Prospect Ropivacaina Kabi 2 mg/ml soluţie injectabilă
Producator: S.C. Fresenius Kabi România S.R.L.
Clasa ATC: anestezice locale, amide, codul ATC: N01BB09.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5862/2013/01-02-03-04-05-06 Anexa 2
NR. 5865/2013/01-02-03-04-05-06
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ropivacaina Kabi 2 mg/ml soluţie injectabilă
Ropivacaina Kabi 10 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ropivacaina Kabi 2 mg/ml:
Fiecare ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de ropivacaină 2 mg.
Fiecare fiolă a 10 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 20 mg.
Fiecare fiolă a 20 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 40 mg.
Ropivacaina Kabi 10 mg/ml:
Fiecare ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de ropivacaină 10 mg.
Fiecare fiolă a 10 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 100 mg.
Fiecare fiolă a 20 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 200 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Ropivacaina Kabi 2 mg/ml:
Fiecare fiolă a 10 ml conţine sodiu 1,48 mmol (sau 34 mg).
Fiecare fiolă a 20 ml conţine sodiu 2,96 mmol (sau 68 mg).
Ropivacaina Kabi 10 mg/ml:
Fiecare fiolă a 10 ml conţine sodiu 1,2 mmol (sau 28 mg).
Fiecare fiolă a 20 ml conţine sodiu 2,4 mmol (sau 56 mg).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră, cu pH cuprins între 4,0 şi 6,0 şi osmolalitate cuprinsă între 255 şi 305
mOsmol/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ropivacaina Kabi 2 mg/ml soluţie injectabilă este indicată pentru tratamentul durerii acute:
La adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani, pentru:
- Perfuzie epidurală continuă sau administrare intermitentă în bolus în tratamentul durerii
postoperatorii sau din travaliu
- Anestezie locală
- Anestezie continuă de nerv periferic prin perfuzie continuă sau administrare intermitentă
în bolus, de exemplu în tratamentul durerii postoperatorii
La sugari mai mari de 1 an şi copii cu vârsta până la 12 ani inclusiv, pentru:
- Anestezie continuă de nerv periferic unică
La nou-născuţi, sugari şi copii cu vârstă până la 12 ani inclusiv, pentru (peri- şi postoperator):
- Anestezie epidurală caudală
- Perfuzie epidurală continuă
Ropivacaina Kabi 10 mg/ml soluţie injectabilă este indicată la adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani,
pentru:
Anestezie în chirurgie:
- Anestezie epidurală în chirurgie, inclusiv pentru operaţia cezariană
- Anestezie tronculară
- Anestezie locală
4.2 Doze şi mod de administrare
Ropivacaina Kabi trebuie administrată fie de către medici cu experienţă în efectuarea anesteziei
regionale, fie sub supravegherea acestora.
Doze
Ropivacaină 2 mg/ml soluţie injectabilă
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani
Tabelul următor reprezintă un ghid privind dozele recomandate în cele mai frecvente tipuri de
anestezie utilizate. Se va folosi cea mai mică doză necesară pentru obţinerea unei anestezii eficiente.
Pentru alegerea dozei, sunt importante experienţa clinicianului şi cunoaşterea stării de sănătate a
pacientului.
Concentraţie Volum Doză Debutul Durata
acţiunii acţiunii
mg/ml ml mg minute ore
Administrare epidurală
lombară
Bolus 2,0 10-20 20-40 10-15 0,5-1,5
Injectare intermitentă 2,0 10-15 20-30
(top-up) (de exemplu, (interval
tratamentul durerii din minim de
travaliu) 30 de
minute)
Perfuzie continuă, de 2,0 6-10 ml/oră 12-20 n/a n/a
exemplu, tratamentul mg/oră
durerii din travaliu
Tratamentul durerii 2,0 6-14 ml/oră 12-28 n/a n/a
postoperatorii mg/oră
Administrare epidurală
toracică
Perfuzie continuă 2,0 6-14 ml/oră 12-28 n/a n/a
(tratamentul durerii mg/oră
postoperatorii)
Anestezie locală
(de exemplu, anestezia 2,0 1-100 2,0-200 1-5 2-6
nervilor periferici şi
Concentraţie Volum Doză Debutul Durata
acţiunii acţiunii
mg/ml ml mg minute ore
infiltraţii)
Anestezie de nerv
periferic
(Anestezie femurală sau
interscalenică)
Perfuzie continuă sau 2,0 5-10 ml/oră 10-20 n/a n/a
injectare intermitentă (de mg/oră
exemplu, tratamentul
durerii postoperatorii)
n/a = nu este cazul
Mod de administrare
Administrarea prin injectare perineurală şi epidurală.
Pentru a preveni injectarea intravasculară, se recomandă aspirarea cu atenţie înaintea şi în timpul
injectării. În situaţia în care urmează să fie injectată o doză mare, se recomandă administrarea în
prealabil a unei doze test de 3-5 ml lidocaină 2% (lignocaină) cu adrenalină (epinefrină) 1:200000.
Injectarea intravasculară accidentală poate fi recunoscută printr-o creştere temporară a frecvenţei
cardiace, iar injectarea intratecală accidentală poate fi recunoscută prin semne de anestezie spinală.
Aspirarea trebuie efectuată înaintea şi în timpul administrării dozei principale, care trebuie injectată
lent sau în doze crescătoare, cu o viteză de 25-50 mg/minut, în timp ce vor fi monitorizate atent
funcţiile vitale ale pacientului şi se va menţine contactul verbal. Dacă apar simptome de toxicitate,
injectarea trebuie întreruptă imediat.
Pentru anestezia epidurală în cadrul intervenţiilor chirurgicale, au fost utilizate doze unice de până la
250 mg ropivacaină, care au fost bine tolerate.
Pentru anestezia plexului brahial, o doză unică de 300 mg a fost folosită la un număr limitat de
pacienţi şi a fost bine tolerată.
Atunci când se induce anestezie prelungită prin perfuzie continuă sau prin bolusuri repetate, trebuie
avut în vedere riscul atingerii unei concentraţii plasmatice toxice sau al inducerii unor leziuni nervoase
locale. Doze cumulative de ropivacaină de până la 675 mg, administrate pe parcursul a 24 de ore,
pentru intervenţii chirurgicale şi pentru analgezie postoperatorie au fost bine tolerate, la adulţi; de
asemenea, a fost bine tolerată şi administrarea postoperatorie în perfuzie epidurală continuă, cu viteze
de perfuzie de până la 28 mg/oră, timp de 72 de ore. La un număr limitat de pacienţi, au fost
administrate doze mai mari, de până la 800 mg pe zi, care au determinat relativ puţine reacţii adverse.
