodipina se poate

administra în monoterapie sau în asociere cu beta-blocante.

Efecte hemodinamice

Principalul efect hemodinamic al felodipinei constă în reducerea rezistenţei vasculare periferice totale,

ceea ce determină scăderea tensiunii arteriale. Aceste efecte depind de doză. În general, scăderea

tensiunii arteriale apare la 2 ore după administrarea primei doze orale şi durează cel puţin 24 ore, iar

raportul dintre concentraţia minimă şi cea maximă este de obicei, cu mult peste 50%.

Concentraţia plasmatică a felodipinei este direct proporţională cu scăderea rezistenţei periferice totale

şi a tensiunii arteriale.

Efecte cardiace

La dozele terapeutice, felodipina nu are niciun efect la nivel cardiac asupra contractilităţii, conducerii

atrio-ventriculare sau perioadei refractare.

Tratamentul antihipertensiv cu felodipină este asociat cu scăderea semnificativă a hipertrofiei

ventriculare stângi preexistente.

Efecte renale

Felodipina are efect natriuretic şi diuretic datorită diminuării reabsorbţiei tubulare a sodiului rezultat

prin filtrare glomerulară. Felodipina nu influenţează excreţia zilnică de potasiu. Rezistenţa vasculară

renală scade după administrarea felodipinei. Felodipina nu influenţează excreţia urinară de albumină.

La pacienţii cu transplant renal trataţi cu ciclosporină, felodipina reduce tensiunea arterială şi

îmbunătăţeşte atât fluxul sanguin renal, cât şi rata filtrării glomerulare. Felodipina poate îmbunătăţi, de

asemenea, funcţia precoce a grefei renale.

Eficacitate clinică

În studiul HOT (Hypertension Optimal Treatment – tratamentul optim al hipertensiunii arteriale),

efectul asupra evenimentelor cardiovasculare majore (adică, infarct miocardic acut, accident vascular

cerebral și deces cardiovascular) a fost studiat în raport cu ţintele tensiunii arteriale diastolice ≤

90 mmHg, ≤85 mmHg şi ≤80 mmHg şi cu tensiunea arterială obţinută, cu felodipina ca terapie

iniţială.

Un total de 18790 pacienţi hipertensivi (TAD 100-115 mmHg), cu vârsta cuprinsă între 50 şi 80 de

ani, au fost urmăriţi pe o perioadă medie de 3,8 ani (interval 3,3-4,9). Felodipina a fost administrată ca

monoterapie sau în combinaţie cu un beta-blocant, şi/sau un inhibitor ECA şi/sau diuretic. Studiul a

demonstrat beneficiile reducerii tensiunii arteriale sistolice şi a tensiunii arteriale diastolice până la

139, respectiv 83 mmHg.

Conform studiului STOP-2 (Swedish Trial in Old Patients with Hypertension-2 study) realizat pe 6614

pacienţi cu vârsta cuprinsă între 70-84 ani, antagoniştii de calciu dihidropiridinici (felodipina şi

isradipina) au avut acelaşi efect preventiv asupra mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare ca şi alte

clase de medicamente antihipertensive utilizate în mod obişnuit – inhibitori ai ECA, beta-blocante şi

diuretice.

Copii şi adolescenţi

Administrarea de felodipină la copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială dispune de experienţă

clinică limitată. Într-un studiu clinic, randomizat, dublu-orb, cu o durată de 3 săptămâni, cu braţe

paralele de studiu, la copii cu vârsta de 6-16 ani cu hipertensiune arterială primară, efectul

antihipertensiv al administrării o dată pe zi de felodipină 2,5 mg (n=33), 5 mg (n=33) şi 10 mg (n=31)

a fost comparat cu cel obţinut în grupul placebo (n=35). Studiul nu a reuşit să demonstreze eficacitatea

tratamentului cu felodipină în reducerea tensiunii arteriale la copii cu vârsta de 6-16 ani (vezi pct. 4.2).

Nu au fost studiate efectele pe termen lung ale felodipinei asupra creşterii, pubertăţii și dezvoltării în

general. De asemenea, nu a fost stabilită eficacitatea pe termen lung a terapiei antihipertensive

administrată la copii şi adolescenţi pentru a reduce morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculare în

perioada adultă.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbție

Felodipina este complet absorbită din tractul gastro-intestinal după administrarea comprimatelor de

felodipină cu eliberare modificată. Biodisponibilitatea sistemică a felodipinei este de aproximativ 15%

şi nu depinde de doză pentru dozele din intervalul terapeutic. Datorită formei farmaceutice cu eliberare

modificată, faza de absorbţie a felodipinei este lungă. Aceasta are ca rezultat menţinerea constantă a

concentraţiei plasmatice pentru dozele din intervalul terapeutic, pe o perioadă de 24 de ore.

Concentraţiile plasmatice maxime (t ) sunt realizate pentru forma cu eliberare modificată după 3

max

până la 5 ore. Viteza, dar nu şi nivelul de absorbţie a felodipinei, este crescută când se administrează

concomitent cu alimente cu un conţinut ridicat de grăsimi.

Distribuție

Felodipina se leagă de proteinele plasmatice în proporție de aproximativ 99%. Este legată predominant

la fracţia de albumină. Volumul de distribuţie la starea de echilibru este de 10 l/kg.

