Prospect Serodeps 10 mg comprimate filmate
Producator: Terapia SA
Clasa ATC: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8993/2016/01-02-03-04-05-06-07 Anexa 2
NR. 8994/2016/01-02-03-04-05-06-07
Rezumatul Caracteristicilor Produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Serodeps 10 mg comprimate filmate
Serodeps 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Serodeps 10 mg: Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 10 mg (sub formă de oxalat).
Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză 47,5 mg (sub formă de lactoză
monohidrat).
Serodeps 20 mg: Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 20 mg (sub formă de oxalat).
Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză 95 mg (sub formă de lactoză
monohidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Serodeps 10 mg
Comprimate filmate ovale, albe până la aproape albe, biconvexe, marcate pe o faţă cu „E” şi „8” de o
parte şi alta a liniei mediane şi netede pe cealaltă faţă. Comprimatele filmate ovale au lungimea de 8,1
mm ± 0,40 mm şi lăţimea de 5,6 mm ± 0,40 mm.
Serodeps 20 mg
Comprimate filmate ovale, albe până la aproape albe, biconvexe, marcate pe o faţă cu „E” şi „9” de o
parte şi alta a liniei mediane şi netede pe cealaltă faţă. Comprimatele filmate ovale au lungimea de
11,6 mm ± 0,40 mm şi lăţimea de 7,1 mm ± 0,40 mm.
Comprimatele filmate de 10 mg şi 20 mg pot fi împărţite în două doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul episoadelor depresive majore.
Tratamentul tulburărilor de panică cu sau fără agorafobie.
Tratamentul tulburărilor de anxietate socială (fobie socială).
Tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată.
Tratamentul tulburărilor obsesiv-compulsive.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Siguranţa administrării dozelor zilnice mai mari de 20 mg nu a fost demonstrată.
Episoade depresive majore
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
În general, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a se obţine un răspuns antidepresiv. După ce
simptomele dispar, este necesară continuarea tratamentului o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru
consolidarea răspunsului.
Tulburări de panică însoţite sau nu de agorafobie
Se recomandă o doză iniţială de 5 mg pentru prima săptămână de tratament, înainte de a creşte doza la
10 mg pe zi. Doza poate fi crescută ulterior până la maximum 20 mg pe zi, în funcţie de răspunsul
individual al pacientului.
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează mai multe luni.
Tulburări de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine
ameliorarea simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
redusă la 5 mg sau crescută până la maximum 20 mg.
Tulburările de anxietate socială constituie o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament cu
durata de 12 săptămâni, pentru consolidarea răspunsului. Tratamentul de lungă durată la cei care au
răspuns la terapie a fost studiat timp de 6 luni şi se poate considera, pentru fiecare pacient în parte, că
acesta previne recăderile; beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la intervale regulate.
Tulburările de anxietate socială constituie o terminologie de diagnostic bine definită a unei afecţiuni
specifice, care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de rezervată. Farmacoterapia este indicată
doar în cazurile în care afecţiunea interferă semnificativ cu activitatea profesională şi socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală cognitivă.
Farmacoterapia este parte a unei strategii terapeutice generale.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
Tratamentul de lungă durată al celor care au răspuns la terapie a fost studiat cel puţin 6 luni la pacienţii
cărora li s-au administrat 20 mg pe zi. Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale
regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburări obsesiv-compulsive (TOC)
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
Având în vedere că TOC este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie să fie trataţi o perioadă suficientă,
pentru a obţine dispariţia simptomelor.
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Pacienţi vârstnici (cu vârsta >65 ani)
Doza iniţială este de 5 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al fiecărui pacient, doza
poate fi crescută la 10 mg pe zi (vezi pct 5.2).
Nu s-a studiat eficacitatea escitalopramului la pacienţii vârstnici în tulburările de anxietate socială.
Copii şi adolescenţi
Escitalopram nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi pct.
4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată nu este necesară ajustarea dozelor. Se
recomandă precauţie în cazul utilizării la pacienţii cu insuficienţă renală severă (Cl mai mic de 30
Cr
ml/min) (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată se recomandă o doză iniţială de 5 mg pe zi
în primele două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută la 10 mg pe zi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă se recomandă precauţie şi
stabilire treptată, foarte atentă, a dozei (vezi pct. 5.2).
Metabolizatori lenţi pe calea CYP2C19
În cazul pacienţilor cunoscuţi că sunt metabolizatori lenţi pe calea CYP2C19, se recomandă o doză
iniţială de 5 mg pe zi în decursul primelor două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul
individual al pacientului, doza poate fi crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2).
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. La oprirea tratamentului cu escitalopram, doza
trebuie redusă treptat pe o perioadă de cel puţin una – două săptămâni, pentru a evita apariţia
posibilelor simptome asociate opririi tratamentului (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă, după reducerea dozelor
sau după întreruperea tratamentului, apar simptome greu de tolerat, atunci trebuie luată în considerare
revenirea la dozele administrate anterior. Ulterior, medicul poate continua scăderea dozelor, dar într-
un ritm mai lent.
Mod de administrare
Escitalopramul se administrează în doză unică zilnică şi poate fi administrat cu sau fără alimente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Este contraindicat tratamentul concomitent cu inhibitorii neselectivi, ireversibili ai
monoaminooxidazei (inhibitori-MAO), datorită riscului apariţiei sindromului serotoninergic
manifestat prin agitaţie, tremor, hipertermie etc. (vezi pct. 4.5).