Pentru tratamentul durerii postoperatorii, este recomandată următoarea tehnică: dacă nu a fost
instituită preoperator, se induce anestezie epidurală cu ropivacaină 7,5 mg/ml administrată printr-un
cateter epidural. Analgezia este menţinută cu Ropivacaina Kabi 2 mg/ml administrată în perfuzie.
Viteza de perfuzare de 6-14 ml (12-28 mg) pe oră asigură o analgezie adecvată cu anestezie motorie
uşoară şi neprogresivă, în majoritatea cazurilor de durere postoperatorie moderată până la severă.
Durata maximă a anesteziei epidurale este de 3 zile. Totuşi, trebuie monitorizat atent efectul analgezic,
pentru a îndepărta cateterul de îndată ce intensitatea durerii o permite. Prin folosirea acestei tehnici,
s-a observat o scădere semnificativă a necesităţii administrării opioizilor.
În studii clinice, ropivacaină 2 mg/ml a fost administrată pentru tratamentul durerii postoperatorii în
perfuzie epidurală, în monoterapie sau în asociere cu fentanil 1-4 µg/ml, timp de până la 72 de ore.
Asocierea ropivacainei cu fentanil a îmbunătăţit controlul durerii, însă a determinat apariţia reacţiilor
adverse la opioizi. Asocierea ropivacainei cu fentanil a fost studiată numai pentru ropivacaină 2
mg/ml.
Atunci când se realizează anestezia prelungită de nerv periferic, fie prin perfuzie continuă, fie prin
injectare repetată, trebuie avute în vedere riscurile atingerii unei concentraţii plasmatice toxice sau ale
producerii unei leziuni nervoase locale. În studii clinice, s-a realizat preoperator anestezie de nerv
femural cu doza de 300 mg ropivacaină 7,5 mg/ml, respectiv anesteziae interscalenică cu doza de
225 mg ropivacaină 7,5 mg/ml. Analgezia a fost ulterior menţinută cu ropivacaină 2 mg/ml.
Viteze de perfuzare sau injectări intermitente a 10-20 mg pe oră timp de 48 ore au asigurat o analgezie
adecvată şi au fost bine tolerate.
Administrarea de ropivacaină în concentraţie mai mare de 7,5 mg/ml nu este documentată în operaţia
cezariană.
Insuficienţă renală
În mod normal, nu este necesară modificarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, în cazul
tratamentului cu doză unică sau al tratamentului pe termen scurt (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
Ropivacaina este metabolizată la nivel hepatic; în consecinţă, va fi administrată cu precauţie la
pacienţii cu afecţiuni hepatice severe. Din cauza eliminării întârziate, poate fi necesar să se reducă
dozele repetate (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 12 ani inclusiv
Concentraţie Volum Doză
mg/ml ml/kg mg/kg
Anestezie epidurală caudală
unică
Anestezie sub T12, la copii cu 2,0 1 2
greutatea mai mică de 25 kg
Perfuzie epidurală continuă
La copii cu greutatea mai mică de
25 kg
0-6 luni
Doză în bolusa 2,0 0,5-1 1-2
Perfuzie cu durata de până la 72 ore 2,0 0,1 ml/kg 0,2 mg/kg şi oră
şi oră
6-12 luni
Doză în bolusa 2,0 0,5-1 1-2
Perfuzie cu durata de până la 72 ore 2,0 0,2 ml/kg 0,4 mg/kg şi oră
şi oră
1-12 ani
Doză în bolusb 2,0 1 2
Perfuzie cu durata de până la 72 ore 2,0 0,2 ml/kg 0,4 mg/kg şi oră
şi oră
Dozele prezentate în tabel trebuie privite drept recomandări de administrare la copii şi adolescenţi. Pot
apărea variaţii individuale. La copiii cu greutatea corporală mare, este adesea necesară o reducere
treptată a dozei, pe baza greutăţii corporale ideale. Volumul de anestezic în cazul anesteziei epidurale
caudale unice şi volumul în cazul dozelor administrate epidural în bolus nu trebuie să depăşească
25 ml la niciun pacient. Pentru factorii care influenţează tehnici specifice de anestezie şi pentru
necesităţile specifice pacienţilor, se vor consulta manuale de specialitate.
a Dozele de la limita inferioară a intervalului sunt recomandate în cazul anesteziei epidurale toracice,
în timp ce dozele de la limita superioară sunt recomandate în cazul anesteziei lombare sau anesteziei
epidurale caudale.
b Recomandat pentru anestezia epidurală lombară. În practică, este bine să se reducă doza în bolus
utilizată în analgezia epidurală toracică.
Sugari şi copii cu vârsta cuprinsă între 1-12 ani:
Dozele de ropivacaină propuse pentru anestezia de nerv periferic la sugari şi copii oferă indicaţii
pentru utilizarea la copii care nu suferă de afecţiuni severe. Doze mai conservatoare şi monitorizarea
atentă sunt recomandate în cazul copiilor cu afecţiuni severe.
Injecţiile unice pentru anestezia de nerv periferic (de exemplu, anestezia nervului ileoinghinal,
anestezia plexului brahial) nu trebuie să depăşească 2,5-3,0 mg/kg.
În cazul perfuziei continue pentru anestezia de nerv periferic, se recomandă administrarea a 0,2-0,6
mg/kg şi oră (0,1-0,3 ml/kg şi oră), timp de până la 72 de ore.
Administrarea ropivacainei la nou-născuţi prematuri nu a fost studiată.
Mod de administrare
Administrarea epidurală prin injectare.
Pentru a preveni injectarea intravasculară, se recomandă aspirare atentă înaintea şi în timpul injectării.
În timpul injectării, trebuie urmărite cu atenţie funcţiile vitale ale pacientului. Dacă apar semne de
toxicitate, se va întrerupe imediat injectarea.
La majoritatea pacienţilor, o injecţie unică epidurală caudală cu ropivacaină 2 mg/ml asigură o
analgezie postoperatorie adecvată sub nivelul T12, atunci când se administrează o doză de 2 mg/kg,
într-un volum de 1 ml/kg. Volumul de anestezic injectat epidural caudal poate fi ajustat pentru a se
obţine o distribuţie diferită a anesteziei senzitive, după cum se recomandă în manualele de specialitate.
La copiii cu vârsta peste 4 ani, au fost studiate doze de până la 3 mg/kg dintr-o soluţie de ropivacaină
cu concentraţia de 3 mg/ml. Totuşi, această concentraţie se asociază cu o incidenţă mai ridicată a
blocului motor.
Este recomandată fracţionarea dozei calculate de anestezic local, indiferent de calea de administrare.
În cazul în care se recomandă perfuzia cu ropivacaină, poate fi utilizată ropivacaină soluţie
perfuzabilă.
