Prospect Siofor 1000 mg comprimate filmate
Producator:
Clasa ATC: antidiabetice orale, biguanide, codul ATC: A10BA02
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11214/2018/01-02-03 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Siofor 1000 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine clorhidrat de metformină 1000 mg echivalent la metformină bază
780 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate, de culoare albă, de formă oblongă, cu un marcaj pentru rupere pe o față şi cu o
crestătură pe cealaltă față.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat tip 2, în special la pacienţi supraponderali, atunci când nu se poate
realiza un control metabolic satisfăcător numai prin dietă şi exerciţiu fizic.
● La adulţi, Siofor 1000 mg poate fi utilizat ca monoterapie sau în combinaţie cu alte medicamente
antidiabetice cu administrare orală sau cu insulina.
● La copiii cu vârsta peste 10 ani sau adolescenţi, Siofor 1000 mg poate fi folosit ca monoterapie sau
în combinaţie cu insulina.
La pacienţii adulţi supraponderali, cu diabet zaharat tip 2, la care nu s-au obţinut rezultate prin dietă s-
a demonstrat reducerea complicaţiilor diabetului zaharat atunci când sunt trataţi cu clorhidrat de
metformină ca primă linie terapeutică (vezi pct. 5.1).
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Adulţi cu funcție renală normală (RFG ≥ 90 ml/min)
Monoterapie şi în asociere cu alte antidiabeticele orale
Doza uzuală de iniţiere este de 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină administrată de 2 sau
3 ori pe zi, în timpul mesei sau după masă.
După 10 – 15 zile, doza trebuie să fie reglată în funcţie de nivelul glucozei în sânge. O creştere uşoară
a dozei poate îmbunătăţi toleranţa gastrointestinală.
La pacienţii care primesc o doză mai mare de clorhidrat de metformină (2 până la 3 g pe zi), este
posibil să se înlocuiască 2 comprimate filmate de clorhidrat de metformină 500 mg cu un comprimat
filmat de Siofor 1000 mg.
Doza maximă recomandată de clorhidrat de metformină este de 3 g zilnic, administrată în 3 prize.
Dacă se intenţionează trecerea de la un alt medicament antidiabetic cu administrare orală: întrerupeţi
administrarea celuilalt medicament şi începeţi administrarea de clorhidrat de metformină în doza
indicată mai sus.
Asocierea cu insulina
Clorhidratul de metformină şi insulina pot fi utilizate în asociere pentru obţinerea unui control mai bun
al glicemiei. Clorhidratul de metformină se administrează în doza de început de 500 mg sau 850 mg de
2 sau 3 ori pe zi, în timp ce dozajul insulinei se face pe baza analizei concentraţiei de glucoză din
sânge.
Vârstnici
Datorită faptului că la persoanele vârstnice este posibil ca activitatea renală să fie scăzută, dozajul
clorhidratului de metformină trebuie reglat în raport cu funcţia renală. Este necesară o analiză
frecventă a funcţiei renale (vezi pct. 4.4).
Insuficiență renală
RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului cu medicamente care conțin metformină și cel
puțin anual după aceea. La pacienții cu risc crescut de evoluție ulterioară a insuficienței renale și la
vârstnici, funcția renală trebuie evaluată mai frecvent, de exemplu o dată la 3-6 luni.
RFG ml/min Doza zilnică maximă Considerații suplimentare
totală (se împarte în 2-3
doze pe zi)
60-89 3000 mg Poate fi avută în vedere reducerea
dozei în asociere cu diminuarea
funcției renale.
45-59 2000 mg Înainte de a lua în considerare inițierea
30-44 1000 mg tratamentului cu metformină trebuie
evaluați factorii care pot crește riscul
de acidoză lactică (vezi pct. 4.4).
Doza inițială este de cel mult jumătate
din doza maximă.
<30 - Metformina este contraindicată.
Copii şi adolescenţi
Monoterapie şi în asociere cu insulina
● Siofor 1000 mg poate fi administrat copiilor cu vârsta peste 10 ani şi adolescenţilor.
● Doza iniţială este de 500 mg sau 850 mg de clorhidrat de metformină o dată pe zi în timpul sau după
masă.
