Prospect Sevofluran Baxter 100% lichid pentru vapori de inhalat
Producator: Baxter SA
Clasa ATC: anestezice generale, derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor, codul ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6808/2014/01-02 Anexa 2
Rezumatul Caracteristicilor Produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1 DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sevofluran Baxter 100% lichid pentru vapori de inhalat
2 COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Sevofluran 100%
Excipient cu efect cunoscut:
Nici unul
Medicamentul conţine numai substanţa activă, vezi pct. 6.1.
3 FORMA FARMACEUTICĂ
Lichid pentru vapori de inhalat
Lichid limpede, incolor
4 DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Inducţia şi menţinerea anesteziei generale la adulţi, adolescenţi şi copii.
4.2 Doze şi mod de administrare
Premedicaţia trebuie aleasă în funcţie de nevoile individuale ale pacientului, la alegerea medicului
anestezist.
Anestezie chirurgicală
Concentraţia sevofluranului ce este livrat printr-un vaporizator în timpul anesteziei trebuie să fie
cunoscută. Aceasta poate fi realizată prin utilizarea unui vaporizator calibrat special pentru a fi utilizat
cu sevofluran.
Inducţia anesteziei
Dozele trebuie individualizate şi ajustate pentru efectul dorit, conform vârstei şi stării clinice a
pacientului.
Poate fi administrat un barbituric cu durată scurtă de acţiune sau un alt medicament de inducţie
administrat intravenos, urmat de inhalarea sevofluranului.
Inducţia cu sevofluran poate fi obţinută prin inhalarea de sevofluran 0,5-1,0% în oxigen (O ) cu sau
fără protoxid de azot (N O), crescând concentraţia cu câte 0,5-1,0% sevofluran până la o valoare
maximă de 8% la adulţi şi copii şi adolescenţi, până când este atinsă profunzimea dorită a anesteziei.
La adulţi, concentraţiile inspirate de până la 5% sevofluran realizează de obicei o anestezie adecvată
pentru o intervenţie chirurgicală în mai puţin de două minute. La copii şi adolescenţi, concentraţiile
inspirate de până la 7% sevofluran realizează, în general, o anestezie adecvată pentru o intervenţie
chirurgicală în mai puţin de două minute.
Menţinerea anesteziei
Un nivel adecvat de anestezie pentru o intervenţie chirurgicală poate fi menţinut prin inhalarea de 0,5-
3% sevofluran în O cu sau fără N O.
2 2
Tabelul 1
Valorile CAM pentru pacienţii adulţi şi pediatrici, în funcţie de vârstă
Vârsta pacientului Sevofluran în oxigen Sevofluran în
(ani) 65% N O/35% O
2 2
0 – 1 luni * 3,3%
1 – < 6 luni 3,0%
6 luni – < 3 ani 2,8% 2,0%@
3 – 12 2,5%
25 2,6% 1,4%
40 2,1% 1,1%
60 1,7% 0,9%
80 1,4% 0,7%
* Nou născuţi la termen. CAM la sugari prematuri nu a fost determinat.
@ la pacienţii pediatrici cu vârsta 1 – < 3 ani, a fost utilizat 60% N O/40% O
2 2
Revenirea din anestezie
Duratele de revenire sunt în general scurte după anestezia cu sevofluran. În consecinţă, pacienţii pot
necesita precoce analgezice postoperatorii.
Vârstnici
CAM scade cu creşterea vârstei. Concentraţia medie de sevofluran pentru atingerea CAM la
persoanele cu vârsta de 80 de ani este aproximativ 50% din cea necesară pentru o persoană cu vârsta
de 20 de ani.
Copii şi adolescenţi
A se consulta tabelul 1 pentru valorile CAM pentru pacienţii copii şi adolescenţi, conform vârstei,
când este utilizat în O cu sau fără utilizarea concomitentă a N O.
2 2
4.3 Contraindicaţii
Sevofluranul nu trebuie utilizat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută sau suspectată la sevofluran sau
la alte anestezice halogenate (de exemplu antecedente de tulburări hepatice, febră sau leucocitoză de
etiologie necunoscută, după anestezie cu unul din aceşti agenţi).
Sevofluranul nu trebuie utilizat la pacienţii cu antecedente de hepatită confirmată datorată unui anestezic
inhalator halogenat sau antecedente de insuficienţă hepatică moderată sau severă neexplicată, cu icter,
febră şi eozinofilie, după anestezie cu sevofluran.
Sevofluranul nu trebuie utilizat la pacienţii cu predispoziţie genetică cunoscută sau suspicionată de
hipertermie malignă.