Ropivacaina Kabi 10 mg/ml soluţie injectabilă
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani
Tabelul următor reprezintă un ghid privind dozele recomandate în cele mai frecvente tipuri de
anestezie utilizate. Se va folosi cea mai mică doză necesară pentru obţinerea unei anestezii eficiente.
Pentru alegerea dozei, sunt importante experienţa clinicianului şi cunoaşterea stării de sănătate a
pacientului.
Concentraţie Volum Doză Debutul Durata
acţiunii acţiunii
mg/ml ml mg minute ore
ANESTEZIE ÎN INTERVENŢII
CHIRURGICALE
Administrare epidurală lombară
Chirurgie 7,5 15-25 113-188 10-20 3-5
10,0 15-20 150-200 10-20 4-6
Operaţie cezariană 7,5 15-20 113-1501) 10-20 3-5
Concentraţie Volum Doză Debutul Durata
acţiunii acţiunii
mg/ml ml mg minute ore
ANESTEZIE ÎN INTERVENŢII
CHIRURGICALE
Administrare epidurală toracică
Pentru asigurarea anesteziei pentru 7,5 5-15 38-113 10-20 n/a2)
ameliorarea durerii postoperatorii (în funcţie
de nivelul
la care se
face
injectarea)
Anestezie tronculară *
Anestezia plexului brahial 7,5 30-40 225-3003) 10-25 6-10
Anestezie locală
(de exemplu, anestezia nervilor 7,5 1-30 7,5-225 1-15 2-6
periferici şi infiltraţii)
* Cu privire la anestezia tronculară, doza este recomandată numai pentru anestezia plexului brahial.
Este posibil ca în cazul altor anestezii tronculare să fie necesare doze mai mici. Totuşi, până în
prezent, nu există experienţă în ceea ce priveşte recomandarea unor doze specifice pentru alte
anestezii.
1) Dozele trebuie crescute progresiv, pornind de la o doză iniţială de aproximativ 100 mg (97,5 mg =
13 ml; 105 mg = 14 ml), administrată în decurs de 3-5 minute. La nevoie, pot fi administrate două
doze suplimentare, însumând 50 mg.
2) n/a = nu este cazul.
3) Doza pentru anestezia tronculară trebuie ajustată în funcţie de locul de administrare şi de starea de
sănătate a pacientului. Anestezia plexului brahial la nivel interscalenic şi supraclavicular se poate
asocia cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse grave, indiferent de anestezicul local utilizat.
(vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru administrare).
Mod de administrare
Administrarea prin injectare perineurală şi epidurală.
Pentru a preveni injectarea intravasculară, se recomandă aspirarea cu atenţie înaintea şi în timpul
injectării. În situaţia în care urmează să fie injectată o doză mare, se recomandă administrarea în
prealabil a unei doze test de 3-5 ml lidocaină 2% (lignocaină) cu adrenalină (epinefrină) 1:200000.
Injectarea intravasculară accidentală poate fi recunoscută printr-o creştere temporară a frecvenţei
cardiace, iar injectarea intratecală accidentală poate fi recunoscută prin semne de anestezie spinală.
Aspirarea trebuie efectuată înaintea şi în timpul administrării dozei principale, care trebuie injectată
lent sau în doze crescătoare, cu o viteză de 25-50 mg/minut, în timp ce vor fi monitorizate atent
funcţiile vitale ale pacientului şi se va menţine contactul verbal. Dacă apar simptome de toxicitate,
injectarea trebuie întreruptă imediat.
Pentru anestezia epidurală în cadrul intervenţiilor chirurgicale, au fost utilizate doze unice de până la
250 mg ropivacaină, care au fost bine tolerate.
Pentru anestezia plexului brahial, o doză unică de 300 mg a fost folosită la un număr limitat de
pacienţi şi a fost bine tolerată.
Când se induce anestezia prelungită, prin perfuzie continuă sau prin bolusuri repetate, trebuie avute în
vedere riscurile atingerii unei concentraţii plasmatice toxice sau ale inducerii unor leziuni nervoase
locale. Doze cumulative de ropivacaină de până la 675 mg, administrate pe parcursul a 24 de ore,
pentru intervenţii chirurgicale şi pentru analgezie postoperatorie au fost bine tolerate, la adulţi; de
asemenea, a fost bine tolerată şi administrarea postoperatorie în perfuzie epidurală continuă, cu viteze
de perfuzare de până la 28 mg/oră, timp de 72 de ore. La un număr limitat de pacienţi, au fost
administrate doze mai mari, de până la 800 mg pe zi, care au determinat relativ puţine reacţii adverse.
Pentru tratamentul durerii postoperatorii, este recomandată următoarea tehnică: dacă nu a fost instituit
preoperator, se induce anestezie epidurală cu ropivacaină 7,5 mg/ml administrată printr-un cateter
epidural. Analgezia este menţinută cu Ropivacaina Kabi 2 mg/ml administrată în perfuzie. Viteza de
perfuzare de 6-14 ml (12-28 mg) pe oră asigură o analgezie adecvată cu anestezie motorie uşoară şi
neprogresivă, în majoritatea cazurilor de durere postoperatorie moderată până la severă. Durata
maximă a anesteziei epidurale este de 3 zile. Totuşi, trebuie monitorizat atent efectul analgezic, pentru
a îndepărta cateterul de îndată ce intensitatea durerii o permite. Prin folosirea acestei tehnici, s-a
observat o scădere semnificativă a necesităţii administrării opioizilor.
În studii clinice, ropivacaina în concentraţie de 2 mg/ml a fost administrată pentru tratamentul durerii
postoperatorii, în perfuzie epidurală, în monoterapie sau în asociere cu fentanil 1-4 µg/ml, timp de
până la 72 de ore. Asocierea ropivacainei cu fentanil a îmbunătăţit controlul durerii, însă a determinat
apariţia reacţiilor adverse produse de opioizi. Asocierea ropivacainei cu fentanil a fost studiată numai
pentru ropivacaină 2 mg/ml.
Atunci când se realizează anestezia prelungită de nerv periferic, fie prin perfuzie continuă, fie prin
injectare repetată, trebuie avute în vedere riscurile atingerii unei concentraţii plasmatice toxice sau ale
producerii unei leziuni nervoase locale. În studii clinice, s-a realizat preoperator anestezia de nerv
femural cu doza de 300 mg ropivacaină 7,5 mg/ml, respectiv anestezia interscalenică cu doza de 225
mg ropivacaină 7,5 mg/ml. Analgezia a fost ulterior menţinută cu ropivacaină 2 mg/ml.
Viteze de perfuzare sau injectări intermitente a 10-20 mg pe oră timp de 48 ore au asigurat o analgezie
adecvată şi au fost bine tolerate.
Administrarea de ropivacaină în concentraţie mai mare de 7,5 mg/ml nu este documentată în operaţia
cezariană.
Insuficienţă renală
În mod normal, nu este necesară modificarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, în cazul
tratamentului cu doză unică sau a tratamentului pe termen scurt (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
Ropivacaina este metabolizată la nivel hepatic; în consecinţă, va fi administrată cu precauţie la
pacienţii cu afecţiuni hepatice severe. Din cauza eliminării întârziate, poate fi necesar să se reducă
dozele repetate (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Copii şi adolescenţi cu vârsta până la 12 ani inclusiv
Administrarea ropivacainei 7,5 mg/ml şi 10 mg/ml poate fi asociată cu evenimente toxice centrale şi
sistemice, la copii. Concentraţiile mai mici (2 mg/ml, 5 mg/ml) sunt mai adecvate pentru administrarea
la această grupă de pacienţi.
În general, anestezia din intervenţii chirurgicale (de exemplu, administrarea epidurală) necesită
utilizarea concentraţiilor şi dozelor mai mari. Ropivacaina Kabi 10 mg/ml este indicat pentru anestezia
epidurală în cazul în care este esenţial o anestezie motorie completă pentru intervenţia chirurgicală.
Pentru analgezie (de exemplu, administrarea epidurală pentru tratamentul durerii acute) se recomandă
concentraţiile şi dozele mai mici.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte anestezice locale de tip amidic sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
Contraindicaţiile generale legate de anestezia epidurală, indiferent de anestezicul local folosit,
trebuie luate în considerare
Anestezie regională intravenoasă
Anestezie paracervicală în intervenţii obstetricale
Hipovolemie
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tehnicile de anestezie regională trebuie efectuate întotdeauna în secţii dotate cu aparatură şi personal
adecvat. Trebuie să fie imediat disponibile echipamentul şi medicamentele necesare pentru
monitorizare şi resuscitare de urgenţă.
Pacienţii cărora li se induce o anestezia tronculară trebuie să aibă o stare generală optimă şi să aibă
montată o linie venoasă înainte de procedura de anestezie.
Medicul responsabil trebuie să ia măsurile de precauţie necesare pentru a evita injectarea
intravasculară a anestezicului (vezi pct. 4.2) şi să fie instruit corespunzător şi să cunoască bine
diagnosticul şi tratamentul reacţiilor adverse, ale efectelor toxice sistemice şi ale altor complicaţii
(vezi pct 4.8 şi 4.9), cum sunt injectarea subarahnoidiană accidentală, care poate determina o anestezie
spinală înaltă, însoţită de apnee şi hipotensiune arterială. Convulsiile au apărut cel mai frecvent după
anestezia plexului brahial şi după anestezia epidurală. Acestea sunt probabil rezultatul fie al injectării
intravasculare accidentale, fie al absorbţiei rapide la locul de administrare a injecţiei.
Se recomandă atenţie pentru a preveni injectarea în zonele inflamate.
Efecte cardiovasculare
Pacienţii trataţi cu medicamente antiaritmice din clasa a III-a (de exemplu, amiodaronă) trebuie
supravegheaţi atent şi se va avea în vedere monitorizarea ECG, deoarece efectele cardiace pot fi
aditive (vezi pct. 4.5).
Au fost raportate, rar, cazuri de stop cardiac în timpul tratamentului cu ropivacaină, în vederea
anesteziei epidurale sau anesteziei de nerv periferic, în special după administrarea intravasculară
accidentală la pacienţi vârstnici şi la pacienţi cu afecţiuni cardiace concomitente. În unele cazuri,
resuscitarea a fost dificilă. În caz că apare stopul cardiac, pot fi necesare eforturi prelungite de
resuscitare pentru a asigura succesul acesteia.
Anestezie la nivelul capului şi gâtului
Anumite tehnici de anestezie locală, cum sunt cele care presupun injectarea în regiunea capului şi în
regiunea gâtului, pot fi asociate cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse grave, indiferent de
anestezicul local folosit.
Anestezie la nivelul trunchiurilor nervoase periferice
Anestezia la nivelul trunchiurilor nervoase periferice poate presupune administrarea unui volum mare
de anestezic local în zone bogat vascularizate, adesea în vecinătatea unor vase mari, situaţie în care
există un risc crescut de injectare intravasculară şi/sau absorbţie sistemică rapidă, ceea ce poate duce la
o concentraţie plasmatică ridicată.
Hipersensibilitate
Trebuie avută în vedere o posibilă hipersensibilitate încrucişată cu alte anestezice locale de tip amidic
(vezi pct. 4.3).
Hipovolemie
Pacienţii cu hipovolemie din orice cauză pot prezenta brusc hipotensiune arterială severă în timpul
anesteziei epidurale, indiferent de anestezicul local utilizat (vezi pct. 4.3).
Pacienţi cu stare generală de sănătate alterată
Pacienţii cu stare generală alterată din cauza vârstei sau a altor factori agravanţi, cum sunt tulburări de
conducere parţiale sau complete la nivelul inimii (blocuri), afecţiuni hepatice avansate sau insuficienţă
renală severă, necesită o atenţie specială; cu toate acestea, anestezia regională este indicată frecvent la
aceşti pacienţi.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică și renală
Ropivacaina este metabolizată la nivel hepatic; în consecinţă, trebuie administrată cu prudenţă
pacienţilor cu afecţiuni hepatice severe. Este posibil să fie necesară reducerea dozelor repetate, din
cauza eliminării întârziate.
În mod normal, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, atunci când
anestezicul se administrează în doză unică sau ca tratament pe termen scurt. Acidoza şi scăderea
concentraţiei proteinelor plasmatice, întâlnite frecvent la pacienţii cu insuficienţă renală cronică, pot
creşte riscul de toxicitate sistemică.
Porfirie acută
Ropivacaina Kabi soluţie injectabilă este potenţial porfirinogen şi va fi indicat pacienţilor cu porfirie
acută numai atunci când nu este disponibilă nicio alternativă terapeutică mai sigură. În cazul
pacienţilor vulnerabili, se vor lua măsuri de precauţie adecvate, conform manualelor de specialitate
şi/sau în urma consultării cu experţi în domeniul terapeutic specific.
Condroliză
După punere pe piaţă a medicamentului, au existat raportări privind apariţia condrolizei la pacienți
trataţi postoperator cu anestezice locale, inclusiv ropivacaină, administrate în perfuzie continuă
intrarticulară. Majoritatea cazurilor de condroliză raportate au implicat articulația umărului.
Administrarea intraarticulară în perfuzie continuă nu este o indicație aprobată pentru ropivacaină.
