Prospect Siofor 500 mg comprimate cu eliberare prelungită
Producator: Berlin-Chemie AG
Clasa ATC: Medicamente antidiabetice orale, biguanide, codul ATC: A10BA02
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15065/2023/01-02-03-04-05 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Siofor 500 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține clorhidrat de metformină 500 mg echivalent la
metformină bază 390 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimate în formă de capsulă, de culoare albă până la aproape albă, gravate cu „SR 500” pe o faţă
şi netede pe cealaltă faţă.
Dimensiunile comprimatului: lungime 16,50 mm, lăţime 8,20 mm, grosime 6,10 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat tip 2 la adulți, în special la pacienți supraponderali, atunci când nu se
poate realiza un control glicemic adecvat numai prin regim alimentar şi exerciţiu fizic. Siofor
comprimate cu eliberare prelungită poate fi utilizat ca monoterapie sau în asociere cu alte
medicamente antidiabetice orale sau cu insulină.
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Adulți cu funcție renală normală (RFG ≥ 90 ml/minut)
Monoterapie în diabetul zaharat tip 2 și în asociere cu alte medicamente antidiabetice orale:
• Doza uzuală de inițiere este un comprimat de Siofor 500 mg comprimate cu eliberare prelungită
o dată pe zi.
• După 10 – 15 zile, doza trebuie să fie ajustată în funcţie de nivelul glucozei în sânge. O creştere
uşoară a dozei poate îmbunătăţi toleranţa gastrointestinală. Doza maximă zilnică recomandată
este de 4 comprimate Siofor 500 mg comprimate cu eliberare prelungită.
• Doza se crește treptat cu 500 mg la interval de 10-15 zile, până la un maxim de 2 000 mg o dată
pe zi, administrată în timpul cinei. În cazul în care controlul glicemic nu este realizat cu
2 000 mg metformină o dată pe zi, trebuie avută în vedere administrarea Siofor 1 000 mg
comprimate cu eliberare prelungită de două ori pe zi, ambele doze fiind administrate împreună
cu alimente. Dacă nu se obține încă controlul glicemic, pacienților trebuie să li se administreze
forma de comprimate filmate în doza maximă zilnică de 3 000 mg.
• La pacienții deja tratați cu metformină comprimate, doza inițială de Siofor 500 mg comprimate
cu eliberare prelungită trebuie să fie echivalentă cu doza zilnică de metformină cu eliberare
imediată.
• La pacienții tratați cu metformină administrată în doză de peste 2 000 mg zilnic, trecerea la
tratamentul cu Siofor 500 mg comprimate cu eliberare prelungită nu este recomandată.
• Dacă se intenționează trecerea de la un alt medicament antidiabetic cu administrare orală: se
întrerupe administrarea celuilalt medicament și se începe tratamentul cu Siofor 500 mg
comprimate cu eliberare prelungită în doza indicată mai sus.
Asocierea cu insulină
Clorhidratul de metformină și insulina pot fi utilizate în asociere pentru a obține un control mai bun al
glicemiei.
Doza inițială uzuală de Siofor 500 mg comprimate cu eliberare prelungită este de un comprimat o dată
pe zi, în timp ce doza de insulină este ajustată pe baza analizei concentraţiei de glucoză din sânge.
Vârstnici
Din cauza faptului că la persoanele vârstnice este posibil ca activitatea renală să fie scăzută, doza de
metformină trebuie ajustată în raport cu funcția renală. Este necesară evaluarea periodică a funcției
renale (vezi pct. 4.4).
Insuficiență renală
RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului cu medicamente care conțin metformină și cel
puțin anual după aceea. La pacienții cu risc crescut de evoluție ulterioară a insuficienței renale și la
vârstnici, funcția renală trebuie evaluată mai frecvent, de exemplu o dată la 3-6 luni.
RFG Doza maximă totală Considerații suplimentare
(ml/minut) administrată zilnic
60 – 89 2 000 mg Scăderea dozei poate fi avută în vedere în relație
cu diminuarea funcției renale.
