Prospect Sinerdol 150 mg capsule
Producator: Antibiotice SA
Clasa ATC: antimicobacteriacee, medicamente pentru tratamentul tuberculozei, antibiotice,
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9186/2016/01-02 Anexa 2
9187/2016/01-02
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sinerdol 150 mg capsule
Sinerdol 300 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Sinerdol 150 mg capsule
Fiecare capsulă conţine rifampicină 150 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 25 mg, Amarant (E 123), p-hidroxibenzoat de metil (E
218), p-hidroxibenzoat de propil (E216).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct.6.1.
Sinerdol 300 mg capsule
Fiecare capsulă conţine rifampicină 300 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 50 mg, Amarant (E 123), p-hidroxibenzoat de metil (E
218), p-hidroxibenzoat de propil (E 216).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct.6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule
Sinerdol 150 mg capsule
Capsule mărimea 2, cu capac de culoare roşu opac, cu corpul de culoare: albastru opac, conţinând o pulbere
de culoare roşie cărămizie.
Sinerdol 300 mg capsule
Capsule mărimea 1, cu capac de culoare roşu opac, cu corpul de culoare: roşu opac, conţinând o pulbere de
culoare roşie cărămizie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tuberculoză: în combinaţie cu alte medicamente tuberculostatice, în tratamentul tuturor formelor de
tuberculoză. Sinerdol este activ împotriva majorităţii tulpinilor atipice de Mycobacterium tuberculosis.
Lepră: în combinaţie cu cel puţin un medicament antilepros, în tratamentul formei multibacilare sau
paucibacilare a leprei pentru a efectua conversia statusului infecţios la un status non-infecţios.
Alte infecţii: în tratamentul brucelozei, legionelozei şi a infecţiilor stafilococice grave.
Pentru a preveni apariţia tulpinilor rezistente, Sinerdol trebuie utilizat în asociere cu un alt antibiotic indicat
în aceste infecţii.
Profilaxia meningitei meningococice: pentru sterilizarea purtătorilor asimptomatici de N. meningitidis pentru
eliminarea meningococilor din nazofaringe.
Tratamentul purtătorilor asimptomatici de H. influenzae sau pentru profilaxie la contacţii copii cu vârsta mai mare
sau egală cu 4 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tuberculoză:
Adulţi:
Doza zilnică recomandată este 8-12 mg/kgc.
Doza zilnică uzuală: la pacienţii cu greutatea corporală sub 50 kg: 450 mg; la pacienţii peste 50 kg: 600 mg.
Copii:
Doza zilnică recomandată este 10-20 mg/kgc. Doza zilnică totală nu trebuie să depăşească 600 mg.
Lepră:
O dată pe lună, 600 mg rifampicină. Se poate utiliza şi un tratament alternativ, zilnic. Doza unică zilnică
recomandată este de 10 mg/kgc.
Doza zilnică uzuală: la pacienţii cu greutate corporală sub 50 kg: 450 mg; la pacienţii peste 50 kg: 600 mg.
În tratamentul leprei, rifampicina se va utiliza întotdeauna în asociere cu cel puţin încă un medicament
antilepros.
Bruceloză, legioneloză sau infecţii stafilococice grave:
Adulţi: Doza zilnică recomandată este 600-1200 mg, administrate în 2-4 doze divizate, în asociere cu alt
antibiotic pentru a preveni rezistenţa bacteriană.
Profilaxia meningitei meningococice:
Adulţi: 600 mg de două ori pe zi timp de 2 zile.
Copii (1-12 ani): 10 mg/kgc de două ori pe zi, timp de 2 zile.
Copii (3 luni-1 an): 5 mg/kgc de două ori pe zi timp de 2 zile.
Profilaxia infecţiei cu Haemophilus influenzae:
Adulţi şi copii: La pacienţii selectaţi, doza recomandată este de 20 mg/kgc/zi, în priză unică, fără a depăşi
600 mg/zi la copil, timp de 4 zile
Nou-născuţi: 10 mg/kgc/zi timp de 4 zile.
Insuficienţă hepatică:
Nu se va depăşi doza zilnică de 8 mg/kgc de rifampicină.