Administrarea intraarticulară în perfuzie continuă cu Ropivacaina Kabi trebuie evitată, deoarece
eficacitatea și siguranța nu au fost stabilite.
Excipienți cu acțiune/efect recunoscut
Ropivacaina Kabi 2 mg/ml:
Acest medicament conține sodiu 0,148 mmol (sau 3,4 mg) pe ml. Acest lucru trebuie avut în vedere la
pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
Ropivacaina Kabi 10 mg/ml:
Acest medicament conține sodiu 0,12 mmol (sau 2,8 mg) pe ml. Acest lucru trebuie avut în vedere la
pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
Administrare prelungită
Se va evita administrarea prelungită a ropivacainei la pacienţii trataţi concomitent cu inhibitori
puternici ai CYP1A2, cum sunt fluvoxamină şi enoxacină (vezi pct. 4.5).
Copii şi adolescenţi
Ropivacaină 2 mg/ml:
La nou-născuţi, poate fi necesară o atenţie deosebită din cauza imaturităţii căilor metabolice. Variaţiile
mai mari ale concentraţiei plasmatice a ropivacainei observate la nou-născuţi în studiile clinice
sugerează că la această grupă de vârstă poate exista un risc crescut de toxicitate sistemică, în special în
timpul perfuziei epidurale continue. Dozele recomandate la nou-născuţi se bazează pe date clinice
limitate. Atunci când se administrează ropivacaină la aceşti pacienţi, este necesară monitorizarea
regulată a semnelor de toxicitate sistemică (de exemplu, a semnelor de toxicitate la nivelul sistemului
nervos central, ECG, SpO ) şi de neurotoxicitate locală (de exemplu, recuperarea lentă), monitorizare
care trebuie continuată după oprirea perfuziei, ţinând cont de eliminarea lentă a anestezicului la nou-
născuţi.
Siguranţa şi eficacitatea Ropivacaina Kabi 2 mg/ml pentru anestezia de nerv periferic nu au fost
stabilite pentru sugari < 1 an.
Siguranţa şi eficacitatea Ropivacaina Kabi 2 mg/ml pentru anestezia locală nu au fost stabilite pentru
copii < 12 ani.
Ropivacaina Kabi 10 mg/ml
Siguranţa şi eficacitatea Ropivacaina Kabi 10 mg/ml la copii cu vârsta de până la 12 ani inclusiv nu au
fost stabilite.
La nou-născuţi, poate fi necesară o atenţie deosebită din cauza imaturităţii căilor metabolice. Variaţiile
mai mari ale concentraţiei plasmatice a ropivacainei observate la nou-născuţi în studiile clinice
sugerează că la această grupă de vârstă poate exista un risc crescut de toxicitate sistemică.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ropivacaina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cărora li se administrează alte anestezice locale
sau medicamente cu structură asemănătoare anestezicelor locale de tip amidic, de exemplu, anumite
antiaritmice ca lidocaina şi mexiletina, deoarece efectele toxice sistemice sunt aditive. Administrarea
simultană a Ropivacaina Kabi cu anestezice generale sau opioizi poate duce la potenţarea reciprocă a
reacţiilor adverse. Nu au fost efectuate studii specifice de interacţiune cu ropivacaină şi medicamente
antiaritmice de clasa a III-a (de exemplu, amiodaronă); totuşi, se recomandă prudenţă (vezi, de
asemenea, pct. 4.4).
Izoenzima 1A2 a citocromului P450 (CYP) este implicată în formarea 3-hidroxi-ropivacainei,
metabolitul principal.
In vivo, clearance-ul plasmatic al ropivacainei a scăzut cu până la 77% în timpul administrării asociate
cu fluvoxamina, un inhibitor selectiv potent al CYP1A2. Prin urmare, inhibitorii puternici ai CYP1A2,
cum sunt fluvoxamina şi enoxacina, administraţi concomitent în timpul administrării prelungite a
Ropivacaina Kabi, pot interacţiona cu ropivacaina. Administrarea prelungită a ropivacainei trebuie
evitată la pacienţii trataţi concomitent cu inhibitori puternici ai CYP1A2 (vezi pct. 4.4).
In vivo, clearance-ul plasmatic al ropivacainei a fost scăzut cu 15% în timpul administrării asociate cu
ketoconazol, un inhibitor selectiv potent al CYP3A4. Totuşi, inhibarea acestei izoenzime nu are,
probabil, semnificaţie clinică.
In vitro, ropivacaina este un inhibitor competitiv al CYP2D6, dar nu pare să inhibe această izoenzimă
la concentraţiile plasmatice pe care le atinge în condiţiile administrării clinice.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
În afară de administrarea epidurală în indicaţiile din obstetrică, nu există date concludente referitoare
la administrarea ropivacainei în timpul sarcinii, la om. Studiile experimentale efectuate la animal nu au
indicat efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau
dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3).
Alăptarea
Nu sunt disponibile date referitoare la excreţia ropivacainei în laptele uman.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. În funcţie de doză, anestezicele locale pot avea un efect minor asupra funcţiilor mentale şi a
coordonării, chiar în absenţa unor efecte toxice evidente la nivelul sistemului nervos central şi pot
afecta temporar locomoţia şi vigilenţa.
4.8 Reacţii adverse
Generalități
Profilul reacţiilor adverse al Ropivacaina Kabi este similar celui întâlnit la alte anestezice locale cu
durată lungă de acţiune, de tip amidic. Reacţiile adverse trebuie diferenţiate de efectele fiziologice ale
anesteziei nervilor în sine, de exemplu, scăderea tensiunii arteriale şi bradicardia care apar în timpul
anesteziei epidurale/spinale şi de reacţiile produse în urma înţepăturii acului (de exemplu, hematom
spinal, cefalee după puncţie durală, meningită şi abces epidural).
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate, greaţa şi hipotensiunea arterială, sunt în general foarte
frecvente în timpul anesteziei şi intervenţiei chirurgicale şi nu se poate face diferenţa între reacţiile
adverse determinate de situaţia clinică şi cele determinate de medicament sau de anestezie.
Procentul pacienţilor la care este de aşteptat apariţia reacţiilor adverse diferă în funcţie de calea de
administrare a Ropivacaina Kabi. Reacţiile adverse sistemice şi localizate ale ropivacainei apar, de
obicei, din cauza dozelor prea mari, absorbţiei rapide sau a injectării intravasculare accidentale.