Sevofluranul este contraindicat la pacienţii la care anestezia generală este contraindicată.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sevofluranul trebuie administrat numai de către persoane instruite în ceea ce priveşte administrarea
anesteziei generale. Trebuie să fie disponibile pentru situaţii de urgenţă facilităţi pentru menţinerea
permeabilităţii căilor respiratorii, ventilaţie artificială, administrarea suplimentară de oxigen şi
resuscitare circulatorie. Toţi pacienţii anesteziaţi cu sevofluran trebuie să fie monitorizaţi permanent,
incluzând efectuarea de electrocardiograme (ECG), măsurarea tensiunii arteriale (TA), a saturaţiei în
oxigen şi dioxid de carbon (CO ) la sfârşitul expirului. Concentraţia sevofluranului, care este administrat
printr-un vaporizator în timpul anesteziei, trebuie să fie cunoscută. Deoarece anestezicele volatile
diferă în proprietăţile lor fizice, trebuie utilizate vaporizatoare calibrate special pentru sevofluran.
Administrarea anesteziei generale trebuie individualizată, bazată pe răspunsul pacientului. Pe măsură
ce anestezia este mai profundă, hipotensiunea arterială şi deprimarea respiratorie se accentuează.
În timpul menţinerii anesteziei, creşterea concentraţiei de sevofluran determină scăderea tensiunii arteriale
în mod dependent de doză. Scăderea excesivă a tensiunii arteriale poate fi asociată cu profunzimea
anesteziei şi în astfel de cazuri poate fi corectată prin scăderea concentraţiei de sevofluran. Din cauza
insolubilităţii sevofluranului în sânge, schimbările hemodinamice pot apărea mai rapid decât cu alte
anestezice volatile. Revenirea după anestezia generală trebuie monitorizată cu atenţie înainte ca pacienţii
să fie scoşi din salonul de recuperare.
Revenirea este, în general, rapidă după anestezia cu sevofluran; de aceea, este posibil să fie necesară
administrarea postoperatorie precoce de analgezice.
Deşi recuperarea conştientei în urma administrării de sevofluran apare de obicei în câteva minute, nu a
fost studiat impactul asupra funcţiei intelectuale în următoarele două, trei zile după anestezie. La fel ca şi
pentru alte anestezice, micile schimbări ale dispoziţiei pot persista timp de mai multe zile după
administrare (vezi pct. 4.7).
Pacienţi cu boli coronare
La fel ca pentru toate anestezicele, menţinerea stabilităţii hemodinamice este importantă pentru evitarea
ischemiei miocardice la pacienţi cu afecţiuni coronariene.
Pacienţi supuşi intervenţiilor obstetrice
Anestezia pentru intervenţii obstetricale trebuie realizată cu precauţie datorită efectului relaxant al
sevofluranului asupra uterului şi creşterii hemoragiei uterine (vezi pct. 4.6).
Pacienţi supuşi intervenţiilor neurochirurgicale
La pacienţii cu risc de creştere a presiunii intracraniene, sevofluranul trebuie administrat cu atenţie, în
asociere cu manevre de reducere a presiunii intracraniene, precum hiperventilaţia.
Crize convulsive
Au fost raportate cazuri rare de crize convulsive în asociere cu utilizarea de sevofluran.
Utilizarea de sevofluran a fost asociată cu crize convulsive apărute la copii, adolescenţi şi adulţi tineri,
precum şi la adulţi mai în vârstă, cu sau fără factori de risc predispozanţi. Utilizarea sevofluranului la
pacienţi care pot prezenta risc de convulsii trebuie evaluată clinic. La copii şi adolescenţi este esenţială
limitarea profunzimii anesteziei. Monitorizarea funcţiei cerebrale (electroencefalogramă (EEG)) poate
permite optimizarea dozării sevofluranului şi poate ajuta la evitarea apariţiei convulsiilor la pacienţii
cu predispoziţie pentru crize convulsive (vezi pct. 4.4 – Copii şi adolescenţi).
Pacienţi cu lezare renală
Cu toate că datele din studiile clinice controlate pentru debite mici sunt limitate, rezultatele din studiile
pe pacienţi şi pe animale sugerează existenţa unui potenţial pentru lezarea renală, care se presupune a
se datora compusului A. Studiile la oameni şi animale demonstrează că sevofluranul administrat
pentru mai mult de 2 CAM oră şi la debite de gaz proaspăt < 2 l/min poate fi asociat cu proteinurie şi
glicozurie. A se vedea şi pct. 5.1.
Nivelul expunerii la Compusul A la care se poate aştepta apariţia nefrotoxicităţii clinice nu a fost
stabilit. Trebuie luaţi în considerare toţi factorii care conduc la expunerea umană la Compusul A, în
special durata expunerii, debitul de gaz proaspăt, şi concentraţia sevofluranului.
Concentraţia sevofluranului inspirat şi debitul de gaz proaspăt trebuie ajustate pentru a minimiza
expunerea la Compusul A. Expunerea la sevofluran nu trebuie să depăşească 2 CAM oră la debite de 1
la <2 l/min. Nu sunt recomandate debite de gaz proaspăt <1 l/min.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Sevofluran trebuie administrat cu atenţie la pacienţii cu funcţia renală afectată (RFG (rata filtrarii
glomerulare) ≤ 60 ml/min ); funcţia renală trebuie monitorizată postoperator.