Asocierea de escitalopram cu inhibitori reversibili ai MAO-A (de exemplu moclobemidă) sau cu
inhibitorul neselectiv reversibil al MAO – linezolid este contraindicată, datorită riscului de apariţie a
sindromului serotoninergic (vezi pct.4.5).
Escitalopram este contraindicat la pacienţii cunoscuţi cu interval QT prelungit sau la cei cu sindrom
QT prelungit congenital.
Este contraindicată asocierea dintre escitalopram şi medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT
(vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul administrării medicamentelor din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
sunt valabile următoarele atenţionări şi trebuie luate următoarele precauţii speciale.
Copii şi adolescenţi
Escitalopram nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.
Comportamentele suicidare (tentative de suicid şi ideaţie suicidară) şi ostilitatea (predominant
agresivitate, manifestări de opunere şi furie) au fost observate mai frecvent în cadrul studiilor clinice
efectuate la copii şi adolescenţi trataţi cu antidepresive, comparativ cu cei la care s-a administrat
placebo. Dacă, pe baza necesităţii clinice, se ia decizia de a administra acest tratament, pacientul
trebuie să fie atent monitorizat pentru observarea apariţiei simptomelor suicidare. În plus, la copii şi
adolescenţi, lipsesc datele referitoare la siguranţa utilizării de lungă durată privind creşterea,
maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Anxietate paradoxală
Unii pacienţi cu tulburări de panică pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la începutul
tratamentului cu antidepresive. De regulă, această reacţie paradoxală este diminuată în decurs de două
săptămâni de tratament continuu. Se recomandă o doză iniţială mică pentru a scădea probabilitatea
apariţiei unui efect anxiogen (vezi pct. 4.2).
Convulsii
Administrarea escitalopram trebuie întreruptă dacă la un pacient apar pentru prima dată convulsii sau
dacă se înregistrează o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor (la pacienţii la care a fost stabilit
diagnosticul de epilepsie). La pacienţii cu epilepsie nestabilizată terapeutic trebuie evitate
medicamentele ISRS, iar pacienţii cu epilepsie controlată terapeutic necesită supraveghere atentă.
Manie
ISRS trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie. ISRS trebuie
întrerupţi la oricare pacient care intră în faza maniacală.
Diabet zaharat
Tratamentul cu ISRS poate modifica controlul glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat (hipoglicemie
sau hiperglicemie). Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau antidiabetice orale.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, autovătămare şi suicid (evenimente
legate de suicid). Acest risc se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată
fiind posibilitatea ca afecţiunea să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii
trebuie monitorizaţi îndeaproape până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează
că riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie escitalopram şi care se pot asocia şi ele cu risc
crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, aceste afecţiuni pot coexista cu
tulburări depresive majore. Tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte
aceleaşi precauţii ca în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid, sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterioare iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de
ideaţie suicidară sau tentativă de suicid şi trebuie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.
Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente
antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în
cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să fie
însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după
modificarea dozelor.
Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea
monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament suicidar sau ideaţie
suicidară sau orice modificare comportamentală neobişnuită precum şi la obligaţia de a solicita sfatul
medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Acatizie/stare de nelinişte psihomotorie
Utilizarea de ISRS/INSRS a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată printr-o stare de nelinişte
neplăcută sau deranjantă şi necesitatea de mişcare, deseori însoţită de imposibilitatea de a sta sau de a
sta nemişcat. Aceasta poate să apară mai ales în primele câteva săptămâni de tratament. La pacienţii
care dezvoltă aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă.
Hiponatremie
În cursul utilizării ISRS s-a raportat rar apariţia hiponatremiei, datorată probabil secreţiei inadecvate
de hormon antidiuretic (ADH); în general, hiponatremia a dispărut la întreruperea tratamentului. Se
recomandă precauţie la pacienţii cu acest risc, cum sunt vârstnicii, pacienţii cu ciroză hepatică sau
pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care sunt cunoscute că determină hiponatremie.
Hemoragii
În cursul tratamentului cu ISRS au fost raportate cazuri de sângerări cutanate anormale, precum
echimoze şi purpură. ISRS/ISRN pot crește riscul de hemoragie postpartum (vezi pct. 4.6 și 4.8). Se
recomandă precauţie la pacienţii care utilizează ISRS, în special dacă utilizează concomitent
anticoagulante orale, medicamente care sunt cunoscute că afectează funcţia plachetară (de exemplu:
medicamentele antipsihotice atipice şi fenotiazinele, majoritatea medicamentelor antidepresive
triciclice, acidul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), ticlopidina şi dipiridamolul)
şi la pacienţii cu tendinţă cunoscută de sângerare.
TEC (terapie electroconvulsivantă)
Există date clinice limitate privind administrarea concomitentă a ISRS şi TEC, de aceea se recomandă
precauţie în aceste cazuri.
Sindromul serotoninergic
Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente de escitalopram cu medicamente cu efecte
serotoninergice, cum sunt triptani (inclusiv sumatriptan), opioide (inclusiv tramadol) şi triptofan.