45 – 59 2 000 mg Factorii care pot crește riscul de acidoză lactică
(vezi pct. 4.4) trebuie reevaluați înainte de a avea
30 – 44 1 000 mg
în vedere inițierea tratamentului cu metformină.
Doza inițială este de cel mult jumătate din doza
maximă.
< 30 - Metformina este contraindicată.
Copii și adolescenți
În absența datelor disponibile, Siofor 500 mg comprimate cu eliberare prelungită nu trebuie utilizat la
copii.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghițite întregi, cu un pahar cu apă. Comprimatele nu trebuie mestecate sau
sfărâmate.
4.3 Contraindicații
• Hipersensibilitate la metformină sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
• Orice tip de acidoză metabolică acută (cum ar fi acidoza lactică, cetoacidoza diabetică)
• Pre-comă diabetică
• Insuficiență renală severă (RFG < 30 ml/minut).
• Afecțiuni acute cu potențial de modificare a funcției renale, cum sunt:
- deshidratare,
- infecții severe,
- șoc
• Afecțiuni care pot determina hipoxie tisulară (mai ales boli acute sau agravarea bolilor cronice),
cum sunt:
- insuficiență cardiacă decompensată,
- insuficiență respiratorie,
- infarct miocardic recent,
- șoc
• Insuficiență hepatică, intoxicație acută cu alcool, alcoolism
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acidoza lactică
Acidoza lactică, o complicaţie metabolică foarte rară dar gravă, survine cel mai adesea în caz de
deteriorare acută a funcției renale, de boală cardiorespiratorie sau sepsis. Acumularea de metformină
survine în cazul deteriorării acute a funcției renale şi creşte riscul de acidoză lactică.
În caz de deshidratare (diaree severă sau vărsături, febră sau aport redus de lichide), administrarea
metforminei trebuie întreruptă temporar şi se recomandă contactarea unui profesionist din domeniul
sănătăţii.
Administrarea medicamentelor care pot afecta în mod acut funcția renală (de exemplu
antihipertensivele, diureticele și AINS) trebuie inițiată cu prudenţă la pacienții tratați cu metformină.
Alţi factori de risc pentru acidoza lactică sunt consumul de alcool etilic în exces, insuficiența hepatică,
diabetul zaharat insuficient controlat, cetoza, repausul alimentar prelungit și orice afecţiuni asociate cu
hipoxie, precum și utilizarea concomitentă a medicamentelor care pot cauza acidoză lactică (vezi
pct. 4.3 și 4.5).
Pacienții și/sau îngrijitorii acestora trebuie informați în privința riscului de acidoză lactică. Acidoza
lactică se caracterizează prin dispnee acidotică, dureri abdominale, crampe musculare, astenie și
hipotermie, urmate de comă. În caz de simptome suspectate, pacientul trebuie să oprească
administrarea metforminei și să solicite imediat un consult medical.
Rezultatele investigațiilor diagnostice de laborator indică o scădere a pH-ului sanguin (< 7,35),
creștere a concentrațiilor plasmatice de lactat (> 5 mmol/l) și o creștere a deficitului anionic și a
raportului lactat/piruvat.
Medicii trebuie să alerteze pacienții asupra riscului și simptomelor acidozei lactice.
Funcția renală
RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului și ulterior periodic, vezi pct. 4.2. Metformina
este contraindicată la pacienții cu RFG < 30 ml/minut și administrarea acesteia trebuie întreruptă
temporar în cazul afecțiunilor care influențează funcția renală, vezi pct. 4.3.
Funcția cardiacă
Pacienții cu insuficiență cardiacă au un risc mai crescut de hipoxie și insuficiență renală. Metformina
poate fi administrată pacienților cu insuficiență cardiacă cronică stabilă, cu monitorizarea regulată a
funcției cardiace și renale.
Este contraindicată administrarea de metformină la pacienții cu insuficiență cardiacă acută și instabilă
(vezi pct. 4.3).
Administrarea de substanțe de contrast iodate
Administrarea intravasculară de substanțe de contrast iodate poate duce la nefropatie indusă de
substanța de contrast, ceea ce determină acumularea de metformină și creșterea riscului de acidoză
lactică. Administrarea metforminei trebuie întreruptă înainte sau în timpul procedurii imagistice și nu
trebuie reluată decât la cel puţin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția renală să fi fost
reevaluată și confirmată ca fiind stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.5.