Pacienţi cu boală hepatică
Din experienţa post punere pe piaţă au fost raportate cazuri foarte rare, uşoare, moderate sau grave, de
insuficienţă hepatică sau hepatită postoperatorie (cu sau fără icter). Trebuie judecat din punct de vedere
clinic, în cazul administrării sevofluran la pacienţi cu afecţiuni hepatice preexistente sau la cei aflaţi în
tratament cu medicamente care determină disfuncţie hepatică. La pacienţii care au dezvoltat tulburări
hepatice, icter, febră neexplicată sau eozinofilie după administrarea altor anestezice inhalatorii se
recomandă evitarea administrării de sevofluran dacă este posibilă anestezia cu medicamente administrate
intravenos sau anestezia regională (vezi pct. 4.8).
Pacienţi cu tulburări mitocondriale
Trebuie avută grijă la administrarea anesteziei generale, inclusiv cu sevofluran, la pacienţii cu
tulburări mitocondriale.
Circumstanţe ale pacientului care necesită evaluare
Trebuie acordată atenţie deosebită la calcularea dozelor pentru pacienţi hipovolemici, cu hipotensiune
arterială, slăbiţi sau compromişi hemodinamic, de exemplu din cauza medicaţiei concomitente.
Pacienţii expuşi repetat într-un interval relativ scurt la hidrocarburi halogenate, inclusiv sevofluran,
pot avea un risc crescut de afectare hepatică.
Au fost primite rapoarte izolate despre prelungirea QT, foarte rar asociate torsadei vârfurilor (letal în
cazuri excepţionale). Trebuie avută grijă la administrarea de sevofluran la pacienţii susceptibili.
Hipertermia malignă
La pacienţii cu predispoziţie, anestezicele inhalatorii potente pot declanşa o stare hipermetabolică a
musculaturii scheletice, cu creşterea consecutivă a cererii de oxigen şi apariţia sindromului clinic
cunoscut sub numele de hipertermie malignă. La utilizarea de sevofluran au fost raportate cazuri rare
de hipertermie malignă (vezi, de asemenea, pct. 4.8). Sindromul clinic este semnalat de hipercapnie şi
poate include rigiditate musculară, tahicardie, tahipnee, cianoză, aritmii, şi/sau presiune sanguină
instabilă. Unele din aceste semne nespecifice pot de asemenea să apară în timpul anesteziei
superficiale, hipoxiei acute, hipercapniei şi hipovolemiei. Au fost raportate consecinţe fatale ale
hipertermiei maligne cu sevofluran. Tratamentul include întreruperea administrării agenţilor
declanşatori (de exemplu sevofluran), administrarea intravenoasă de dantrolen sare de sodiu şi
instituirea măsurilor terapeutice suportive. Insuficienţa renală poate să apară ulterior, de aceea trebuie
monitorizată şi, dacă este posibil, susţinută diureza.
Utilizarea de anestezice inhalatorii a fost asociată cu rare creşteri ale valorilor potasiului seric, care a
rezultat în aritmii cardiace şi deces, la pacienţii pediatrici, în timpul perioadei postoperatorii.
Pacienţii cu boli neuromusculare latente sau manifeste, în special distrofia musculară Duchenne, par să
fie cei mai vulnerabili. Utilizarea concomitentă de sucinilcolină a fost asociată cu aproape toate (dar
nu toate) aceste cazuri. Aceşti pacienţi au avut de asemenea creşteri semnificative ale valorilor serice
ale creatinkinazei şi, în unele cazuri, schimbări ale urinei consistente cu mioglobulinuria. În ciuda
asemănării în manifestare cu hipertermia malignă, nici unul din aceşti pacienţi nu au prezentat semne
sau simptome de rigiditate musculară sau stare hipermetabolică. Este recomandată intervenţia precoce
şi agresivă pentru tratarea hiperkaliemiei şi aritmiei refractare, precum şi evaluarea ulterioară pentru
boală neuromusculară latentă.
Înlocuirea absorbanţilor de CO uscaţi
Reacţia exotermică care apare între sevofluran şi absorbanţii de CO creşte pe măsură ce absorbanţii
de CO se deshidratează, aşa cum se întâmplă în cazul pasajului unui gaz uscat, pe o perioadă
îndelungată, prin recipientele cu absorbant de CO . În rare cazuri, a fost raportată apariţia unei
încălziri excesive, a fumului şi/sau focului în vaporizatorul pentru anestezie, în cursul utilizării
simultane de sevofluran şi un absorbant de CO uscat, în special aceia care conţin hidroxid de potasiu.
O întârziere neaşteptată a creşterii concentraţiei de sevofluran inspirat sau o scădere neaşteptată a
concentraţiei de sevofluran inspirat faţă de valoarea setată a vaporizatorului pot fi un semn de
supraîncălzire a recipientului cu absorbant de CO .
