Prospect Silesto 25 mg comprimate masticabile
Producator: STADA M&D SRL
Clasa ATC: Medicația aparatului urinar, medicamente pentru tratamentul disfuncţiei
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.15937/2025/01-04 Anexa 2
NR.15938/2025/01-04
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Silesto 25 mg comprimate masticabile
Silesto 50 mg comprimate masticabile
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine citrat de sildenafil echivalent cu 25mg sau 50 mg sildenafil.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Silesto 25 mg: Fiecare comprimat masticabil conține 2,15 mg aspartam și 66,935 mg lactoză.
Silesto 50 mg: Fiecare comprimat masticabil conține 4,30 mg aspartam și 133,871 mg lactoză.
Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat masticabil.
Silesto 25 mg comprimate masticabile sunt comprimate albe, triunghiulare, biconvexe, cu un diametru
nominal de 7,3 × 7,0 mm și inscripționate cu „25” pe o parte.
Silesto 50 mg comprimate masticabile sunt comprimate albe, triunghiulare, biconvexe, cu un diametru
nominal de 8,8 × 8,6 mm și inscripționate cu „50” pe o parte.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Silesto este indicat la bărbaţii adulţi cu disfuncţie erectilă, care prezintă incapacitatea de a obţine sau de
a menţine o erecţie peniană suficientă pentru un act sexual satisfăcător.
Pentru ca medicamentul Silesto să fie eficace este necesară stimularea sexuală.
4.2. Doze şi mod de administrare
Doze
Utilizarea la adulţi
Doza recomandată este de 50 mg administrată la nevoie, cu aproximativ o oră înainte de activitatea
sexuală.
În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi crescută la 100 mg sau poate fi scăzută la 25 mg.
Doza maximă recomandată este de 100 mg. Frecvenţa maximă de administrare recomandată este o dată
pe zi. Dacă Silesto se administrează în timpul mesei, instalarea efectului se face mai lent decât atunci
când se administrează în condiţii de repaus alimentar (vezi pct. 5.2).
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
Nu este necesară modificarea dozei la vârstnici(≥ 65 de ani)
Insuficienţă renală
Recomandările privind dozele descrise în paragraful “Utilizarea la adulți” se aplică și la pacienţii cu
insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance-ul creatininei = 30 – 80 ml/min).
Deoarece pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min) au clearance-ul
sildenafilului scăzut, trebuie luată în considerare o doză de 25 mg. În funcţie de eficacitate şi
tolerabilitate, doza poate fi crescută treptat la 50 mg sau până la 100 mg după cum este necesar.
Insuficienţă hepatică
Deoarece la pacienţii cu insuficienţă hepatică (de exemplu, ciroză) clearance-ul sildenafilului este
scăzut, trebuie luată în considerare o doză de 25 mg sildenafil. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate,
doza poate fi crescută treptat la 50 mg sau până la 100 mg după cum este necesar.
Copii şi adolescenţi
Silesto nu este indicat la persoanele cu vârsta sub 18 ani.
Utilizarea la pacienţii trataţi cu alte medicamente
Cu excepţia ritonavir, situaţie în care nu se recomandă administrarea concomitentă a sildenafilului (vezi
pct. 4.4), la pacienţii care utilizează concomitent inhibitori ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5) trebuie luată în
considerare administrarea unei doze iniţiale de 25 mg sildenafil.
Pentru a reduce la minimum posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale posturale la pacienții care
primesc tratament cu medicamente alfa-blocante, pacienţii trebuie să fie stabilizaţi terapeutic cu alfa-
blocante înainte de a începe tratamentul cu sildenafil. În plus, trebuie avută în vedere iniţierea
tratamentului cu sildenafil cu o doză de 25 mg (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
În concordanţă cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra căii oxid nitric/guanozin monofosfat ciclic
(GMPc) (vezi pct. 5.1), s-a demonstrat că acesta potenţează efectele hipotensoare ale nitraţilor şi, de
aceea, este contraindicată administrarea concomitentă a sildenafilului cu donori de oxid nitric (cum este
nitritul de amil) sau cu orice formă de nitraţi.
Administrarea concomitentă de inhibitori ai PDE5, inclusiv sildenafil, cu stimulatori ai guanilat ciclazei,
cum este riociguat, este contraindicată deoarece poate determina hipotensiune arterială simptomatică
(vezi pct. 4.5).
Medicamentele pentru tratamentul disfuncţiei erectile, inclusiv sildenafilul, nu trebuie administrate la
bărbaţii la care activitatea sexuală nu este indicată (de exemplu pacienţi cu tulburări severe
cardiovasculare, cum sunt angina pectorală instabilă sau insuficienţa cardiacă severă).
Sildenafilul este contraindicat la pacienţii care prezintă pierderea vederii pe un ochi determinată de
neuropatia optică anterioară ischemică non-arteritică (NOAIN), indiferent dacă acest episod a fost sau
nu corelat cu expunerea anterioară la inhibitori ai PDE5 (vezi pct. 4.4).
Siguranţa tratamentului cu sildenafil nu a fost studiată la următoarele subgrupe de pacienţi şi, de aceea,
utilizarea sa este contraindicată: insuficienţă hepatică severă, hipotensiune arterială (tensiunea
arterială < 90/50 mmHg), istoric recent de accident vascular cerebral sau infarct miocardic și boli
ereditare degenerative cunoscute ale retinei cum este retinita pigmentară (un procent mic dintre aceşti
pacienţi prezintă tulburări genetice ale fosfodiesterazelor retiniene).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înainte de a recomanda un tratament farmacologic trebuie evaluat istoricul personal şi efectuat examenul
fizic, pentru a diagnostica disfuncţia erectilă şi a stabili posibile etiologii preexistente.
