ROBUMAY 200 mg comprimate filmate

Prospect ROBUMAY 200 mg comprimate filmate

Producator: Amring Farma S.R.L.

Clasa ATC: Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi ai

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5802/2013/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

ROBUMAY 200 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 200 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut:

Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 55 mg.

Fiecare comprimat filmat conţine sodiu 6,57 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roşu trandafiriu.

4. DATE CLINICE

4.1. Indicaţii terapeutice

ROBUMAY este indicat la adulţi şi adolescenţi cu greutatea corporală mai mare de 40 kg şi vârsta

peste 12 ani în:

Durere de intensitate uşoară până la moderată.

Dismenoree primară.

Febră.

Afecţiuni reumatice, alte tulburări musculare şi ale încheieturilor şi afecţiuni ale ţesuturilor moi.

Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani (>20 kg): durere acută şi febră asociate răcelii comune.

Indicaţiile pentru copii se aplică numai pentru medicamente care conţin ibuprofen 200 mg.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării

simptomelor (vezi pct. 4.4). Nevoia pacientului pentru ameliorarea simptomelor şi răspunsul la terapie

trebuie re-evaluate periodic.

Doza de ibuprofen depinde de vârsta pacientului şi de greutatea corporală.

Durere de intensitate uşoară până la moderată şi febră

Adulţii şi adolescenţii cu vârsta de 12 ani şi peste (≥40 kg):

200 mg ca doză unică sau de până la 3 ori pe zi, la un interval de 4 până la 6 ore.

Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.

Dismenoree primară

Adulţii şi adolescenţii cu vârsta de 12 ani şi peste (≥40 kg):

200 mg o dată până la de trei ori pe zi, la un interval de 4-6 ore, în funcţie de necesităţi. Doza maximă

zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.

Afecţiuni reumatice articulare şi alte tulburări musculare

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani:

Doza obişnuită este de 200 mg, la un interval de 4-6 ore. Doza maximă zilnică nu trebuie să

depăşească 1200 mg.

Copii şi adolescenţi

Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani (>20 kg)

Durere acută şi febră asociate răcelii comune

Un comprimat ibuprofen 200 mg o dată până la de trei ori pe zi. Trebuie asigurat un interval de cel

puţin 4-6 ore între doze.

Utilizarea formei de comprimat filmat nu se recomandă la copiii cu vârsta sub 6 ani.

Vârstnici

AINS trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii vârstnici care sunt mai predispuşi la reacţii adverse

(vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă tratamentul este considerat necesar, trebuie utilizată cea mai mică doză cu

efect terapeutic şi administrată cel mai scurt timp posibil. Tratamentul trebuie reevaluat la intervale de

timp regulate şi trebuie întrerupt în cazul în care nu se observă nici un beneficiu sau dacă apare

intoleranţa.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, doza trebuie menţinută cât se poate de mică şi

pentru cel mai scurt timp posibil, pentru a controla simptomele şi trebuie monitorizată funcţia renală.

(vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, doza trebuie menţinută cât se poate de mică

şi pentru cel mai scurt timp posibil. (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Mod de administrare

Administrare orală. Se recomandă utilizarea în timpul meselor sau după masă.

Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu cel puţin o jumătate de pahar cu apă, fără a fi mestecate,

sparte sau sfărâmate.

4.3. Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

• Reacţii de hipersensibilitate în antecedente (de exemplu: astm bronşic, rinită, urticarie sau

angioedem) ca răspuns la utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS.

• Antecedente de sângerare gastrointestinală sau perforaţie, în legătură cu un tratament anterior

cu AINS.

• Ulcer gastric sau duodenal activ sau ulcer/hemoragie gastrointestinală recurentă în antecedente

(două sau mai multe episoade separate de ulceraţie sau sângerare dovedite).

• Insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă (rata de filtrare glomerulară sub 30

ml/min).

• Insuficienţă cardiacă severă sau boală coronariană ischemică (clasa IV clasificarea NYHA).

• Al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

• Deshidratare semnificativă (determinată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).

• Hemoragii cerebrovasculare sau alte hemoragii active.

• Tulburări ale hematopoiezei de etiologie neprecizată.

• Copii cu vârsta sub 6 ani.

4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi), poate fi

asociată cu o uşoară creştere a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct

miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză

mică de ibuprofen (de exemplu ≤1200 mg/zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente

trombotice arteriale.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (NYHA II-III), boală

cardiacă ischemică stabilită, boală arterială periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu

ibuprofen numai după o analiză atentă, iar dozele ridicate (2400 mg/zi) trebuie evitate.

O analiză atentă ar trebui să fie, de asemenea, realizată înainte de iniţierea tratamentului de lungă

durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimentele cardiovasculare (de exemplu hipertensiune

arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), mai ales dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen

(2400 mg/zi).

Trebuie evitată utilizarea ROBUMAY împreună cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai

ciclooxigenazei-2.

Pacienţii cu astm bronşic trebuie să ceară sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen (vezi mai jos).

Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze cu efect terapeutic, administrată

în cel mai scurt timp posibil necesar controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-

intestinale şi cardiovasculare enumerate în continuare). Pacienţii trataţi cu AINS pe termen lung

trebuie evaluaţi prin control medical pentru monitorizarea reacţiilor adverse.