După o perioadă de 10-15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de concentraţia glucozei în sânge.
Creşterea treptată a dozei poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastrointestinală a medicamentului. Doza
maximă zilnică recomandată este de 2 g de clorhidrat de metformină administrat în 2 sau 3 doze.
Mod de administrare
Datorită liniei mediane, comprimatul filmat poate fi rupt ca şi alte comprimate folosind ambele mâini
sau aşezând comprimatul pe o suprafaţă plană şi dură, cu faţa în jos, şi apăsând cu degetul mare.
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Orice tip de acidoză metabolică acută (de exemplu acidoză lactică, cetoacidoză diabetică),
precomă diabetică.
- Insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml/min).
- Afecţiuni acute ce pot altera funcţia renală, cum ar fi: deshidratare, infecţii severe, şoc.
- Afecţiuni care pot determina hipoxie tisulară(în special acute sau agravarea celor cronice),
cum ar fi: insuficienţa cardiacă decompensată, insuficienţa respiratorie, infarct miocardic
recent, şoc.
- Insuficienţă hepatică, intoxicaţie acută cu alcool, alcoolism.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Acidoza lactică
Acidoza lactică, o complicaţie metabolică foarte rară dar gravă, survine cel mai adesea în caz de
deteriorare acută a funcției renale, de boală cardiorespiratorie sau sepsis. Acumularea de metformină
survine în cazul deteriorării acute a funcției renale şi creşte riscul de acidoză lactică.
În caz de deshidratare (diaree severă sau vărsături, febră sau aport redus de lichide), administrarea
metforminei trebuie întreruptă temporar şi se recomandă contactarea unui profesionist din domeniul
sănătăţii.
Administrarea medicamentelor care pot afecta în mod acut funcția renală (de exemplu
antihipertensivele, diureticele și AINS) trebuie inițiată cu prudenţă la pacienții tratați cu metformină.
Alti factori de risc pentru acidoza lactică sunt consumul de alcool etilic în exces, insuficiența hepatică,
diabetul zaharat insuficient controlat, cetoza, repausul alimentar prelungit și orice afecţiuni asociate cu
hipoxie, precum și utilizarea concomitentă a medicamentelor care pot cauza acidoză lactică (vezi pct
4.3 și 4.5).
Diagnostic
Pacienții și/sau îngrijitorii acestora trebuie informați în privința riscului de acidoză lactică. Acidoza
lactică se caracterizează prin dispnee acidotică, dureri abdominale, crampe musculare, astenie și
hipotermie, urmate de comă. În caz de simptome suspectate, pacientul trebuie să oprească administrarea
metforminei și să solicite imediat un consult medical.
Rezultatele investigațiilor diagnostice de laborator indică o scădere a pH-ului sanguin (< 7,35), creștere
a concentrațiilor plasmatice de lactat (> 5 mmol/l) și o creștere a deficitului anionic și a raportului
lactat/piruvat.
Medicii trebuie să alerteze pacienții asupra riscului și simptomelor acidozei lactice.
Funcţia renală
RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului și periodic după aceea, vezi pct. 4.2.
Metformina este contraindicată la pacienții cu RFG < 30 ml/min și administrarea acesteia trebuie
întreruptă temporar în prezența afecțiunilor care influențează funcția renală, vezi pct. 4.3.
Funcția cardiacă
Pacienții cu insuficiență cardiacă au un risc mai crescut de hipoxie și insuficiență renală. Metformina
poate fi administrată pacienților cu insuficiență cardiacă cronică stabilă, cu monitorizarea regulată a
funcției cardiace și renale.
Este contraindicată administrarea de metformină la pacienții cu insuficiență cardiacă acută și instabilă
(vezi pct.4.3).
Administrarea de substanţe de contrast iodate
Administrarea intravasculară de substanțe de contrast iodate poate duce la nefropatie indusă de
substanța de contrast, ceea ce determină acumularea de metformină și creșterea riscului de acidoză
lactică. Administrarea metforminei trebuie întreruptă înainte de procedura de imagistică sau la
momentul acesteia și nu trebuie reluată decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția
renală să fi fost reevaluată și să se fi constatat că este stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.5.