Intervenție chirurgicală
Administrarea metforminei trebuie întreruptă la momentul intervenției chirurgicale, sub anestezie
generală, spinală sau epidurală. Tratamentul poate fi reluat după cel puțin 48 ore de la intervenția
chirurgicală sau la reînceperea hrănirii pe cale orală și cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată
și să se fi constatat că este stabilă.
Alte precauții
Toţi pacienţii trebuie să continue regimul alimentar, cu o distribuţie adecvată a carbohidraţilor pe
parcursul zilei. Pacienţii supraponderali trebuie să respecte în continuare regimul hipocaloric.
Testele de laborator uzuale pentru monitorizarea diabetului trebuie efectuate periodic.
Metformina poate reduce valorile plasmatice ale vitaminei B . Riscul ca valorile plasmatice ale
vitaminei B să scadă, crește cu creșterea dozei de metformină, durata tratamentului și/sau la pacienți
cu factori de risc cunoscuți că determină deficit de vitamina B . În cazul în care se suspicionează
deficitul de vitamină B (de exemplu, în anemie sau neuropatie), valorile plasmatice ale vitaminei B
12 12
trebuie monitorizate. Monitorizarea periodică a vitaminei B poate fi necesară la pacienți cu factori de
risc pentru deficit de vitamină B . Tratamentul cu metformină trebuie continuat atâta timp cât este
tolerat și nu este contraindicat, iar tratamentul corectiv, adecvat, pentru deficitul de vitamină B
trebuie administrat în conformitate cu ghidurile de practică actuale.
În monoterapie, metformina nu determină niciodată hipoglicemie, totuşi este necesară precauţie în
cazurile în care se utilizează în asociere cu insulină sau cu alte medicamente antidiabetice orale (de
exemplu, sulfoniluree sau meglitinide).
Este posibil ca învelișul comprimatului să fie prezent în materiile fecale. Pacienții trebuie informați că
acest lucru este normal.
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) pe comprimat, adică practic “nu
conţine sodiu”.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Asocieri nerecomandate
Alcool etilic
Intoxicația cu alcool etilic este asociată cu un risc crescut de acidoză lactică, în special în caz de
repaus alimentar, malnutriție sau insuficiență hepatică.
Substanțe de contrast iodate
Administrarea metforminei trebuie întreruptă înainte sau în timpul procedurii imagistice și nu trebuie
reluată decât la cel puţin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată și
confirmată ca fiind stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.4.
Asocieri care necesită precauții pentru utilizare
Este posibil ca unele medicamente să afecteze funcția renală, ceea ce poate crește riscul de acidoză
lactică, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei (COX) II, inhibitori ai ECA,
antagoniști ai receptorilor de angiotensină II și diuretice, în special diuretice de ansă. În cazul inițierii
sau utilizării unor medicamente din aceste clase în asociere cu metformina, este necesară
monitorizarea atentă a funcției renale.
Medicamente cu activitate hiperglicemică intrinsecă (de exemplu glucocorticoizii (administraţi
sistemic și local) și simpatomimetice).
Poate fi necesară o monitorizare mai frecventă a glicemiei, în special la iniţierea tratamentului. Dacă
este necesar, se ajustează doza de metformină în timpul tratamentului cu medicamentul respectiv și
după întreruperea acestuia.
Transportori de cationi organici (OCT)
Metformina este un substrat pentru ambii transportatori OCT1 și OCT2.
Administrarea concomitentă de metformină cu
• Inhibitori ai OCT1 (cum este verapamil) pot reduce eficacitatea metforminei.
• Inductori ai OCT1 (cum este rifampicina) pot crește absorbția gastro-intestinală și eficacitatea
metforminei.
• Inhibitori ai OCT2 (cum sunt cimetidina, dolutegravir, ranolazina, trimetoprim, vandetanib,
isavuconazol) pot reduce eliminarea renală a metforminei și astfel conduc la o creștere a
concentrației plasmatice de metformină.