ROBUMAY trebuie administrat doar luând în strictă considerare raportul beneficiu-risc în următoarele

afecţiuni:

• Lupus eritematos sistemic (LES) sau alte afecţiuni autoimune
• Tulburări congenitale ale metabolismului porfirinei (de exemplu: porfirie acută intermitentă)
• Primul şi al doilea trimestru de sarcină
• Alăptare

Trebuie avută grijă deosebită în următoarele cazuri:

• Boli gastro-intestinale, inclusiv afecţiuni intestinale inflamatorii cronice (colită ulcerativă,

boală Crohn)

• Insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială
• Funcţie renală redusă
• Disfuncţie hepatică
• Tulburare a hematopoiezei
• Tulburări de coagulare a sângelui
• La pacienţii cu rinită alergică, polipi nazali sau tulburări respiratorii obstructive cronice,

deoarece pentru aceştia există un risc crescut de producere a reacţiilor alergice. Acestea se pot

manifesta ca un episod de astm bronşic (aşa-numitul astm bronşic indus de analgezice).

• Imediat după intervenţii chirurgicale majore

Sângerare gastro-intestinală, ulceraţie şi perforaţie

Sângerarea gastro-intestinală, ulceraţia şi perforaţia ameninţătoare de viaţă au fost raportate ca fiind în

legătură cu tratamentul cu AINS indiferent de tip şi au avut loc în orice moment pe parcursul

tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau de prezenţa sau nu în antecedente a

evenimentelor gastro-intestinale severe.

Riscul de apariţie al sângerării, ulceraţiei sau perforaţiei gastro-intestinale este mai mare la doze

crescute de AINS la pacienţii cu ulcer în antecedente, în special în cazul în care acesta s-a complicat

cu sângerare sau perforaţie (vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă

tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Pentru aceşti pacienţi, precum şi pentru pacienţii care

urmează tratament cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot determina

creşterea riscului de apariţie a reacţiilor adverse gastro-intestinale, trebuie avută în vedere utilizarea

tratamentului cu medicamente gastroprotectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de

protoni). (vezi în continuare şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special vârstnicii, trebuie să anunţe orice

simptome abdominale neobişnuite (în special sângerări gastro-intestinale), cu precădere la iniţierea

tratamentului.

Este necesară prudenţă în cazul pacienţilor care utilizează concomitent alte medicamente care pot să

crească riscul apariţiei ulceraţiilor sau sângerărilor, cum sunt corticosteroizi orali, anticoagulante cum

este warfarina sau heparina, inhibitori specifici ai recaptării serotoninei sau medicamente

antiagregante plachetare ca de exemplu acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Tratamentul cu ROBUMAY trebuie întrerupt în cazul în care pacientul prezintă sângerare sau

ulceraţie gastro-intestinală.

AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţi cu afecţiuni gastro-intestinale în antecedente, ca de

exemplu colita ulcerativă şi boala Crohn, întrucât există riscul de exacerbare a acestor afecţiuni (vezi

pct. 4.8).

Vârstnici

Vârstnicii prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special sângerare şi

perforaţie gastro-intestinală, acestea putând fi letale (vezi pct. 4.2).

Efecte cardiovasculare sau cerebrovasculare

La pacienţii cu hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată

în antecedente este necesară monitorizarea atentă şi asigurarea unor recomandări corespunzătoare,

întrucât au fost raportate cazuri de retenţie de lichide, hipertensiune arterială şi edem în asociere cu

tratamentul cu AINS.

Reacții cutanate severe

Reacții cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-

Johnson și necroliză epidermică toxică, au fost raportate rar în asociere cu utilizarea de AINS (vezi

pct. 4.8). Pacienții par a fi expuși celui mai mare risc de astfel de reacții la scurt timp după inițierea

tratamentului, debutul reacției survenind, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Au fost

raportate cazuri de pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) în asociere cu medicamentele

care conțin ibuprofen. Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la prima apariție a semnelor și

simptomelor de reacții cutanate severe, cum ar fi erupții cutanate, leziuni ale mucoaselor

Mascarea simptomelor infecțiilor preexistente

ROBUMAY poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a unui

tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în

cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale

varicelei. Când ROBUMAY se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei

infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc,

pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează.

Efecte renale

Trebuie manifestată prudenţă la pacienţii deshidrataţi. Există risc de insuficienţă renală la copiii,

adolescenţii şi vârstnicii deshidrataţi.

Ibuprofenul poate cauza retenţie de sodiu, potasiu sau lichide la pacienţii care nu au avut anterior

afecţiuni renale, din cauza efectelor sale asupra perfuziei renale. Acest lucru poate cauza edeme şi

poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială la pacienţii cu predispoziţie.

Similar altor AINS, administrarea de ibuprofen pe termen lung la animale a determinat necroză

papilară şi alte modificări patologice ale rinichiului. La oameni, au fost raportate nefrită interstiţială

acută cu hematurie, proteinurie şi ocazional sindrom nefrotic. Toxicitatea renală a fost constatată, de

asemenea, la pacienţii în cazul cărora prostaglandinele renale au un rol compensator în menţinerea

perfuziei renale normale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina în primul rând

reducerea dependentă de doză a sintezei de prostaglandine şi, în al doilea rând, scăderea fluxului

sanguin renal, ceea ce poate precipita decompensarea renală. Pacienţii cu cel mai mare risc de a

prezenta aceste reacţii sunt cei cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, cei

care utilizează diuretice sau inhibitori ECA şi vârstnicii. De obicei, întreruperea tratamentului cu

AINS este urmată de revenirea la starea de dinainte a tratamentului.

Alte precauţii

Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul se pot exacerba la pacienţii care prezintă sau care au avut

în antecedente: astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali sau afecţiuni alergice.

Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice pentru cefalee, poate duce la agravarea acesteia. Dacă

apare sau se suspectează această situaţie, trebuie obţinut aviz medical şi tratamentul trebuie întrerupt.

Diagnosticul de abuz medicamentos pentru cefalee trebuie suspectat la pacienţii care au cefalee

frecvent sau zilnic în ciuda (sau din cauza) utilizării regulate de medicamente pentru cefalee.

În general, utilizarea de rutină de analgezice, în special în combinaţie de diferite substanţe active ce

combat durerea, poate conduce la degradarea permanentă a funcţiei renale cu riscul apariţiei

insuficienţei renale. Acest risc poate creşte sub efort fizic asociat cu pierdere de săruri şi deshidratare.

De aceea trebuie evitat.

Pe parcursul tratamentului cu ibuprofen au fost observate unele cazuri cu simptome de meningită

aseptică, cum sunt rigiditate la nivelul gâtului, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare la

pacienţii cu afecţiuni autoimune preexistente (cum sunt lupus eritematos sistemic, boală mixtă de ţesut

conjunctiv).

Ibuprofenul poate inhiba temporar agregarea plachetară şi poate prelungi timpul de sângerare. Prin

urmare, pacienţii cu tulburări de coagulare sau care urmează terapie anticoagulantă, trebuie

monitorizaţi cu atenţie.

În cazurile de tratament pe termen lung cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei

hepatice şi a funcţiei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc crescut.

Trebuie evitat consumul de alcool etilic, întrucât poate intensifica reacţiile adverse ale AINS, mai ales

dacă afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.

Pacienţii care utilizează ibuprofen trebuie să raporteze medicului semnele sau simptomele de ulceraţie

sau de sângerare gastro-intestinală, vedere înceţoşată sau alte simptome la nivel ocular, erupţie

cutanată, creştere ponderală sau edem.

Există unele dovezi care arată că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor

pot determina tulburări ale fertilităţii la femei prin efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil

după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6).

Excipienţi

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de

malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine

sodiu”.

4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Utilizarea concomitentă a Efecte posibile:

ibuprofenului cu:

Alte AINS, inclusiv inhibitori Ca rezultat al efectului sinergic, utilizarea concomitentă de diferite

selectivi ai ciclooxigenazei-2 AINS poate creşte riscul de ulceraţie şi hemoragie gastro-

intestinală.

De aceea, utilizarea concomitentă de ibuprofen cu alte AINS

trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Glicozide cardiotonice AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce filtrarea

(digoxină) glomerulară şi creşte valorile plasmatice ale glicozidelor

cardiotonice. Este recomandată monitorizarea concentraţiei

plasmatice a digoxinei.

Corticosteroizi Risc crescut de ulceraţie sau hemoragie gastro-intestinale (vezi

pct. 4.4).

Anticoagulante AINS pot accentua efectul anticoagulantelor, cum sunt warfarina

şi heparina (vezi pct. 4.4). În caz de tratament concomitent, este

recomandată monitorizarea timpului de coagulare.

Medicamente antiagregante Risc crescut de sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

plachetare (de exemplu:

clopidogrel şi ticlopidină)

Acid acetilsalicilic În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid

acetilsalicilic nu este recomandată din cauza potenţialului crescut

de reacţii adverse.

Datele experimentale arată că atunci când se administrează

concomitent, ibuprofen poate inhiba efectul asupra agregării

plachetare a acidului acetilsalicilic în doză mică. Deşi există

incertitudini legate de extrapolarea acestor date la situaţiile clinice,

posibilitatea ca utilizarea regulată, pe perioade lungi de ibuprofen

să poată reduce efectul cardioprotector al dozelor scăzute de acid

acetilsalicilic, nu poate fi exclusă. Niciun efect relevant din punct

de vedere clinic nu poate fi legat de administrarea ocazională de

ibuprofen (vezi pct. 5.1).

Inhibitori selectivi ai recaptării Risc crescut de sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

serotoninei (ISRS)

Administrarea concomitentă de ibuprofen şi preparate cu litiu pot

Litiu

creşte concentraţia serică a acestor preparate. Este necesară

verificarea concentraţiilor plasmatice de litiu.

Ticlopidină AINS-urile nu trebuie administrate concomitent cu ticlopidina,

datorită riscului de efect aditiv asupra inhibării funcţiei plachetare.

Captopril Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează

efectul captoprilului asupra excreţiei sodiului.

Medicamente antihipertensive Diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS.