Utilizarea la vârstnici:
La pacienţii vârstnici, excreţia renală de rifampicină este scăzută proporţional cu scăderea fiziologică a
funcţiei renale. Datorită creşterii compensatorii a excreţiei hepatice, timpul de înjumătăţire final al
rifampicinei la vârstnici este similar celui de la pacienţii tineri. Totuşi, rifampicina se va administra cu
precauţie persoanelor vârstnice, mai ales dacă există semne evidente de insuficienţă hepatică.
Mod de administrare
La copii sub 6 ani se recomandă administrarea de rifampicină cu forme farmaceutice adecvate vârstei.
Sinerdol se va administra oral, cu o cantitate suficientă de lichid. Doza zilnică de rifampicină se va calcula în
funcţie de greutatea corporală a pacientului. Rifampicina se va administra preferabil cu cel puţin 30 de
minute înainte de masă sau la 2 ore după masă, pentru a se asigura absorbţia rapidă şi completă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la rifampicină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Afecţiuni hepatice asociate cu icter,
Tratament cu inhibitori de proteaze (de ex. amprenavir, indinavir, nelfinavir, ritonavir, lopinavir/ritonavir,
saquinavir) sau delavirdină (Vezi şi cap. 4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sinerdol se va administra sub strictă supraveghere medicală de specialitate.
Sinerdol se va administra la pacienţii cu insuficienţă hepatică, numai în caz de absolută necesitate şi sub
strictă supraveghere medicală. Se vor administra doze reduse de rifampicină şi se va monitoriza atent funcţia
hepatică (în special TGP şi TGO), săptămânal în primele 2 săptămâni de tratament (în special în caz de
asociere cu izoniazida) şi apoi la două săptămâni. Dacă apar semne de afectare hepatocelulară, se va
întrerupe imediat administrarea rifampicinei.
Bolile hepatice preexistente, alcoolismul, vârsta înaintată sau sub 2 ani şi malnutriţia, necesită precauţie la
iniţierea tratamentului cu rifampicină, mai ales atunci când aceasta este asociată cu izoniazida. Dacă
pacientul nu are nici o dovadă a bolii hepatice pre-existente şi o funcţie normală hepatică pre – tratament, se
vor efectua teste ale funcţiei hepatice numai dacă apar: febră , vărsături , icter sau deteriorarea stării
pacientului.
Pacientul va fi evaluat cel puţin lunar în timpul tratamentului.
La unii pacienţi, în primele zile de tratament poate apărea hiperbilirubinemia, din cauza competiţiei dintre
rifampicină şi bilirubină în excreţia hepatică.
Rifampicina poate influenţa unele rezultate de laborator: testul Combs; determinarea acidului folic şi a
vitaminei B12; analiza de urină bazată pe reacţii colorimetrice sau spectrofotometrice; valorile concentraţiei
serice ale acidului uric, bilirubinei, transaminazelor.
Rifampicina are proprietăţi de inducție enzimatică care pot accelera metabolismul substraturilor endogene,
inclusiv hormoni ai glandei suprarenale, hormoni tiroidieni şi vitamina D. Rapoarte izolate au asociat
exacerbarea porfiriei odată cu administrarea de rifampicină.
Rifampicina colorează în roşu urina, saliva, lacrimile, sputa şi transpiraţia, iar pacienţii trebuie avertizaţi
asupra acestei posibilităţi. Lentilele de contact se pot, de asemenea, colora în roşu.
Administrarea intermitentă (mai puţin de 2-3 ori pe săptămână) favorizează creşterea riscului de reacţii
imuno-alergice.
Metodele contraceptive hormonale sistemice trebuiesc înlocuite cu metode non-hormonale în timpul
tratamentului cu rifampicină. (Vezi şi pct. 4.5. Interacţiuni cu alte medicamente, alte interacţiuni).
Deoarece medicamentul conţine lactoză monohidrat, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
Deoarece Sinerdol conţine Amarant (E123), poate provoca reacţii alergice.
Sinerdol conţine p-hidroxibenzoat de metil (E218) şi p-hidroxibenzoat de propil (E216). De aceea poate
provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Este contraindicată administrarea concomitentă de rifampicină cu inhibitori de proteaze: amprenavir,
indinavir, nelfinavir, ritonavir, lopinavir/ritonavir, saquinavir, deoarece rifampicina intensifică metabolismul
hepatic al acestora şi ca urmare le reduce concentraţiile plasmatice şi eficacitatea.
Rifampicina este un inductor al enzimelor microzomale hepatice, putând să favorizeze metabolizarea şi să
scadă concentraţiile plasmatice pentru o serie de alte medicamente: anticonvulsivante, antiaritmice,
antifungice, beta-blocante, blocante de calciu, glucocorticoizi, sulfamide antidiabetice, anticoagulante orale,
digoxin, combinaţii estroprogestative, antiestrogeni (de ex. tamoxifen, toremifen), antipsihotice (de ex.
haloperidol), antidepresive triciclice (de ex. amitriptilină), anxiolitice şi hipnotice (de ex. diazepam),
barbiturice, antibiotice (de ex. cloramfenicol, claritromicină, doxiciclină, fluorochinolone), medicamente
antivirale (de ex. saquinavir, indinavir, zidovudină), ciclofosfamidă, medicamente imunosupresive (de ex.
ciclosporină, tacrolimus), analgezice (de ex. metadonă), teofilină, clofibrat, irinotecan, hormoni tiroidieni,
losartan, praziquantel, chinină, riluzol, antagonişti selectivi de receptori 5-HT (de ex. ondansetron), statine
metabolizate prin CYP 3 A4 (de ex. simvastatină), citotoxice (de ex. imatinib), diuretice (de ex. eplerenonă).
Asocierea acestor medicamente cu rifampicina necesită ajustarea dozelor.
Rifampicina creşte hepatotoxicitatea izoniazidei, prescrierea concomitentă a acestor medicamente necesitând
precauţie, în special la pacienţii cu afectare hepatică, vârstnici sau cu malnutriţie.
Se vor evita băuturile alcoolice în timpul tratamentului cu rifampicină, deoareca această combinaţie creşte
riscul apariţiei unor probleme hepatice grave.
Utilizarea concomitentă a rifampicinei şi a ketoconazolului determină scăderea concentraţiei serice a ambelor
medicamente.
Utilizarea concomitentă a rifampicinei şi a enalaprilului determină scăderea concentraţiei de enalaprilat, metabolitul
activ al enalaprilului. Se vor ajusta dozele în condiţiile în care starea clinică a pacientului indică acest lucru.
Folosirea concomitentă de halotan şi rifampicină trebuie evitată, datorită riscului crescut de hepatotoxicitate.
Administrarea concomitentă cu antiacidele poate reduce absorbţia rifampicinei.Doza zilnică de rifampicină
se va administra cu cel puţin o oră înainte de ingestia de antiacide.
Dacă acidul p-aminosalicilic şi rifampicina sunt ambele incluse în regimul de tratament , acestea ar trebui să
fie administrate la interval de nu mai puţin de opt ore pentru a se asigura nivelurile sanguine satisfăcătoare .
Rifampicina poate interfera determinările microbiologice standard ale acidului folic şi vitaminei B12.
Rifampicina poate întârzia excreţia biliară a substanţelor de contrast radiologice utilizate pentru opacifierea
veziculei biliare.
Rifampicina provoacă o inhibare competitivă temporară a eliminării bromo-sulfoftaleinei.
Pentru a evita rezultate patologice inexacte, trebuie efectuat testul cu bromosulfoftaleina, dimineaţa înainte de
administrarea rifampicinei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
La animale, administrarea de doze foarte mari de rifampicină în primul trimestru de sarcină poate avea efecte
teratogene. În lipsa unor studii clinice controlate, în timpul sarcinii nu se va administra rifampicină decât în
caz de strictă necesitate, în absenţa unei alternative terapeutice.
Administrarea rifampicinei în ultimul trimestru de sarcină creşte riscul hemoragiei postnatale la mamă şi
nou-născut.
Alăptarea
Rifampicina se excretă în laptele matern şi în consecinţă se va întrerupe alăptarea în cazul administrării rifampicinei.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Sinerdol nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea
convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>
rare (≥1/10000 şi <1>
datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravităţii.
Tulburări hematologice şi limfatice
-cu frecvenţă necunoscută: anemie hemolitică trombocitopenie cu sau fără purpură (mai ales în cazul
tratamentului intermitent), dar e reversibilă la întreruperea administrării medicamentului. Dacă administrarea
de rifampicină a continuat, a fost raportată apariţia hemoragiei cerebrale.
-rar: coagulare intravasculară diseminată (CID)
-foarte rar: eozinofilie, leucopenie, agranulocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar:
-frecvent: înroşirea feţei şi mâncărime cu sau fără erupţii cutanate tranzitorii;
-mai puţin frecvent: urticarie;
-rar: dermatită exfoliativă, reacţie pemfigoidă, eritem polimorf inclusiv sindrom Stevens-Johnson, sindrom
Lyell şi vasculită.
-cu frecvenţă necunoscută: în cursul regimului de administrare intermitentă poate să apară un sindrom
pseudo-gripal cu febră, frisoane, mialgii, cefalee, vertij; apare cu o frecvenţă variabilă, de obicei între a 3-a şi a 6-
a lună de tratament, la circa 50 % din pacienţi. Mai pot să apară: wheezing, scăderea tensiunii arteriale, şoc,
anafilaxie, anemie acută hemolitică, insuficienţă renală acută, în special prin necroză tubulară acută sau nefrită
acută interstiţială.
Tulburări endocrine:
-rar: insuficienţă adrenală
Tulburări ale sistemului nervos:
-rar: psihoză.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
-cu frecvenţă necunoscută: edeme
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului subcutanat:
-cu frecvenţă necunoscută: oboseală musculară, miopatie.
Tulburări gastro-intestinale:
-cu frecvenţă necunoscută: anorexie, greaţă, vomă, disconfort abdominal, diaree. A fost raportată şi apariţia
colitei pseudomembranoase în urma administrării de rifampicină.
Tulburări hepato-biliare:
-cu frecvenţă necunoscută: hepatită şi afectarea testelor funcţionale hepatice (vezi şi cap. 4.4. Atenţionări şi
precauţii speciale pentru utilizare)
Tulburări ale aparatului genital şi sânului:
- cu frecvenţă necunoscută: au fost raportate tulburări ocazionale ale ciclului menstrual al femeilor care au primit
tratament tuberculostatic pe termen lung care conţinea rifampicină.
Investigaţii diagnostice:
-cu frecvenţă necunoscută: rifampicina colorează în roşu urina, sputa, transpiraţia, lacrimile şi saliva.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie: greaţă, vărsături, dureri abdominale, prurit, cefalee, somnolenţă, pierderea conştienţei (în
special în caz de afectare hepatică severă). Poate apare creşterea tranzitorie a valorilor concentraţiei
plasmatice a enzimelor hepatice şi bilirubinei, precum şi hepatomegalie. Se poate întâlni “sindromul omului
roşu”: coloraţia brun-roşcat sau orange a pielii, lacrimilor, transpiraţiei. S-a raportat hipotensiune şi tulburări
de ritm, în unele cazuri severe. La copii pot să apară edeme faciale sau periorbitale.
Doza minimă letală acută sau toxică nu este bine stabilită . Cu toate acestea, supradoze acute non-letale la
adulţi au fost raportate la valori variind între 9-12 g rifampicină. Supradoze acute letale la adulţi au fost
raportate la valori variind între 14-60 g. Ingestia de alcool sau un istoric de abuz de alcool au fost implicate
în unele dintre aceste rapoarte.
S-a raportat supradozaj non-letal la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 şi 4 ani care au primit una
până la două doze de rifampicină de 100 mg / kgc..
Abordare terapeutică: se va realiza în condiţii de terapie intensivă şi constă în lavaj gastric însoţit de
instilaţia gastrică a unei suspensii de cărbune activ, pentru absorbţia urmelor de medicament de la nivelul
tractului gastro-intestinal. Dacă se constată apariţia de vărsături şi greaţă incoercibile, se recomandă
medicaţie antiemetică. Concomitent vor fi aplicate măsuri generale pentru menţinerea funcţiilor vitale;
diureză forţată, hemodializă. Se va lua în consideraţie posibilitatea ca şi alte medicamente asociate cu
rifampicina să fi fost ingerate în doză excesivă, ceea ce impune măsuri specifice suplimentare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antimicobacteriacee, medicamente pentru tratamentul tuberculozei, antibiotice,
codul ATC: J04AB02.