Reacţia exotermică, degradarea crescută a sevofluranului, şi generarea de produşi de degradare pot să
apară când absorbanţii de CO se deshidratează, aşa cum se întâmplă în cazul pasajului unui gaz uscat,
pe o perioadă îndelungată, prin recipientele cu absorbant de CO . Produşii de degradare a
sevofluranului (metanol, formaldehidă, monoxid de carbon, compuşii A, B, C, şi D) au fost observaţi
în circuitul respirator al unui aparat experimantal de anestezie, cu folosirea de absorbanţi de CO
uscaţi, şi o concentraţie maximă de sevofluran (8%) pentru o perioadă extinsă de timp (≥ 2 ore).
Concentraţia de formaldehidă observată în circuitul anestezic respirator (la utilizarea de absorbanţi ce
conţin hidroxid de sodiu) a fost consistentă cu valorile cunoscute a cauza iritaţie respiratorie uşoară.
Nu este cunoscută relevanţa clinică a produşilor de degradare observaţi în acest model experimental
extrem.
Dacă medicul curant suspicionează că absorbantul de CO este uscat, acesta trebuie înlocuit înainte de
administrarea sevofluranului. Indicatorul de culoare al majorităţii absorbantelor de CO nu se modifică
obligatoriu atunci când absorbantul este uscat. Prin urmare, absenţa unei modificări semnificative a
culorii nu trebuie considerată un semn sigur al unei umidităţi suficiente. Absorbantul de CO trebuie
înlocuit periodic, indiferent de indicatorul de culoare (vezi pct. 6.6).
Copii şi adolescenţi
Utilizarea de sevofluran a fost asociată cu crize convulsive. Majoritatea acestora au apărut la copii,
adolescenţi şi adulţi tineri, începând cu vârsta de 2 luni, cei mai mulţi dintre aceştia neavând factori de
risc predispozanţi. Utilizarea sevofluranului la pacienţi care pot prezenta risc de convulsii trebuie
evaluată clinic (vezi pct. 4.4 – Crize convulsive).
Revenirea rapidă la copii şi adolescenţi poate determina apariţia unei stări de agitaţie de scurtă durată,
cu întârzierea cooperării (la aproximativ 25% din copiii şi adolescenţii anesteziaţi).
Au fost raportate cazuri izolate de aritmie ventriculară la pacienţii pediatrici cu boala Pompe.
La copiii şi adolescenţii la care s-a administrat sevofluran pentru inducţia anesteziei pot să apară mişcări
distonice, care dispar fără tratament. Relaţia cu administrarea de sevofluran nu este sigură.
Sindrom Down
La copiii şi adolescenţii cu sindrom Down a fost raportată o prevalenţă şi un grad de bradicardie
semnificativ crescute în timpul şi după inducţia cu sevofluran.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Sevofluranul a fost arătat a fi sigur şi eficient la administrarea concomitentă cu o largă varietate de agenţi
utilizaţi obişnuit în situaţii chirurgicale, precum agenţi ai sistemului nervos central, medicamente pentru
sistemul autonom, relaxante ale muşchilor scheletici, agenţi antiinfecţioşi inclusiv aminoglicozide,
hormoni şi substituenţi sintetici, produse derivate din sânge, medicamente cardiovasculare inclusiv
epinefrină.
Protoxid de azot
La fel ca şi pentru alte anestezice volatile halogenate, CAM a sevofluranului este scăzută la administrarea
în combinaţie cu protoxid de azot. CAM echivalentă este redusă cu aproximativ 50% la adulţi şi
aproximativ 25% la pacienţii pediatrici (vezi pct. 4.2 – Menţinerea anesteziei).
Agenţi blocanţi neuromusculari
La fel ca şi alte anestezice volatile halogenate, sevofluranul afectează atât intensitatea cât şi durata blocării
neuromusculare produsă de relaxantele musculare nedepolarizante. Atunci când este utilizat pentru
suplimentarea anesteziei cu alfentanil – N O, sevofluranul potenţează blocul neuromuscular indus de
pancuroniu, vecuroniu sau atracuriu. Ajustarea dozelor pentru aceste relaxante musculare la administrarea
concomitentă cu sevofluran este similară cu cea necesară pentru isofluran. Nu a fost studiat efectul
sevofluranului asupra succinilcolinei şi a duratei blocadei neuromusculare depolarizantă.
Reducerea dozei agenţilor blocanţi neuromusculari în timpul inducţiei anesteziei poate avea ca rezultat
întârzierea instalării condiţiilor necesare pentru intubarea endotraheală, sau relaxarea musculară
inadecvată, deoarece potenţarea agenţilor blocanţi neuromusculari este observată la câteva minute după
începerea administrării de sevofluran.
Dintre agenţii nedepolarizanţi, au fost studiate interacţiunile cu vecuroniu, pancuroniu şi atracuriu. În
absenţa unui ghid specific: (1) pentru intubarea endotraheală, nu se reduce doza relaxantelor musculare
nedepolarizante; şi (2) în timpul menţinerii anesteziei, este probabil să se reducă doza relaxantelor
musculare nedepolarizante în comparaţie cu anestezia N O/opioid. Administrarea de doze suplimentare de
relaxante musculare trebuie ghidată de răspunsul la stimularea nervoasă.
Benzodiazepinele şi opiaceele
Benzodiazepinele şi opiaceele pot să scadă CAM de sevofluran în aceeaşi manieră ca şi alte anestezice
inhalatorii. Administrarea sevofluranului este compatibilă cu benzodiazepinele şi opiaceele aşa cum
sunt utilizate obişnuit în practica chirurgicală.
Opioidele precum fentanil, alfentanil şi sufentanil, combinate cu sevofluran, pot duce la o scădere
sinergică a frecvenţei cardiace, presiunii sanguine şi a frecvenţei respiratorii.
Betablocante
Sevofluranul poate creşte negativ efectele inotropic, cronotropic şi dromotropic ale betablocantelor
prin blocarea mecanismelor compensatorii cardiovasculare.
Epinefrină/adrenalină
Sevofluranul este similar cu izofluranul în ceea ce priveşte sensibilizarea miocardului la efectul
aritmogen al adrenalinei administrate exogen; doza prag de adrenalină care produce tulburări de ritm
ventriculare multiple a fost stabilită la 5 micrograme/kg.
Inductori ai CYP 2E1
Medicamentele şi substanţele care cresc activitatea izoenzimei CYP 2E1 a citrocromului P450, cum
sunt izoniazida şi alcoolul etilic, pot creşte metabolizarea sevofluranului, determinând creşteri
semnificative ale concentraţiilor plasmatice de fluoruri. Utilizarea concomitentă a sevofluranului şi
izoniazidei poate potenţa efectul hepatotoxic al izoniazidei.
Simpatomimetice cu acţiune indirectă
Există riscul apariţiei unui puseu de hipertensiune arterială la utilizarea concomitentă de sevofluran şi
medicamente simpaticomimetice (amfetamine, efedrină).
Verpamil
S-a observat afectarea conducerii atrio-ventriculare în timpul administrării concomitente de verapamil
şi sevofluran.
Sunătoare
La pacienţii trataţi pe termen lung cu sunătoare s-a raportat hipotensiune severă şi întârziere la
revenirea din anestezia cu anestezice halogenate inhalatorii.
Barbiturice
Administrarea de sevofluran este compatibilă cu barbiturice, propofol şi alte anestezice intravenoase
utilizate obişnuit. După folosirea unui anestezic intravenos pot fi necesare concentraţii mai reduse de
sevofluran.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date privind efectele asupra femeilor gravide. Studiile la animale au arătat toxicitate asupra
reproducerii (vezi pct. 5.3).; astfel, sevofluranul trebuie utilizat în timpul sarcinii și la femeile aflate în
perioada fertilă, care nu utilizează contracepția numai dacă este absolut necesar.
Travaliu şi naştere
În studiile clinice, siguranţa sevofluranului a fost demonstrată pentru mame şi nou-născuţi atunci când
a fost utilizat pentru anestezia în timpul operaţiei cezariene. Siguranţa sevofluranului nu a fost
demonstrată în timpul travaliului şi a naşterii pe cale vaginală.
Trebuie avută grijă la folosirea în anestezia obstetricală din cauza efectului relaxant al sevofluranului
asupra uterului şi a creşterii hemoragiei uterine.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă sevofluranul se excretă în laptele uman. Administrarea sevofluranului la femeile
care alăptează trebuie efectuată cu precauţie.
Fertilitatea
Studiile la animal au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Nu există
date privind efectele asupra fertilității la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie sfătuiţi că efectuarea de activităţi ce necesită vigilenţă, precum conducerea de
vehicule şi folosirea utilajelor, poate fi afectată pentru o perioadă de timp după anestezia generală
(vezi pct. 4.4).
Pacienţii nu trebuie să conducă vehicule după anestezia cu sevofluran pe parcursul unei perioade
stabilite de medicul anestezist.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
La fel ca alte anestezice inhalatorii potente, sevofluranul poate produce deprimare cardiacă şi
respiratorie dependentă de doză. Majoritatea reacţiilor adverse sunt uşoare până la moderate şi
tranzitorii. În perioada postoperatorie au fost raportate greaţă şi vărsături – simptome care apar
frecvent după o intervenţie chirurgicală şi anestezie generală – care se pot datora anestezicului
inhalator, altor medicamente administrate intraoperator sau postoperator sau reacţiei pacientului la
intervenţia chirurgicală.
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse sunt după cum urmează:
La pacienţii adulţi: hipotensiune, greaţă şi vomisment;
La pacienţii vârstnici: bradicardie, hipotensiune şi greaţă; şi
La pacienţii pediatrici: agitaţie, tuse, vomismente şi greaţă.
Rezumatul reacţiilor adverse în format tabelar
Toate reacţiile adverse, cel puţin posibil asociate cu sevofluran, din studiile clinice şi din experienţa
post comercializare, sunt prezentate în tabelul de mai jos conform clasificării MedDRA pe aparate,
sisteme şi organe, termen preferat şi frecvenţă. Sunt utilizate următoarele grupări pentru frecvenţă:
foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), inclusiv rapoarte izolate. Reacţiile adverse post
comercializare sunt raportate voluntar dintr-o populaţie cu o rată de expunere necunoscută. Astfel nu
este posibilă estimarea incidenţei reale a reacţiilor adverse şi frecvenţa este “cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile)”. Felul, severitatea şi frecvenţa reacţiilor adverse la
pacienţii cu sevofluran în studiile clinice au fost comparabile cu reacţiile adverse ale pacienţilor cu
medicamentul de referinţă.