• Inhibitori pentru ambii OCT1 şi OCT2 (cum sunt crizotinib, olaparib) pot afecta eficacitatea și
eliminarea renală a metforminei.
Prin urmare se recomandă precauție, când aceste medicamente sunt administrate concomitent cu
metformină, în special la pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece concentraţia plasmatică de
metformină poate creşte. Dacă este necesar, poate fi luată în considerare reglarea dozei de metformină,
deoarece inhibitorii/inductorii de OCT pot afecta eficacitatea acesteia.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Hiperglicemia necontrolată terapeutic în faza periconcepţională şi în timpul sarcinii este asociată cu
un risc crescut de anomalii congenitale, pierdere a sarcinii, hipertensiune arterială indusă de sarcină,
preeclampsie şi mortalitate perinatală. Este important ca în perioada sarcinii, nivelul glicemiei să fie
menţinut cât mai aproape de valorile normale pentru a reduce riscul de reacţii adverse asociate
hiperglicemiei atât la mamă, cât şi la făt.
Metformina traversează bariera placentară la niveluri care pot fi la fel de mari ca şi concentraţiile
materne.
Un număr mare de date de la femeile gravide (mai mult de 1 000 rezultate expuse) provenind dintr-un
studiu de cohortă bazat pe înregistrări şi din date publicate (meta-analize, studii clinice şi registre) nu
indică un risc crescut de anomalii congenitale sau toxicitate feto/neonatală după expunerea la
metformină în faza periconcepţională şi/sau în timpul sarcinii.
Există dovezi limitate şi neconcludente cu privire la efectul pe termen lung al metforminei asupra
greutăţii copiilor expuşi in utero. Metformina nu pare să afecteze dezvoltarea motorie şi socială până
la vârsta de 4 ani a copiilor expuşi în timpul sarcinii, deşi rezultatele datelor pe termen lung sunt
limitate. Dacă este necesar din punct de vedere clinic, utilizarea metforminei poate fi luată în
considerare pe perioada sarcinii şi în faza periconcepţională ca adăugare sau alternativă la insulină.
Alăptarea
Metformina este eliminată în laptele matern. Nu au putut fi observate reacţii adverse la nou-
născuţi/copii alăptaţi. Cu toate acestea, deoarece sunt disponibile numai date limitate, alăptarea nu este
recomandată în timpul tratamentului cu metformină. Decizia întreruperii alăptării trebuie să aibă în
vedere beneficiul alăptării şi potenţialul risc de apariţie a reacţiilor adverse la copil.
Fertilitatea
Nu s-a observat afectarea fertilităţii la şobolani masculi sau femele, în cazul administrării de
metformină în doze de până la 600 mg/kg şi zi, care reprezintă de aproximativ trei ori doza maximă
recomandată la om pe baza comparării ariilor de suprafaţă corporală.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metformina utilizată în monoterapie nu determină hipoglicemie şi, de aceea, nu are nicio influenţă
asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de hipoglicemie dacă utilizează
metformină în asociere cu alte antidiabetice (de exemplu, sulfoniluree, insulină sau meglitinide).
4.8 Reacții adverse
În studiile efectuate după punerea pe piață și în studiile clinice controlate, natura și gravitatea
evenimentelor adverse raportate la pacienții cărora li s-a administrat metformină cu eliberare
prelungită au fost similare cu cele raportate la pacienții tratați cu metformină cu eliberare imediată.
La începerea tratamentului, cele mai frecvente reacții adverse sunt greață, vărsături, diaree, durere
abdominală și pierderea apetitului, care dispar spontan în majoritatea cazurilor.
Următoarele reacţii adverse pot apărea în timpul tratamentului cu Siofor 500 mg comprimate cu
eliberare prelungită.
Frecvenţa de apariţie este definită după cum urmează:
Foarte frecvente: ≥ 1/10
Frecvente: ≥ 1/100 şi < 1/10
Mai puțin frecvente: ≥ 1/1 000 şi < 1/100
Rare: ≥ 1/10 000 şi < 1/1 000
Foarte rare: < 1/10 000
Cu frecvență necunoscută: nu pot fi estimate din datele disponibile
În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravității.