Factori de risc cardiovasculari
Înaintea iniţierii oricărui tratament pentru disfuncţia erectilă, medicii trebuie să evalueze statusul
cardiovascular al pacienţilor, deoarece există un grad de risc cardiac asociat cu activitatea sexuală.
Sildenafilul are proprietăţi vasodilatatoare, determinând scăderea uşoară şi tranzitorie a tensiunii
arteriale (vezi pct. 5.1). Înainte de a prescrie sildenafil, medicii trebuie să investigheze cu atenţie în ce
mod pacienţii cu anumite boli preexistente pot fi afectaţi de aceste efecte vasodilatatoare, în special în
asociere cu activitatea sexuală. În categoria pacienţilor cu sensibilitate crescută la medicamentele
vasodilatatoare sunt incluşi pacienţii cu obstrucţie a căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu,
stenoză aortică, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă) sau cei cu sindrom rar de atrofie sistemică
multiplă, manifestat prin afectare severă a controlului autonom al tensiunii arteriale.
Sildenafilul potenţează efectul hipotensor al nitraţilor (vezi pct. 4.3).
După punerea pe piaţă, în asociere temporală cu administrarea sildenafil, au fost raportate evenimente
cardio-vasculare grave, care includ infarct miocardic, angină pectorală instabilă, moarte subită de cauză
cardiacă, aritmie ventriculară, hemoragie cerebro-vasculară, accident ischemic tranzitoriu, hipertensiune
arterială şi hipotensiune arterială.
Cei mai mulți dintre aceşti pacienţi, dar nu toţi, prezentau factori de risc cardiovascular preexistenţi.
Multe evenimente au fost raportate în timpul sau la scurt timp după actul sexual, iar câteva au apărut la
scurt timp după administrarea sildenafil în absența actului sexual. Este imposibil de stabilit dacă aceste
evenimente sunt în relaţie directă cu aceşti factori sau sunt determinate de alţi factori.
Priapism
Medicamentele indicate în tratamentul disfuncţiei erectile, care includ sildenafil, trebuie utilizate cu
prudenţă la pacienţii cu deformări anatomice ale penisului (cum sunt angularea, fibroza corpilor
cavernoși sau boala Peyronie) sau la cei cu afecţiuni predispozante la priapism (cum sunt siclemia,
mielomul multiplu sau leucemia).
În cadrul experienţei cu sildenafil după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de erecţie prelungită şi
priapism. Dacă o erecţie persistă mai mult de 4 ore pacientul trebuie să solicite asistenţă medicală de
urgenţă. Fără tratament imediat pacientul cu priapism prezintă risc de afectare a ţesutului penian şi
pierdere permanentă a potenţei.
Utilizarea concomitentă a altor inhibitori de PDE5 cu alte tratamente pentru disfuncția erectilă
Nu au fost studiate siguranţa şi eficacitatea asocierii sildenafil cu alţi inhibitori ai PDE5 sau alte
tratamente pentru hipertensiunea arterială pulmonară (HAP) care conţin sildenafil sau alte tratamente
pentru disfuncţia erectilă. De aceea, nu se recomandă folosirea unor astfel de asocieri.
Efecte asupra vederii
Cazuri de tulburări de vedere au fost raportate spontan ca având legătură cu administrarea sildenafilului
și a altor inhibitori ai PDE5 (vezi pct. 4.8). Pentru sildenafil și alți inhibitori ai PDE5 au fost raportate
spontan și într-un studiu observațional cazuri de neuropatie optică ischemică anterioară non-arteritică,
o afecţiune rară (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie avertizați că, în cazul apariției oricărei tulburări de
vedere apărute brusc, ei trebuie să oprească administrarea Silesto și imediat să ceară sfatul unui medic
(vezi pct. 4.3).
Utilizarea concomitentă cu ritonavir
Nu se recomandă administrarea concomitentă a sildenafilului cu ritonavir (vezi pct. 4.5).
Utilizarea concomitentă cu alfa-blocante
Se recomandă prudenţă când se administrează sildenafil la pacienţi trataţi cu blocante alfaadrenergice,
deoarece la unii pacienţi administrarea concomitentă poate determina hipotensiune arterială
simptomatică (vezi pct. 4.5). Aceasta este mai probabilă în primele 4 ore de la administrarea dozei de
sildenafil. Pentru a reduce la minimum posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale posturale, pacienţii
trebuie să fie stabilizaţi hemodinamic sub tratamentul cu alfa-blocante înainte de a iniţia tratamentul cu
sildenafil. Trebuie avută în vedere iniţierea tratamentului cu sildenafil cu o doză de 25 mg (vezi pct.
4.2). În plus, medicii trebuie să sfătuiască pacienţii ce să facă în cazul apariţiei simptomelor de
hipotensiune arterială posturală.
Efectul asupra sângerării
Studiile efectuate pe plachetele umane au evidenţiat că in vitro sildenafilul potenţează efectul
antiagregant al nitroprusiatului de sodiu. Nu există nicio informaţie privind siguranţa administrării
sildenafilului la pacienţii cu tulburări hemoragice sau ulcer gastro-duodenal activ. De aceea, sildenafilul
trebuie administrat la aceşti pacienţi numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic/risc
potenţial.