În cazuri rare, sindromul serotoninergic a fost raportat la pacienţi care au utilizat ISRS concomitent cu
medicamente serotoninergice. Apariţia unei asocieri de simptome, cum sunt agitaţie, tremor, mioclonii
şi hipertermie poate indica dezvoltarea sindromului serotoninergic. În cazul în care apare această
simptomatologie, tratamentul cu ISRS şi medicamente serotoninergice trebuie întrerupt imediat şi
trebuie iniţiat un tratament simptomatic.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă de ISRS şi medicamente pe bază de plante care conţin sunătoare (Hypericum
perforatum), poate determina creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Simptomele de întrerupere la oprirea tratamentului sunt frecvente, mai ales dacă întreruperea este
bruscă (vezi pct 4.8). În studiile clinice, evenimentele adverse raportate la oprirea tratamentului au
apărut la aproximativ 25% dintre pacienţii trataţi cu escitalopram şi la 15% dintre cei cărora li s-a
administrat placebo.
Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate depinde de câţiva factori, incluzând durata terapiei,
doza administrată şi ritmul de reducere a dozelor. Reacţiile cel mai frecvent raportate au fost: ameţeli,
tulburări senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând
insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii,
cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste
simptome sunt de intensitate uşoară până la moderată, deşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate.
De regulă, aceste simptome apar în cursul primelor câteva zile după întreruperea tratamentului, dar au
existat raportări foarte rare privind astfel de simptome la pacienţii care au omis o doză în mod
accidental.
În general, aceste simptome sunt autolimitate şi dispar în decurs de 2 săptămâni deşi, la unele
persoane, se pot prelungi (2-3 luni sau mai mult). Ca urmare, se recomandă ca, la oprirea
tratamentului, doza de escitalopram să se reducă treptat, pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în
funcţie de necesarul pacientului (vezi „Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului”,
pct. 4.2).
Disfuncție sexuală
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)/inhibitorii recaptării serotoninei și noradrenalinei
(IRSN) pot cauza simptome de disfuncție sexuală (vezi pct. 4.8). Au existat raportări privind
disfuncție sexuală de lungă durată în care simptomele s-au menținut în pofida întreruperii administrării
ISRS/IRSN.
Boală coronariană
Datorită experienţei clinice limitate, se recomandă prudenţă la pacienţii cu boală coronariană cardiacă
(vezi pct. 5.3).
Prelungire a intervalului QT
S-a constatat că escitalopram determină prelungirea intervalului QT dependentă de doză. Cazuri de
prelungire a intervalului QT şi de aritmie ventriculară, incluzând torsada vârfurilor, au fost raportate în
perioada ulterioară punerii pe piaţă, predominant la pacienţii de sex feminin cu hipopotasemie sau cu
prelungirea intervalului QT preexistentă sau cu alte afecţiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.5, 4.8, 4.9, şi
5.1).
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu bradicardie semnificativă sau la pacienţii cu infarct miocardic
acut recent sau cu insuficienţă cardiacă decompensată.
Tulburările electrolitice, cum sunt hipopotasemia şi hipomagneziemia, cresc riscul de aritmii maligne
şi, ca urmare, aceste tulburări trebuie corectate înaintea iniţierii tratamentului cu escitalopram.
Dacă pacienţii cu afecţiune cardiacă stabilizată din punct de vedere clinic sunt trataţi cu escitalopram,
trebuie luată în considerare efectuarea unui ECG înainte de începerea tratamentului.
Dacă pe parcursul tratamentului cu escitalopram apar semne de aritmie cardiacă, atunci tratamentul cu
escitalopram trebuie întrerupt şi trebuie efectuat un ECG.
Glaucom cu unghi închis
Medicamentele din clasa ISRS, incluzând escitalopram, pot avea un efect asupra diametrului pupilei,
rezultând midriază. Acest efect de inducere a midriazei poate determina îngustarea unghiului ocular,
rezultând creşterea presiunii intraoculare şi glaucom cu unghi închis, în special la pacienţii cu
predispoziţie. Ca urmare, escitalopramul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu glaucom cu unghi
închis sau cu antecedente de glaucom.
Excipienți
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine
sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
Asocieri contraindicate:
IMAO neselectivi ireversibili
S-au raportat cazuri de reacţii grave la pacienţii cărora li s-a administrat un ISRS în asociere cu un
inhibitor neselectiv, ireversibil al monoaminooxidazei (IMAO) şi la pacienţii care au întrerupt recent
tratamentul cu ISRS şi au început tratamentul cu un astfel de IMAO (vezi pct. 4.3). În unele cazuri,
pacienţii au dezvoltat sindrom serotoninergic (vezi pct. 4.8).
Este contraindicată asocierea escitalopramului cu IMAO neselectivi ireversibili. Tratamentul cu
escitalopram poate fi început la 14 zile după încetarea tratamentului cu un IMAO ireversibil. Este
necesară o perioadă de cel puţin 7 zile după întreruperea tratamentului cu escitalopram, înainte de a
începe tratamentul cu un IMAO neselectiv, ireversibil.
Inhibitor MAO-A reversibil, selectiv (moclobemidă)
Asocierea escitalopramului cu un inhibitor MAO-A, cum este moclobemida, este contraindicată,
datorită riscului apariţiei sindromului serotoninergic (vezi pct. 4.3). Dacă o astfel de asociere se
dovedeşte a fi necesară, tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă recomandată şi sub supraveghere
clinică atentă.
Inhibitor MAO neselectiv, reversibil (linezolid)
Antibioticul linezolid este un inhibitor MAO reversibil, neselectiv şi nu trebuie administrat pacienţilor
trataţi cu escitalopram. Dacă se demonstrează că asocierea este absolut necesară, trebuie utilizate doze
minime şi sub monitorizare clinică atentă (vezi pct. 4.3).
Inhibitori MAO-B selectivi, ireversibili (selegilină)
Asocierea cu selegilină (un IMAO-B ireversibil), necesită precauţii datorită riscului dezvoltării
sindromului serotoninergic. Dozele de selegilină de până la 10 mg pe zi prezintă siguranţă în cazul
administrării concomitente cu citalopram racemic.
Prelungire a intervalului QT
Nu au fost efectuate studii de farmacocinetică şi farmacodinamică cu escitalopram administrat
concomitent cu medicamente care prelungesc intervalul QT. Nu poate fi exclus un efect aditiv al
escitalopramului la acţiunea acestor medicamente. Ca urmare, este contraindicată administrarea
concomitentă de escitalopram cu medicamente care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmice
din clasa IA şi III, antipsihotice (de exemplu derivaţi de fenotiazină, pimozidă, haloperidol),
antidepresive triciclice, anumite substanţe antimicrobiene (de exemplu sparfloxacină, moxifloxacină,
eritromicină administrată IV, pentamidină, tratament antimalaric, în mod special halofantrină),
anumite antihistaminice (astemizol, hidroxizină, mizolastină).
Asocieri care necesită precauţii la utilizare:
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice [de exemplu opioide (inclusiv tramadol)
şi triptani (inclusiv sumatriptan)] poate determina sindrom serotoninergic (vezi pct. 4.4).
Medicamente care scad pragul convulsivant
ISRS pot determina scăderea pragului convulsivant. Sunt necesare precauţii la utilizarea concomitentă
a altor medicamente care pot să determine scăderea pragului convulsivant [de exemplu antidepresivele
(triciclice, ISRS), neurolepticele (fenotiazine, tioxantene şi butirofenone), mefloquina, bupropiona şi
tramadolul].
Litiu, triptofan
S-a raportat intensificarea efectelor în cazul utilizării concomitente a ISRS cu litiu sau triptofan; ca
urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul administrării concomitente a ISRS cu aceste
medicamente.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă a ISRS cu medicamente pe bază de plante care conţin sunătoare (Hypericum
perforatum) poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Hemoragie
În cazul utilizării concomitente de escitalopram cu anticoagulante orale poate apărea modificarea
efectului anticoagulant. La pacienţii trataţi cu anticoagulante orale trebuie monitorizată cu atenţie
coagularea sanguină, la iniţierea sau întreruperea tratamentului cu escitalopram (vezi pct. 4.4).
Utilizarea concomitentă a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) poate creşte tendinţa
de sângerare (vezi pct. 4.4)
Alcool etilic
Nu este de aşteptat nicio interacţiune farmacodinamică sau farmacocinetică între escitalopram şi
alcoolul etilic. Totuşi, similar celorlalte medicamente cu efecte psihotrope, în cursul tratamentului cu
escitalopram nu este recomandat consumul de alcool etilic.
Medicamente care induc hipopotasemie/hipomagneziemie
Se recomandă prudență la administrarea concomitentă de medicamente care induc hipopotasemie /
hipomagneziemie deoarece aceste condiții cresc riscul de aritmii maligne (vezi pct. 4.4).
Interacţiuni farmacocinetice
Influenţa altor medicamente asupra farmacocineticii escitalopramului
Metabolizarea escitalopramului se face, în principal, prin intermediul CYP2C19. În măsură mai mică
pot contribui şi CYP3A4 şi CYP2D6. Metabolizarea metabolitului principal, S-DCT (escitalopram
dimetilat) pare să fie catalizată parţial de CYP2D6.
Administrarea concomitentă de escitalopram cu omeprazol 30 mg o dată pe zi (un inhibitor al
CYP2C19) duce la o creştere moderată (cu aproximativ 50%) a concentraţiei plasmatice de
escitalopram.
Administrarea concomitentă de escitalopram cu cimetidină 400 mg de două ori pe zi (inhibitor
enzimatic general cu potenţă moderată) duce la o creştere moderată (cu aproximativ 70%) a
concentraţiei plasmatice de escitalopram. Se recomandă prudenţă la administrarea concomitentă de
escitalopram cu cimetidină. Poate fi necesară ajustarea dozelor.
Ca urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul utilizării concomitente cu inhibitori CYP2C19
(de exemplu: omeprazol, esomeprazol, fluconazol, fluvoxamină, lansoprazol, ticlopidină) sau
cimetidină. Pe baza monitorizării reacţiilor adverse apărute în cazul tratamentului concomitent, poate
fi necesară o scădere a dozelor de escitalopram.
Efectul escitalopramului asupra farmacocineticii altor medicamente
Escitalopramul este un inhibitor al enzimei CYP2D6. Se recomandă precauţii în cazul administrării
concomitente de escitalopram cu medicamente a căror metabolizare este mediată în special de această
enzimă şi care au un indice terapeutic îngust, de exemplu flecainida, propafenona şi metoprololul
(atunci când sunt utilizate în tratamentul insuficienţei cardiace) sau cu unele medicamente care
acţionează la nivelul SNC şi sunt metabolizate în principal de CYP2D6, de exemplu: medicamente
antidepresive, cum sunt desipramină, clomipramină şi nortriptilină sau antipsihotice, cum sunt
risperidona, tioridazina şi haloperidolul. Poate fi necesară ajustarea dozelor.
Administrarea concomitentă cu desipramină sau metoprolol determină, în ambele cazuri, dublarea
concentraţiilor plasmatice a celor două substraturi CYP2D6.
Studiile in vitro au demonstrat că escitalopramul poate determina, de asemenea, o uşoară inhibare a
CYP2C19. Se recomandă precauţii în cazul administrării concomitente cu medicamente care sunt
metabolizate prin intermediul CYP2C19.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Pentru escitalopram sunt disponibile numai date clinice limitate privind expunerea în timpul sarcinii.
Studiile la animale au arătat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct 5.3). Escitalopram
nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar şi numai după
evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu terapeutic.
Nou-născuţii trebuie ţinuţi sub observaţie, dacă mama a continuat să utilizeze escitalopram în ultima
perioadă de sarcină, în special în trimestrul al treilea. În timpul sarcinii, trebuie evitată întreruperea
bruscă a tratamentului.
În cazul administrării de ISRS/INRS la gravide, în ultima perioadă de sarcină, s-au raportat
următoarele simptome la nou-născut: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, instabilitate a
temperaturii, dificultăţi la hrănire, vărsături, hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară,
accentuarea reflexelor, tremor, agitaţie, iritabilitate, letargie, plâns continuu, somnolenţă şi dificultăţi
la adormire. Aceste simptome pot fi determinate fie de efectul serotoninergic, fie de simptomele de
întrerupere a tratamentului. În majoritatea cazurilor, complicaţiile survin imediat sau curând (<24 ore)
după naştere.
Datele epidemiologice au arătat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, mai ales în ultima perioadă a
sarcinii, poate crește riscul de hipertensiune arterială pulmonară persistentă la nou-născut (HPPN).
Riscul observat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. În populaţia generală apar 1 până la 2
cazuri de HPPN la 1000 de sarcini.
Datele observaționale indică un risc crescut (mai puțin decât dublu) de hemoragie postpartum în urma
expunerii la ISRS/ISRN în luna premergătoare nașterii (vezi pct. 4.4, 4.8).
Alăptarea
La om, este de aşteptat ca escitalopramul să fie excretat în lapte. În consecinţă, nu se recomandă
alăptarea în timpul tratamentului.
Fertilitate
Datele obținute la animale au arătat că citalopramul poate afecta calitatea spermei (vezi pct. 5.3).
Studiile de caz, cu unele ISRS au arătat că efectul asupra calității spermei este reversibil. Impactul
asupra fertilității la om nu a fost observată până în prezent.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deşi nu s-a dovedit că escitalopramul influenţează capacităţile intelectuale sau performanţele
psihomotorii, orice medicament psihoactiv poate influenţa capacitatea de luare a deciziilor sau
îndemânarea. Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la riscul potenţial de influenţare a capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt mai frecvente în prima sau în a doua săptămână de tratament şi, de regulă, scad
în intensitate şi frecvenţă pe parcursul continuării tratamentului.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse cunoscute pentru ISRS şi raportate, de asemenea, pentru escitalopram, atât în cadrul
studiilor clinice placebo-controlate cât şi ca evenimente spontane după punerea pe piaţă, sunt
prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţele sunt cele din studiile clinice; nu sunt corectate cu placebo. Frecvenţele sunt definite astfel:
foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100), rare
(1/10000 şi <1/1000), foarte rare (1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Aparate, sisteme şi Frecvență Reacție adversă
organe
Tulburări hematologice şi Cu frecvenţă necunoscută Trombocitopenie
limfatice
Tulburări ale sistemului Rare Reacţii anafilactice
imunitar
Tulburări endocrine Cu frecvenţă necunoscută Secreţie inadecvată de ADH
Tulburări metabolice şi de Scăderea apetitului alimentar,
nutriţie Frecvente creşterea apetitului alimentar,
creştere ponderală
Mai puțin frecvente Scădere ponderală
Cu frecvenţă necunoscută Hiponatremie, anorexie1
Tulburări psihice Frecvente Anxietate, nelinişte, vise anormale
Scăderea libidoului
Femei: anorgasmie
Mai puțin frecvente Bruxism, agitaţie, nervozitate, atac
de panică, stare de confuzie
Rare Agresivitate, depersonalizare,
halucinaţii
Cu frecvenţă necunoscută Episod maniacal, ideaţie suicidară,
comportament suicidar2
Tulburări ale sistemului Foarte frecvente Cefalee
nervos
Frecvente Insomnie, somnolenţă, ameţeli,
parestezii, tremor
Mai puțin frecvente Disgeuzie, tulburări de somn,
sincopă
Rare Sindrom serotoninergic
Cu frecvenţă necunoscută Diskinezie, tulburări de mişcare,
convulsii, nelinişte
psihomotorie/acatisie1
Tulburări oculare Mai puțin frecvente Midriază, tulburări de vedere
Tulburări acustice şi Mai puțin frecvente Tinitus
vestibulare
Tulburări cardiace Mai puțin frecvente Tahicardie
Rare Bradicardie
Cu frecvenţă necunoscută Prelungirea intervalului QT
Aritmie ventriculară incluzând
torsada vârfurilor
Tulburări vasculare Cu frecvenţă necunoscută Hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări respiratorii, Frecvente Sinuzită, căscat
toracice şi mediastinale
Mai puțin frecvente Epistaxis
Tulburări gastro- Foarte frecvente Greaţă
intestinale
Frecvente Diaree, constipaţie, vărsături,
xerostomie
Mai puțin frecvente Hemoragii gastro-intestinale
(incluzând hemoragii rectale)
Tulburări hepato-biliare Cu frecvenţă necunoscută Hepatită, valori anormale
ale testelor funcţiei hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente Hipersudorație
ţesutului subcutanat
Mai puțin frecvente Urticarie, alopecie, erupţii cutanate
tranzitorii, prurit
Cu frecvenţă necunoscută Echimoze, angioedem
Tulburări musculo- Frecvente Artralgie, mialgie
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv
Tulburări renale şi ale Cu frecvenţă necunoscută Retenţie urinară
căilor urinare
Tulburări ale aparatului Frecvente Bărbaţi: tulburări de ejaculare,
genital şi ale sânului impotenţă
Mai puțin frecvente Femei: metroragie, menoragie
Cu frecvenţă necunoscută Galactoree
Bărbaţi: priapism
Hemoragie postpartum3*
Tulburări generale şi la Frecvente Fatigabilitate, pirexie
nivelul locului de
administrare Mai puțin frecvente Edeme
1 Aceste evenimente au fost raportate pentru clasa terapeutică a ISRS.
2 Cazurile de ideaţie suicidară şi comportament suicidar au fost raportate pe perioada terapiei cu
escitalopram sau la scurt timp după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4).
3* Acest eveniment a fost raportat pentru clasa terapeutică a ISRS/ISRN (vezi pct. 4.4, 4.6).
Prelungire a intervalului QT
În timpul supravegherii după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT
şi aritmii ventriculare, incluzând torsada vârfurilor, în special la femei, pacienţi cu hipopotasemie,
pacienţi cu prelungire a intervalului QT preexistentă sau cu alte boli cardiace (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5,
4.9 şi 5.1)
Efecte de clasă
Studiile epidemiologice, efectuate în principal la pacienţi cu vârsta de 50 de ani sau peste, arată o
creştere a riscului de fracturi osoase la pacienţii cărora li se administrează ISRS şi AT (medicamente
antidepresive triciclice). Mecanismul care duce la apariţia acestui risc este necunoscut.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
De regulă, oprirea tratamentului cu ISRS/INRS (în special atunci când se efectuează brusc) duce la
apariţia simptomelor de întrerupere. Reacţiile raportate cel mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări
senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie
şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee,
diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere.
În general, aceste evenimente sunt uşoare până la moderate şi sunt autolimitante, dar la unii pacienţi
pot fi mai severe şi/sau cu durată mai lungă. Ca urmare, în cazul în care tratamentul cu escitalopram
nu mai este necesar, întreruperea trebuie efectuată gradat prin reducerea treptată a dozelor (vezi pct.
4.2 şi 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Datele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate şi multe cazuri implică supradozaj cu
alte medicamente administrate concomitent. În majoritatea cazurilor, au fost raportate simptome
uşoare sau chiar nu au existat simptome. Au fost raportate rar cazuri letale de supradozaj cu
escitalopram administrat în monoterapie; în majoritatea cazurilor au fost implicate supradozaje cu alte
medicamente utilizate concomitent. Au fost utilizate doze de escitalopram cuprinse între 400 şi 800
mg, administrat în monoterapie, fără niciun simptom sever.
Simptome
Simptomele raportate în caz de supradozaj cu escitalopram includ simptome legate în principal de
sistemul nervos central (variind de la ameţeli, tremor şi agitaţie, la cazuri rare de sindrom
serotoninergic, convulsii şi comă), de tractul gastro-intestinal (greaţă/vărsături), de aparatul
cardiovascular (hipotensiune arterială, tahicardie, prelungire a intervalului QT şi aritmie) şi la nivelul
balanţei hidroelectrolitice (hipokaliemie, hiponatremie).
Tratament
Nu există antidot specific. Se recomandă asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii, asigurarea
oxigenării adecvate şi monitorizarea funcţiei respiratorii. Trebuie luate în considerare lavajul gastric şi
utilizarea de cărbune activat. Lavajul gastric trebuie efectuat cât mai curând după ingestia orală a
medicamentului. Se recomandă monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale, împreună cu măsuri
generale de tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
În caz de supradozaj, este recomandată monitorizarea ECG la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
congestivă/bradiaritmie, la pacienţii care utilizează concomitent medicamente ce prelungesc intervalul
QT sau la pacienţii cu tulburări de metabolism, de exemplu, cele din insuficienţă hepatică.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
N06AB10
Mecanism de acţiune
Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5-HT) cu afinitate mare pentru
situsul primar de legare. De asemenea, se leagă şi la situsul alosteric al transportatorului serotoninei,
cu afinitate de 1000 de ori mai mică.
Escitalopramul nu are sau are o afinitate mică pentru o serie de receptori, incluzând receptorii 5-HT ,
1A
5-HT , DA D şi D , receptorii adrenergici α , α , β, receptorii histaminergici H , receptorii colinergici
2 1 2 1 2 1
muscarinici, receptorii benzodiazepinici şi opioizi.
Inhibarea recaptării 5-HT este singurul mecanism probabil de acţiune care explică efectele
farmacologice şi clinice ale escitalopramului.
Efecte farmacodinamice
Într-un studiu ECG dublu- orb, placebo controlat, care a implicat monitorizare ECG, efectuat la
voluntari sănătoşi, modificarea valorii intervalului QT faţă de valoarea iniţială (a fost aplicată corecţie
Fridericia) a fost de 4,3 milisecunde (IÎ 90%: 2,2, -6,4) în cazul administrării dozei de 10 mg/ pe zi şi
de 10,7 (milisecunde (IÎ 90% IÎ: 8,6, -12,8), în cazul administrării dozei supraterapeutice de 30 mg/ pe
zi (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.8 şi 4.9).
Eficacitate clinică
Episoade depresive majore
Escitalopramul s-a dovedit eficace în tratamentul de fază acută al episoadelor depresive majore în trei
din patru studii dublu-orb, placebo controlate, cu durată scurtă (8 săptămâni). Într-un studiu privind
profilaxia recăderilor, de lungă durată, 274 de pacienţi care au răspuns pe parcursul fazei iniţiale de
studiu deschis cu durata de 8 săptămâni, la tratamentul cu escitalopram 10 sau 20 mg pe zi, au fost
repartizaţi randomizat într-un grup pentru continuarea tratamentului cu escitalopram în aceeaşi doză
sau în grupul la care s-a administrat placebo, timp de până la 36 de săptămâni. În acest studiu, în
timpul celor 36 de săptămâni, pacienţii trataţi în continuare cu escitalopram au avut o perioadă
semnificativ mai mare până la apariţia recidivei, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Tulburări de anxietate socială
În cazul tulburărilor de anxietate socială, escitalopramul a fost eficace atât în trei studii cu durată
scurtă (12 săptămâni), cât şi într-un studiu cu o durată de 6 luni cu privire la prevenirea recăderilor.
Într-un studiu de stabilire a dozei, cu durata de 24 săptămâni, a fost demonstrată eficacitatea dozelor
de 5, 10 şi 20 mg escitalopram.
Tulburări de anxietate generalizată
Escitalopram administrat în doze de 10 şi 20 mg pe zi a fost eficient în patru din patru studii placebo
controlate.
Într-o analiză a datelor din trei studii cu design similar care au cuprins 421 pacienţi trataţi cu
escitalopram şi 419 pacienţi la care s-a administrat placebo s-a observat o rată de răspuns de 47,5% şi
respectiv 28,9% şi o rată de remisiune a bolii de 37,1% şi respectiv 20,8%. Un efect consistent a fost
observat din săptămâna 1.
Menţinerea eficacităţii escitalopram în doza de 20 mg pe zi a fost demonstrată într-un studiu
desfăşurat între săptămânile 24 până la 76, randomizat, de menţinere a eficacităţii la 373 pacienţi care
au răspuns în timpul fazei iniţiale de 12 săptămâni de tratament deschis.
Tulburări obsesiv-compulsive
Într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, după 12 săptămâni, pacienţii trataţi cu escitalopram 20 mg
pe zi au fost separaţi de cei la care s-a administrat placebo în funcţie de scorul total Y-BOCS. După 24
săptămâni, atât pacienţii trataţi cu escitalopram 10 mg pe zi cât şi cei trataţi cu escitalopram 20 mg pe
zi au avut rezultate superioare comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Prevenirea recăderilor a fost demonstrată pentru dozele de escitalopram de 10 şi 20 mg pe zi la
pacienţii care au răspuns la tratamentul cu escitalopram în cadrul unei perioade de studiu deschis cu
durata de 16-săptămâni şi care au fost incluşi ulterior într-un studiu randomizat placebo-controlat,
dublu-orb, cu durata de 24 săptămâni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia este aproape completă şi este independentă de ingestia de alimente. (Timpul mediu până la
atingerea concentraţiei plasmatice maxime (T mediu) este de 4 ore după administrarea de doze
max
repetate).
Similar citalopramului racemic, biodisponibilitatea absolută a escitalopramului este de aşteptat să fie
de aproximativ 80%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (Vd,β/F) după administrare orală este de aproximativ 12 până la 26
l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este de sub 80% atât pentru escitalopram, cât şi pentru
principalii săi metaboliţi.
Metabolizare
Escitalopramul este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţii escitalopram demetilat şi escitalopram
didemetilat. Ambii metaboliţi sunt activi din punct de vedere farmacologic. Alternativ, azotul poate fi
oxidat, formând metabolitul N-oxid. Atât substanţa nemodificată cât şi metaboliţii se excretă parţial
sub formă de glucuronoconjugaţi. După administrarea de doze repetate, concentraţiile plasmatice
medii ale metaboliţilor demetil şi didemetil reprezintă, de regulă, 28-31% respectiv <5% din
concentraţia plasmatică a escitalopramului. Metabolizarea escitalopramului la metabolitul
escitalopram demetil este mediată în principal prin intermediul CYP2C19. Este posibilă şi o oarecare
contribuţie a enzimelor CYP3A4 şi CYP2D6.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t β) după administrarea de doze repetate este de
1/2
aproximativ 30 de ore, iar clearance-ul plasmatic după administrare orală (Cl ) este de aproximativ
oral
0,6 l/min. Metaboliţii principali au un timp de înjumătăţire plasmatică semnificativ mai mare.
Se consideră că escitalopramul şi metaboliţii principali se elimină atât pe cale hepatică (prin
metabolizare), cât şi pe cale renală, astfel că cea mare parte din doză se excretă sub formă de
metaboliţi în urină.
Linearitate
Farmacocinetica este liniară. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse după
aproximativ 1 săptămână. Concentraţiile plasmatice medii la starea de echilibru sunt de aproximativ
50 nmol/l (variază între 20 şi 125 nmol/l) şi sunt atinse după administrarea unei doze zilnice de 10 mg.
Pacienţi vârstnici (>65 ani)
Se presupune că escitalopramul este eliminat mai lent la pacienţii vârstnici, comparativ cu pacienţii
mai tineri. La voluntarii vârstnici sănătoşi, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de
timp (ASC) este cu aproximativ 50% mai mare, comparativ cu voluntarii tineri sănătoşi (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasele A şi B Child-Pough), timpul de
înjumătăţire plasmatică al escitalopramului a fost de aproximativ două ori mai mare şi expunerea a
fost cu aproximativ 60% mai mare, comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu funcţie renală redusă (Cl 10-53 ml/min), pentru citalopramul racemic s-au observat
Cr
valori mai mari ale timpului de înjumătăţire plasmatică şi o creştere uşoară a expunerii. Nu au fost
studiate concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor, dar acestea pot fi crescute (vezi pct. 4.2).
Polimorfism
S-a observat faptul că, la metabolizatorii lenţi prin intermediul CYP2C19, concentraţiile plasmatice ale
escitalopramului au fost de două ori mai mari decât cele obţinute la metabolizatorii rapizi. Nu au fost
observate modificări semnificative ale expunerii în cazul metabolizatorilor lenţi prin intermediul
CYP2D6 (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pentru escitalopram nu s-a efectuat o baterie convenţională completă de studii preclinice, deoarece
studiile toxicocinetice şi toxicologice cu escitalopram şi citalopram la şobolan au indicat profile
similare. Ca urmare, toate informaţiile privind citalopramul pot fi extrapolate la escitalopram.
În studiile toxicologice comparative efectuate la şobolani, escitalopramul şi citalopramul au determinat
toxicitate cardiacă, incluzând insuficienţă cardiacă congestivă, după câteva săptămâni de tratament,
atunci când s-au utilizat doze care au dus la toxicitate generală. Cardiotoxicitatea pare să se coreleze
mai degrabă cu concentraţiile plasmatice maxime decât cu expunerea sistemică (ASC). Concentraţiile
plasmatice maxime la o valoare fără reacţii adverse au fost mai mari (de 8 ori) comparativ cu cele
atinse în practica clinică, în timp ce valorile ASC pentru escitalopram au fost numai de 3-4 ori mai
mari decât valorile obţinute în practica clinică. Valorile ASC pentru enantiomerul S al citalopramului
au fost de 6-7 ori mai mari decât cele atinse în cazul practicii clinice. Aceste rezultate sunt probabil
datorate influenţei exagerate asupra aminelor biogene, adică sunt secundare efectelor farmacologice
principale, rezultând efecte hemodinamice (reducerea fluxului coronarian) şi ischemie. Totuşi,
mecanismul exact al cardiotoxicităţii la şobolan nu este clar. Experienţa clinică cu citalopram şi cea
din studiile clinice cu escitalopram nu evidenţiază că aceste rezultate au corelare clinică.
La şobolan, după tratamentul de lungă durată cu escitalopram şi citalopram, s-a observat o creştere a
conţinutului de fosfolipide în unele ţesuturi, de exemplu la nivelul plămânului, epididimului şi
ficatului. Modificările observate în epididim şi ficat au fost observate la expuneri similare cu cele
atinse la om. Efectul este reversibil după întreruperea tratamentului. Acumularea de fosfolipide
(fosfolipidoză) a fost observată la animale în cazul utilizării mai multor medicamente amfifile
cationice. Nu se ştie dacă acest fenomen are relevanţă semnificativă la om.
În studiile de toxicitate cu privire la dezvoltare efectuate la şobolan, au fost observate efecte
embriotoxice (scăderea greutăţii fetuşilor şi întârzierea reversibilă a osificării) la expuneri (ASC) care
depăşesc expunerile atinse în timpul utilizării clinice. Nu s-a observat o creştere a frecvenţei
malformaţiilor congenitale. Un studiu pre- şi postnatal a indicat o supravieţuire scăzută în cursul
perioadei de alăptare pentru expuneri (ASC) care depăşesc expunerile atinse în cursul utilizării clinice.
Date provenite din studiile efectuate la animale arată faptul că, la valori superioare expunerii la om,
citalopramul determină o scădere a indicelui de fertilitate şi a indicelui de sarcină, scăderea numărului
implantărilor embrionare precum şi prezenţa de spermatozoizi anormali. Pentru escitalopram nu există
date disponibile referitoare la aceste aspecte ale fertilităţii la animale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină PH 101
Lactoză monohidrat
Copovidonă (K 90-100)
Amidon de porumb
Celuloză microcristalină silicifiată (celuloză microcristalină și dioxid de siliciu coloidal anhidru)
Croscarmeloză sodică
Talc
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film:
Opadry OY-S-58910:
Hipromeloză 5 cps
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 400
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din Poliamidă/Al/PVC-Al conţinând 14, 20, 28, 30,50, 56 şi 100 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8993/2016/01-02-03-04-05-06-07
8994/2016/01-02-03-04-05-06-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Mai 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2024