(Diuretice, IECA, antagonişti AINS pot să reducă efectul diureticelor şi antihipertensivelor,

ai angiotensinei-II) inclusiv inhibitorii ECA şi beta-blocantele.

La pacienţi cu funcţie renală redusă (de exemplu pacienţi

deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renală redusă), utilizarea

concomitentă a inhibitorilor ECA şi a antagoniştilor angiotensinei

II cu un medicament inhibitor al ciclooxigenazei, poate conduce la

afectarea mai avansată a funcţiei renale, până la insuficienţă renală

acută.

Acest lucru este, de obicei, reversibil. Prin urmare, aceste

combinaţii trebuie utilizate doar cu prudenţă, în special la pacienţii

vârstnici. Pacienţii trebuie instruiţi să bea suficiente lichide şi

trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a funcţiei

renale, imediat după iniţierea tratamentului concomitent.

Utilizarea concomitentă a ibuprofenului cu diuretice care

economisesc potasiu sau cu inhibitori ai ECA poate determina

hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a concentraţiei

plasmatice de potasiu).

Tiazide, diuretice tiazidice AINS pot contracara efectul diuretic al furosemidei şi

înrudite şi diuretice de ansă bumetanidei, posibil prin inhibiţia sintezei prostaglandinei. De

asemenea, pot contracara efectul antihipertensiv al tiazidelor.

Metotrexat AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi pot să apară

unele interacţiuni metabolice cu scăderea clearance-ului

metotrexatului.

Administrarea ibuprofenului cu 24 ore înainte sau după

administrarea de metotrexat, poate conduce la concentraţii

crescute de metotrexat şi potenţarea efectelor sale toxice. De

aceea, trebuie evitată utilizarea concomitentă de AINS şi doze

mari de metotrexat.

De asemenea, trebuie luat în considerare şi riscul unei potenţiale

interacţiuni cu metotrexat în doză mică, în special la pacienţii cu

disfuncţie renală. În cazul în care se administrează tratament

concomitent, funcţia renală trebuie monitorizată.

Ciclosporină Riscul de afectare renală al ciclosporinei este crescut de

administrarea concomitentă a anumitor AINS. Acest efect nu

poate fi exclus pentru combinaţia ciclosporină şi ibuprofen.

Tacrolimus Risc crescut de nefrotoxicitate datorită scăderii sintezei

prostaciclinei la nivelul rinichilor. În consecinţă, în cazul

tratamentului concomitent, funcţia renală trebuie monitorizată

atent.

Zidovudină Există date care arată că pacienţii HIV (+) cu hemofilie care

utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen au un

risc crescut de apariţie a hemartrozei şi a hematoamelor.

Poate exista un risc crescut de hematotoxicitate pe parcursul

utilizării concomitente de zidovudină şi AINS. Este recomandată

efectuarea hemogramei la 1-2 săptămâni după iniţierea

administrării concomitente.

Antibiotice chinolone Datele de la animale indică faptul că AINS în asociere cu

antibiotice chinolone pot creşte riscul de convulsii. Pacienţii care

utilizează AINS şi chinolone pot avea un risc crescut de a dezvolta

convulsii.

Inhibitori ai CYP2C9 (de Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9

exemplu: voriconazol sau poate să crească expunerea la ibuprofen (substrat pentru

fluconazol) CYP2C9). Într-un studiu efectuat cu voriconazol şi fluconazol

(inhibitori ai CYP2C9), s-a arătat o creştere a expunerii la

ibuprofen-S(+) cu aproximativ 80 până la 100%. Trebuie luată în

considerare o reducere a dozei de ibuprofen atunci când se

administrează concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, în

special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen cu

voriconazol sau cu fluconazol.

Grupa dicumarolului AINS pot creşte efectul anticoagulantelor de tipul warfarinei.

Studii experimentale indică faptul că ibuprofenul potenţează

efectele warfarinei asupra timpului de sângerare. AINS şi

medicamentele din grupa dicumarolului sunt metabolizate de

aceeaşi enzimă, CYP2C9.

Antidiabetice orale AINS pot creşte efectul hipoglicemic al sulfonilureelor. În caz de

tratament concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.

Colestiramină Tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen determină

prelungirea şi reducerea (cu 25%) absorbţiei de ibuprofen. Aceste

medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore.

Aminoglicozide AINS pot încetini excreţia aminoglicozidelor şi pot creşte

toxicitatea acestora.

Copii: este necesară prudenţă în timpul tratamentului

concomitent cu ibuprofen şi aminoglicozide.

Extracte din plante Ginkgo biloba poate potenţa riscul de sângerare al AINS.

Alcool etilic Utilizarea ibuprofenului la indivizi care consumă alcool etilic în

mod frecvent (14-20 porţii de băutură/săptămână sau mai mult)

trebuie evitată din cauza riscului crescut de reacţii adverse gastro-

intestinale semnificative, inclusiv hemoragie.

Mifepristonă Teoretic, poate să apară o scădere a eficacităţii medicamentului ca

urmare aproprietăţilor antiprostaglandinice a medicamentelor

antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv a acidului

acetilsalicilic. Dovezi limitate sugerează faptul că administrarea

concomitentă de AINS în ziua în care se administrează

prostaglandină, nu influenţează defavorabil efectele mifepristonei

sau a prostaglandinei asupra maturării colului uterin sau a

contractilităţii uterine şi nu reduce eficacitatea clinică a

medicamentelor utilizate pentru întreruperea sarcinii.