Excipienți
Silesto conţine lactoză. Pacienții bărbaţi cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
total de lactază sau sindrom de malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Silesto conține aspartam, care este o sursă de fenilalanină și poate fi dăunătoare pentru persoanele cu
fenilcetonurie.
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat masticabil, adică practic
„nu conține sodiu”.
Femei
Silesto nu este indicat pentru utilizare la femei.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra sildenafilului:
Studii in vitro
Metabolizarea sildenafilului este mediată în principal de citocromul P450 (CYP), prin izoenzimele 3A4
(calea principală) şi izoenzimele 2C9 (calea secundară). Ca urmare, inhibitorii acestor izoenzime pot
reduce clearance-ul sildenafilului iar inductorii acestor izoenzime pot creşte cleareance-ul sildenafilului.
Studii in vivo
Datele farmacocinetice populaţionale din studiile clinice au evidenţiat o reducere a clearance-ului
sildenafilului atunci când acesta este administrat concomitent cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4 (cum
sunt ketoconazol, eritromicină, cimetidină).
Deşi nu s-a înregistrat o creştere a incidenţei evenimentelor adverse la aceşti pacienţi, în cazul
administrării concomitente cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4, trebuie luată în considerare utilizarea
unei doze iniţiale de sildenafil 25 mg.
La starea de echilibru, administrarea concomitentă de ritonavir (în doză de 500 mg de două ori pe zi),
un inhibitor al proteazei HIV, care este şi un inhibitor puternic al citocromului P450, cu sildenafil (în
doză unică de 100 mg), a determinat creşterea cu 300% (de 4 ori) a C a sildenafilului şi
max
creşterea cu 1000% (de 11 ori) a ASC (aria de sub curba concentraţiei în funcţie de timp) pentru
sildenafil.
La 24 de ore, concentraţia plasmatică de sildenafil a fost încă de aproximativ 200 ng/ml, comparativ cu
concentraţia plasmatică de 5 ng/ml observată în cazul în care sildenafilul a fost administrat în
monoterapie. Această constatare este în concordanţă cu efectele marcate ale ritonavirului asupra unui
spectru larg de substraturi ale citocromului P450. Sildenafilul nu a influenţat farmacocinetica
ritonavirului. Pe baza acestor date farmacocinetice rezultă că administrarea concomitentă de sildenafil
şi ritonavir nu este recomandată (vezi pct. 4.4) şi că în nici un caz doza maximă de sildenafil nu trebuie
să depăşească 25 mg într-un interval de 48 ore.
La starea de echilibru, administrarea concomitentă de saquinavir (în doză de 1200 mg de trei ori pe zi),
un alt inhibitor al proteazei HIV şi al izoenzimei CYP3A4 cu sildenafil (în doză unică de 100 mg) a
determinat creşterea cu 140% a C a sildenafilului şi cu 210% a ASC pentru sildenafil. Sildenafilul
max
nu a influenţat farmacocinetica saquinavirului (vezi pct. 4.2). Este posibil ca inhibitori mai puternici ai
CYP3A4 cum sunt ketoconazolul şi itraconazolul să aibă efecte mai importante.
La starea de echilibru, când sildenafil a fost administrat în doza unică de 100 mg concomitent cu
eritromicină (în doză de 500 mg de două ori pe zi, timp de 5 zile), un inhibitor moderat al CYP3A4, s-a
înregistrat o creştere cu 182% a expunerii sistemice la sildenafil (ASC). La voluntarii sănătoşi de sex
masculin nu s-a înregistrat niciun efect al azitromicinei (la doza de 500 mg pe zi, timp de 3 zile) asupra
ASC, C , T , constantei vitezei de eliminare sau timpului consecutiv de înjumătăţire plasmatică ale
max max
sildenafilului sau al principalilor metaboliţi circulanţi. La voluntari sănătoşi, cimetidina (800 mg), care
este un inhibitor al citocromului P450 și un inhibitor nespecific al CYP3A4, atunci când a fost
administrată concomitent cu sildenafil (50 mg) a deteminat o creştere cu 56% a concentraţiei plasmatice
de sildenafil.
Sucul de grapefruit este un inhibitor slab al CYP3A4, implicat în metabolizarea de la nivelul peretelui
intestinal şi poate duce la o creştere mică a concentraţiei plasmatice de sildenafil.
Dozele unice de antiacide (hidroxid de magneziu/hidroxid de aluminiu) nu au influenţat
biodisponibilitatea sildenafilului.
Deşi nu au fost realizate studii specifice de interacţiune cu toate medicamentele, studiile de
farmacocinetică populaţionale au demonstrat că farmacocinetica sildenafilului nu a fost influenţată de
administrarea concomitentă de inhibitori ai CYP2C9 (cum sunt tolbutamida, warfarina, fenitoina),
inhibitori ai CYP2D6 (cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, antidepresivele triciclice),
tiazide şi diuretice înrudite, diuretice de ansă sau diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), blocante ale canalelor de calciu, antagonişti ai receptorilor
beta-adrenergici sau activatori ai metabolizării prin intermediul CYP450 (cum sunt rifampicina şi
barbituricele). Într-un studiu efectuat la voluntari bărbaţi sănătoşi, administrarea concomitentă a
antagonistului de endotelină, bosentan (inductor al CYP3A4 [moderat], CYP2C9 şi posibil al
CYP2C19), la starea de echilibru (125 mg de două ori pe zi) şi sildenafil la starea de echilibru (80 mg
de 3 ori pe zi) a determinat scăderi de 62,6% şi 55,4% ale ASC şi respectiv C pentru sildenafil. Astfel,
max
este de aşteptat ca administrarea concomitentă de inductori puternici ai CYP3A4, precum rifampicină,
să determine scăderi mai mari ale concentraţiilor plasmatice de sildenafil.