Lista tabelară a reacțiilor adverse
Frecvențele utilizate în tabelul din secțiunea 4.8 sunt: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și
<1>
Clasificare pe sisteme și Frecvență Efecte adverse
organe
Tulburări psihice Mai puțin frecvente Anxietate
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Parestezii, amețeală, cefalee
Mai puțin frecvente Simptome de toxicitate la
nivelul sistemului nervos central
(convulsii, convulsii de tip
grand mal, stare confuzivă,
parestezii periorale, senzație de
amorțeală la nivelul limbii,
hiperacuzie, tinitus, tulburări de
vedere, dizartrie, spasme
musculare, tremor)*,
hipoestezie
Cu frecvență necunoscută Dischinezie
Tulburări cardiace Frecvente Bradicardie, tahicardie
Rare Stop cardiac, aritmii cardiace
Tulburări vasculare Foarte frecvente Hipotensiune arterialăa
Frecvente Hipertensiune arterială
Mai puțin frecvente Sincopă
Tulburări respiratorii, toracice și Mai puțin frecvente Dispnee
mediastinale
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Greață
Frecvente Vărsăturib
Tulburări renale și ale căilor Frecvente Retenție urinară
urinare
Tulburări generale și la nivelul Frecvente Creșterea temperaturii, rigiditate
locului de administrare musculară, frisoane
Mai puțin frecvente Hipotermie
Rare Reacții alergice (reacții
anafilactice, angioedem și
urticarie)
Tulburări musculo-scheletice și Frecvente Durere de spate
ale țesutului conjunctiv
a Hipotensiunea arterială este mai puţin frecventă la copii (>1/100).
b Vărsăturile sunt mai frecvente la copii (>1/10).
* Aceste simptome apar, de obicei, din cauza injectării intravasculare accidentale, supradozajului sau
absorbției rapide (vezi pct. 4.9).
Reacţii adverse ale clasei de medicamente
Complicaţii neurologice
Neuropatiile şi disfuncţiile la nivelul măduvei spinării (de exemplu, sindrom de arteră spinală
anterioară, arahnoidită, sindrom de coadă de cal), care pot determina în cazuri rare sechele definitive,
au fost asociate anesteziei regionale, indiferent de anestezicul local utilizat.
Anestezia totală spinală
Anestezia totală spinală poate apărea, dacă o doză epidurală este administrată accidental intratecal.
Toxicitate sistemică acută
Reacţiile toxice sistemice afectează îndeosebi sistemul nervos central (SNC) şi sistemul
cardiovascular. Astfel de reacţii sunt determinate de o concentraţie sanguină mare a unui anestezic
local, care poate rezulta ca urmare a injectării intravasculare (accidentale), supradozajului sau
absorbţiei neobişnuit de rapide de la nivelul unor zone bogat vascularizate (vezi pct. 4.4). Reacţiile
SNC sunt similare pentru toate anestezicele locale de tip amidic, în timp ce reacţiile cardiace depind în
mai mare măsură de substanţa activă, atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ.
Toxicitate la nivelul sistemului nervos central
Toxicitatea la nivelul sistemului nervos central apare ca un răspuns gradat, cu simptome şi semne de
gravitate crescândă. Iniţial, se observă simptome ca: tulburări vizuale sau auditive, parestezie
periorală, ameţeală, stare confuzivă, furnicături şi parestezii. Disartria, rigiditatea musculară şi
spasmele musculare sunt manifestări mai severe şi pot preceda debutul unor convulsii generalizate.
Aceste semne nu trebuie interpretate greşit ca un comportament nevrotic. Este posibil să urmeze
pierderea conştienţei şi convulsii de tip grand mal, care pot dura de la câteva secunde la câteva minute.
În timpul convulsiilor, hipoxia şi hipercapnia se instalează rapid, din cauza creşterii activităţii
musculare, asociate cu modificarea respiraţiei. În cazuri severe, se poate produce chiar apnee. Acidoza
respiratorie şi metabolică cresc şi prelungesc efectele toxice ale anestezicelor locale.
Revenirea are loc ca urmare a redistribuirii substanţei active din sistemul nervos central, urmată de
metabolizare şi excreţie. Revenirea poate fi rapidă, cu excepţia situaţiei în care a fost injectată o
cantitate mare de medicament.
Toxicitate la nivelul sistemului cardiovascular
Toxicitatea cardiovasculară indică o situaţie mai gravă. Ca urmare a unor concentraţii sistemice mari
de anestezice locale pot apărea hipotensiune arterială, bradicardie, aritmii şi chiar stop cardiac. La
voluntari, administrarea ropivacainei în perfuzie intravenoasă a provocat semne de inhibare a
funcţiilor cardiace de conducere şi contractilitate.
Efectele toxice cardiovasculare sunt, în general, precedate de semne de toxicitate la nivelul sistemului
nervos central, cu excepţia cazurilor în care pacientului i se administrează un anestezic general sau în
care pacientul este puternic sedat cu medicamente cum sunt benzodiazepinele sau barbituricele.
Copii şi adolescenţi
Este de aşteptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii să fie similare cu cele
raportate la adulţi, cu excepţia hipotensiunii arteriale care apare mai rar la copii (<1 din 10) şi a
vărsăturilor care sunt mai frecvente la copii (>1 din 10).
La copii, detectarea precoce a semnelor de toxicitate a anestezicului local poate fi dificilă, deoarece
este posibil ca aceştia să nu le poată exprima verbal (vezi, de asemenea, pct. 4.4).
Tratamentul toxicității sistemice acute
Vezi pct. 4.9 Supradozaj.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478-RO
Tel: +4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected]
4.9 Supradozaj
Simptome
Injectarea intravasculară accidentală a anestezicelor locale poate determina efecte toxice sistemice
imediate (în câteva secunde sau minute). In caz de supradozaj, este posibil ca, în funcţie de locul
injectării, concentraţia plasmatică maximă să fie atinsă abia după 1-2 ore, astfel încât semnele de
toxicitate să apară cu întârziere (vezi pct. 4.8 “Toxicitate sistemică acută”,“Toxicitate la nivelul
sistemului nervos central” şi “Toxicitate la nivelul sistemului cardiovascular”).
Tratament
Dacă apar semne de toxicitate acută sistemică, trebuie oprită imediat injectarea anestezicului local şi
simptomele SNC (convulsii, deprimare SNC) trebuie tratate prompt, cu asigurarea permeabilităţii
căilor respiratorii/asistare respiratorie şi administrarea de medicamente anticonvulsivante.
În cazul instalării stopului cardiac, trebuie începută imediat resuscitarea cardiorespiratorie. Oxigenarea
şi ventilaţia optimă, asistarea sistemului circulator şi tratamentul acidozei sunt de importanţă vitală.
Dacă apare deprimarea funcţiei cardiovasculare (hipotensiune arterială, bradicardie), trebuie instituit
tratamentul adecvat cu administrare intravenoasă de lichide, vasopresoare şi/sau medicamente
inotrope. La copii, se vor administra doze corespunzătoare vârstei şi greutăţii.