Metabolizare

Felodipina este intens metabolizată la nivelul ficatului de citocromul P450 3A4 (CYP3A4), toţi

metaboliţii identificaţi fiind inactivi. Felodipina este un medicament cu un clearance ridicat, clearance-

ul sanguin mediu fiind de 1200 ml/min. Nu există nicio acumulare semnificativă în timpul

tratamentului de lungă durată.

Vârstnicii şi pacienţii cu funcţie hepatică redusă au în medie concentraţii plasmatice mai mari ale

felodipinei faţă de pacienţii mai tineri. Farmacocinetica felodipinei nu este modificată la pacienţii cu

insuficienţă renală, inclusiv la cei trataţi cu hemodializă.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire a felodipinei în faza terminală este de aproximativ 25 de ore şi starea de

echilibru este atinsă după 5 zile. Nu există nici un risc de acumulare în cazul tratamentului pe termen

lung. Aproximativ 70% din doza administrată este excretată sub formă de metaboliţi în urină;

fracţiunea restantă este eliminată prin fecale. Mai puţin de 0,5% din doza administrată se regăseşte

nemetabolizată în urină.

Linearitate/Non-linearitate

Concentraţiile plasmatice sunt direct proporţionale cu doza în intervalul dozelor terapeutice 2,5-10 mg.

Copii şi adolescenţi

Într-un studiu farmacocinetic cu doză unică (felodipină cu eliberare prelungită 5 mg) cu un număr

limitat de copii şi adolescenţi cu vârsta de 6-16 ani (n=12), nu s-a observat nicio asociere între vârsta

pacienţilor şi ASC, C sau timpul de înjumătăţire ale felodipinei.

max

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitate asupra funcţiei de reproducere

Într-un studiu asupra fertilităţii şi performanţei reproductive generale la şobolanii trataţi cu felodipină,

o prelungire a perioadei de naştere, având ca rezultat un travaliu dificil/creşterea deceselor fetale şi

postnatale timpurii, a fost observată în grupurile cu doză medie şi mare. Aceste efecte au fost atribuite

efectului inhibitor al felodipinei în doze mari asupra contractilităţii uterine. Nu au fost observate

tulburări de fertilitate, atunci când dozele din intervalul terapeutic au fost administrate şobolanilor.

Studiile de reproducere la iepure au arătat o mărire, dependentă de doză, reversibilă, a glandelor

mamare la femelele cu pui şi anomalii digitale, dependente de doză, la feţi. Anomaliile la feţi au fost

induse atunci când felodipina a fost administrată în stadiile precoce ale dezvoltării fetale (înainte de

ziua a 15-a de sarcină). Într-un studiu privind reproducerea la maimuțe, a fost observată o poziţie

anormală a falangei(lor) distale.

Nu au existat alte observaţii preclinice considerate a fi de interes, iar efectele asupra funcţiei

reproductive sunt considerate a fi legate de acţiunea farmacologică a felodipinei, atunci când este

administrată la animalele normotensive. Relevanţa acestor observaţii pentru pacienţii care au primit

felopidină este necunoscută. Cu toate acestea, nu au existat incidente clinice raportate de schimbări ale

falangelor la făt/nou-născut expuşi la felodipină în uter, din informaţiile păstrate în bazele de date

interne de siguranţă ale pacienţilor.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu:

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină pH 101

Hipromeloză Metocel E 50 LV

Povidonă K 25

Galat de propil

Celuloză microcristalină 90 M

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Film:

Hipromeloză Pharmacoat 606

Oxid roşu de fer (E172)

Oxid galben de fer (E172)

Dioxid de titan (E171)

Talc

Propilenglicol

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

4 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 3 blistere din PVC-PE-PVDC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare modificată.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Gedeon Richter România S.A.

Str. Cuza Vodă Nr. 99-105, 540306 Târgu-Mureș, România

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

9791/2017/01

9792/2017/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Iunie 2005

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2017

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iulie 2017

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro/.

Cuprins RCP SISTAR 5 mg comprimate cu eliberare modificată

Alte medicamente din aceeasi clasa ATC

SISTAR 5 mg comprimate cu eliberare modificată

Plendil 2,5 mg, comprimate cu eliberare prelungită

Plendil 2,5 mg, comprimate cu eliberare prelungită

Plendil 2,5 mg, comprimate cu eliberare prelungită

Auronal 2,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

Auronal 2,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

Auronal 2,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

Informație medicală cu scop educațional

Informațiile prezentate pe acest site au scop informativ și educațional și sunt bazate pe documentația oficială publicată de autoritățile competente. Conținutul este structurat pentru a facilita înțelegerea informațiilor despre medicamente, fără a înlocui recomandarea unui medic sau farmacist.

Informațiile provin din surse publice oficiale (precum ANMDMR, EMA și documentația aferentă) și reflectă datele disponibile la momentul publicării. Pentru cele mai recente actualizări, este recomandată consultarea sursei oficiale sau a unui profesionist din domeniul sănătății.

Nu utilizați aceste informații pentru autodiagnostic sau automedicație. Orice decizie privind diagnosticul, tratamentul sau utilizarea unui medicament trebuie luată împreună cu un medic sau farmacist autorizat.