Date privind reacţiile adverse, rezultate din studii clinice şi experienţa post comercializare
Rezumatul celor mai frecvente reacţii adverse pentru sevofluran în studii clinice şi experienţa
post comercializare
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări ale sistemului necunoscută Reacţie anafilactică 1
imunitar Reacţie anafilactoidă
Hipersensibilitate 1
Tulburări psihice foarte frecvente Agitaţie
mai puţin frecvente Confuzie
necunoscută Delir
Tulburări ale sistemului nervos frecvente Somnolenţă
Ameţeală
Cefalee
cu frecvenţă necunoscută Convulsie 2, 3
Distonie
Presiune intracraniană crescută
Tulburări cardiace foarte frecvente Bradicardie
frecvente Tahicardie
mai puţin frecvente Bloc atrioventricular complet,
tulburări de ritm cardiac
(incluzând tulburări de ritm
ventriculare), fibrilaţie atrială,
extrasistole (ventriculare,
supraventriculare, bigeminism)
cu frecvenţă necunoscută Stop cardiac 4
Fibrilaţie ventriculară
Torsada vârfurilor
Tahicardie ventriculară
QT prelungit pe
electrocardiogramă
Tulburări vasculare foarte frecvente Hipotensiune
frecvente Hipertensiune
Tulburări respiratorii, toracice foarte frecvente Tuse
şi mediastinale
frecvente Tulburare respiratorie
Depresie respiratorie
Laringospasm
Obstrucţia căilor respiratorii
mai puţin frecvente Apnee
Astmă
Hipoxie
cu frecvenţă necunoscută Bronhospasm
Dispnee 1
Wheezing 1
Apnee
Tulburări gastro-intestinale foarte frecvente Greaţă
Vărsături
frecvente Salivaţie accentuată
cu frecvenţă necunoscută Pancreatită
Tulburări metabolice şi de cu frecvenţă necunoscută Hiperkaliemie
nutriţie
Tulburări musculo-scheletice şi cu frecvenţă necunoscută Rigiditate musculară
ale ţesutului conjunctiv
Tulburări hepatobiliare cu frecvenţă necunoscută Hepatită 1, 2
Insuficienţă hepatică 1, 2
Necroză hepatică 1, 2
Icter
Tulburări renale şi ale căilor cu frecvenţă necunoscută Nefrită tubulointerstiţială
urinare
Afecţiuni cutanate şi ale cu frecvenţă necunoscută Dermatită de contact 1
ţesutului subcutanat Prurit
Erupţie 1
Edem facial 1
Urticare
Tulburări generale şi la nivelul frecvente Frison
locului de administrare Pirexie
cu frecvenţă necunoscută Disconfort toracic 1
Hipertermie malignă 1, 2
Edem
Investigaţii diagnostice frecvente Glicemie anormală
Test al funcţiei hepatice
anormal 5
Numărul celulelor albe anormal
Fluor sanguin crescut 1
mai puţin frecvente
Creatinină serică crescută
Leziuni, intoxicaţii şi frecvente Hipotermie
complicaţii legate de
procedurile utilizate
1 Vezi pct. 4.8 – Descrierea anumitor reacţii adverse
2 Vezi pct. 4.4
3 Vezi pct. 4.8 – Populaţia pediatrică
4 Au fost rapoarte după comercializare, foarte rare, pentru stop cardiac în cadrul utilizării de sevofluran
5 Au fost raportate ocazional cazuri de schimbări tranzitorii ale testelor funcţiilor hepatice cu
sevofluran şi agenţi de referinţă
Descrierea anumitor reacţii adverse
Pot să apară creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale fluorurii anorganice în timpul şi după anestezia
cu sevofluran. Concentraţia fluorurii anorganice are în general un maxim în intervalul de două ore de
la terminarea anesteziei cu sevofluran şi în 48 de ore revine la valoarea preoperatorie. În studiile
clinice, concentraţiile crescute de fluorură nu au fost asociate cu afectarea funcţiei renale.
Există rare rapoarte de hepatită postoperatorie. Suplimentar, există rare rapoarte post comercializare de
insuficienţă hepatică şi necroză hepatică asociate cu utilizarea de agenţi anestezici volatili potenţi,
inclusiv sevofluran. Totuşi, incidenţa reală şi relaţia cu sevofluran a acestor evenimente nu poate fi
stabilită cu certitudine (vezi pct. 4.4)
Au fost rare rapoarte de hipersensibilitate (inclusiv dermatită de contact, erupţii cutanate tranzitorii,
dispnee, wheezing, disconfort toracic, edem facial, edem palpebral, eritem, urticarie, prurit,
bronhospasm), reacţii anafilactice sau anafilactoide, în special în asociere cu expunerea ocupaţională
pe termen lung la agenţii anestezici inhalatorii, inclusiv sevofluran.