Dacă se instalează stopul cardiac, trebuie făcute eforturi prelungite de resuscitare pentru a asigura
succesul acesteia.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice locale, amide, codul ATC: N01BB09.
Ropivacaina este un anestezic local de tip amidic cu acţiune lungă, cu efect atât anestezic, cât şi
analgezic. La doze mari, ropivacaina determină anestezie chirurgicală, în timp ce dozele mici
determină anestezie senzorială (analgezie) însoţită de anestezie motorie limitată şi neprogresivă.
Mecanismul de acţiune constă în scăderea reversibilă a permeabilităţii membranei fibrei nervoase
pentru ionii de sodiu. Ca urmare, viteza de depolarizare scade şi pragul de excitabilitate creşte,
rezultând blocarea locală a impulsurilor nervoase.
Cea mai caracteristică proprietate a ropivacainei este durata lungă de acţiune. Debutul şi durata
eficacităţii anesteziei locale depind de locul de administrare şi de doză, dar nu sunt influenţate de
prezenţa unui vasoconstrictor (de exemplu, adrenalină). Pentru detalii referitoare la debutul şi durata
acţiunii Ropivacaina Kabi, vezi pct. 4.2.
Voluntarii sănătoşi cărora li s-a administrat ropivacaină în perfuzie intravenoasă au tolerat bine
medicamentul la doze mici, iar la doza maximă tolerată au prezentat simptomele SNC care erau de
aşteptat. Experienţa clinică cu ropivacaina indică o bună marjă de siguranţă, dacă medicamentul este
administrat în mod adecvat şi în dozele recomandate.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie şi distribuţie
Ropivacaina are un centru chiral şi este disponibilă ca enantiomer S sub formă pură. Substanţa are o
mare liposolubilitate. Toţi metaboliţii săi au efect anestezic local, dar cu o potenţă şi cu o durată de
acţiune mult mai mici decât ropivacaina.
Concentraţia plasmatică a ropivacainei depinde de doză, de calea de administrare şi de vascularizaţia
la locul unde este injectată. Ropivacaina are o farmacocinetică lineară şi concentraţia plasmatică
maximă (C ) este proporţională cu doza.
max
Absorbţia ropivacainei din spaţiul epidural este completă şi bifazică, având, la adult, timpii de
înjumătăţire ai celor două faze de 14 minute şi 4 ore. Absorbţia lentă este factorul care limitează viteza
de eliminare a ropivacainei, ceea ce explică de ce timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
aparent este mai lung în cazul administrării epidurale, decât după administrarea intravenoasă.
Ropivacaina are o absorbţie bifazică şi în cazul administrării în spaţiul epidural caudal la copii și
adolescenți.
După administrarea intravenoasă, ropivacaina prezintă un clearance plasmatic total mediu de
440 ml/minut, un clearance renal de 1 ml/minut, un volum de distribuţie la starea de echilibru de 47 de
litri şi un timp de înjumătăţire plasmatică al fazei terminale de 1,8 ore. Ropivacaina are o rată de
extracţie hepatică intermediară, de aproximativ 0,4. Se leagă în cea mai mare parte de α -glicoproteina
acidă din plasmă (AAG), fracţia liberă fiind de aproximativ 6%.
În timpul perfuziei continue epidurale şi interscalenice, s-a observat o creştere a concentraţiilor
plasmatice totale, fenomen legat de creşterea postoperatorie a α -glicoproteinei acide.
Variaţiile concentraţiei fracţiei libere, cea care este farmacologic activă, au fost mult mai mici decât
cele ale concentraţiei plasmatice totale.
Deoarece ropivacaina are o rată de extracţie hepatică medie spre mică, viteza de eliminare a substanţei
ar trebui să depindă de concentraţia plasmatică a fracţiei libere. O creştere postoperatorie a AAG
determină scăderea fracţiei libere datorită legării crescute de proteine, ceea ce duce la scăderea
clearance-ului total şi în consecinţă la creşterea concentraţiei plasmatice totale, după cum s-a
demonstrat în studiile la copii, adolescenţi şi adulţi. Clearance-ul ropivacainei libere rămâne
neschimbat, fapt demonstrat de stabilitatea concentraţiei fracţiei libere în timpul perfuziei
postoperatorii. Factorul care determină efectele farmacodinamice şi toxicitatea sistemică este
concentraţia plasmatică a fracţiunii libere.
Ropivacaina traversează cu uşurinţă placenta şi echilibrul concentraţiilor fracţiei libere este rapid atins.
Gradul de legare de proteinele plasmatice la făt este mai mic decât la mamă, ceea ce determină
concentraţii plasmatice totale mai mici la făt faţă de mamă.
Biotransformare şi eliminare
Ropivacaina este metabolizată în proporţie mare, în special prin hidroxilare aromatică. După
administrarea intravenoasă, 86% din doză este excretată în urină, din care doar 1% reprezintă
medicament nemodificat. Principalul metabolit este 3-hidroxi-ropivacaina, din care aproximativ 37%
este excretată în urină, predominant sub formă conjugată. Excreţia urinară a 4-hidroxi-ropivacainei, a
metabolitului N-dealchilat (PPX) şi a metabolitului 4-hidroxi-dealchilat reprezintă 1-3%. 3-hidroxi-
ropivacaina conjugată şi neconjugată se găsesc în plasmă în concentraţii abia detectabile.
La copii şi adolescenţi cu vârsta mai mare de un an, caracteristicele metaboliţilor sunt similare cu cele
întâlnite la adulţi.
Nu există dovezi privind racemizarea in vivo a ropivacainei.
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica ropivacainei a fost caracterizată în urma unei analize farmacocinetice la un grup de
pacienţi cumulat din mai multe studii, datele fiind obţinute la 192 de copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi
12 ani. Clearance-ul fracţiunii libere a ropivacainei şi clearance-ul PPX şi volumul de distribuţie al
ropivacainei libere depind atât de greutatea corporală, cât şi de vârstă, până la maturizarea funcţiei
hepatice, iar după aceea, depind în mare măsură de greutatea corporală. Maturizarea clearance-ului
ropivacainei libere pare să fie completă în jurul vârstei de 3 ani, iar pentru PPX în jurul vârstei de 1 an
şi pentru volumul de distribuţie al ropivacainei libere în jurul vârstei de 2 ani. Volumul de distribuţie
al PPX liber depinde numai de greutatea corporală. Deoarece PPX are un timp de înjumătăţire
plasmatică mai lung şi un clearance mai scăzut, acest metabolit se poate acumula în timpul perfuziei
epidurale.