Nicorandil este un hibrid între un activator al canalelor de potasiu şi nitrat. Datorită prezenţei nitratului
în compoziţie, este posibil să determine interacţiunea puternică cu sildenafilul.
Efectele sildenafilului asupra altor medicamente
Studii in vitro:
Sildenafilul este un inhibitor slab al izoenzimelor 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4 (CI > 150 µM)
ale citocromului P450. Luând în considerare concentraţiile plasmatice maxime de sildenafil de
aproximativ 1 µM realizate după administrarea dozelor recomandate, este puţin probabil ca sildenafilul
să modifice clearance-ul substraturilor acestor izoenzime.
Nu sunt disponibile date privind interacţiunile medicamentoase dintre sildenafil şi inhibitorii nespecifici
de fosfodiesteraze, cum sunt teofilina sau dipiridamolul.
Studii in vivo:
În concordanţă cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra căii oxid nitric/GMPc (vezi pct. 5.1), s-a
demonstrat că acesta potenţează efectele hipotensoare ale nitraţilor şi, de aceea, este contraindicată
administrarea concomitentă a sildenafilului cu donori de oxid nitric sau cu orice forme de nitraţi (vezi
pct. 4.3).
Riociguat
Studiile preclinice au arătat un efect suplimentar de reducere a tensiunii arteriale în cazul administrării
concomitente de inhibitori ai PDE5 cu riociguat. În cadrul studiilor clinice, riociguat a determinat o
creștere a efectelor hipotensoare ale inhibitorilor de PDE5. În cadrul populației studiate nu s-a evidențiat
niciun efect favorabil clinic al acestei administrări concomitente. Administrarea concomitentă de
riociguat cu inhibitori ai PDE5, inclusiv sildenafil, este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de sildenafil la pacienţii trataţi cu blocante alfa-adrenergice poate
determina la unii pacienţi susceptibili hipotensiune arterială simptomatică. Aceasta este mai probabil să
apară în primele 4 ore după administrarea dozei de sildenafil (vezi pct. 4.2 şi 4.4). În 3 studii de
interacţiune medicamentoasă specifică, alfa-blocantul doxazosin (4 mg şi 8 mg) şi sildenafilul (25 mg,
50 mg sau 100 mg) au fost administrate concomitent pacienţilor cu hipertrofie benignă de prostată
(HBP), stabilizaţi hemodinamic sub tratamentul cu doxazosin. La aceste grupe de pacienţi incluşi în
studiu au fost observate reduceri suplimentare medii ale tensiunii arteriale în clinostatism
de 7/7 mmHg, 9/5 mmHg şi, respectiv 8/4 mmHg precum şi reduceri suplimentare medii ale tensiunii
arteriale în ortostatism de 6/6 mmHg, 11/4 mmHg şi, respectiv 4/5 mmHg. În cazul administrării
concomitente de sildenafil şi doxazosin la pacienţii stabilizaţi hemodinamic prin tratamentul cu
doxazosin, au fost raportate ocazional cazuri de hipotensiune arterială simptomatică. Aceste raportări au
inclus ameţeli şi stare de confuzie, dar nu şi sincopă.
Nu a fost observată nicio interacţiune semnificativă atunci când sildenafilul (50 mg) a fost administrat
concomitent cu tolbutamidă (250 mg) sau warfarină (40 mg), ambele fiind metabolizate de către
CYP2C9.
Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat acţiunea acidului acetilsalicilic (150 mg) de creştere a timpului de
sângerare.
Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat efectele hipotensoare ale alcoolului etilic la voluntarii sănătoşi, cu
media alcoolemiilor maxime de 80 mg/dl.
S-a demonstrat că profilul reacţiilor adverse în cazul în care se administrează sildenafil la pacienţii trataţi
cu un medicament antihipertensiv aparţinând uneia din următoarele clase – diuretice, beta-blocante,
IECA, antagonişti ai angiotensinei II, antihipertensive cu acţiune vasodilatatoare periferică sau centrală,
blocante ale neuronilor adrenergici, blocante ale canalelor de calciu, blocante ale receptorilor alfa-
adrenergici – este similar cu profilul reacţiilor adverse observat la pacienţii la care s-a administrat
placebo. Într-un studiu de interacţiune specifică, în care au fost incluşi pacienţi hipertensivi trataţi cu
amlodipină cărora li s-a administrat concomitent sildenafil (100 mg) s-a observat o reducere
suplimentară a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism de 8 mmHg. Scăderea suplimentară a tensiunii
arteriale diastolice a fost de 7 mmHg. Aceste reduceri suplimentare ale tensiunii arteriale au fost similare
cu cele observate în cazul administrării de sildenafil în monoterapie, la voluntari sănătoşi (vezi pct. 5.1).
La starea de echilibru, sildenafilul (100 mg) nu a influenţat farmacocinetica inhibitorilor proteazei HIV,
saquinavirul şi ritonavirul, ambele fiind substraturi ale CYP3A4.