Dacă se utilizează AINS la 8-12 zile după administrarea de

mifepristonă, efectul acesteia poate fi redus.

4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Inhibiţia sintezei de prostaglandine poate influenţa în mod advers dezvoltarea sarcinii şi/sau a

embrionului/fătului. Datele din studiile epidemiologice indică un risc crescut de avort şi de apariţie a

malformaţiilor cardiace, a gastroschizis-ului după administrarea unui inhibitor de sinteză a

prostaglandinei în prima perioadă a sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de

la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte în funcţie de doză şi de durata

tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor de sinteză a prostaglandinei

are ca rezultat pierderi pre- şi post- implantare şi apariţia mortalităţii embrio/fetale. În plus, la

animalele expuse la un inhibitor de sinteză a prostaglandinei în timpul perioadei organogenetice, a fost

raportată o incidenţă crescută a diferitelor tipuri de malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În timpul

primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, ROBUMAY nu trebuie utilizat cu excepţia cazului

în care este absolut necesar. Dacă ROBUMAY este utilizat de o femeie care încearcă să rămână

gravidă sau de o femeie în primul şi în al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică,

iar durata tratamentului cât mai scurtă.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii de sinteză ai prostaglandinelor pot

expune:

fătul, la:

• Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune

pulmonară).

• Tulburări renale care poate evolua către insuficienţă renală cu oligohidramnios.

În contrast, administraţi la sfârşitul sarcinii, inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi

nou-născutul, la:

• Prelungirea timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze mici.
• Inhibiţia contracţiilor uterine, având ca rezultat un travaliu întârziat sau prelungit.

În consecinţă, ROBUMAY este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină.

Alăptarea

Ibuprofenul se elimină în laptele matern, dar riscul apariţiei efectelor asupra copilului este puţin

probabil în cazul utilizării dozelor terapeutice pe o durată scurtă de timp. Dacă, cu toate acestea,

tratamentul este prescris pentru o perioadă mai lungă de timp, trebuie luată în considerare întreruperea

neîntârziată a alăptării.

Fertilitate

Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi de aceea ibuprofenul nu este recomandat femeilor

care doresc să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen la

femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau la cele care sunt în timpul investigaţiilor pentru

infertilitate.

4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

În general, ibuprofenul nu are efecte adverse asupra abilităţii de a conduce şi de a folosi utilaje. Totuşi,

având în vedere că la doze mari pot apărea reacţii adverse cum sunt oboseala, somnolenţa, vertijul

(raportate ca frecvente) şi tulburările de vedere (raportate ca mai puţin frecvente), în anumite cazuri

individuale, poate fi afectată abilitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje. Acest efect

este potenţat de consumul simultan de alcool etilic.

4.8 Reacţii adverse

Cele mai frecvent observate reacţii adverse sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere peptice,

perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).

După administrare, au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri

abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbări ale colitei sau ale bolii Crohn (vezi

pct. 4.4). Mai puţin frecvent a fost raportată gastrita.

Reacţiile adverse sunt în general dependente de doză. În special riscul de apariţie a sângerărilor gastro-

intestinale depinde de intervalul de doze şi de durata tratamentului. Pentru alţi factori de risc

cunoscuţi, vezi pct. 4.4.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg/zi), poate fi

asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau

accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă în asociere cu tratamentul cu

AINS.

Reacţiile adverse cel puţin asociate cu administrarea de ibuprofen sunt prezentate de convenţia

MedDRA privind frecvenţa şi în funcţie de sistemele şi organele afectate. Se folosesc următoarele

categorii de frecvenţă: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente

(1/1000 şi <1/100), rare (1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută

(nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă

Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Rinită

Rare Meningită aseptică (vezi pct. 4.4)

Tulburări hematologice şi Mai puţin frecvente Tulburări hematopoietice (anemie

limfatice aplastică, anemie hemolitică,

leucopenie, trombocitopenie,

agranulocitoză). Primele semne şi

simptome pot include: febră, dureri

în gât, ulceraţii la nivelul gurii,

simptome asemănătoare gripei,

sângerări nazale şi cutanate.

Foarte rare Pancitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Exantem

Rare Sindrom de lupus eritematos,

reacţie anafilactică.

Foarte rare Reacţii severe de hipersensibilitate.

Simptomele pot include: edem

facial, inflamaţia limbii, inflamaţia

internă a laringelui cu constricţia

căilor respiratorii, tahicardie,

scădere a tensiunii arteriale până la

şoc ameninţător de viaţă.

Tulburări psihice Mai puţin frecvente Insomnie, anxietate

Rare Depresie, stare confuzională,

halucinaţii.

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, somnolenţă, vertij,

fatigabilitate, agitaţie, insomnie,

iritabilitate.

Mai puţin frecvente Parestezie, somnolenţă

Rare Nevrită optică

Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări de vedere

Rare Ambliopie toxică

Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Tulburări de auz

Rare Tinitus, vertij

Tulburări cardiace Foarte rare Palpitaţii, insuficienţă cardiacă,

infarct miocardic, edem pulmonar

acut, edem.

Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială.

Tulburări respiratorii, toracice şi Mai puţin frecvente Bronhospasm, dispnee, criză de

mediastinale astm.

Tulburări gastro-intestinale Frecvente Tulburări gastro-intestinale, cum

sunt: pirozis, dispepsie, dureri

abdominale şi greaţă, vărsături,

flatulenţă, diaree, constipaţie

melenă, hematemeză, hemoragie

gastro-intestinală.

Mai puţin frecvente Ulcer gastro-duodenal, uneori cu

hemoragie şi perforaţie (vezi pct.

4.4), pierderi ascunse de sânge care

pot conduce la anemie, stomatită

ulcerativă, colită, exacerbare a bolii

inflamatorii a intestinului,

complicaţii ale diverticulilor

colonului (perforaţie, fistulă),

gastrită.

Foarte rare Esofagită, pancreatită, stricturi

intestinale.

Cu frecvenţă Exacerbarea colitei și a bolii Crohn

necunoscută

Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Hepatită, icter, funcţie hepatică

deteriorată

Rare Creştere a ureei sanguine, a

transaminazelor serice şi a

fosfatazei alcaline, leziuni hepatice.

Foarte rare Insuficienţă hepatică, hepatită

acută.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Frecvente Erupţie cutanată tranzitorie

subcutanat Mai puţin frecvente Urticarie, prurit, purpură,

angioedem

Foarte rare Forme severe de reacţii cutanate

(eritem polimorf, dermatită

exfoliativă, reacţie buloasă inclusiv

sindrom Stevens-Johnson şi

necroliză epidermică toxică),

alopecie, fasceită necrozantă.

Cu frecvenţă Reacţie medicamentoasă cu

necunoscută eozinofilie şi simptome sistemice

(sindrom DRESS), reacții de

fotosensibilitate; pustuloză

exantematică generalizată acută

(PEGA)

Tulburări renale şi ale căilor Mai puţin frecvente Apariţia de edeme, în special la

urinare pacienţii cu hipertensiune arterială

sau insuficienţă renală, sindrom

nefrotic, nefrită interstiţială, care

poate fi asociată cu insuficienţa

renală.

Foarte rare Necroză papilară renală la utilizarea

pe termen lung (vezi pct. 4.4).

Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Fatigabilitate

locului de administrare Rare Edem

Investigaţii diagnostice Rare Scădere a valorilor hemoglobinei şi

hematocritului, inhibiţia agregării

plachetare, prelungirea timpului de

sângerare, scădere a calciului seric,

creştere a acidului uric seric.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Toxicitate

Risc de apariţie a simptomelor la doze >80–100 mg/kg. La doze >200 mg/kg există riscul de apariţie a

simptomelor severe, deşi cu variabilitate considerabilă de la o persoană la altă. O doză de 560 mg/kg

la un copil cu vârsta de 15 luni a determinat intoxicaţie severă, o doză de 3,2 g la un copil cu vârsta de

6 ani a determinat intoxicaţie moderată, o doză de 2,8–4 g la un copil cu vârsta de 1½ ani şi de 6 g la

un copil cu vârsta de 6 ani au determinat intoxicaţie severă chiar și după lavajul gastric, o doză de 8 g

la un adult a determinat intoxicaţie moderată şi >20 g la un adult a determinat intoxicaţie foarte severă.

O doză de 8 g administrată la un copil cu vârsta de 16 ani a determinat tulburări renale, iar la un

adolescent, o doză de 12 g utilizată concomitent cu alcool etilic, a determinat necroză tubulară acută.

Simptome

Majoritatea pacienţilor care au ingerat o cantitate importantă din punct de vedere clinic de AINS, vor

dezvolta doar: greaţă, vărsături (posibil cu striuri sanguinolente), durere în epigastru şi mai rar, diaree.

De asemenea, pot apărea tinitus, cefalee, ameţeală, vertij, confuzie, nistagmus şi sângerare

gastrointestinală. În intoxicaţiile mai grave se observă toxicitate la nivelul sistemului nervos central,

manifestată prin somnolenţă, excitaţie ocazională şi dezorientare sau comă. Ocazional pacienţii au

dezvoltat convulsii. De asemenea, în cazul copiilor pot apărea crampe mioclonice. În intoxicaţiile

severe, poate apărea acidoza metabolică şi se poate prelungi timpul de protrombină/INR-ul, probabil

datorită acţiunii factorilor coagulării circulanţi. Pot apărea insuficienţă renală acută, leziuni hepatice,

hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi cianoză. La pacienţii cu astm bronşic este posibilă

exacerbarea astmului.

În intoxicația gravă, poate apărea acidoza metabolică.

Tratament

Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere şi include menţinerea liberă a unei căi

respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizare. Golirea conţinutului

stomacal sau administrarea de cărbune medicinal sunt indicate dacă pacientul se prezintă în decurs de

o oră de la ingestia a mai mult de 400 mg/kg corp. Dacă ROBUMAY a fost deja absorbit, trebuie

administrate substanţe alcaline, pentru a favoriza excreţia ibuprofenului acid în urină. Dacă sunt

frecvente sau prelungite, convulsiile trebuie tratate cu diazepam şi lorazepam intravenos. Alte măsuri

pot fi indicate de starea clinică a pacientului. Pentru astm bronşic trebuie administrate

bronhodilatatoare. Nu este disponibil un antidot specific.

Funcţiile renală şi hepatică trebuie monitorizate atent.

Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru cel puţin 4 ore după ingestia unei cantităţi posibil toxice.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi ai

acidului propionic, codul ATC: M01AE01.

Mecanism de acţiune

Ibuprofenul este un AINS cu acţiune antiinflamatoare, analgezică şi antipiretică. Modelele animale

pentru durere şi inflamaţie indică faptul că ibuprofenul inhibă efectiv sinteza de prostaglandine. La

oameni, ibuprofenul reduce durerea posibil cauzată de inflamaţie sau în legătură cu aceasta, inflamaţia

şi febra. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei de prostaglandine prin inhibarea

activităţii ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are un efect inhibitor şi asupra agregării plachetare

stimulate de ADP (adenozin difosfat) sau colagen.

Efecte farmacodinamice

Datele experimentale arată că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic, în doză mică,

asupra agregării plachetare atunci când aceste două medicamente sunt administrate concomitent.

Anumite studii farmacodinamice au arătat că la administrarea dozelor unice de ibuprofen cu 8 ore

înainte sau la 30 de minute după doza de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), s-a observat

un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau a agregării plachetare. Deşi

există anumite incertitudini referitoare la extrapolarea acestor date la situaţiile clinice, posibilitatea ca

administrarea regulată şi pe termen lung a ibuprofenului să poată reduce efectul cardioprotector al

dozelor scăzute de acid acetilsalicilic, nu poate fi exclusă. Niciun efect relevant din punct de vedere

clinic nu poate fi legat de administrarea ocazională de ibuprofen (vezi pct. 4.5).

Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor în uter, reducând astfel tonusul uterin şi presiunea activă,

contracţiile uterine periodice şi cantitatea de prostaglandine eliberate în circulaţie. Se presupune că

aceste modificări explică ameliorarea durerilor menstruale.

Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor la nivel renal, ceea ce poate conduce la insuficienţă

renală, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.3).

Prostaglandinele sunt în legătură cu ovulaţia şi ca urmare, utilizarea medicamentelor inhibitoare ale

sintezei de prostaglandine poate afecta fertilitatea la femei (vezi pct. 4.4, 4.6 şi 5.3).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Ibuprofenul este un amestec racemic de izomeri dextrogir şi levogir. Studii in vivo şi in vitro arată că

izomerul levogir este responsabil de activitatea clinică. Forma dextrogiră, deşi considerată

farmacologic inactivă, este lent şi parţial (60%) convertită în forma activă levogiră, la adulţi. Gradul

de conversie la copii este necunoscut, dar probabil este similar. Izomerul dextrogir are rolul de formă

circulantă de depozit pentru a menţine concentraţiile plasmatice eficace ale formei active. Ibuprofenul

este bine absorbit după administrarea pe cale orală, mai puţin de 1% fiind excretat în urină sub formă

nemodificată. Acesta are o curbă de eliminare bifazică, cu un timp de înjumătăţire plasmatică de

aproximativ 2 ore. Studii la copii cu sindrom febril au stabilit o doză proporţională de 5 şi10 mg/kg.

Studiile la adulţi au stabilit o doză de ibuprofen administrată în priză unică de la 50 până la 600 mg

pentru cantitatea totală de medicament şi până la 1200 mg pentru cea liberă.

Absorbţie

Ibuprofenul este absorbit rapid la nivelul tractului gastro-intestinal cu o biodisponibilitatea de

80-90%.

Studii in vivo arată că ibuprofenul este bine absorbit după administrare orală de suspensii, picături,

capsule şi comprimate masticabile, valoarea maximă a concentraţiei plasmatice fiind obţinută la 1-2

ore de la administrare. Dacă medicamentul se administrează împreună cu alimente, concentraţia serică

maximă este mai mică şi se atinge mai lent decât în cazul în care se administrează în condiţii de repaus

alimentar. Biodisponibilitatea totală nu este influenţată considerabil de prezenţa alimentelor.

Diferenţele de farmacocinetică între formele farmaceutice, la adulţi, se datorează diferenţelor de rată a

absorbţiei a ibuprofenului din diversele forme administrate. Diferenţele observate între adulţi şi copii,

în ceea ce priveşte aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi concentraţia

plasmatică maximă (C ), se datorează modului de dozare diferit în funcţie de greutate şi vârstă sau

max

modificărilor volumului aparent de distribuţie (Vd/F) datorate febrei.

Toate formele farmaceutice de ibuprofen sunt bioechivalente în ceea ce priveşte concentraţia

plasmatică maximă atinsă (C ) şi intensitatea absorbţiei (ASC), totuşi, timpul în care este atinsă

max

concentraţia plasmatică maximă T este diferit între formele farmaceutice. Aceste aspecte nu s-au

max

arătat a fi importante din punct de vedere clinic în ceea ce priveşte instalarea efectului de reducere a

febrei la copii sau intensitatea maximă a acestuia.