Tulburări metabolice și de nutriție
Frecvente: scădere/deficit al vitaminei B (vezi pct. 4.4)
Foarte rare:
• Acidoza lactică (vezi pct. 4.4).
•
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente:
• Modificarea gustului
Tulburări gastrointestinale
Foarte frecvente:
• Tulburări gastro-intestinale cum sunt: greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale şi pierderea
apetitului. Aceste reacţii adverse apar cel mai frecvent la începutul tratamentului şi în
majoritatea cazurilor dispar spontan. De asemenea, creşterea lentă a dozei poate ameliora
tolerabilitatea gastro-intestinală.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare:
• Cazuri izolate de valori anormale ale testelor funcţiei hepatice şi de hepatită remise la
întreruperea tratamentului cu metformină.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Foarte rare:
• Reacții cutanate cum sunt eritem, prurit, urticarie
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
La administrarea de doze de clorhidrat metformină de până la 85 g nu s-a observat apariţia
hipoglicemiei, deşi în asemenea circumstanţe au apărut cazuri de acidoză lactică. Supradozajul cu
metformină sau riscuri asociate metforminei pot conduce la acidoză lactică. Acidoza lactică este o
urgenţă medicală şi trebuie tratată în spital. Cea mai eficientă metodă de eliminare a lactatului şi a
metforminei o constituie hemodializa.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antidiabetice orale, biguanide, codul ATC: A10BA02
Metformina este o biguanidă cu efecte antihiperglicemice, scăzând atât concentraţia bazală, cât şi
concentraţia postprandială a glicemiei. Nu stimulează secreţia insulinică şi de aceea nu determină
hipoglicemie.
Mecanism de acțiune
Metformina acționează prin 3 mecanisme:
• reduce producţia de glucoză hepatică prin inhibarea gluconeogenezei şi glicogenolizei
• la nivel muscular, prin creşterea sensibilităţii la insulină, îmbunătăţeşte captarea şi utilizarea
glucozei la nivel periferic,
• şi întârzie absorbția intestinală a glucozei.
Metformina stimulează sinteza intracelulară de glicogen prin acțiunea asupra glicogen-sintetazei.
Metformina mărește capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportori membranari ai glucozei
(GLUT).
Efecte farmacodinamice
În studiile clinice, efectul major non-glicemic al metforminei este fie stabilizarea greutății corporale,
fie scăderea ponderală modestă.
La om, independent de acţiunea sa asupra valorii glicemiei, metformina are efecte favorabile asupra
metabolismului lipidic. Acest lucru a fost dovedit prin studii clinice controlate pe termen mediu sau
lung după administrarea de doze terapeutice: metformina reduce valoarea colesterolului total, LDL-
colesterolului şi trigliceridelor plasmatice. O acțiune similară nu a fost demonstrată în cazul formulării
cu eliberare prelungită, posibil datorită administrării seara și este posibil să apară o creștere a
trigliceridelor.
Eficacitate clinică
Studiul prospectiv randomizat (UKPDS) a stabilit beneficiul pe termen lung asupra controlului
intensiv al glicemiei la pacienții supraponderali cu diabet zaharat tip 2 cărora li s-a administrat
metformină cu eliberare imediată ca terapie de primă linie după eșecul controlului doar prin regim
alimentar. Analiza rezultatelor pentru pacienții supraponderali tratați cu metformină după eșecul
regimului alimentar administrat exclusiv a arătat:
• o reducere semnificativă a riscului absolut de apariţie a complicaţiilor legate de diabetul zaharat
în grupul tratat cu metformină (29,8 evenimente / 1 000 pacienţi-ani), comparativ cu grupul
numai cu regim alimentar (43,3 evenimente / 1 000 pacienţi-ani), p = 0,0023 şi faţă de
tratamentul asociat cu sulfoniluree şi grupurile de monoterapie cu insulină (40,1 evenimente
/1 000 pacienţi-ani), p = 0,0034;
• o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate legată de diabet: metformina
7,5 evenimente / 1 000 pacienţi-ani, respectarea regimului alimentar 12,7 cazuri /
1 000 pacienţi-ani, p = 0,017;
• o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate generală: metformina 13,5 evenimente
/ 1 000 pacienţi-ani, comparativ cu grupul numai cu regim alimentar 20,6 evenimente /
1 000 pacienţi-ani, (p = 0,011) şi faţă de tratamentul asociat cu sulfoniluree şi grupurile de
monoterapie cu insulină 18,9 evenimente / 1 000 pacienţi-ani, (p = 0,021);
• o reducere semnificativă a riscului absolut de infarct miocardic: metformina 11 evenimente /
1 000 pacienţi-ani, comparativ cu grupul numai cu regim alimentar 18 evenimente /
1 000 pacienţi-ani, (p = 0,01).
Pentru cazurile utilizării metforminei ca a doua linie de tratament în asociere cu o sulfoniluree nu s-a
stabilit beneficiul clinic.
În diabetul zaharat tip 1, s-a folosit asocierea metformină – insulină la pacienţi selecţionaţi, dar
beneficiul clinic al acestei asocieri nu a fost stabilit.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
După administrarea orală a unei doze sub formă de comprimat cu eliberare prelungită, absorbţia
metforminei este semnificativ întârziată, comparativ cu administrarea comprimatelor cu eliberare
imediată, cu T 7 ore (T pentru comprimatul cu eliberare imediată este 2,5 ore).
max max
La starea de echilibru farmacocinetic, similar cu formularea cu eliberare imediată, C și ASC nu sunt
max
proporțional crescute cu doza administrată. Curba variației în timp a concentrației plasmatice (ASC)
după administrarea orală a unei doze unice de metformină 2 000 mg sub formă de comprimate cu
eliberare prelungită este similară cu cea observată după administrarea metforminei 1 000 mg
comprimate cu eliberare imediată de două ori pe zi.
Variabilitatea intraindividuală a concentrației plasmatice maxime (C ) și ASC în cazul metforminei
max
comprimate cu eliberare prelungită este comparabilă cu cea observată în cazul metforminei
comprimate cu eliberare imediată.
În cazul în care comprimatul cu eliberare prelungită este administrat în condiții de repaus alimentar,
ASC scade cu 30% (atât C , cât şi T nu sunt influențate).
max max
Absorbția medie a metforminei din formularea cu eliberare prelungită este aproape nemodificată de
compoziția meselor.
Nu se observă acumulare după administrarea repetată a metforminei în doze de până la 2 000 mg sub
formă de comprimate cu eliberare prelungită.
Distribuție
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă. Metformina se separă la nivelul eritrocitelor.
Concentrația maximă în sânge este mai mică decât cea plasmatică, dar apare aproximativ în acelaşi
timp. Eritrocitele reprezintă cel mai probabil un compartiment secundar de distribuție. Volumul mediu
de distribuție (V ) a fost cuprins între 63 – 276 l.
d
Metabolizare
Metformina se excretă nemodificată în urină. La om nu s-au identificat metaboliți.
Eliminare
Clearance-ul renal al metforminei este peste 400 ml/minut, ceea ce arată că metformina este eliminată
prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. După administrarea unei doze orale, timpul aparent de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 6,5 ore.
Când funcţia renală este afectată, clearance-ul renal este diminuat în aceeaşi proporţie cu cel al
creatininei şi astfel timpul de înjumătăţire prin eliminare este prelungit, determinând creşterea
concentraţiei clorhidratului de metformină în plasmă.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficiență renală
Datele disponibile referitoare la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sunt limitate şi nu poate fi
realizată o estimare sigură a expunerii sistemice la metformină pentru acest subgrup de pacienţi
comparativ cu persoanele cu funcţie renală normală. De aceea, adaptarea dozei trebuie efectuată pe
consideraţii clinice de eficacitate/tolerabilitate (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidențiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenționale
farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potențialul
carcinogen, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Carmeloză sodică
Hipromeloză
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din folie din PVC/Al cu 15, 30, 60, 90 sau 120 comprimate cu eliberare prelungită.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Berlin-Chemie AG
Glienicker Weg 125
12489 Berlin
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
15065/2023/01-05
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: 31 Ianuarie 2019
Data ultimei reînnoiri: Iulie 2023
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2023