La voluntari bărbaţi sănătoşi, sildenafil la starea de echilibru (80 mg de trei ori pe zi.) a determinat o
creştere de 49,8% a ASC a bosentanului şi o creştere de 42% a C a bosentanului (125 mg de două ori
max
pe zi).
Adăugarea unei singure doze de sildenafil la sacubitril/valsartan la starea de echilibru la pacienții cu
hipertensiune arterială a fost asociată cu o scădere semnificativ mai mare a tensiunii arteriale în
comparație cu administrarea de sacubitril/valsartan în monoterapie. Prin urmare, se recomandă prudență
la inițierea tratamentului cu sildenafil la pacienții tratați cu sacubitril/valsartan.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sildenafil nu este indicat pentru utilizare la femei.
Nu există studii adecvate și bine controlate la gravide sau femei care alăptează.
În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan şi iepure, după administrarea
orală de sildenafil nu au fost evidenţiate reacţii adverse semnificative.
Nu a existat niciun efect asupra motilității sau morfologiei spermatozoizilor după administrarea de doze
orale unice de sildenafil 100 mg la voluntarii sănătoși (vezi pct. 5.1).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Sildenafil poate avea o influență minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
Deoarece în studii clinice cu sildenafil au fost raportate ameţeală şi tulburări de vedere, pacienţii trebuie
să știe care este reacția lor la sildenafil, înainte de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Profilul de siguranţă al sildenafilului este bazat pe datele obţinute de la 9570 de pacienţi în cadrul a 74
de studii dublu orb controlate cu placebo. Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent în studiile clinice
la pacienţii trataţi cu sildenafil au fost cefaleea, hiperemia facială, dispepsia, congestia nazală, ameţeala,
greață, bufeuri, tulburări vizuale, cianopsie şi vedere încețoșată.
Reacţiile adverse în cadrul supravegherii după punerea pe piaţă au fost obţinute pe o perioadă estimată
mai mare de 10 ani. Deoarece nu toate reacţiile adverse sunt raportate Deţinătorului Autorizaţiei de
Punere pe Piaţă şi incluse în baza de date de siguranţă, frecvenţele de apariţie a acestor reacţii nu pot fi
determinate cu precizie.
Lista tabelară a reacțiilor adverse
În tabelul de mai jos toate reacţiile adverse importante din punct de vedere medical care au apărut în
studiile clinice cu o incidenţă mai mare decât în cazul administrării de placebo sunt prezentate pe aparate,
sisteme şi organe, în funcţie de frecvenţă (foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai
puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul 1: Reacţii adverse cu importanţă medicală raportate în studii clinice cu o incidenţă mai
mare decât în cazul administrării placebo şi reacţii adverse cu importanţă medicală raportate în
cadrul supravegherii după punerea pe piaţă
Aparate, Foarte Frecvente Mai puţin Rare
sisteme şi frecvente frecvente
organe
Infecţii şi Rinită
infestări
Tulburări ale Hipersensibilitate
sistemului
imunitar
Tulburări ale Cefalee Ameţeală Somnolenţă, Accident vascular
sistemului hipoestezie cerebral, accident
nervos ischemic tranzitoriu,
crize convulsive*,
recurenţa crizelor
convulsive*, sincopă
Tulburări Afectarea Tulburări de Neuropatie optică
oculare vederii în lăcrimare***, anterioară ischemică non-
culori**, durere oculară, arteritică (NOAIN)*,
tulburări fotofobie, ocluzie vasculară
vizuale, fotopsie, retiniană*, hemoragie
vedere hiperemie retiniană, retinopatie
înceţoşată oculară, aterosclerotică, afecţiuni
scotoame, retiniene, glaucom, defecte
conjunctivită de câmp vizual, diplopie,
reducerea acuităţii vizuale,
miopie, astenopie, flocoane
vitroase, tulburări ale
irisului, midriază, halouri,
edem ocular, umflarea
ochilor, tulburări ale
ochilor, hiperemie
conjunctivală, iritarea
ochilor, senzaţie anormală
în ochi, edem al pleoapelor,
modificări de culoare ale
sclerei
Tulburări Vertij, Surditate
acustice şi tinitus
vestibulare
Tulburări Tahicardie, Moarte cardiacă subită*,
cardiace palpitaţii infarct miocardic,
aritmie ventriculară*,
fibrilaţie atrială, angină
instabilă
Tulburări Hiperemie Hipertensiune
vasculare facială arterială,
tranzitorie, hipotensiune
bufeuri arterială
Tulburări Congestie Epistaxis, Senzaţie de constricţie
respiratorii, nazală congestie a în gât, edem nazal,
toracice şi sinusurilor uscăciune a mucoasei
mediastinale nazale
Tulburări Greaţă, Boală de reflux Hipoestezie orală
gastro- dispepsie gastro-esofagian,
intestinale vărsături, durere în
etajul abdominal
superior,
uscăciunea
mucoasei bucale
Afecţiuni Erupţie cutanată Sindrom Stevens-
cutanate şi ale tranzitorie Johnson (SSJ)*,
ţesutului necroliză epidermică
subcutanat toxică (NET)*
Tulburări Mialgie, dureri ale
musculo- extremităţilor
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Tulburări renale Hematurie
şi ale căilor
urinare
Tulburări ale Hemoragie peniană,
aparatului priapism*,
genital şi hematospermie, erecţie
sânului prelungită
Tulburări Durere toracică, Iritabilitate
generale şi la oboseală, senzaţie
nivelul locului de căldură în corp
de administrare
Investigaţii Tahicardie
diagnostice
*Raportate numai în timpul supravegherii după punerea pe piaţă
**Perturbări ale percepţiei culorilor: Cloropsie, Cromatopsie, Cianopsie, Eritropsie, Xantopsie
***Tulburări de lăcrimare: Ochi uscat, Tulburări lacrimale, Hiperlacrimaţie
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din
domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la
Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478-RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome
În studii efectuate la voluntari sănătoşi cu doză unică de până la 800 mg, reacţiile adverse au fost similare
cu cele observate la doze mai mici, dar incidenţa şi severitatea acestora au fost crescute. Doze de 200
mg nu au determinat creşterea eficacităţii, dar incidenţa reacţiilor adverse (cefalee, hiperemie facială,
ameţeală, dispepsie, congestie nazală, tulburări de vedere) a fost crescută.
Abordare terapeutică
În caz de supradozaj, trebuie adoptate măsuri standard de susţinere a funcţiilor vitale după cum este
necesar. Deoarece sildenafilul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi nu se elimină prin
urină, nu este de aşteptat ca dializa renală să crească clearance-ul sildenafilului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicația aparatului urinar, medicamente pentru tratamentul disfuncţiei
erectile, codul ATC: G04BE03.
Mecanism de acțiune
Sildenafilul este un medicament administrat pe cale orală pentru tratamentul disfuncţiei erectile. În
condiţii naturale, adică în prezenţa stimulării sexuale, sildenafilul reface funcţia erectilă afectată, prin
creşterea fluxului sanguin la nivelul penisului.
Mecanismul fiziologic responsabil pentru erecţia penisului implică eliberarea de oxid nitric (NO) în
corpii cavernoşi în timpul stimulării sexuale. Oxidul de azot activează enzima guanilat-ciclază, care
determină creşterea concentraţiilor de guanozin monofosfat ciclic (GMPc), producând o relaxare a
musculaturii netede din corpii cavernoşi şi favorizând astfel influxul de sânge.
Sildenafilul este un inhibitor puternic şi selectiv al fosfodiesterazei GMPc specifice de tip 5 (PDE5) din
corpii cavernoși, care este responsabilă de degradarea GMPc. Sildenafilul influenţează erecţia prin
acţiunea sa periferică. Sildenafilul nu are efect relaxant direct asupra ţesutului uman izolat provenind
din corpii cavernoşi, dar creşte puternic efectul relaxant al NO asupra acestui ţesut. Când se activează
calea NO/GMPc prin stimulare sexuală, inhibarea PDE5 de către sildenafil induce creşterea
concentraţiilor GMPc în corpii cavernoşi. Ca urmare, este necesară stimularea sexuală pentru ca
sildenafilul să producă efectul său farmacologic dorit.
Efecte farmacodinamice
Studiile efectuate in vitro au evidenţiat că sildenafilul are selectivitate pentru PDE5, care este implicată
în procesul de erecţie. Efectul său este mai puternic asupra PDE5 decât asupra celorlalte fosfodiesteraze
cunoscute. Există o selectivitate de 10 ori mai mare pentru PDE5 decât pentru PDE6, implicată în
fototransducţia retiniană. La dozele maxime recomandate, selectivitatea este mai mare de peste 80 ori
comparativ cu selectivitatea pentru PDE1 şi de peste 700 ori comparativ cu selectivitatea pentru PDE2,
3, 4, 7, 8, 9, 10 şi 11. În mod special, sildenafilul are o selectivitate de 4000 ori mai mare pentru PDE5
decât pentru PDE3, care este izoforma fosfodiesterazei specifice pentru AMPc implicată în reglarea
contractilităţii cardiace.
Eficacitatea și siguranța clinică
Două studii clinice au fost concepute specific pentru a evalua intervalul de timp dintre administrarea
dozei de sildenafil şi apariţia erecţiei ca răspuns la stimulul sexual. În studiul în care s-a administrat
sildenafil în condiţii de repaus alimentar, pletismografia peniană (RigiScan) a arătat că media de timp
pentru obţinerea unei erecţii cu 60% rigiditate (suficientă pentru un contact sexual) a fost de 25 minute
(cu un interval de 12 – 37 minute). Într-un studiu separat în care s-a utilizat RigiScan, s-a observat că şi
la 4-5 ore după administrarea de sildenafil s-a obţinut o erecţie ca răspuns la un stimul sexual.
Sildenafilul produce scăderi uşoare şi tranzitorii ale tensiunii arteriale, care, în majoritatea cazurilor, nu
produc efecte clinice. După administrarea unei doze orale de 100 mg sildenafil, valoarea medie a
reducerii maxime a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism a fost de 8,4 mmHg. Valoarea
corespunzătoare a reducerii tensiunii diastolice în clinostatism a fost de 5,5 mmHg. Aceste reduceri ale
tensiunii arteriale sunt în concordanţă cu efectele vasodilatatoare ale sildenafilului, determinate probabil
de concentraţiile crescute de GMPc din musculatura netedă vasculară. La voluntarii sănătoşi,
administrarea orală de doze unice de sildenafil de până la 100 mg nu a determinat niciun efect
semnificativ pe ECG.
Într-un studiu privind efectele hemodinamice ale administrării orale a unei doze unice sildenafil de 100
mg, efectuat la 14 pacienţi cu coronaropatii severe (stenoză >70% pe cel puţin o arteră coronară), în
condiţii de repaus, valorile medii ale tensiunii arteriale sistolică şi diastolică au scăzut cu 7%, respectiv
cu 6% faţă de valorile iniţiale. Tensiunea arterială pulmonară medie sistolică a scăzut cu 9%. S-a
demonstrat că sildenafilul nu influenţează debitul cardiac şi nici fluxul sanguin în arterele coronare
stenozate.
Într-un studiu dublu-orb, controlat cu placebo, 144 de pacienţi cu disfuncţie erectilă şi angină pectorală
cronică stabilă, trataţi în mod regulat cu medicaţie antianginoasă (fără nitraţi), au efectuat efort fizic
până la limita de apariţie a crizelor anginoase, neînregistrându-se nicio diferenţă clinic semnificativă
între grupul tratat cu sildenafil şi cel la care s-a administrat placebo.
La unii subiecţi examinaţi pe baza testului Farnsworth–Munsell pe 100 de nuanţe de culoare, la 1 oră de
la administrarea unei doze de sildenafil 100 mg, au fost observate diferenţe uşoare şi tranzitorii în modul
de percepţie a culorilor (albastru/verde), iar după 2 ore de la administrarea dozei nu a fost observat
niciun efect evident. Mecanismul postulat pentru această modificare în modul de percepţie a culorilor
este corelat cu inhibarea PDE6, implicată în cascada de fototransducţie de la nivelul retinei. Sildenafilul
nu are niciun efect asupra acuităţii vizuale sau asupra sensibilităţii vizuale de contrast. Într-un studiu
clinic controlat cu placebo, la un număr mic de pacienţi diagnosticaţi cu degenerescenţă maculară
precoce legată de vârstă (n=9), administrarea de sildenafil (doză unică de 100 mg) nu a produs modificări
semnificative ale testelor vizuale (acuitate vizuală, grila Amsler, simulare a luminilor de trafic pentru
percepţia diferenţiată a culorilor, perimetrul Humphrey şi fotostres).
La voluntarii sănătoşi, după administrarea orală a unei doze unice de sildenafil 100 mg nu au fost
observate modificări ale motilităţii sau morfologiei spermatozoizilor (vezi pct 4.6).
Informaţii suplimentare obţinute din studiile clinice
În timpul studiilor clinice, sildenafilul a fost administrat la peste 8000 pacienţi cu vârsta cuprinsă între
19 – 87 ani, aparţinând următoarelor categorii: vârstnici (19,9%), pacienţi cu hipertensiune arterială
(30,9%), pacienţi cu diabet zaharat (20,3%), boală cardiacă ischemică (5,8%), hiperlipidemii (19,8%),
leziuni ale măduvei spinarii (0,6%), depresie (5,2%), rezecţie transuretrală de prostată (3,7%),
prostatectomie radicală (3,3%). Următoarele categorii de pacienţi nu au fost bine studiate sau au fost
excluse din studiile clinice: pacienţi cu intervenţii chirurgicale pelvine, pacienţi trataţi anterior prin
radioterapie, pacienţi cu insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică severă şi pacienţi cu anumite
afecţiuni cardiovasculare (vezi pct. 4.3).
În studiile efectuate cu doză fixă, procentul pacienţilor care au raportat îmbunătăţirea erecţiei ca urmare
a tratamentului a fost de 62% la doza de 25 mg, 74% la doza de 50 mg şi 82% la doza de 100 mg,
comparativ cu 25% în cazul administrării de placebo. În timpul studiilor clinice controlate, frecvenţa
renunţării la tratamentul cu sildenafil din cauza reacţiilor adverse a fost mică şi comparabilă cu cea
observată în cazul administrării de placebo.
În toate studiile clinice, numărul procentual al pacienţilor care au raportat îmbunătăţiri ca urmare a
tratamentului cu sildenafil au fost de: 84% la pacienţii cu disfuncţie erectilă psihogenă, 77% la pacienţii
cu disfuncţie erectilă mixtă, 68% la pacienţii cu disfuncţie erectilă organică, 67% la vârstnici, 59% la
pacienţii cu diabet zaharat, 69% la pacienţii cu ischemie miocardică, 68% la pacienţii cu hipertensiune
arterială, 61% la pacienţii cu rezecţie transuretrală de prostată, 43% la pacienţii cu prostatectomie
radicală, 83% la pacienţii cu traumatisme ale măduvei spinării, 75% la pacienţii cu depresie. În timpul
studiilor de lungă durată s-a observat menţinerea siguranţei şi eficacităţii tratamentului cu sildenafil.
Copii și adolescenți
Agenția Europeană a Medicamentului a renunțat la obligația de depunere a rezultatelor studiilor
efectuate cu sildenafil la toate subgrupurile de copii și adolescenți pentru tratamentul disfuncției erectile.
Vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
Sildenafilul se absoarbe rapid. După administrarea orală a unei doze, în condiţii de repaus alimentar,
concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în 30 – 120 minute (cu o medie de 60 minute). Valoarea
medie a biodisponibilităţii după administrarea orală este de 41% (între 25 – 63%). După administrarea
orală, ASC şi C ale sildenafilului cresc proporţional cu doza, în intervalul de doze recomandate (25–
max
100 mg).
În cazul în care sildenafilul este administrat odată cu alimentele, viteza de absorbţie scade, cu o întârziere
medie de 60 minute a T şi o reducere medie de 29% a C .
max max
Distribuţie:
Volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru (V ) pentru sildenafil este de 105 l, indicând volumul
d
de distribuţie în ţesuturi. După administrarea orală a unei doze unice de 100 mg, valoarea medie a
concentraţiei plasmatice maxime totale a sildenafilului este de aproximativ 440 ng/ml (VC 40%).
Deoarece sildenafilul (şi principalul său metabolit circulant, N-demetil) se leagă în proporţie de 96% de
proteinele plasmatice, rezultă o valoare medie a concentraţiei plasmatice maxime a sildenafilului liber
de 18 ng/ml (38 nM). Legarea de proteinele plasmatice este independentă de concentraţia plasmatică
totală a medicamentului.
La voluntarii sănătoşi care au utilizat sildenafil (100 mg în doză unică), mai puţin de 0,0002% (în medie
188 ng) din doza administrată este prezentă în ejaculat, după 90 minute de la administrare.
Metabolizare:
Sildenafilul este metabolizat în principal de izoenzimele microzomale hepatice CYP3A4 (calea
principală) şi CYP2C9 (calea secundară). Prin N-demetilarea sildenafilului rezultă metabolitul circulant
principal.
Acest metabolit are un profil de selectivitate pentru PDE similar cu cel al sildenafilului şi o potenţă de
inhibare a PDE5 in vitro de aproximativ 50% din cea a medicamentului nemetabolizat. Concentraţiile
plasmatice ale acestui metabolit sunt de aproximativ 40% din cele ale sildenafilului. Metabolitul N-
demetil este metabolizat în continuare, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de
aproximativ 4 ore.
Eliminare:
Clearance-ul corporal total al sildenafilului este de 41 l/oră, rezultând un timp de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare de 3-5 ore. După administrarea, fie orală, fie intravenoasă, sildenafilul este excretat sub
formă de metaboliţi, predominant prin materiile fecale (aproximativ 80% din doza administrată oral) şi
într-o proporţie mai mică prin urină (aproximativ 13% din doza administrată oral).
Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Voluntarii vârstnici sănătoşi (65 ani sau peste) au prezentat un clearance redus al sildenafilului,
observându-se creşteri de aproximativ 90% ale concentraţiilor plasmatice ale sildenafilului şi ale
metabolitului N-demetil activ, comparativ cu cele observate la voluntarii sănătoşi tineri (18-45 ani). Din
cauza procentului diferit de legare de proteinele plasmatice, dependentă de vârstă, creşterea
concentraţiilor plasmatice de sildenafil liber a fost de aproximativ 40%.
Insuficienţă renală
După administrarea orală a unei doze unice de sildenafil 50 mg la voluntarii cu insuficienţă renală uşoară
până la moderată (clearance-ul creatininei = 30–80 ml/min), farmacocinetica sildenafilului nu a fost
modificată. Valorile medii ale ASC şi C ale metabolitului N-demetil au crescut cu pană la 126%,
max
respectiv cu pană la 73%, comparativ cu valorile obţinute la voluntarii de aceeaşi vârstă, care nu prezintă
disfuncţie renală. Totuşi, luând în considerare variabilitatea mare între subiecţi, aceste diferenţe nu au
prezentat semnificaţie statistică. La voluntarii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <
30 ml/min), clearance-ul sildenafilului a fost scăzut, cu o creştere medie a ASC cu 100% şi a C cu
max
88%, comparativ cu voluntarii de aceeaşi vârstă fără insuficienţă renală. În plus, valorile ASC şi ale C
max
ale metabolitului N-demetil au fost crescute semnificativ, cu 200%, respectiv cu 79%.
Insuficienţă hepatică
La voluntarii cu ciroză hepatică uşoară până la moderată (clasificare Child–Pugh clasa A şi clasa B)
clearance-ul sildenafilului a fost scăzut, cu o creştere a ASC (84%) şi C (47%), comparativ cu
max
voluntarii de aceeaşi vârstă fără insuficienţă hepatică. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă,
farmacocinetica sildenafilului nu a fost studiată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice obţinute în urma efectuării testelor standard, cum sunt studiile farmacologice de
siguranţă, studiile de toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, potenţial carcinogen sau studii de
toxicitate asupra funcţiei de reproducere și dezvoltare nu au demonstrat existenţa unui risc special la
om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Polacrilină de potasiu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Lactoză monohidrat
Povidonă K-30
Aspartam (E951)
Croscarmeloză sodică
Aromă de mentă (maltodextrină (porumb), amidon modificat E1450, ulei de mentă)
Stearat de magneziu
Hidroxid de potasiu (pentru ajustarea pH-ului) –
Acid clorhidric concentrat (pentru ajustarea pH-ului)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul original pentru a fi
protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere transparente din PVC/PCTFE/Aluminiu ambalate în cutii de carton.
Silesto 25 mg: ambalaje cu 2, 4, 8 sau 12 comprimate masticabile
Silesto 50 mg: ambalaje cu 2, 4, 8 sau 12 comprimate masticabile
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Nu este cazul.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
STADA M&D SRL
Strada Sfântul Elefterie Nr. 18, Parte A,
Etaj 1, Sector 5, 050525
Bucureşti
Romania
8. NUMĂRUL(ELE)AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
15937/2025/01-04
15938/2025/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Martie 2025.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2025.