Distribuţie

Ibuprofenul, ca majoritatea medicamentelor din clasa sa, este legat de proteinele plasmatice în

proporţie mare (>99% este legat la o concentraţie plasmatică de 20 μg/ml). Legarea de proteinele

plasmatice este saturabilă şi la concentraţii plasmatice >20 μg/ml procesul are o evoluţie non-lineară.

Pe baza datelor obţinute la administrarea orală există o variaţie a volumului aparent de distribuţie a

ibuprofenului influenţată de vârstă sau febră. Copiii cu febră, cu vârste <11 ani au un volum aparent de

distribuţie de aproximativ 0,2 l/kg, în timp ce adulţii au un volum aparent de distribuţie de aproximativ

0,12 l/kg. Semnificaţia clinică a acestor date este necunoscută.

Metabolizare

După administrarea orală cea mai mare parte a dozei a fost regăsită în urina de 24 ore sub formă de

metaboliţi ai acidului hidroxifenilpropionic (25%) şi ai acidului carboxipropilfenilpropionic (37%).

Procentele de ibuprofen liber şi conjugat găsite în urină au fost de 1%, respectiv 14%. Cantităţi

neglijabile de ibuprofen au fost găsite în fecale atât sub formă de metaboliţi, cât şi ca medicament

neabsorbit.

Excreţie

Ibuprofenul este rapid metabolizat şi eliminat prin urină. Excreţia ibuprofenului este în cea mai mare

parte completă după 24 ore de la administrarea ultimei doze. Curba eliminării plasmatice în funcţie de

timp are un aspect bifazic, cu un timp de înjumătăţire de aproximativ 2 ore. Nu există diferenţe între

vitezele de eliminare sau timpii de înjumătăţire la adulţi şi copii; cu toate acestea, există o modificare

legată de vârstă sau de febră a clearance-ului total. Aceasta sugerează că modificările clearance-ului se

datorează modificărilor volumului aparent de distribuţie a ibuprofenului.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

În cazul în care nu există nicio deteriorare a funcţiei renale, se observă doar diferenţe mici,

nesemnificative clinic ale profilului farmacocinetic şi ale excreţiei renale între pacienţii tineri şi

vârstnici.

Copii

La copiii cu vârsta de 1 an şi peste, expunerea sistemică la ibuprofen după doza stabilită în funcţie de

greutatea corporală (5 mg/kg până la 10 mg/kg greutate corporală), pare să fie similară cu a adulţilor.

La copiii cu vârsta de 3 luni până la 2,5 ani se pare că volumul de distribuţie (l/kg) şi clearance-ul

ibuprofenului (l/kg/oră) sunt mai mari decât la copiii cu vârsta peste 2,5 ani până la 12 ani.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, comparativ cu pacienţii cu funcţia renală normală, s-au

raportat creşterea S-ibuprofenului liber, valori mai mari ale ASC pentru S-ibuprofen şi creşterea

raportului ASC (S/R) enantiomeric.

La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiul final care efectuează şedinţe de dializă, valoarea medie a

fracţiunii libere de ibuprofen a fost de aproximativ 3%, comparativ cu aproximativ 1% la voluntarii

sănătoşi. Deteriorarea severă a funcţiei renale determină acumularea de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu

se cunoaşte semnificaţia acestui efect. Metaboliţii pot fi eliminaţi prin hemodializă (vezi pct. 4.2, 4.3 şi

4.4).

Insuficienţă hepatică

Boala hepatică alcoolică cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu a determinat o modificare

semnificativă a parametrilor farmacocinetici.

La pacienţii cu ciroză care au insuficienţă hepatică moderată (scor Child Pugh 6-10) şi care au utilizat

ibuprofen racemic, s-a observat o prelungire a timpului de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 2

ori şi raportul ASC (S/R) enantiomeric a fost semnificativ mai mic comparativ cu cel întâlnit la

voluntarii sănătoşi, sugerând o afectare a transformării metabolice a R-ibuprofenului în enantiomerul

(S-) (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Deoarece este un medicament cu utilizare bine stabilită şi răspândită, siguranţa preclinică a

ibuprofenului este bine documentată.

Toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului în testele la animale s-a demonstrat în principal prin

alterarea tractului gastric şi ulcere.

Testele in vitro şi in vivo referitoare la mutagenicitatea ibuprofenului nu au arătat semne clinice

semnificative. În plus, nu au fost observate efecte carcinogene la şoareci sau şobolani. Ibuprofenul

inhibă ovulaţia la iepuri şi influenţează negativ implantarea la diferite specii animale (iepure, şobolan,

şoarece). În testele de reproducere efectuate la şobolani şi iepuri, ibuprofenul a trecut placenta. Când s-

au utilizat doze toxice pentru mamă, au apărut mai frecvent malformaţii (de exemplu: defecte de sept

ventricular).

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Amidon de porumb

Lactoză monohidrat

Metilceluloză

Amidonglicolat de sodiu

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Film

Hipromeloză

Talc

Dioxid de titan (E 171)

Propilenglicol

Eritrozină (E 127).

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Amring Farma S.R.L.

Bulevardul Mircea Eliade Nr. 7, Bloc 1, Etaj 1, Ap. 3,

Sector 1, Bucureşti,

România

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

5802/2013/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei – Septembrie 2013

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2022