Clearance-ul ropivacainei libere (Cl ) corespunzător vârstelor mai mari de 6 luni a ajuns la valori
u
situate în limitele corespunzătoare adultului. Valorile clearance-ului total al ropivacainei (Cl)
prezentate în tabelul de mai jos sunt acelea neafectate de creşterea postoperatorie a AAG.
Valori estimative ale parametrilor farmacocinetici obţinuţi la grupul de copii şi adolescenţi din
analiza farmacocinetică
Grupa de Greutatea Club Vuc Cld t e t f
1/2 1/2ppx
vârstă kg (l/oră şi kg) (l/kg) (l/oră şi kg) (ore) (ore)
Nou-născut 3,27 2,40 21,86 0,096 6,3 43,3
1 lună 4,29 3,60 25,94 0,143 5,0 25,7
6 luni 7,85 8,03 41,71 0,320 3,6 14,5
1 an 10,15 11,32 52,60 0,451 3,2 13,6
4 ani 16,69 15,91 65,24 0,633 2,8 15,1
10 ani 32,19 13,94 65,57 0,555 3,3 17,8
a Valoarea mediană a greutăţii corporale corespunzătoare vârstei respective din baza de date OMS
b Clearance-ul ropivacainei libere
c Volumul de distribuţie al ropivacainei libere
d Clearance-ul total al ropivacainei
e Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al ropivacainei
f Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al PPX
Media simulată a concentraţiilor plasmatice maxime (Cu ) ale fracţiunii libere după o anestezie
max
caudală unică a avut tendinţa de a fi mai mare la nou-născuţi şi intervalul de timp până la atingerea
Cu (t ) a scăzut pe măsura creşterii vârstei. Media simulată a concentraţiilor plasmatice ale
max max
fracţiunii libere la sfârşitul unei perfuzii epidurale continue cu durata de 72 ore, în dozele
recomandate, a indicat de asemenea niveluri mai mari la nou-născuţi, comparativ cu valorile de la
sugari şi copii. Vezi, de asemenea, pct. 4.4.
Media simulată şi limitele valorilor observate ale Cu al fracţiunii libere, după o anestezie
max
caudală unică
Grupa de vârstă Doza Cu a t b Cu c
max max max
(mg/kg) (mg/l) (ore) (mg/l)
0-1 luni 2,00 0,0582 2,00 0,05-0,08 (n=5)
1-6 luni 2,00 0,0375 1,50 0,02-0,09 (n=18)
6-12 luni 2,00 0,0283 1,00 0,01-0,05 (n=9)
1-10 ani 2,00 0,0221 0,50 0,01-0,05 (n=60)
a Concentraţia plasmatică maximă a fracţiunii libere
b Intervalul de timp până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a fracţiunii libere
c Concentraţia plasmatică maximă a fracţiunii libere observată şi normalizată în funcţie de doză
La vârsta de 6 luni, vârsta limită pentru modificarea vitezei de perfuzare epidurale continue
recomandate, clearance-ul fracţiunii libere a ropivacainei a ajuns la 34%, iar cel al PPX libere, la 71%
din valoarea de la maturitate. Expunerea sistemică este mai mare la nou-născuţi şi, de asemenea, ceva
mai mare la sugarii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 6 luni, în comparaţie cu valorile de la copii mai mari,
situaţie datorată imaturităţii funcţiei hepatice. Totuşi, această diferenţă este compensată parţial prin
scăderea recomandată cu 50% a dozei în cazul perfuziei continue la copiii cu vârsta mai mică de 6
luni.
Simulările pentru suma concentraţiilor ropivacainei libere şi PPX, pe baza parametrilor
farmacocinetici şi a variaţiei acestora în analiza populaţională, indică faptul că doza recomandată
pentru o anestezie caudală unică trebuie crescută de 2,7 ori la grupa de vârstă cea mai mică şi de 7,4
ori la grupa de vârstă 1-10 ani, pentru ca limita superioară a intervalului de încredere 90% să atingă
pragul de toxicitate sistemică. Factorii corespunzători perfuziei epidurale continue sunt de 1,8 ori şi
respectiv 3,8 ori.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pe baza studiilor farmacologice convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea la doze unice şi
repetate, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere, potenţialul mutagen şi toxicitatea locală, nu au fost
identificate alte riscuri la om în afară de cele care sunt de aşteptat pe baza acţiunii farmacodinamice a
unor doze mari de ropivacaină (de exemplu, semne SNC, incluzând convulsii şi cardiotoxicitate).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa unor studii de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.
În soluţii alcaline, se poate produce precipitarea, deoarece ropivacaina are solubilitate redusă la
pH > 6,0.
6.3 Perioada de valabilitate
Perioada de valabilitate înainte de deschidere
3 ani
Perioada de valabilitate după deschidere
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat
imediat, durata şi condiţiile de păstrare până la utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului şi în mod
normal nu trebuie să depăşească 24 ore la 2°C până la 8°C.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la frigider sau congela.
Pentru condiţiile de păstrare după prima deschidere a ambalajului primar, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Ropivacaina Kabi 2 mg/ml:
Fiolă transparentă din polipropilenă a 10 ml.
Fiolă transparentă din polipropilenă a 20 ml.
Ropivacaina Kabi 10 mg/ml:
Fiolă transparentă din polipropilenă a 10 ml.
Fiolă transparentă din polipropilenă a 20 ml.
Fiolele din polipropilenă a 10 ml sau 20 ml sunt proiectate special pentru a se adapta la seringi Luer
lock şi Luer fit.
Mărimi de ambalaj:
Cutie cu o fiolă din polipropilenă a 10 ml soluţie injectabilă, în blister.
Cutie cu 5 fiole din polipropilenă a 10 ml soluţie injectabilă, în blister.
Cutie cu 10 fiole din polipropilenă a 10 ml soluţie injectabilă, în blister.
Cutie cu o fiolă din polipropilenă a 20 ml soluţie injectabilă, în blister.
Cutie cu 5 fiole din polipropilenă a 20 ml soluţie injectabilă, în blister.
Cutie cu 10 fiole din polipropilenă a 20 ml soluţie injectabilă, în blister.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de maniulare
Manipulare
Ropivacaina Kabi nu conţine conservanţi şi este destinat unei singure administrări. Se va arunca orice
cantitate de soluţie rămasă neutilizată.
Medicamentul trebuie controlat vizual înainte de utilizare. Soluţia va fi folosită numai dacă este
limpede, practic fără particule şi dacă ambalajul este nedeteriorat.
Recipientul intact nu trebuie reautoclavat.
Eliminare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Fresenius Kabi România S.R.L.
Strada Fânarului nr. 2A, 500464 Braşov
România
Telefon: +40 (0)268 40 62 60
Fax: +40 (0)268 40 62 63
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5862/2013/01-02-03-04-05-06
5865/2013/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2017