Intervenţie chirurgicală
Administrarea metforminei trebuie întreruptă la momentul intervenției chirurgicale, sub anestezie
generală, spinală sau epidurală. Tratamentul poate fi reluat după cel puțin 48 ore de la intervenția
chirurgicală sau la reînceperea hrănirii pe cale orală și cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată
și să se fi constatat că este stabilă.
Alte precauţii
• Toţi pacienţii trebuie să continue regimul alimentar, cu o distribuţie adecvată a carbohidraţilor pe
parcursul zilei. Pacienţii supraponderali trebuie să respecte în continuare regimul hipocaloric.
• Testele de laborator uzuale pentru monitorizarea diabetului zaharat trebuie efectuate periodic.
• În monoterapie, metformina nu determină niciodată hipoglicemie, totuşi este necesară precauţie în
cazurile în care se asociază cu insulină sau cu alte antidiabetice orale (de exemplu, sulfoniluree sau
meglitinide).
Copii şi adolescenţi
Diagnosticul de diabet zaharat de tip 2 trebuie confirmat înaintea începerii terapiei cu metformină.
Pe parcursul studiilor clinice controlate cu durata de 1 an, nu au fost evidenţiate reacţii adverse ale
terapiei cu metformină asupra creşterii şi a dezvoltării pubertare, însă nu sunt disponibile informaţii
pe termen îndelungat în această privinţă. De aceea, se recomandă o urmărire atentă a efectului terapiei
cu metformină asupra acestor parametri la copii, în special la copii în perioada pre-pubertară.
Copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani
În studiile clinice controlate efectuate la copii şi adolescenţi au fost incluşi doar 15 subiecţi cu vârsta
cuprinsă între 10 şi 12 ani. Deşi eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu metformină la aceşti copii nu
este diferită de eficacitatea şi siguranţa la copii mai mari şi adolescenţi, se recomandă o atenţie
deosebită prescrierii metforminei la copii între 10 şi 12 ani.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Utilizarea concomitentă nu este recomandată
Alcool etilic:
Intoxicația cu alcool etilic se asociază cu un risc crescut de acidoză lactică, mai ales în caz de repaus
alimentar, malnutriție sau insuficiență hepatică.
Substanţe de contrast iodate
Administrarea metforminei trebuie întreruptă înainte de procedura de imagistică sau la momentul
acesteia și nu trebuie reluată decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția renală să
fi fost reevaluată și să se fi constatat că este stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.4.
Asocieri care necesită precauţii la utilizare
Unele medicamente pot produce reacții adverse asupra funcției renale, ceea ce poate crește riscul de
acidoză lactică, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenaza (COX) II, inhibitori
ai ECA, antagoniști ai receptorilor de angiotensină II și diuretice, în special diuretice de ansă. La
iniţierea administrării sau la utilizarea acestor medicamente concomitent cu metformină, este necesară
monitorizarea atentă a funcției renale.
Medicamente cu activitate hiperglicemiantă intrinsecă (de exemplu glucocorticoizii (administraţi
sistemic sau local), şi simpatomimetice):
Poate fi necesară o monitorizare mai frecventă a glicemiei, în special la iniţierea tratamentului. Dacă
este cazul, se va ajusta doza de metformină în timpul tratamentului cu medicamentul respectiv şi
după întreruperea lui.
Transportori de cationi organici (OCT)
Metformina este un substrat pentru ambii transportatori OCT1 și OCT2.
Administrarea concomitentă de metformină cu
• Inhibitori ai OCT1 (cum este verapamilul) pot reduce eficacitatea metforminei.
• Inductori ai OCT1 (cum este rifampicina) pot crește absorbția gastro-intestinală și eficacitatea
metforminei.
• Inhibitori ai OCT2 (cum sunt cimetidina, dolutegravirul, ranolazina, trimetoprimul,
vandetanibul, isavuconazolul) pot reduce eliminarea renală a metforminei și astfel conduc la o
creștere a concentrației plasmatice de metformină.