La persoanele susceptibile, agenţii anestezici inhalatorii potenţi pot declanşa o stare hipermetabolică a
muşchilor scheletici ce duce la o cerere mare de oxigen şi la sindromul clinic cunoscut ca hipertermie
malignă (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Utilizarea de sevofluran a fost asociată cu convulsii. Multe dintre acestea au apărut la copii,
adolescenţi şi adulţi tineri, începând cu vârsta de 2 luni, cei mai mulţi neavând factori de risc
predispozanţi. În câteva cazuri s-a raportat că nu s-au utilizat concomitent alte medicamente şi, cel
puţin un caz, a fost confirmat prin electroencefalografie (EEG). Deşi, în multe cazuri, a fost vorba
despre crize unice remise spontan sau după tratament, au fost raportate, de asemenea, cazuri de crize
convulsive multiple. Convulsiile au apărut în timpul sau imediat după inducţia cu sevofluran, în timpul
revenirii din anestezie şi în perioada recuperatorie postoperatorie până la maxim o zi după anestezie.
Trebuie exercitată judecata clinică la utilizarea de sevofluran la pacienţii care pot avea risc de
convulsii (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptomele de supradozaj includ deprimare respiratorie şi insuficienţă circulatorie.
În cazul unui supradozaj aparent trebuie luate următoarele măsuri: trebuie întreruptă administrarea de
sevofluran şi instituite măsuri terapeutice suportive: menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii,
ventilaţia artificială sau controlată cu oxigen pur şi măsuri care să menţină stabilitatea funcţiei
cardiovasculare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice generale, derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor, codul ATC:
N01AB08
Sevofluranul este un anestezic inhalator metil-izopropil-eter halogenat care determină o inducţie şi o
fază de recuperare rapide. CAM (concentraţia alveolară minimă) depinde de vârstă (vezi pct. 4.2).
Sevofluranul determină pierderea stării de conştienţă, abolirea reversibilă a durerii şi activităţii motorii,
diminuarea reflexelor vegetative, deprimare respiratorie şi cardiovasculară. Aceste efecte sunt dependente
de doză.
Sevofluranul prezintă un coeficient de distribuţie sânge/gaz (0,65) scăzut, determinând o recuperare rapidă
din anestezie.
Efecte cardiovasculare
Sevofluranul poate produce scăderea tensiunii arteriale, legată de concentraţie. Sevofluranul produce
sensibilizarea miocardului la efectele aritmogene ale adrenalinei administrate exogen. Această
sensibilizare este similară cu cea produsă de izofluran.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Sevofluranul este puţin solubil în sânge şi ţesuturi, determinând atingerea rapidă a unei concentraţii
alveolare suficientă pentru a realiza anestezia şi o eliminare ulterioară rapidă până la dispariţia efectului
anestezic.
La om, < 5% din sevofluranul absorbit este metabolizat la nivel hepatic la hexafluoroizopropanol
(HFIP) cu eliberarea de fluoruri anorganice şi dioxid de carbon (sau a unui ion carbon). După formare,
HFIP este conjugat rapid cu acid glucuronic şi eliminat în urină.
Eliminarea pulmonară rapidă şi în proporţie mare de sevofluran minimalizează cantitatea disponibilă
pentru metabolizare. Metabolizarea sevofluranului nu este indusă de barbiturice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice privind toxicitatea după doze unice şi repetate de sevofluran nu au evidenţiat
toxicitate specifică de organ.
Studii asupra funcţiei de reproducere
Studii privind potenţialul fertil, efectuate la au indicat scăderea ratelor de implantare şi a gestaţiilor
după expunerea repetată la doze anestezice. Studiile efectuate la şobolan şi iepure privind toxicitatea
asupra dezvoltării embrionare nu au evidenţiat efecte teratogene. La concentraţii subanestezice în
timpul fazei perinatale la şobolani, s-a constatat prelungirea gestaţiei.
Studiile la animale (inclusiv la primate) publicate, realizate cu doze ce cauzează un efect anestezic
ușor până la moderat, demonstrează că utilizarea medicamentelor anestezice în perioada de dezvoltare
cerebrală rapidă sau sinaptogeneză provoacă pierderi celulare în creierul în curs de dezvoltare, care pot
fi corelate cu deficite cognitive pe termen lung. Semnificația clinică a acestor constatări neclinice nu
este cunoscută.
Studii ample in vitro şi in vivo privind mutagenitatea sevofluranului au determinat rezultate negative.
Nu au fost realizate studii privind carcinogenitatea.
Efectele asupra funcţiei circulatorii şi a consumului de oxigen
Rezultatul studiilor efectuate la câine au indicat faptul că sevofluranul nu determină sindrom de furt
coronarian şi nu exacerbează ischemia miocardică preexistentă. Studiile efectuate la animale au arătat
că irigarea la nivel hepatic şi renal sunt menţinute adecvat în timpul utilizării sevofluran.
Sevofluranul scade rata metabolică cerebrală a oxigenului (CMRO ) în mod similar cu cea observată
în cazul izofluran. La concentraţii apropiate de valoarea de 2,0 CAM se observă reducerea cu
aproximativ 50% a CMRO . Studiile efectuate la animale au demonstrat că sevofluranul nu determină
efecte semnificative asupra fluxului sangvin cerebral.
Efectele sevofluranului asupra sistemului nervos central
La animale, sevofluranul suprimă în mod semnificativ activitatea electroencefalografică (EEG),
comparabil cu o doză echipotentă de izofluran. Nu există dovezi că sevofluranul este asociat cu
activitatea epileptiformă în caz de normocapnie sau hipocapnie. Spre deosebire de enfluran, încercările
de declanşare prin intermediul stimulilor auditivi ritmici a unei activităţi EEG asemănătoare cu cea din
timpul convulsiilor au determinat rezultate negative.
Compusul A
Compusul A este un produs de degradare al sevofluranului, care apare în substanţele de absorbţie a
CO . Concentraţia sa creşte în mod normal odată cu creşterea temperaturii absorbantului şi a
concentraţiei de sevofluran şi cu scăderea fluxului de gaz proaspăt.
Studiile efectuate la şobolan au indicat o nefrotoxicitate dependentă de doză şi durata de expunere,
reversibilă (necroze izolate ale celulelor de la nivelul tubului contort proximal). La şobolan, leziunile
de nefrotoxicitate au fost evidenţiate la 25-50 ppm după 6 şi 12 ore de expunere. Relevanţa la om a
acestor observată este necunoscută.
În studiile clinice, cea mai mare concentraţie de compus A (utilizând soda calcinată ca absorbant de
CO în circuit) a fost de 15 ppm la copii şi adolescenţi şi 32 ppm la adulţi. În sistemele care utilizează
hidroxidul de bariu ca absorbant de CO , s-au evidenţiat concentraţii de 61 ppm. Deşi experienţa
privind anestezia cu flux scăzut este limitată, până în prezent nu există dovezi de insuficienţă renală
cauzată de compusul A.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nu conţine excipienţi.
6.2 Incompatibilităţi
În cadrul clinic, datorită contactului direct cu absorbanţii de CO (soda calcinată şi hidroxidul de
bariu), sevofluranul se poate degrada producând niveluri scăzute de compus A
(pentafluoroizopropenil-fluorometil-eter (PIFE)) şi cantităţi neglijabile de compus B
(pentafluorometoxi-izopropil-fluorometil-eter (PMFE)). Interacţiunea cu absorbanţii de CO nu este
specifică sevofluranului. Formarea produşilor de degradare în circuitul anestezic apare prin extragerea
protonilor acizi în prezenţa unei baze puternice (hidroxid de potasiu (KOH) şi/sau hidroxid de sodiu
(NaOH)), formând o alchenă (compus A) din sevofluran. Nu este necesară ajustarea dozelor sau
modificări ale atitudinii terapeutice atunci când sunt utilizare circuite respiratorii cu recirculare.
Niveluri mai mari de compus A sunt obţinute în timpul utilizării hidroxidului de bariu ca şi absorbant,
în comparaţie cu soda calcinată.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în poziție verticală cu capacul bine fixat.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane din aluminiu a 250 ml, căptuşite în interior cu un lac protector din răşină epoxifenolică.
Flacoanele sunt închise cu:
-capac din plastic care se înşurubează, prevăzut în interior cu inel din politetrafluoretilenă (PTFE)
sau
-cu o o valvă pliabilă de inchidere integrată cu componente de contact din oţel inox, nylon, copolimer
etilen-propilenă şi polietilenă.
Cutie cu 1 flacon din aluminiu a 250 ml.
Cutie cu 6 flacoane din aluminiu a câte 250 ml.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Sevofluranul trebuie administrat printr-un vaporizator calibrat special pentru sevofluran.
Umplerea are loc direct din flacon printr-o valvă integrată sau, în cazul unui flacon fără valvă integrată cu
utilizarea unui adaptor adecvat conceput special pentru a se potrivi vaporizatorului special pentru
sevofluran. Trebuie utilizate numai vaporizatoare pentru care s-a demonstrat că sunt compatibile cu acest
medicament. S-a descoperit că sevofluranul este degradat în prezenţa acizilor tari Lewis care se pot forma
pe suprafeţele de metal sau sticlă în condiţii nefavorabile; trebuie evitată utilizarea vaporizatorilor care
conţin acest tip de acizi tari Lewis sau care pot determina formarea acestora în condiţii normale de
utilizare.
Trebuie evitată deshidratarea absorbanţilor de dioxid de carbon în timpul administrării anestezicelor
inhalatorii. În cazul în care se suspectează că absorbantul de CO ar putea fi deshidratat, acesta trebuie
înlocuit.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Baxter SA
Boulevard René Branquart, 80
7860 Lessines
Belgia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6808/2014/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Iunie 2010.
Data reînnoirii autorizaţiei: Septembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2024