Mecanism de acţiune: Rifampicina este un antibiotic de semisinteză, cu acţiune bactericidă. Acţioneaza prin
inhibarea ARN polimerazei ADN dependentă, enzimă ce sintetizează ARN-ul mesager bacterian. Acţionează
asupra microorganismelor extracelulare, cu creştere rapidă, dar şi asupra celor intracelulare. Rifampicina
acţioneaza împotriva Mycobacterium tuberculosis cu creştere lentă şi intermitentă. In vitro, rifampicina este
activă faţă de micobacterii, chlamidii şi unii germeni Gram-pozitiv şi Gram-negativ: Mycobacterium
tuberculosis, Mycobacterium leprae, Neisseria meningitides, Neisseria gonorrhoea, Staphylococcus aureus,
Proteus sp., Staphylococcus epidermidis, H. influenzae, E. coli, Pseudomonas aeruginosa, Legionella
pneumophila, Brucella sp, Streptococcus pyogenes.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
Rifampicina, este rapid şi aproape complet absorbită din tractul gastrointestinal. După administrarea unei
doze orale de 600 mg rifampicină la adult, respectiv 10 mg/kg la copil, concentraţia plasmatică maximă,
atinsă în 1-4 ore, este în medie 9 g/ml (cu variaţii între 6 – 32 g/ml). Absorbţia rifampicinei poate fi
diminuată sau întârziată, dacă este administrată cu alimente sau cu aminosalicilaţi (PAS).
Distribuţie:
Rifampicina are distribuţie largă în ţesuturile şi fluidele organismului, inclusiv în lichidul cefalo-rahidian;
traversează bariera placentară şi se regăseşte în laptele matern. Aproximativ 80% din rifampicină este legată
de proteinele plasmatice, dar cea mai mare parte a fracţiei nelegate nu este ionizată şi se distribuie liber în
ţesuturi. Volumul de distribuţie al rifampicinei este de 1,6 l/kg la adult şi 1,1 l/kg la copil.
Metabolizare:
Rifampicina este metabolizată în principal, în dezacetilrifampicina, metabolit activ. Prin efectul său de inducţie
enzimatică la nivelul ficatului, rifampicina accelerează propriul său metabolism.
Eliminare:
Timpul de injumatăţire este de 1,5 – 5 ore, variabil în funcţie de doză şi de modul de administrare. Timpul de
înjumătăţire este crescut în disfuncţiile hepatice şi obstrucţiile biliare, dar nu diferă la pacienţii cu disfuncţie
renală, în cazul dozelor sub 600 mg/zi.
După ce trece prin ficat, rifampicina se elimină prin bilă şi se reabsoarbe parţial din intestin, intrând în
circuitul enterohepatic. În timpul acestui proces, rifampicina este metabolizată prin dezacetilare progresivă,
astfel incât în aproximativ 6 ore întreaga cantitate se regăseşte în bilă sub forma metabolitului activ.
Aproximativ 30% din doză este excretată în urină, circa jumătate în formă neschimbată.
Farmacocinetica grupelor speciale de populaţie:
În prezenţa insuficienţei renale severe, rifampicina este eliminată în totalitate prin bilă.
Concentraţiile plasmatice la vârstnici sunt comparabile cu cele de la adulţi.
La pacienţii a căror funcţie renală este alterată, rifampicina nu se acumulează când dozele sunt mai mici de
600 mg. La doze mari excreţia poate fi întârziată datorită saturării mecanismului de excreţie biliară.
Este necesară deci reducerea dozelor.
În cazul insuficienţei hepatice, concentraţiile plasmatice şi T1/2, cresc uşor. O ajustare a dozelor este
necesară în cazul insuficienţei hepatice severe.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sinerdol 150 mg capsule
Conţinutul capsulei:
Lactoză monohidrat
Stearat de magneziu
Capacul capsulei:
Dioxid de titan (E 171)
Roşu Allura (E 129)
Amarant (E 123)
p-hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-hidroxibenzoat de propil (E 216).
Gelatină
Corpul capsulei
Dioxid de titan (E171)
Albastru strălucitor (E133)
p-hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-hidroxibenzoat de propil (E 216).
Gelatină
Sinerdol 300 mg capsule
Conţinutul capsulei:
Lactoză monohidrat
Stearat de magneziu
Capacul capsulei:
Dioxid de titan (E 171)
Roşu Allura (E 129)
Amarant (E 123)
p-hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-hidroxibenzoat de propil (E 216)
Gelatină
Corpul capsulei
Dioxid de titan (E171)
Roşu Allura (E 129)
Amarant (E 123)
p-hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-hidroxibenzoat de propil (E 216).
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Sinerdol 150 mg capsule
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a 10 capsule.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Sinerdol 300 mg capsule
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Antibiotice SA
Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iaşi, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9186/2016/01-02
9187/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: August 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .