Prospect Sindronat 300 mg/5 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă
Producator: Teva B.V
Clasa ATC: Medicamente care influenţează structura osoasă şi mineralizarea, bifosfanaţi,
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9261/2016/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sindronat 300 mg/5 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare 5 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine clodronat disodic 375 mg (sub formă de
tetrahidrat), echivalent cu clodronat disodic anhidru 300 mg.
Excipient cu efect cunoscut
Fiecare 5 ml concentrat pentru soluție perfuzabilă conține sodiu 191,25 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Concentrat pentru soluţie perfuzabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipercalcemiei de etiologie neoplazică.
4.2 Doze şi mod de administrare
Clodronatul este eliminat în principal prin rinichi. De aceea este necesară menţinerea unui aport adecvat de
fluide în timpul tratamentului cu clodronat.
Doze pentru adulţi cu funcţie renală normală:
Se recomandă o doză zilnică de 300 mg (1 flacon de 5 ml) Sindronat diluat în 500 ml soluţie perfuzabilă de
clorură de sodiu 0,9% sau soluţie perfuzabilă de glucoză 5%, administrată sub formă de perfuzie
intravenoasă lentă cu durata de 2- 4 ore, în zile consecutive, până la normalizarea calcemiei, care, de obicei,
apare în 5 zile.
Tratamentul nu trebuie să depăşească 7 zile.
Alternativ, poate fi administrată o doză unică a 1500 mg (5 flacoane de 5 ml) Sindronat în 500 ml soluţie de
clorură de sodiu 0,9% sau soluţie de glucoză 5%, sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 4 ore.
Tratament ulterior:
După perfuzia cu Sindronat perioada de timp în care se menţine un nivel acceptabil al calcemiei din punct de
vedere clinic variază considerabil de la un pacient la altul.
Dacă este necesar, pentru a controla calcemia, perfuzia poate fi repetată.
Funcţia renală şi calcemia trebuie monitorizate pe durata tratamentului cu Sindonat.
Dacă apare deteriorarea funcţiei renale (vezi mai jos) se recomandă scăderea dozei.
Dacă apare hipocalcemie, tratamentul trebuie întrerupt şi trebuie monitorizată concentraţia plasmatică de
calciu pentru a vedea dacă mai este nevoie de tratament ulterior.
Insuficienţă renală:
Dozele de clodronat perfuzabil trebuie reduse în insuficienţă renală cum este indicat mai jos:
Gradul de Clearance-ul creatininei, Scăderea dozei, %
insuficienţă renală ml/min
Uşoară 50 – 80 25
Moderată 12 – 50 25 – 50
Severă < 12 50
Se recomandă perfuzarea a 300 mg clodronat înainte de dializă, respectiv reducerea dozei cu 50% în zilele
fără dializă, şi limitarea duratei tratamentului la 5 zile. Trebuie să se ia în considerare că dializa peritoneală
reduce foarte puţin nivelul de clodronat din circulaţie.
Clodronatul disodic este contraindicat la pacienţii cu clearance al creatininei sub 10 ml/minut.
Copii şi adolescenţi
Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi.
Vârstnici
Nu există recomandări speciale privind dozajul la pacienţii vârstnici.
Studiile clinice au inclus pacienţi peste 65 de ani şi nu s-au observat efecte adverse specifice acestei grupe de
vârstă.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la bifosfonaţi sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
- Tratament concomitent cu alţi bifosfonaţi.
- Insuficienţă renală cu clearance al creatininei <10 ml/min.
- Sarcina şi alăptarea.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienți cu insuficiență renală
Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat în timpul tratamentului cu clodronat.
Acest lucru este deosebit de important pentru pacienţii cu hipercalcemie sau insuficienţă renală.
Se recomandă monitorizarea adecvată a funcţiei renale (creatinină serică, calciu seric şi fosfat) înaintea şi pe
durata tratamentului.
În cadrul studiilor clinice s-au observat creşteri reversibile ale transaminazelor, fără alte modificări ale
testelor de funcţie hepatică (vezi pct. 4.8).
Sindronat trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi ajustările de doză la ”Doze
şi mod de administrare”).
Administrarea intravenoasă a unor doze considerabil mai mari decât cele recomandate pot cauza leziuni
hepatice grave, în special dacă viteza de perfuzare este prea mare.
Afecțiuni dentare și osteonecroza de mandibulă
La pacienţii cu cancer cărora li s-au administrat regimuri terapeutice cu bifosfonaţi în special intravenos, s-a
raportat apariţia osteonecrozei maxilarului, în general, asociată cu extracţiile dentare şi/sau infecţiile locale
(inclusiv osteomielita). Mulţi dintre aceşti pacienţi erau, de asemenea, trataţi cu chimioterapie şi
corticosteroizi.
Apariţia osteonecrozei maxilarului a fost raportată şi în cazul pacienţilor cu osteoporoză cărora li s-au
administrat bifosfonaţi pe cale orală.
Înaintea tratamentului cu bifosfonaţi, la pacienţii cu factori de risc concomitenţi (de exemplu cancer,
chimioterapie, radioterapie, tratament cu corticosteroizi, igienă dentară deficitară) trebuie avută în vedere
efectuarea unei examinări stomatologice într-un serviciu corespunzător de medicină dentară.
În timpul tratamentului, dacă este posibil, aceşti pacienţi trebuie să evite procedurile stomatologice invazive.
În cazul pacienţilor care dezvoltă osteonecroza maxilarului în timpul terapiei cu bifosfonaţi, intervenţia
chirurgicală stomatologică poate exacerba afecţiunea.
Nu există date care să sugereze că în cazul pacienţilor care necesită intervenţii stomatologice, întreruperea
tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul de apariţie a osteonecrozei maxilarului.
Abordarea terapeutică pentru fiecare pacient se bazează pe judecata clinică a medicului curant, după
evaluarea individuală a raportului beneficiu/risc.
Osteonecroza canalului auditiv extern
În cursul tratamentului cu bifosfonați au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv extern, în
special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului auditiv
extern includ utilizarea corticosteroizilor și chimioterapia și/sau factorii de risc locali, cum sunt infecțiile sau
traumatismele.
Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariție a osteonecrozei canalului auditiv extern la pacienții
cărora li se administrează bifosfonați, care prezintă simptome auriculare, inclusiv infecții cronice ale urechii.
Fracturi atipice femurale
În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanterice şi de diafiză
femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză.
Aceste fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub
trohanterul mic până imediat deasupra platoului supracondilar.
Aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă
durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal, asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres,
prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete.
Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei
fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul contralateral.
A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi. La pacienţii la care se suspicionează
o fractură femurală atipică până la finalizarea evaluării trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului
cu bifosfonaţi pe baza aprecierii raportului risc-beneficiu individual.
Pe durata tratamentului cu bifosfonaţi pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul
coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie
evaluat pentru o fractură femurală incompletă.
Sodiu
Acest medicament conţine 47,78 mg sodiu per 5 ml, echivalent cu 2,39 % din doza maximă zilnică
recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Tratament concomitent cu alţi bifosfonaţi este contraindicat.
La pacienţii trataţi cu antiinflamatoare nonsteroidiene (AINS) în asociere cu clodronat disodic a apărut
insuficienţă renală. Cu toate acestea, nu a fost stabilită o acţiune sinergică.
Deoarece aminoglicozidele pot provoca hipocalcemie, asocierea clodronatului disodic trebuie făcută cu
precauţie.
Experienţa clinică nu a demonstrat interacţiuni ale clodronatului disodic cu alte medicamente cum sunt:
corticosteroizi, diuretice, analgezice sau medicamente citostatice.
S-a raportat că utilizarea concomitentă a clodronatului cu fosfat de estramustină creşte concentraţia
plasmatică a fosfatului de estramustină cu 80%.
Clodronatul este slab dizolvat în prezenţa ionilor bivalenţi. Prin urmare, clodronatul nu trebuie administrat
intravenos împreună cu soluții care conțin cationi bivalenți (de exemplu soluție Ringer).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Există o cantitate limitată de date cu privire la utilizarea clodronatului la femeile gravide. Sindronat nu este
recomandat femeilor gravide sau care au potențial de a rămâne gravide și nu iau un tratament
anticoncepțional eficient. Deşi clodronat trece bariera placentară la animale, nu se ştie dacă fenomenul este
prezent și la om. De asemenea, nu se cunoaşte dacă dăunează fătului sau dacă afectează reproducerea la om.
Alăptarea
Există informaţii insuficiente cu privire la excreţia de clodronat în laptele uman.
Nu se poate exclude un risc pentru sugari. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu clodronat.
Fertilitatea
Studiile la animale au confirmat faptul că clodronatul trece bariera placentară. Dozele mari de clodronat
administrate la animale au redus fertilitatea masculilor.
Datele din cadrul studiilor efectuale la animale sau la om privind efectele clodronatului disodic asupra fătului
sau funcţiei de reproducere sunt insuficiente. Pentru utilizarea de clodronat în timpul sarcinii şi alăptării, vezi
pct. 4.6.2. şi 4.6.3.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu se cunosc efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea de clodronat:
Clasificare pe aparate și Frecvente Rare Cu frecvență necunoscută
sisteme ≥ 1/100 și< 1/10 ≥ 1/10000 și < 1/1000
Tulburări metabolice și de Hipocalcemie Hipocalcemie
nutriție asimptomatică simptomatică.
Creșterea concentrației
serice de parathormon,
asociată cu descreșterea
nivelului seric al calciului
Creșterea valorii serice a
fosfatazei alcaline*
Tulburări gastro-intestinale Diaree
Greață Vărsătură
Tulburări hepatobiliare Valori crescute ale Valori de mai mult de 2
transaminazelor dar în ori crescute ale
imediata vecinătate a transaminazelor dar
intervalului de neasociate cu disfuncție
normalitate hepatică
Afecțiuni cutanate și ale Reacții de
țesutului subcutanat hipersensibilitate cutanată
de exemplu prurit,
urticarie, dermatită
exfoliativă
Tulburări respiratorii, Bronhospasm Disfuncție respiratorie la
toracice și mediastinale pacienții cu sensibilitate
cunoscută la aspirină
Reacții de hipersensibilitate
cu manifestări respiratorii
Tulburări renale și ale căilor Disfuncție renală (creșterea
urinare nivelului seric al creatininei
și proteinurie), afectare
renală severă.
Cazuri izolate de
insuficiență renală, rareori
soldate cu final letal, mai
ales în cazul asocierii cu
AINS – în special
diclofenac.
Tulburări musculo- Fracturi atipice femurale – Cazuri izolate de
scheletice și ale țesutului subtrohanterice și osteonecroză de mandibulă,
conjunctiv diafizare (reacție adversă mai ales la pacienții tratați
a clasei, raportată după anterior cu pamidronat sau
punerea pe piață ) (vezi zoledronat (vezi pct. 4.4).
pct. 4.4) Dureri severe osoase,
articulare sau musculare –
studiile clinice randomizate
nu au găsit o diferență
statistic semnificativă între
clodronat și placebo.
Simptomatologia a debutat
la zile sau luni de la
inițierea administrării.
Tulburări oculare Uveita a fost raportată după
punerea pe piață.
Următoarele reacții adverse
au fost raportate la
administrarea altor
bifosfonați; conjunctivită,
episclerită și sclerită
(acestea sunt efecte de clasă
dar nu au fost raporate la
administrarea de clodronat).
* la pacienții cu boală metastatică se poate datora și afecțiunilor hepatice sau osoase.
Experiența de după punerea pe piață
Tulburări oculare.
După punerea pe piață a fost raportată uveita asociată tratamentului cu clodronat. Următoarele reacții adverse
au fost raportate la utilizarea altor bifosfonați: conjunctivită, episclerită și sclerită.
Conjunctivita a fost raportată la utilizarea clodronatului la un pacient tratat concomitent cu un alt bifosfonat.
Până în prezent nu au fost raportate episclerita și sclerita la utilizarea clodronatului (reacții adverse
caracteristice bifosfonaților).
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale.
A fost observată afectarea funcției respiratorii la pacienții cu astm sensibil la aspirină. Reacțiile de
hipersensibilitate s-au manifestat ca afecțiuni respiratorii.
Tulburări renale și ale căilor urinare.
Afectare a funcției renale (creșteri ale creatininemiei și proteinuriei), afectare renală severă în special după
perfuzarea rapidă a unor doze mari de clodronat (pentru instrucțiuni de dozare, vezi punctul 4.2).
Au fost raportate cazuri izolate de insuficiență renală, rar cu debut letal, în special la utilizarea concomitentă
de AINS (în general diclofenac).
Tulburări musculoscheletice și ale țesutului conjunctiv.
Au fost raportate cazuri rare de osteonecroză de maxilar, în special la pacienții tratați în prealabil cu
aminobifosfonați ca zoledronat sau pamidronat (vezi și pct. 4.4).
La pacienții care utilizează clodronat, au fost raportate dureri osoase și articulare severe.
Cu toate acestea, astfel de raportări au fost ocazionale, iar în studiile randomizate controlate cu placebo nu a
existat nicio diferență aparentă între placebo si clodronat.
Debutul simptomelor a variat de la câteva zile la câteva luni de la inițierea tratamentului.
După punerea pe piață au fost raportate următoarele reacții adverse:
Rare: fracturi femurale subtrohanterice și diafizale atipice (reacție adversă caracteristică bifosfonaților).
Foarte rare: Osteonecroza canalului auditiv extern (reacție adversă caracteristică bifosfonaților).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare , ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected]
4.9 Supradozaj
Simptome
Au fost semnalate creşteri ale creatininei serice şi disfuncţii renale, asociate dozelor intravenoase mari de
clodronat. A fost raportat un caz de insuficiență renală totală, cu leziuni la nivel hepatic, ca urmare a ingestiei
accidentale a 20000 mg (50 x 400 mg) clodronat.
Tratament
Poate fi instituit tratament simptomatic, cu hidratarea adecvată a pacientului şi monitorizarea funcţiei renale
şi a calcemiei.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente care influenţează structura osoasă şi mineralizarea, bifosfanaţi,
codul ATC: M05BA02.
Clodronatul disodic este un bifosfanat analog al pirofosfatului, care a demonstrat in vitro, că inhibă formarea
şi dizolvarea fosfatului de calciu (hidroxiapatită). In vivo, s-a demonstrat că aceştia inhibă resorbţia osoasă
într-o proporţie mai mică sau mai mare, în funcţie de compus, clodronatul disodic fiind unul dintre cei mai
eficace în această privinţă.
Cel mai important efect al clodronatului este inhibarea resorbţiei osoase.
La şobolanii în creştere, efectul de inhibarea a resorbţiei după administrarea de doze mari de clodronat
determină prelungirea metafazei din cadrul diviziunii celulare la nivelul oaselor lungi. Este suficientă o doză
redusă, de 3 mg /kg mc, administrată subcutanat, o dată pe săptămână pentru a inhiba resorbţia osoasă la
femelele de şobolani cu ovarele extirpate.
Proprietatea de inhibare a resorbţiei osoase la om a fost confirmată de studii histologice, kinetice şi
biochimice. Mecanismul exact de inhibare a resorbţiei osoase nu este cunoscut.
Clodronat inhibă activitatea osteoclastelor, reduce calcemia, excreţia urinară a calciului şi hidroxiprolinei.
Nu au fost observate probleme cu mineralizarea oaselor în timpul utilizării clodronatului în doze care inhibă
resorbţia osoasă.
În cazul cancerului de sân, clodronat inhibă pierderea de masă osoasă de la nivelul colului femural şi a
coloanei vertebrale lombare, la femei pre-şi post-menopauză.
Acesta reduce riscul de fracturi osoase la pacienţii cu cancer de sân sau cu mielom multiplu. În cazul
cancerului de sân primar, clodronatul reduce incidenţa metastazelor osoase.
În studiile clinice la aceşti pacienţi, care au evaluat impactul clodronatului asupra reducerii incidenţei
metastazelor osoase, s-a constatat că aceasta reduce, de asemenea, numărul de decese.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Similar altor bifosfonaţi, absorbţia gastrointestinală a clodronatului este scăzută, de aproximativ 2 %, însă
rapidă, vârful concentraţiei plasmatice după o doză unică orală este atins în 30 de minute.
Din cauza afinităţii puternice a clodronatului pentru calciu şi alţi cationi bivalenţi, absorbţia este neglijabilă
când clodronatul este luat cu alimente sau cu medicamente ce conţin cationi bivalenţi. În plus, există o largă
variaţie individuală a absorbţiei clodronatului. În ciuda variaţiei individuale, expunerea la clodronat rămâne
constantă pe durata tratamentului.
Legarea clodronatului de proteinele plasmatice este scăzută. Media volumului de distribuţie plasmatică este
de 20-50 l. Eliminarea clodronatului din ser se caracterizează prin două faze distincte: faza de distribuţie, cu
un timp de înjumătăţire de aproximativ 2 ore şi faza de eliminare care este foarte lentă deoarece clodronat se
leagă puternic de oase.
Clodronatul disodic este eliminat în principal pe cale renală şi după administrarea intravenoasă aproximativ
80% se va regăsi în urină, în interval de câteva zile. Substanţa care nu s-a legat de os (aproximativ 20% din
cantitatea absorbită) este excretată mai lent.
Clearance-ul renal total este în medie 75% din clearance-ul plasmatic.
Clodronatul disodic nu este metabolizat. Deoarece clodronat afectează oasele, nu există o relaţie clară între
concentraţiile plasmatice sau sangvine de clodronat şi activitatea terapeutică sau reacţiile adverse.
Administrarea intravenoasă a unor doze mari în tratamentul hipercalcemiei pare a fi mai eficientă.
Cu excepţia insuficienţei renale care scade clearance-ul clodronatului, profilul farmacocinetic nu este afectat
de niciun factor legat de vârstă, metabolism medicamentos sau alte afecţiuni patologice.
Clodronatul este îndepărtat prin hemodializă. Doza studiată a fost 300 mg administrate lent, endovenos, 2 ore
înainte de hemodializă.
După 4 ore de dializă a fost colectată 35% din doza administrată. Nu au fost studiate alte doze.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile experimentale efectuate la şoareci şi şobolani hrăniţi cu o doză unică au permis definirea
următoarelor valori ale DL50:
LD Şoareci Şobolani
(mg/kg) Masculi Femele Masculi Femele
Administrare >2000 >2000 1635 1798
orală
Administrare 238 236 65 –
intravenoasă
Simptomele clinice de intoxicaţie acută la şoareci şi şobolani au fost: mobilitate redusă, convulsii, stare de
inconştienţă şi apnee. La cobai, administrarea intravenoasă a 300 mg/kg s-a dovedit toxică după două sau trei
doze, ca rezultat al hipocalcemiei. La cobai şi şobolani de la 2 săptămâni la 12 luni au fost efectuate studii
toxicologice cu administrare de doze repetate. Au fost raportate câteva decese în aceste studii. Administrarea
intravenoasă a dus la decesul câtorva şobolani, după o doză zilnică de 175 mg/kg şi 200 mg/kg, după 1-7
zile. Doză zilnică intravenoasă de 200 mg / kg la cobai a cauzat vărsături şi stare generală de slăbiciune
înainte de moarte. Nu au existat decese ale porcilor din studiu, după doze orale de 100 – 450 mg/kg.
Au fost observate efecte ale clodronatului asupra următoarelor organe (modificările observate în paranteze):
os (scleroză legată de efectele farmacologice ale clodronatului), tract gastro-intestinal (iritaţie), sânge
(limfopenie, efectele asupra hemostazei), rinichi (proteinurie, dilatare la nivelul tubilor) şi ficat (creșterea
transaminazelor serice).
În studiile pe termen lung la şobolani şi şoareci nu au fost observate efecte cancerigene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Hidroxid de sodiu 5N (pentru ajustarea pH-ului).
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip I, închis cu dop de cauciuc bromobutilic și sigilat cu o capsă de
aluminiu cu un disc galben de polipropilenă, conținând 5 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
În cazul perfuziei repetate, un flacon de 5 ml Sindronat, concentrat pentru soluţie perfuzabilă este diluat în
500 ml soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% sau soluţie perfuzabilă de glucoză 5%.
În cazul perfuziei unice a dozei de 1500 mg, cinci flacoane de 5 ml Sindronat, concentrat pentru soluţie
perfuzabilă sunt diluate în 500 ml soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% sau soluţie perfuzabilă de
glucoză 5%.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Teva B.V
Swensweg 5, 2031GA Haarlem,
Olanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9261/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: August 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2021
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .