Prospect Sagalix 40 mg capsule gastrorezistente

Producator: Laboratorios Liconsa, S.A

Clasa ATC: Medicamente pentru afecțiunile provocate de aciditate, inhibitori ai pompei

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14220/2021/01-26 Anexa 2

14221/2021/01-26

14222/2021/01-25

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICINAL

Sagalix 10 mg capsule gastrorezistente

Sagalix 20 mg capsule gastrorezistente

Sagalix 40 mg capsule gastrorezistente

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare capsulă gastrorezistentă de 10 mg conține omeprazol 10 mg.

Fiecare capsulă gastrorezistentă de 20 mg conține omeprazol 20 mg.

Fiecare capsulă gastrorezistentă de 40 mg conține omeprazol 40 mg.

Excipient cu efect cunoscut

• Fiecare capsulă gastrorezistentă de 10 mg conține aproximativ 6 mg de sucroză.

• Fiecare capsulă gastrorezistentă de 20mg conține aproximativ 12 mg de sucroză.

• Fiecare capsulă gastrorezistentă de 40mg conține aproximativ 24 mg de sucroză.

Pentru lista completă a excipienților, consultați secțiunea 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă dură gastrorezistentă.

Sagalix 10 mg capsule gastrorezistente: capsulă gelatinoasă tare de aproximativ 14,3 mm cu capac verde

și corp alb, care conține pelete sferice de culoare albă pȃnă la alb-crem.

Sagalix 20 mg capsule gastrorezistente: capsulă gelatinoasă tare de aproximativ 14,3 mm” cu capac

albastru și corp alb, care conține pelete sferice de culoare albă pȃnă la alb-crem.

Sagalix 40 mg capsule gastrorezistente: capsulă gelatinoasă tare de aproximativ 15,9 mm, cu capac alb

și corp gri, care conține pelete sferice de culoare albă pȃnă la alb-crem.

4. PARTICULARITĂȚI CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Capsulele de Sagalix sunt indicate pentru adulți, adolescenți și copii de peste 1 an și cu o greutate de

minimum 10 kg:

Utilizare la adulți

• Tratamentul ulcerului duodenal

• Profilaxia recurenței ulcerului duodenal

• Tratamentul ulcerului gastric

• Profilaxia recurenței ulcerului gastric

• În combinație cu antibioticele adecvate, pentru tratamentul infecției cu Helicobacter pylori (H.

pylori) asociată cu

boala ulceroasă peptică

• Tratamentul ulcerelor gastrice și duodenale asociate tratamentului cu AINS

• Profilaxia ulcerelor gastrice și duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienții cu risc

crescut

• Tratamentul esofagitei de reflux

• Tratamentul de întreținere al esofagitei erozive cicatrizate pentru prevenirea recurenței

• Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagiene

• Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison

Utilizare la copii

Copii cu vârsta peste 1 an și greutatea peste 10 kg

• Tratamentul esofagitei de reflux

• Tratamentul simptomatic al dispepsiei și regurgitărilor acide în boala de reflux gastro-esofagian

Copii și adolescenți cu vârsta peste 4 ani

• În combinație cu antibiotice în tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori

4.2 Doze și mod de administrare

Doze

Adulți

Tratamentul ulcerului duodenal

Doza recomandată la pacienții cu un ulcer duodenal activ este de Sagalix 20 mg o dată pe zi. La

majoritatea pacienților, vindecarea survine după două săptămâni. La pacienții cu răspuns terapeutic

insuficient după această perioadă, vindecarea survine după o perioadă de încă două săptămâni. La

pacienții cu răspuns terapeutic insuficient pentru ulcerul duodenal, se recomandă administrarea a 40 mg

Sagalix o dată pe zi, vindecarea survenind de obicei în patru săptămâni.

Profilaxia recurenței ulcerului duodenal

Pentru profilaxia recurenței ulcerului duodenal la pacienții fără infecție cu H. pylori sau atunci când

eradicarea H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este 20 mg de Sagalix administrat o dată pe zi.

La unii pacienți poate fi suficientă o doză zilnică de 10 mg. În cazul nereușitei terapeutice, doza poate

fi crescută la 40 mg.

Tratamentul ulcerului gastric

Doza recomandată este de 20 mg de Sagalix o dată pe zi. La majoritatea pacienților, vindecarea survine

după patru săptămâni. La pacienții cu răspuns terapeutic insuficient după această perioadă, vindecarea

survine după o perioadă de încă patru săptămâni. La pacienții cu răspuns terapeutic insuficient pentru

ulcerul gastric, se recomandă administrarea a 40 mg Sagalix o dată pe zi, vindecarea survenind de obicei

în opt săptămâni.

Profilaxia recurenței ulcerului gastric

Pentru profilaxia recurenței ulcerului gastric la pacienții cu răspuns terapeutic insuficient, doza

recomandată este de 20 mg de Sagalix o dată pe zi. La nevoie, doza poate fi crescută la 40 mg de Sagalix

o dată pe zi.

Eradicarea infecției cu H. pylori în boala ulceroasă peptică

Pentru eradicarea H. pylori, selectarea antibioticelor trebuie făcută în funcție de toleranța individuală a

pacientului la medicamente și trebuie efectuată în concordanță cu ghidurile naționale, regionale și locale

de tratament referitoare la rezistența la antibiotice.

• Sagalix 20 mg + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, de două ori pe zi timp de o

săptămână sau

• Sagalix 20 mg + claritromicină 250 mg (în mod alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau

500 mg sau tinidazol 500 mg), de două ori pe zi timp de o săptămână sau

• Sagalix 40 mg o dată pe zi cu amoxicilină 500 mg și metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau

tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o săptămână.

În cazul fiecărei scheme de tratament, dacă pacientul continuă să rămână pozitiv la H. pylori, tratamentul

se poate repeta.

Tratamentul ulcerelor gastrice și duodenale asociate tratamentului cu AINS

Pentru tratamentul ulcerelor gastrice și duodenale asociate administrării AINS, doza recomandată este

de 20 mg de Sagalix o dată pe zi. La majoritatea pacienților, vindecarea survine după patru săptămâni.

La pacienții cu răspuns terapeutic insuficient după această perioadă, vindecarea survine după o perioadă

de încă patru săptămâni.

Profilaxia ulcerelor gastrice și duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienții cu risc crescut

Pentru profilaxia ulcerelor gastrice și duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienții cu risc

crescut (vârsta > 60 ani, antecedente de ulcer gastric și duodenal, antecedente de hemoragii

gastrointestinale), doza recomandată este de 20 mg de Sagalix o dată pe zi.

Tratamentul esofagitei de reflux

Doza recomandată este de 20 mg de Sagalix o dată pe zi. La majoritatea pacienților, vindecarea survine

după patru săptămâni.

La pacienții cu răspuns terapeutic insuficient după această perioadă, vindecarea survine după o perioadă

de încă patru săptămâni.

La pacienții cu esofagită de reflux severă, se recomandă administrarea a 40 mg Sagalix o dată pe zi,

vindecarea survenind de obicei în opt săptămâni.

Tratamentul de întreținere al esofagitei erozive cicatrizate pentru prevenirea recurenței

Pentru tratamentul de întreținere al pacienților cu esofagită de reflux vindecată, doza recomandată este

de 10 mg de Sagalix o dată pe zi. La nevoie, doza poate fi crescută la 20–40 mg de Sagalix o dată pe zi.

Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagiene

Doza recomandată este de 20 mg de Sagalix zilnic. Pacienții pot răspunde adecvat la o doză de 10 mg

pe zi și, de aceea, trebuie luată în considerare ajustarea individuală a dozelor.

Dacă nu s-a obținut controlul simptomelor după patru săptămâni de tratament cu 20 mg Sagalix pe zi,

se recomandă investigații suplimentare.

Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison

La pacienții cu sindrom Zollinger Ellison, doza se ajustează în mod individual, iar tratamentul se

continuă atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza inițială recomandată este de 60 mg de

Sagalix zilnic. Toți pacienții cu afectare severă și răspuns terapeutic inadecvat la alte terapii au fost

eficient controlați și mai mult de 90% dintre pacienți s-au menținut la doze de 20–120 mg Sagalix pe zi.

Atunci când doza depășește 80 mg Sagalix pe zi, aceasta trebuie divizată și administrată în două prize.

Populația pediatrică

Copii cu vârsta peste 1 an și greutatea ≥ 10 kg

Tratamentul esofagitei de reflux

Tratamentul simptomatic al dispepsiei și regurgitărilor acide în boala de reflux gastro-esofagian

Dozele recomandate sunt după cum urmează:

Vârstă Greutate Doze

≥ 1 an 10–20 kg 10 mg o dată pe zi. La nevoie, doza poate fi crescută până

la 20 mg administrate o dată pe zi

≥ 2 ani > 20 kg 20 mg o dată pe zi. La nevoie, doza poate fi crescută până

la 40 mg administrate o dată pe zi

Esofagita de reflux: Durata tratamentului este de 4–8 săptămâni.

Tratamentul simptomatic al dispepsiei și regurgitărilor acide în boala de reflux gastro-esofagian:

Durata tratamentului este de 2–4 săptămâni. Dacă după 2–4 săptămâni de tratament nu s-a obținut

controlul simptomelor, pacientul trebuie investigat suplimentar.

Copii și adolescenți cu vârsta peste 4 ani

Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori

Atunci când se selectează tratamentul combinat, trebuie luate în considerare ghidurile locale, regionale

și naționale referitoare la rezistența bacteriană, durata tratamentului (de obicei 7 zile dar câteodată până

la 14 zile) și folosirea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

Tratamentul trebuie supervizat de un medic specialist.

Dozele recomandate sunt după cum urmează:

Greutate Doze

15–30 kg În combinație cu două antibiotice: Sagalix 10 mg, amoxicilină 25 mg/kg

corp și claritomicină 7,5 mg/kg corp administrate concomitent de două

ori pe zi timp de o săptămână.

31–40 kg În combinație cu două antibiotice: Sagalix 20 mg, amoxicilină 750 mg și

claritomicină 7,5 mg/kg corp administrate concomitent de două ori pe zi

timp de o săptămână.

> 40 kg În combinație cu două antibiotice: Sagalix 20 mg, amoxicilină 1 g și

claritomicină 500 mg administrate concomitent de două ori pe zi timp de

o săptămână.

Populații speciale

Insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 5.2).

Insuficiență hepatică

La pacienții cu insuficiență hepatică, o doză zilnică de 10–20 mg poate fi suficientă (vezi pct. 5.2).

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Se recomandă administrarea capsulelor de Sagalix dimineața, înghițite întregi cu jumătate de pahar cu

apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau zdrobite.

Pentru pacienții cu dificultăți la înghițire și pentru copiii care pot bea sau înghiți alimente semisolide

Pacienții pot deschide capsulele și înghiți conținutul cu jumătate de pahar cu apă sau după amestecarea

conținutului cu lichide ușor acide, de exemplu suc de fructe sau sos de mere sau în combinație cu apă

necarbogazoasă. Pacienții trebuie sfătuiți ca imediat după dizolvare medicamentul trebuie administrat

imediat (sau în termen de 30 de minute) și înainte de administrare conținutul trebuie amestecat și apoi

se clătește cu jumătate de pahar cu apă.

Ca alternativă, pacienții pot suge capsulele și înghiți peletele cu jumătate de pahar de apă. Peletele cu

înveliș gastrorezistent nu trebuie mestecate.

4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazol substituit sau la oricare dintre excipienții enumerați la

pct. 6.1

Ca și în cazul altor medicamente inhibitoare ale pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu poate fi utilizat

concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

În cazul prezentei oricărui simptom de alarmă (de exemplu pierdere neintențională semnificativă în

greutate, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) și în cazul în care este suspectat sau

diagnosticat ulcerul gastric, se recomandă excluderea etiologiei maligne a leziunii, deoarece tratamentul

poate ameliora simptomele și întârzia diagnosticul.

Nu se recomandă administrarea concomitentă a atazanavirului cu inhibitorii pompei de protoni (vezi

pct. 4.5). Dacă se consideră că tratamentul concomitent a atazanavir cu un medicament inhibitor al

pompei de protoni nu poate fi evitat, se recomandă monitorizarea clinică atentă (de exemplu, încărcarea

virală) combinată cu creșterea dozei de atazanavir la 400 mg și 100 mg de ritonavir; nu trebuie depășită

doza de 20 mg de omeprazol.

Omeprazolul, la fel ca toate medicamentele care scad aciditatea, reduce absorbția vitaminei B12

(ciancobalamina) datorită hipo- sau aclorhidriei. Aceasta trebuie luată în considerare la pacienții cu

depozite scăzute de vitamină sau cu factori de risc pentru absorbție redusă de vitamina B12 în cazul

tratamentului îndelungat.

Omeprazolul este un inhibitor CYP2C19. Atunci când se inițiază sau când se întrerupe tratamentul cu

omeprazol, trebuie luat în considerare potențialele interacțiuni cu medicamente metabolizate pe calea

CYP2C19. S-a observat o interacțiune între clopidogrel și omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanța clinică

a acestei interacțiuni este nesigură. Ca o precauție, utilizarea concomitentă cu omeprazol și clopidogrel

trebuie descurajată.

Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienții tratați cu medicamente inhibitoare ale pompei de

protoni (IPP), cum este omeprazolul, timp de cel puțin trei luni și, în cele mai multe cazuri, timp de un

an. Manifestări grave de hipomagneziemie, precum oboseală, tetanie, delir, convulsii, amețeli și aritmie

ventriculară pot să apară, dar ele pot debuta insidios și să fie trecute cu vederea. La cei mai afectați

pacienții, hipomagneziemia s-a ameliorat după suplimentarea de magneziu și întreruperea tratamentului

cu IPP.

Pentru pacienții la care este de așteptat un tratament prelungit sau care iau IPP cu digoxină sau

medicamente care pot determina hipomagneziemie (de ex., diuretice), profesioniștii din domeniul

sănătății trebuie să ia în considerare măsurarea concentrației de magneziu în sânge înainte de începerea

tratamentului cu IPP și periodic în timpul tratamentului.

Inhibitorii pompei de protoni, mai ales dacă se utilizează în doze mari și pe perioade lungi (>1 an), pot

crește ușor riscul de fractură la nivelul șoldului, încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale, mai ales la

vârstnici sau în prezența altor factori de risc recunoscuți. Studiile observaționale sugerează că inhibitorii

pompei de protoni pot crește riscul global de fracturi cu 10–40%. O parte din această creștere poate fi

cauzată de alți factori de risc. Pacienții cu risc de osteoporoză trebuie tratați în conformitate cu ghidurile

clinice actuale și trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D și calciu.

Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)

Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales

în zonele expuse la soare ale pielii și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se

adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domeniul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea

administrării Sagalix. Apariția LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni

poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.

Interferența cu testele de laborator

Valorile crescute ale concentrației plasmatice a cromograninei A (CgA) pot interfera cu rezultatele

investigațiilor pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu

omeprazol LPH trebuie întrerupt cu cel puțin 5 zile înainte de efectuarea măsurătorilor CgA (vezi pct.

5.1). Dacă concentrațiile plasmatice de CgA și gastrină nu au revenit la valorile normale după

măsurarea inițială, acestea trebuie repetate la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitori de

pompă de protoni.

Tratamentul cu medicamente inhibitoare ale pompei de protoni poate conduce la o ușoară creștere a

infecțiilor gastrointestinale precum Salmonella și Campylobacter, iar în cazul pacienților spitalizați,

posibil și Clostridium difficile (vezi pct. 5.1).

La fel ca în cazul tuturor tratamentelor de lungă durată și în special când tratamentul depășește 1 an,

pacienții trebuie monitorizați periodic.

Populația pediatrică

Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament pe termen lung, deși nu este recomandat.

Sucroză:

Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la fructoză, sindrom de mal absorbție la glucoză-

galactoză sau deficit de sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament

Sodiu:

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conține

sodiu”.

4.5 Interacțiuni cu alte produse medicinale sau alte forme de interacțiune

Efectele ale omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanțe active

Substanțe active cu absorbție dependentă de pH

Aciditatea gastrică redusă în timpul tratamentului cu omeprazol poate crește sau scade absorbția

substanțelor active cu absorbție dependentă de pH-ul gastric.

Nelfinavir, atazanavir

Nivelurile plasmatice ale nelfinavirului și atazanavirului sunt scăzute în caz de administrare

concomitentă cu omeprazol.

Administrarea concomitentă a omeprazolului cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă a omeprazolului (40 mg pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu

aproximativ 40% și expunerea medie la metabolitul M8 activ farmacologic a fost redusă cu aproximativ

75–90%. Interacțiunea poate implica și inhibarea căii CYP2C19.

Administrarea concomitentă a omeprazolului cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitentă a omeprazolului (40 mg pe zi) și atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la

voluntarii sănătoși a determinat o scădere cu 75% a expunerii la atazanavir. Creșterea dozei de atazanavir

la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea

concomitentă a omeprazolului (20 mg pe zi) cu atazanavir 400mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoși

a determinat o scădere cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir în comparație cu atazanavir 300

mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.

Digoxină

Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) și digoxină la subiecții sănătoși a crescut

biodisponibilitatea digoxinei cu 10%. Toxicitatea digoxinei a fost rar raportată. Cu toate acestea, este

necesară prudență atunci când se administrează omeprazol în doze mari la pacienții vârstnici. În acest

caz, monitorizarea terapeutică a digoxinei trebuie sporită.

Clopidogrel

Rezultatele studiilor la subiecți sănătoși au demonstrat o interacțiune farmacocinetică

(FC)/farmacodinamică (FD) între clopidogrel (doză de încărcare de 300 mg/doză de menținere 75 mg/zi)

și omeprazol (80 mg pe zi, administrat pe cale orală) ceea ce a condus la o scăderea a expunerii la

metabolitul activ al clopidogrelului cu 46% și la o scădere a inhibării maxime a agregării plachetare

(indusă de ADP) cu o medie de 16%.

Date inconsecvente cu privire la implicațiile clinice ale acestei interacțiuni

farmacocinetice/farmacodinamice în ceea ce privește evenimentele cardiovasculare majore au fost

raportate din studiile clinice și observaționale. Ca o precauție, utilizarea concomitentă de omeprazol și

clopidogrel trebuie descurajată (vezi pct. 4.4).

Alte substanțe active

Absorbția de posaconazol, erlotinib, ketoconazol și itraconazol este semnificativ redusă și, astfel,

eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă a posaconazolului și erlotinibului cu

omeprazol trebuie evitată.

Substanțe active metabolizate de CYP2C19

Omeprazol este un inhibitor moderat al CYP2C19, enzima principală de metabolizare a omeprazolului.

Astfel, poate fi redus metabolismul substanțelor active administrate concomitent care sunt de asemenea,

metabolizate de CYP2C19, iar expunerea sistemică la aceste substanțe poate fi crescută.

Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarina și antagoniști ai vitaminei K, cilostazol, diazepam

și fenitoină.

Cilostazol

Omeprazol, administrat în doze de 40 mg la subiecți sănătoși într-un studiu cross-over, a crescut Cmax

și ASC pentru cilostazol cu 18%, respectiv 26%, și pentru unul dintre metaboliții săi activi cu 29%,

respectiv 69%.

Fenitoină

Este recomandată monitorizarea concentrației fenitoinei plasmatice în timpul primelor două săptămâni

după începerea tratamentului cu omeprazol și, în cazul în care se face o ajustare a dozei de fenitoină,

monitorizarea și ajustarea dozei trebuie făcute la terminarea tratamentului cu omeprazol.

Mecanism necunoscut

Saquinavir

Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a dus la creșterea concentrațiilor

plasmatice până la aproximativ 70% pentru saquinavir asociată cu tolerabilitate bună la pacienții

infectați cu HIV.

Metotrexat

La administrarea împreună cu inhibitorii pompei de protoni, s-a raportat creșterea valorilor plasmatice

ale metotrexatului la unii pacienți. La administrarea de metotrexat în doze mari, trebuie luată în

considerare o oprire temporară a omeprazolului.

Tacrolimus

Administrarea concomitentă de omeprazol a fost raportată pentru a crește concentrațiile plasmatice de

tacrolimus. O monitorizare atentă a concentrațiilor de tacrolimus, precum și a funcției renale (clearance-

ul creatininei) trebui să fie efectuate și, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.

Efectele altor substanțe active asupra farmacocineticii omeprazolului

Inhibitori CYP2C19 și/sau CYP3A4

Deoarece omeprazolul este metabolizat de CYP2C19 și CYP3A4, substanțele active cunoscute că inhibă

CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina și voriconazol) poate duce la creșterea nivelului seric

de omeprazol prin scăderea metabolizării omeprazolui.

Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la dublarea expunerii la omeprazol. Deoarece doze mari

de omeprazol au fost bine tolerate, în general o ajustare a dozei de omeprazol nu este necesară. Cu toate

acestea, ajustarea dozei trebuie luată în considerare la pacienții cu insuficiență hepatică severă și trebuie

stabilit dacă este indicat tratamentul pe termen lung.

Inductori de CYP2C19 și/sau CYP3A4

Substanțe active cunoscute inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau ale ambelor izoenzime (cum ar

fi rifampicina și sunătoare) poate conduce la scăderea concentrațiilor plasmatice de omeprazol cu

creșterea ratei de metabolizare a omeprazolului.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Rezultatele de la trei studii epidemiologice prospective (mai mult de 1000 expuneri la omeprazol) nu

indică reacții adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătății fătului/nou-născutului.

Omeprazol poate fi utilizat în timpul sarcinii.

Alăptarea

Omeprazol este excretat în laptele matern, dar este puțin probabil să influențeze copilul atunci când sunt

utilizate dozele terapeutice.

Fertilitatea

Studiile la animale, cu amestec racemic de omeprazol, administrat pe cale orală, nu au indicat efecte

asupra fertilității.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Este puțin probabil ca Sagalix să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pot

să apară reacții adverse la medicament, precum amețeli și tulburări de vedere (vezi pct. 4.8). În cazul în

care sunt afectați de acestea, pacienții nu trebuie să conducă sau să folosească utilaje.

4.8 Reacții adverse

Rezumatul profilului de siguranță

Cele mai frecvente reacții adverse (1–10% din pacienți) sunt cefaleea, dureri abdominale, constipație,

diareea, flatulența și greață/vărsături.

Lista tabelară a reacțiilor adverse

Următoarele reacții adverse au fost identificate sau suspectate în programele de studii clinice pentru

omeprazol și după punerea pe piață. Niciuna dintre acestea nu este dependentă de doză. Reacțiile sunt

clasificate în funcție de frecvență și sistemul de clasificare pe aparate, organe și sisteme (SOC).

Categoriile de frecvență sunt definite în funcție de următoarea convenție: Foarte frecvente (≥ 1/10),

Frecvente (≥ 1/100 până la < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1000 până la < 1/100), rare (≥ 1/10000 până

la < 1/1000),

Foarte rare (< 1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

SOC/frecvență Reacție adversă

Tulburări hematologice și limfatice

Rare: leucopenie, trombocitopenie

Foarte rare: agranulocitoză, pancitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: Reacții de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem și reacții

anafilactice/șoc

Tulburări metabolice și de nutriție

Rare: Hiponatremie

Cu frecvență Hipomagnezemie; hipomagneziemia severă poate determina

necunoscută: hipocalcemie.

Hipomagneziemia poate fi asociată, de asemenea, cu hipokaliemie.

Tulburări psihice

Mai puțin Insomnie

frecvente:

Rare: Agitație, confuzie, depresie

Foarte rare: Agresiune, halucinații

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: Cefalee

Mai puțin Amețeli, parestezie, somnolență

frecvente:

Rare: Tulburări ale gustului

Tulburări oculare

Rare: Vedere încețoșată

Tulburări acustice și vestibulare

Mai puțin Vertij

frecvente:

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale

Rare: Bronhospasm

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: Durere abdominală, constipație, diaree, flatulență, greață/vărsături, polipii

glandelor fundice (benign)

Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală

Cu frecvență Colită microscopică

necunoscută:

Tulburări hepatobiliare

Mai puțin Creștere a valorilor serice ale enzimelor hepatice

frecvente:

Rare: Hepatită cu sau fără icter

Foarte rare: Insuficiență hepatică, encefalopatie la pacienții cu afecțiune hepatică

preexistentă

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat

Mai puțin Dermatită, prurit, erupție cutanată tranzitorie, urticarie

frecvente:

Rare: Alopecie, fotosensibilitate

Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică

(NET)

Cu frecvență Lupus cutanat eritematos subacut (vezi pct. 4.4)

necunoscută:

Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv

Mai puțin Fractură la nivelul șoldului, încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale

frecvente:

Rare: Artralgie, mialgie

Foarte rare: Slăbiciune musculară

Tulburări renale și ale căilor urinare

Rare: Nefrită interstițială

Tulburări ale sistemului reproducător și sânului

Foarte rare: Ginecomastie

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare

Mai puțin Stare generală de rău, edem periferic

frecvente:

Rare: Transpirație excesivă

Populația pediatrică

Siguranța administrării omeprazolului a fost evaluată la un total de 310 copii cu vârsta între 0–16 ani cu

afecțiuni determinate de aciditate. Sunt disponibile date limitate pe termen lung privind siguranța la 46

de copii care au primit tratament de întreținere cu omeprazol în timpul unui studiu clinic pentru esofagită

erozivă severă pe o perioadă de până la 749 zile. Profilul evenimentelor adverse a fost, în general,

aceleași ca pentru adulți, pe termen scurt, precum și în tratamentul pe termen lung.

Nu există date pe termen lung cu privire la efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertății și

asupra creșterii.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din

domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului

național de raportare, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected]

4.9 Supradozaj

Există informații limitate disponibile cu privire la efectele de supradoze de omeprazol la om.

În literatura de specialitate, doze de până la 560 mg au fost descrise și, ocazional, au fost raportate doze

unice care au ajuns până la 2400 mg omeprazol (120 de ori doza uzuală recomandată clinic). Au fost

raportate greață, vărsături, amețeli, dureri abdominale, diaree și cefalee. De asemenea, în cazuri izolate

au fost descrise apatie, depresie și confuzie.

Simptomele descrise au fost tranzitorii și nu au fost raportate rezultate severe. Rata de eliminare a fost

neschimbată (cinetica de prim ordin), cu doze crescute. Tratamentul, dacă este necesar, este

simptomatic.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru afecțiunile provocate de aciditate, inhibitori ai pompei

protonice, cod ATC: A02BC01

Mecanismul de acțiune

Omeprazolul este un amestec racemic de doi enantiomeri, care reduce secreția gastrică acidă printr-un

mecanism selectiv. Omeprazolul este un inhibitor specific al pompei de protoni cu localizare în celulele

parietale. Acesta are o acțiune rapidă, care controlează secreția gastrică acidă prin administrarea unei

singure doze zilnice.

Omeprazolul este o bază slabă și este concentrat și convertit în forma activă în mediul foarte acid din

canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+K+- pompa de protoni.

Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreției gastrice acide depinde de doză și

oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreției acide bazale cât și a celei stimulate, indiferent de stimul.

Efecte farmacodinamice

Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreției

acide.

Efectul asupra secreției acide gastrice

Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă și eficientă a secreției acide

gastrice diurne și nocturne, cu un efect maxim obținut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o

scădere medie cu cel puțin 80% a acidității intragastrice pe 24 de ore este menținută la pacienții cu ulcer

duodenal, cu o scădere medie a secreției acide maximale după stimularea cu pentagastrină de circa 70%,

la 24 de ore după administrare.

Administrarea orală de omeprazol 20 mg menține un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de 17

ore din perioada de 24 de ore, la pacienții cu ulcer duodenal.

Consecutiv reducerii secreției acide și acidității intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de

doză de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienții cu boală de reflux

gastroesofagian.

Inhibarea secreției acide este legată de aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp

(ASC) a omeprazolului și nu de concentrația plasmatică efectivă la un moment dat.

În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.

Efectul asupra H. pylori

H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal și gastric.

H. pylori este un factor major în apariția gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii

majori ai apariției bolii ulceroase peptice. H. pylori este un factor major în apariția gastritei atrofice care

se asociază cu un risc crescut de apariție a cancerului gastric.

Eradicarea H. pylori cu omeprazol și antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare și cu remisiune

pe termen lung a ulcerelor peptice.

Terapiile duble au fost testate și s-a constatat că sunt mai puțin eficace decât terapiile triple. Cu toate

acestea, ele ar putea fi luate în considerare în cazul în care hipersensibilitatea cunoscută interzice

utilizarea oricărei combinații triple.

Alte efecte legate de inhibarea secreției acide

În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o ușoară creștere a incidenței chisturilor glandulare

gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecință fiziologică a inhibării accentuate a secreției acide,

sunt benigne și par să fie reversibile.

Scăderea acidității gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte numărul

de bacterii in stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu

medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creștere ușoară a riscului de infecții

gastrointestinale cu bacterii precum Salmonella și Campylobacter, iar în cazul pacienților spitalizați,

posibil și Clostridium difficile.

În timpul tratamentului cu medicamente antisecretoare, nivelul gastrinei serice crește, ca reacție la

reducerea secreției acide. De asemenea, CgA crește datorită reducerii secreției gastrice acide. Valorile

mari de CgA pot interfera cu investigațiile pentru tumori neuroendocrine. În literatura de specialitate se

indică faptul că tratamentul cu inhibitorii pompei de protoni trebuie oprit cu cel cu 5 zile și până la două

săptămâni înainte de măsurarea CgA. Acest lucru pentru a permite ca nivelele fals crescute ale CgA, ca

urmare a tratamentului cu IPP, să revină la valorile normale.

Un număr sporit de celule ECL, care poate fi asociat cu valori crescute ale gastrinei, a fost observat la

unii pacienți (atât copii, cât și adulți) pe parcursul tratamentului pe termen lung cu omeprazol. Se

consideră că aceste rezultate nu au semnificație clinică.

Populația pediatrică

Într-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 și 16 ani) cu esofagită de reflux

severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 și 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita în 90%

dintre cazuri și a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu clinic simplu-orb, au fost tratați

copii cu vârsta cuprinsă între 0 și 24 de luni cu boală de reflux gastro-esofagian diagnosticată clinic, cu

doze de 0,5, 1,0 sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvența episoadelor de vărsături/regurgitare a scăzut cu

50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de doză.

Eradicarea H. pylori la copii

Un studiu clinic dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat că omeprazol în asociere cu două

antibiotice (amoxicilină și claritromicină) a fost eficace și sigur în tratamentul infecției cu H. pylori la

copii cu vârsta de 4 ani și peste, cu gastrită: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31 pacienți) în cazul

asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32 pacienți) în cazul asocierii

amoxicilină + claritromicină. Totuși, nu a fost demonstrat beneficiul clinic privind simptomele

dispeptice. Acest studiu nu a prezentat nicio informație pentru copiii cu vârsta sub 4 ani.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Absorbție

Omeprazolul și omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se

administrează oral sub formă de granule cu înveliș gastrorezistent, în capsule sau comprimate. Absorbția

omeprazolului este rapidă, iar concentrația plasmatică maximă se atinge după aproximativ 1–2 ore de la

administrare. Absorbția omeprazolului are loc în intestinul subțire și este completă de obicei în 3–6 ore.

Ingestia simultană de alimente nu influențează biodisponibilitatea. Disponibilitatea sistemică

(biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de aproximativ 40%. După administrări

repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea crește până la aproximativ 60%.

Distribuție

Volumul aparent de distribuție la subiecți sănătoși este de aproximativ 0,3 l/kg greutate corporală.

Omeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporție de 97%.

Biotransformare

Omeprazolul este complet metabolizat prin sistemul citocromului P450 (CYP). Cea mai mare parte a

metabolizării sale este dependentă de expresia polimorfismului CYP2C19, responsabil pentru formarea

hidroxiomeprazolului, ce constituie metabolitului principal din plasmă. Partea rămasă este dependentă

de o altă izoenzimă specifică, CYP3A4, responsabilă pentru formarea de omeprazol sulfonă. Ca urmare

a afinității crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă și interacțiuni

metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinității

scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potențial de inhibare a metabolizării altor substraturi

CYP3A4. În plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.

La aproximativ 3% din populația caucaziană și 15–20% din populația asiatică lipsește o enzimă

CYP2C19 funcțională, iar aceștia sunt denumiți metabolizatori lenți. La astfel de persoane,

metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea

repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5–10 ori mai mare la metabolizatorii

lenți comparativ cu subiecții care prezintă o enzimă CYP2C19 funcțională (metabolizatori extensivi).

De asemenea, media concentrațiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3–5 ori. Aceste rezultate nu

au nicio importanță pentru stabilirea dozei de omeprazol.

Eliminare

Timpul de înjumătățire plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după

administrare unică, cât și după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări, omeprazolul se

elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendința de acumulare în cazul administrării o dată pe zi.

Aproximativ 80% din doza de omeprazol administrată oral se excretă sub formă de metaboliți în urină,

restul în fecale, în principal prin secreție biliară.

Linearitate/non-linearitate

ASC a omeprazolului crește cu administrarea repetată. Această creștere este dependentă de doză și

rezultată într-o relație non-liniară doză-ASC după administrări repetate. Această dependență timp-doză

se datorează unei scăderi a metabolismului la primul pasaj și clearance-ul sistemic, probabil, cauzată de

o inhibare a enzimei CYP2C19 de către omeprazol și/sau metaboliții săi (de exemplu, sulfonă).

Niciun metabolit nu are vreun efect dovedit asupra secreției de acid gastric.

Populații speciale

Insuficiență hepatică

Metabolizarea omeprazolului la pacienții cu disfuncție hepatică este afectată, ducând la o creștere a

ASC. Nu s-a evidențiat tendința omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.

Insuficiență renală

Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică și rata de eliminare, este

nemodificată la pacienții cu funcție renală scăzută.

Vârstnici

Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecții vârstnici (vârsta

cuprinsă între 75–79 de ani).

Populația pediatrică

În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu vârsta peste 1 an, concentrațiile plasmatice au

fost similare cu cele de la adulți. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scăzut

datorită capacității reduse de a metaboliza omeprazolul.

5.3 Date preclinice de siguranță

În studiile efectuate pe toată durata vieții la șobolanii tratați cu omperazol, au fost observate hiperplazia

celulelor ECL gastrice și tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul hipergastrinemiei

susținute secundare inhibării secreției acide. Rezultate similare s-au obținut după tratamentul cu

antagoniști ai receptorului H2, cu inhibitori ai pompei de protoni și după fundectomie parțială. Astfel,

aceste modificări nu sunt efectul direct al vreunei substanțe active în sine.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Conținutul capsulelor:

Sfere de zahăr (alcătuite din amidon de porumb și sucroză)

Hidroxid de magneziu

Amidon de porumb

Fosfat disodic

Hipromeloză 6cP

Laurilsulfat de sodiu

Manitol (E421)

Amidonglicolat de sodiu

Talc

Dioxid de titan (E171)

Macrogol

Polisorbat 80

Copolimer acid metacrilic acrilat de etil (1:1)

Compoziția capsulei gelatinoase dure

10 mg:

Albastru briliant FCF (E133)

Oxid galben de fer (E172)

Dioxid de titan (E171)

Gelatină

20 mg:

Indigotină (E132)

Dioxid de titan (E171)

Gelatină

40mg:

Oxid negru de fer (E172)

Dioxid de titan (E171)

Gelatină

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul.

6.3 Perioadă de valabilitate

2 ani

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

Blister din PVC-PE-PVdC/Al: A se depozita la temperaturi mai mici de 25oC; a se depozita în ambalajul

original pentru protecție împotriva umezelii.

Flacoane din PEÎD: Acest produs medicinal nu necesită condiții speciale de păstrare în ceea ce privește

temperatura; păstrați flaconul bine închis pentru protecție împotriva umezelii.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Capsulele dure gastrorezistente de Sagalix 10 mg sunt ambalate în:

Blister din PVC-PE-PVdC/Al: 7, 14, 15, 28, 30, 35, 42, 50, 56, 60, 90 și 100 de capsule

gastrorezistente.

Flacon alb din PEID cu silicagel desicant inclus în capacul cu filet din polipropilenă: 7, 14, 15,

28, 30, 50, 56, 60, 90, 98, 100, 105, 120 și 250 de capsule gastrorezistente.

Capsulele dure gastrorezistente de Sagalix 20 mg sunt ambalate în:

Blister din PVC-PE-PVdC/Al: 7, 14, 15, 28, 30, 35, 42, 50, 56, 60, 90 și 100 de capsule

gastrorezistente.

Flacon alb din HD PEID PE cu silicagel desicant inclus în capacul cu filet din polipropilenă: 7,

14, 15, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98, 100, 105, 120 și 250 de capsule gastrorezistente.

Capsulele dure gastrorezistente de Sagalix 40 mg sunt ambalate în:

Blister din PVC-PE-PVdC/Al: 7, 14, 15, 28, 30, 35, 42, 50, 56, 60, 90 și 100 de capsule

gastrorezistente.

Flacon alb din PEID cu silicagel desicant inclus în capacul cu filet din polipropilenă: 7, 14, 15,

28, 30, 50, 56, 60, 90, 98, 100, 105 și 120 de capsule gastrorezistente.

Nu toate dimensiunile de ambalaj sunt marcate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau deșeuri trebuie să fie eliminate în conformitate cu cerințele locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Laboratorios Liconsa, S.A

Calle Dulcinea s/n

28805 – Alcalá de Henares (Madrid)

Spania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

14220/2021/01-24

14221/2021/01-24

14222/2021/01-25

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: Decembrie 2021

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Decembrie 2021

Prospect Sagalix 40 mg capsule gastrorezistente