• Inhibitori pentru ambii OCT1 şi OCT2 (cum sunt crizotinibul, olaparibul) pot afecta
eficacitatea și eliminarea renală a metforminei.
Prin urmare se recomandă precauție, atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent
cu metformina, în special la pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece concentraţia plasmatică de
metformină poate creşte. Dacă este necesar, poate fi luată în considerare ajustarea dozei de
metformină, deoarece inhibitorii/inductorii de OCT pot afecta eficacitatea acesteia.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Diabetul necontrolat în timpul sarcinii (gestaţional sau permanent) este asociat cu un risc crescut de
anomalii congenitale şi mortalitate perinatală.
Date limitate referitoare la utilizarea metforminei la femei însărcinate nu indică un risc crescut de
anomalii congenitale. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare asupra sarcinii, dezvoltării
embrionare sau fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale.
Dacă pacienta intenţionează să rămână gravidă şi pe parcursul sarcinii, se recomandă ca diabetul
zaharat să nu fie tratat cu metformină, ci cu insulină, pentru a menţine nivelul glicemiei la valori cât
mai apropiate de normal, în vederea reducerii riscului de apariţie al malformaţiilor la făt.
Alăptarea
Metformina este eliminată în laptele matern. Nu au putut fi observate reacţii adverse la nou-
născuţi/copii alăptaţi. Deoarece sunt disponibile numai date limitate, alăptarea nu este recomandată în
timpul tratamentului cu metformină. Decizia întreruperii alăptării trebuie să aibă în vedere beneficiul
alăptării şi potenţialul risc de apariţie a reacţiilor adverse la copil.
Fertilitatea
Nu s-a observat afectarea fertilităţii la şobolani masculi sau femele, în cazul administrării de
metformină în doze de până la 600 mg/kg/zi, care reprezintă de aproximativ trei ori doza maximă
recomandată la om pe baza comparării ariilor de suprafaţă corporală.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Metformina utilizată în monoterapie nu determină hipoglicemie şi, de aceea, nu are nicio influenţă sau
are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate
acestea, pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de hipoglicemie dacă utilizează metformină în
asociere cu alte antidiabetice (de exemplu, sulfoniluree, insulină sau meglitinide).
4.8 Reacții adverse
La începerea tratamentului, cele mai frecvente reacţii adverse sunt greaţă, vomă, diaree, durere
abdominală şi pierderea apetitului, care dispar spontan în majoritatea cazurilor. Pentru prevenirea lor,
se recomandă administrarea de metformină în 2 sau 3 prize zilnice şi creşterea treptată a dozelor.
Următoarele reacţii adverse pot apărea în timpul tratamentului cu metformină. Frecvenţa de apariţie
este definită după cum urmează:
Foarte frecvente ≥1/10
Frecvente ≥1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi <1/100
Rare ≥1/10000 şi <1/1000
Foarte rare < 1/10000.
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte rare
• Acidoza lactică (vezi pct. 4.4.)
• Scăderea absorbţiei intestinale de vitamina B12 însoţită de scăderea concentraţiei plasmatice de
vitamina B , în cazul utilizării metforminei pe o perioadă îndelungată.
Acest fapt trebuie luat în considerare dacă pacientul prezintă anemie megaloblastică.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente
• Modificarea gustului
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente
• Tulburări gastro-intestinale cum sunt: greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale şi pierderea
apetitului alimentar. Aceste reacţii adverse apar cel mai frecvent la începutul tratamentului şi în
majoritatea cazurilor dispar spontan. Pentru a preveni aceste tulburări gastro-intestinale, se
recomandă să se administreze metformină în 2 – 3 prize pe zi, în timpul meselor sau după acestea.
De asemenea, creşterea lentă a dozei poate ameliora tolerabilitatea gastro-intestinală.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare
• Cazuri izolate de valori anormale ale testelor funcţiei hepatice şi de hepatită remise la întreruperea
terapiei cu metformină.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare
• Reacţii cutanate cum sunt eritem, prurit, urticarie.
Copii şi adolescenţi
Din datele publicate, din datele după punerea pe piaţă şi din studiile clinice controlate, la o populaţie
pediatrică limitată, cu vârsta cuprinsă între 10 şi 16 ani, aflată sub tratament pe o perioadă de un an,
evenimentele adverse raportate au fost similare ca natură şi severitate cu cele raportate la adulţi.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
La administrarea de doze de clorhidrat metformină de până la 85 g nu s-a observat apariţia
hipoglicemiei, deşi în asemenea circumstanţe au apărut cazuri de acidoză lactică. Supradozajul cu
metformină sau prezenţa unor factori de risc pot determina acidoză lactică. Acidoza lactică constituie o
urgenţă medicală şi necesită internarea pacientului. Cea mai eficace metodă de eliminare a lactatului şi
a metforminei o constituie hemodializa.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale, biguanide, codul ATC: A10BA02
Mecanism de acțiune
Metformina acţionează prin 3 mecanisme:
• reducerea producţiei de glucoză hepatică prin inhibarea gluconeogenezei şi glicogenolizei,
• la nivel muscular, prin creşterea sensibilităţii la insulină, îmbunătăţind captarea şi utilizarea
glucozei la nivel periferic,
• întârzierea absorbţiei intestinale a glucozei.
Metformina stimulează sinteza intracelulară de glicogen prin acţiune asupra glicogen-sintetazei.
Metformina creşte capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportori membranari ai glucozei
(GLUT) cunoscuţi.
Efecte farmacodinamice
Metformina este o biguanidă cu efecte de scădere a glicemiei, scăzând concentraţia bazală şi
postprandială a glucozei. Nu stimulează secreţia insulinică şi de aceea nu determină hipoglicemie.
La om, independent de acţiunea sa asupra valorii glicemiei, metformina are efecte favorabile asupra
metabolismului lipidic. Acest lucru a fost dovedit prin studii clinice controlate pe termen mediu sau
lung după administrarea de doze terapeutice: metformina reduce valoarea colesterolului total, LDL-
colesterolului şi trigliceridelor plasmatice.
În studii clinice, utilizarea metforminei a fost asociată fie cu stabilizarea greutăţii corporale, fie cu o
scădere modestă în greutate.
Eficacitate şi siguranţă clinică:
Studiul prospectiv randomizat (UKPDS) a demonstrat beneficiile pe termen lung asupra controlului
glicemiei la pacienţii adulţi cu diabet zaharat de tip 2.
Analiza rezultatelor la pacienţii supraponderali trataţi cu metformină, după eşecul controlului doar prin
regim alimentar, a arătat următoarele:
• o reducere semnificativă a riscului absolut de apariţie a complicaţiilor legate de diabetul zaharat
în grupul tratat cu metformină (29,8 evenimente / 1000 pacienţi-ani), comparativ cu grupul
numai cu regim alimentar (43,3 evenimente / 1000 pacienţi-ani), p = 0,0023 şi faţă de
tratamentul asociat cu sulfoniluree şi grupurile de monoterapie cu insulină (40,1 evenimente /
1000 pacienţi-ani), p = 0,0034;
• o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate legată de diabet: metformina 7,5
evenimente / 1000 pacienţi-ani, respectarea regimului alimentar 12,7 cazuri / 1000 pacienţi-ani,
p = 0,017 ;
• reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate generală: metformina 13,5 evenimente /
1000 pacienţi-ani, comparativ cu grupul numai cu regim alimentar 20,6 evenimente / 1000
pacienţi-ani, (p = 0,011) şi faţă de tratamentul asociat cu sulfoniluree şi grupurile de
monoterapie cu insulină 18,9 evenimente / 1000 pacienţi-ani, (p = 0,021) ;
• o reducere semnificativă a riscului absolut de infarct miocardic: metformina 11 evenimente /
1000 pacienţi-ani, comparativ cu grupul numai cu regim alimentar 18 evenimente / 1000
pacienţi-ani, (p = 0,01).
Pentru cazurile utilizării metforminei ca a doua linie de terapie în asociere cu o sulfoniluree nu s-a
stabilit beneficiul clinic.
În diabetul zaharat de tip 1, s-a folosit asocierea metformină – insulină la pacienţi selecţionaţi, dar
beneficiul clinic al acestei asocieri nu a fost stabilit.
Copii și adolescenți
Studii clinice controlate pe o populaţie mică de copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 10 şi 16
ani, trataţi timp de 1 an cu metformină, au arătat un răspuns al glicemiei similar cu cel al adulţilor.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unei doze de metformină, sub formă de comprimat, concentraţia
plasmatică maximă (Cmax) este atinsă în aproximativ 2 ore şi 30 minute (tmax). Biodisponibilitatea
absolută a comprimatelor de 500 mg sau 850 mg este de circa 50 – 60% la subiecţi sănătoşi. După
administrarea orală, fracţia neabsorbită care se regăseşte în materiile fecale este de 20 – 30%.
După administrarea orală, absorbţia metforminei este saturabilă şi incompletă. Se consideră că
farmacocinetica absorbţiei metforminei este neliniară.
În condiţiile administrării dozelor recomandate de metformină conform schemei terapeutice,
concentraţia plasmatică în platou este atinsă între 24 şi 48 ore şi este în general sub 1 microgram/ml.
Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) de metformină în cadrul studiilor clinice nu a depăşit 5
micrograme/ml, chiar şi după administrarea de doze maxime.
Aportul alimentar scade şi încetineşte uşor absorbţia metforminei. Astfel, după administrarea unei
doze de 850 mg, s-a constatat o concentraţie plasmatică mai mică de 40%, o scădere a ASC (aria de
sub curbă) cu 25% şi o prelungire cu 35 minute a timpului de atingere a concentraţiei plasmatice
maxime. Relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă. O parte din metformină se distribuie în eritrocite.
Concentraţia maximă în sânge este mai mică decât cea plasmatică, dar apare aproximativ în acelaşi
timp. Globulele roşii reprezintă cel mai probabil un compartiment secundar de distribuţie. Volumul
mediu de distribuţie (Vd) este cuprins între 63 – 276 L.
Metabolizare
Metformina este excretată ca atare în urină. La om nu s-au identificat metaboliţi.
Eliminare
Clearance-ul renal al metforminei este peste 400 ml/min, ceea ce arată că metformina este eliminată
prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. După administrarea unei doze orale, timpul aparent de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 6,5 ore.
Când funcţia renală este afectată, clearance-ul renal este diminuat în aceeaşi proporţie cu cel al
creatininei şi astfel timpul de înjumătăţire prin eliminare este prelungit, determinând creşterea
concentraţiei clorhidratului de metformină în plasmă.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Datele disponibile referitoare la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sunt limitate şi nu poate fi
realizată o estimare sigura a expunerii sistemice la metformină pentru acest subgrup de pacienţi
comparativ cu subiecţii cu funcţie renală normală. De aceea adaptarea dozei trebuie efectuată pe
consideraţii clinice de eficacitate/tolerabilitate (vezi pct. 4.2).
Copii şi adolescenţi
Studii în doză unică: Un studiu efectuat după administrarea de doze unice de 500 mg metformină, a
arătat că profilul farmacocinetic la copii este similar cu cel al adulţilor sănătoşi.
Studii în doze repetate: rezultatele provin doar dintr-un singur studiu.
După administrarea de doze repetate de 500 mg de două ori pe zi timp de 7 zile la copii şi adolescenţi,
concentraţia plasmatică maximă (Cmax) şi expunerea sistemică (ASC ) au fost reduse cu aproximativ
0-t
33%, respectiv 40% în comparaţie cu adulţii diabetici cărora li s-au administrat doze repetate de 500
mg pe zi timp de 14 zile. Deoarece doza se stabileşte individual pe baza controlului glicemic, aceste
date au o relevanţă clinică limitată.
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitate,
carcinogenitate, toxicitate asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Nucleu:
Hipromeloză
Povidonă K 25
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutii cu 2 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate.
Cutii cu 4 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate.
Cutii cu 8 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
BERLIN-CHEMIE AG (MENARINI GROUP)
Glienicker Weg 125
12489 Berlin
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
11214/2018/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Decembrie 2018
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie, 2022
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .