Remeron SolTab 30 mg comprimate orodispersabile

Prospect Remeron SolTab 30 mg comprimate orodispersabile

Producator: ORGANON BIOSCIENCES S.R.L.

Clasa ATC: Antidepresive, alte antidepresive, codul ATC: N06AX11

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5746/2013/01-02-03-04-05 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Remeron SolTab 30 mg comprimate orodispersabile

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat orodispersabil Remeron SolTab 30 mg conţine mirtazapină 30 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut

Fiecare comprimat orodispersabil Remeron SolTab 30 mg conţine aspartam 9,30 mg şi zahăr 56 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat orodispersabil.

Comprimat orodispersabil a 30 mg:

Rotund, alb, cu dungă standard pe margine, marcat cu „TZ/2” pe o parte.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Remeron SolTab este indicat la adulţi pentru tratamentul episoadelor de depresie majoră.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Adulţi

Doza zilnică eficace este de obicei cuprinsă între 15 şi 45 mg; doza de început este de 15 sau 30 mg.

Mirtazapina începe să-şi exercite efectele în general după 1-2 săptămâni de tratament. Tratamentul cu

o doză adecvată trebuie să producă un răspuns pozitiv în 2-4 săptămâni. În cazul unui răspuns

insuficient, doza poate fi crescută până la nivelul dozei maxime. Dacă nu se obţine un răspuns după

alte 2-4 săptămâni, tratamentul trebuie oprit.

Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă suficientă de cel puţin 6 luni pentru a se asigura

că nu mai prezintă simptome.

Este recomandat să se întrerupă gradat tratamentul cu Remeron SolTab pentru a se evita simptomele

de întrerupere (vezi pct. 4.4).

Vârstnici

Doza recomandată este aceeaşi ca pentru adulţi. La pacienţii vârstnici o creştere a dozei trebuie făcută

sub o strictă supraveghere pentru a obţine un răspuns sigur şi satisfăcător.

Insuficienţă renală

Clearance-ul mirtazapinei poate fi scăzut la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă

(clearance-ul creatininei <40 ml/min). Acest lucru trebuie luat în considerare atunci când se prescrie

Remeron SolTab la această categorie de pacienţi (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică

Clearance-ul mirtazapinei poate fi scăzut la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Acest lucru trebuie luat

în considerare atunci când se prescrie Remeron SolTab la această categorie de pacienţi, în special cu

insuficienţă hepatică severă, deoarece pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu au fost investigaţi

(vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Remeron SolTab nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani deoarece eficacitatea nu

a fost demonstrată în două studii clinice de scurtă durată (vezi pct. 5.1) şi ca urmare a problemelor

privind siguranţa (vezi pct.4.4, 4.8 şi 5.1).

Mod de administrare

Mirtazapina are un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 20-40 ore şi de aceea Remeron

SolTab este adecvat pentru administrare o dată pe zi. Este de preferat să fie administrat într-o singură

doză seara la culcare. De asemenea, Remeron SolTab poate fi administrat în două prize pe parcursul

zilei (o dată dimineaţa şi o dată seara, doza mai mare trebuie administrată seara).

Comprimatele trebuie administrate oral. Comprimatele se dezintegrează rapid şi pot fi înghiţite fără

apă.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

Utilizarea concomitentă a mirtazapinei cu inhibitori de monoaminooxidază (MAO) (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Copii și adolescenți

Remeron SolTab nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.

Comportamente asociate cu suicidul (tentativă de suicid şi ideaţie suicidară) şi ostilitate (predominant

agresivitate, comportament opoziţional şi furie) au fost observate în studii clinice mai frecvent printre

copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. În cazul

în care, bazat pe necesitate clinică, este luată totuşi decizia de tratament, pacientul trebuie să fie atent

monitorizat pentru apariţia simptomelor suicidare. În plus, lipsesc datele de siguranţă pe termen lung

pentru copii şi adolescenţi, în ceea ce priveşte creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi

comportamentală.

Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice

Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, autovătămare şi suicid (evenimente

legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind

posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie

monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că

riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.

Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări

semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de

ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul

tratamentului. Rezultatele unei metaanalize a studiilor clinice placebo controlate efectuate cu

medicamente antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc crescut de comportament

suicidar în cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţii cu vârsta sub

25 ani.

Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc crescut, trebuie să fie

însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după

modificarea dozelor. Pacienţilor (şi aparținătorilor) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la

necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii

suicidară precum şi la obligaţia de a solicita sfatul medicului imediat după apariţia unor astfel de

simptome.

Cu privire la posibilitatea de suicid, în special la începutul tratamentului, pacientului trebuie să i se

pună la dispoziţie doar cea mai mică cantitate de comprimate Remeron SolTab, însoțită de o bună

supraveghere a pacientului, pentru a evita riscul de supradozare.

Deprimarea funcţiei măduvei osoase

În timpul tratamentului cu Remeron SolTab a fost raportată deprimarea funcţiei măduvei osoase,

manifestată de obicei ca granulocitopenie sau agranulocitoză. Agranulocitoza reversibilă a fost

raportată rar în studiile clinice cu Remeron SolTab. În perioada de după punerea pe piaţă a Remeron

SolTab au fost raportate cazuri foarte rare de agranulocitoză, majoritatea reversibile, dar în unele

situaţii letale. Aproape toate cazurile letale au fost la pacienţii cu vârsta de peste 65 ani. Medicul

trebuie să fie atent la apariţia de simptome cum sunt febră, dureri în gât, stomatită sau alte semne de

infecţie; când apar asemenea simptome, tratamentul trebuie întrerupt şi trebuie efectuată

hemoleucograma.

Icter

Tratamentul trebuie întrerupt dacă apare icterul.

Situaţii care necesită supraveghere

Stabilirea cu prudenţă a dozelor, precum şi monitorizarea atentă şi regulată este necesară la pacienţii

cu:

• epilepsie şi sindrom organic cerebral: Deşi experienţa clinică indică faptul că în timpul

tratamentului cu mirtazapină convulsiile epileptice apar rar, similar altor antidepresive,

tratamentul cu Remeron SolTab trebuie inițiat cu atenţie la pacienţii cu antecedente de

convulsii. Tratamentul trebuie întrerupt la orice pacient la care apar convulsii, sau dacă există o

creştere a frecvenţei convulsiilor.

• insuficienţă hepatică: După o doză orală unică de 15 ml mirtazapină, clearance-ul mirtazapinei a

fost scăzut cu aproximativ 35% la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată,

comparat cu subiecţii sănătoşi. Concentraţia plasmatică medie a mirtazapinei a fost crescută cu

aproximativ 55%.

• insuficienţă renală: După o doză orală unică de 15 mg mirtazapină, clearance-ul mirtazapinei a

scăzut cu aproximativ 30% şi respectiv 50% la pacienţii cu insuficienţă renală moderată

(clearance-ul creatininei <40 ml/min) şi severă (clearance-ul creatininei <10 ml/min),

comparativ cu subiecţii sănătoşi. Concentraţia plasmatică medie a mirtazapinei a fost crescută

cu aproximativ 55% şi, respectiv 115%. Nu au fost observate diferenţe semnificative la pacienţii

cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei <80 ml/min) comparativ cu grupul de

control.

• afecţiuni cardiace cum ar fi tulburările de conducere, angina pectorală şi infarctul miocardic

recent, când trebuie luate măsurile de precauţie uzuale şi medicamentele concomitente trebuie

administrate atent.

• tensiune arterială scăzută
• diabet zaharat: La pacienţii cu diabet zaharat antidepresivele pot afecta controlul glicemiei.

Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau a antidiabeticelor orale şi se recomandă o

monitorizare atentă.

Similar altor antidepresive, trebuie luate în considerare următoarele:

• Agravarea simptomelor psihotice poate apărea când antidepresivele sunt administrate la

pacienţii cu schizofrenie sau alte tulburări psihotice; pot fi intensificate gândurile paranoide.

• Când este tratată faza depresivă a tulburării bipolare, aceasta poate trece în faza maniacală.

Pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie trebuie atent monitorizaţi. Mirtazapina trebuie

întreruptă la orice pacient care intră în faza maniacală.

• Deşi Remeron SolTab nu determină dependenţă, experienţa după punerea pe piaţă arată că

întreruperea bruscă a tratamentului după administrarea de lungă durată poate conduce uneori la

simptome de întrerupere. Majoritatea reacţiilor de întrerupere sunt uşoare şi autolimitate. Printre

diversele simptome de întrerupere raportate, cele mai frecvent raportate sunt ameţeli, agitaţie,

anxietate, cefalee şi greaţă. Deşi acestea au fost raportate ca simptome de întrerupere, se poate

considera că aceste simptome pot fi legate de boala subiacentă. Aşa cum este prezentat la

pct. 4.2, se recomandă întreruperea gradată a tratamentului cu mirtazapină.

• Trebuie avut grijă la pacienţii cu tulburări de micţiune precum hipertrofia de prostată şi la

pacienţii cu glaucom acut cu unghi îngust şi presiune intraoculară crescută (deşi nu sunt

anticipate probleme deoarece Remeron SolTab posedă doar o foarte slabă activitate

anticolinergică).

• Acatizia/agitaţia psihomotorie: utilizarea antidepresivelor s-a asociat cu apariţia acatiziei,

caracterizată printr-o stare de nelinişte percepută subiectiv ca neplăcută sau care produce

suferinţă şi prin nevoia de mişcare însoţită frecvent de incapacitatea de a sta liniştit aşezat sau în

picioare. Aceasta este cel mai probabil să apară în primele săptămâni de tratament. La pacienţii

care dezvoltă aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă.

• Cazuri de prelungire a intervalului QT, Torsada Vârfurilor, tahicardie ventriculară și moarte

subită, au fost raportate în timpul utilizării după punerea pe piață a mirtazapinei. Majoritatea

raportărilor au apărut în asociere cu supradozaj sau la pacienți cu alți factori de risc pentru

prelungirea intervalului QT, inclusiv utilizarea concomitentă a medicamentelor care prelungesc

QT (vezi pct. 4.5 și pct 4.9). Este necesară prudență atunci când se prescrie Remeron la pacienții

cunoscuți cu boli cardiovasculare sau cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT,

precum și la utilizarea concomitentă a altor medicamente care se crede că prelungesc intervalul

QTc.

Reacții adverse cutanate severe

În asociere cu tratamentul cu Remeron SolTab au fost raportate reacții adverse cutanate severe

(RACS), printre care sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET), reacție la

medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS), dermatită buloasă și eritem

polimorf, care pot pune viața în pericol sau pot fi letale.

Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, Remeron SolTab trebuie retras imediat.

Dacă pacientul dezvoltă una dintre aceste reacții în asociere cu Remeron SolTab, tratamentul cu

Remeron SolTab nu trebuie reluat în nicio circumstanță la acest pacient.

Hiponatremia

Hiponatremia, probabil datorită unei secreţii inadecvate a hormonului antidiuretic (SIADH), a fost

raportată foarte rar în asociere cu utilizarea de mirtazapină. Este necesară prudenţă la pacienţii cu risc,

cum ar fi pacienţii vârstnici sau pacienţi trataţi concomitent cu medicamente cunoscute că determină

hiponatremie.

Sindrom serotoninergic

Interacţiunea cu substanţele cu acţiune serotoninergică: sindromul serotoninergic poate apărea când

inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt utilizaţi concomitent cu alte substanţe cu

acţiune serotoninergică (vezi pct. 4.5). Simptome ale sindromului serotoninergic pot fi hipertermie,

rigiditate, mioclonii, instabilitate vegetativă cu posibile fluctuaţii rapide ale semnelor vitale, modificări

ale statusului mintal care includ confuzie, iritabilitate şi agitaţie extremă cu evoluţie spre delir şi comă.

Se recomandă prudenţă şi o monitorizare clinică atentă atunci când aceste substanţe active sunt

combinate cu Remeron SolTab. Tratamentul cu Remeron SolTab trebuie întrerupt dacă apar astfel de

evenimente şi iniţiat tratament de susţinere simptomatic. Din experienţa după punerea pe piaţă se pare

că sindromul serotoninergic apare foarte rar la pacienţii trataţi cu Remeron SolTab în monoterapie

(vezi pct. 4.8).

Vârstnici

Pacienţii vârstnici sunt adesea mai sensibili, în special în ceea ce priveşte reacţiile adverse ale

antidepresivelor. În timpul studiilor clinice cu Remeron SolTab, reacţiile adverse nu au fost raportate

mai frecvent la pacienţii vârstnici decât la celelalte grupe de vârstă.

Zahăr

Remeron SolTab conţine sfere de zahăr, conţinând zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de

intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a

zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Aspartam

Acest medicament conţine aspartam, o sursă de fenilalanină. Fiecare comprimat orodispersabil 30 mg

conține 9,3 mg aspartam. Poate fi dăunător pentru persoanele cu fenilcetonurie.

Sodiu

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat orodispersabil, adică

practic „nu conţine sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Interacţiuni farmacodinamice

• Mirtazapina nu trebuie administrată concomitent cu inhibitori MAO sau timp de două săptămâni

după întreruperea terapiei cu inhibitori MAO. Invers, trebuie să treacă aproximativ două

săptămâni înainte ca pacienţii trataţi cu mirtazapină să poată începe tratamentul cu inhibitori

MAO (vezi pct. 4.3).

• În plus, similar ISRS, administrarea concomitentă cu alte substanţe serotoninergice (Ltriptofan,

triptani, tramadol, linezolid, albastru de metilen, ISRS, venlafaxină, litiu şi preparate pe bază de

plante care conţin sunătoare – Hypericum perforatum) poate determina apariţia de efecte

asociate serotoninei (sindrom serotoninergic: vezi pct. 4.4) . Se recomandă prudenţă şi este

necesară monitorizare clinică mai atentă când aceste substanţe sunt prescrise împreună cu

mirtazapina.

• Mirtazapina poate amplifica proprietăţile sedative ale benzodiazepinelor şi ale altor sedative (în

special majoritatea antipsihoticelor, antagonişti antihistaminici H , opiacee). Este necesară

precauţie când aceste medicamente sunt prescrise în asociere cu mirtazapina.

• Mirtazapina poate amplifica efectul de deprimare a SNC al alcoolului etilic. Prin urmare,

pacienţii trebuie sfătuiţi să evite băuturile alcoolice în timpul tratamentului cu mirtazapină.

• Mirtazapina administrată în doze de 30 mg o dată pe zi a determinat creşteri mici, dar

semnificative statistic ale raportului normalizat internaţional (INR) la pacienții trataţi cu

warfarină. Deoarece la doze mai mari de mirtazapină nu poate fi exclus un efect mai pronunţat,

este recomandată monitorizarea INR-ului în cazul tratamentului concomitent cu warfarină şi

mirtazapină.

• Riscul de prelungire a intervalului QT şi/sau aritmii ventriculare (de exemplu Torsada

Vârfurilor) poate fi crescut prin utilizarea concomitentă de medicamente care prelungesc

intervalul QTc (de exemplu unele antipsihotice și antibiotice).

Interacţiuni farmacocinetice

• Carbamazepina şi fenitoina, inductori ai CYP3A4, cresc clearance-ul mirtazapinei de aproape

două ori, ceea ce determină o scădere de 60% şi, respectiv 45% a concentraţiilor plasmatice

medii de mirtazapină. Când la terapia cu mirtazapină este adăugată carbamazepina sau alt

inductor al metabolizării hepatice (cum este rifampicina), poate fi necesară creşterea dozei de

mirtazapină. Dacă este întrerupt tratamentul cu astfel de medicamente, poate fi necesară

scăderea dozei de mirtazapină.

• Administrarea concomitentă a ketoconazolului, inhibitor puternic al CYP3A4, creşte

concentraţia plasmatică maximă şi ASC pentru mirtazapină cu aproximativ 40% şi,

respectiv 50%.

• Când se administrează cimetidină (inhibitor slab al CYP1A2, CYP2D6 şi CYP3A4) împreună

cu mirtazapina, concentraţia plasmatică medie de mitazapină poate creşte cu mai mult de 50%.

Este necesară prudenţă şi poate fi necesară scăderea dozei când se administrează concomitent

mirtazapină cu inhibitori puternici de CYP3A4, inhibitori de protează HIV, antifungice azolice,

eritromicină, cimetidină sau nafazodonă.

• Studiile de interacţiune nu au arătat niciun efect farmacocinetic relevant în tratamentul

concomitent cu mirtazapină şi paroxetină, amitriptilină, risperidonă sau litiu.

Copii şi adolescenţi

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Datele limitate ale utilizării mirtazapinei la femeile gravide nu au indicat un risc crescut pentru

malformaţii congenitale. Studiile la animale nu au arătat niciun efect teratogen cu relevanţă clinică,

totuşi s-a observat toxicitate asupra dezvoltării (vezi pct. 5.3).

Datele epidemiologice au sugerat faptul că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul

trimestru de sarcină, poate creşte riscul de apariţie a hipertensiunii pulmonare persistente la

nou-născuţi (HTPPNN). Deşi nu au fost efectuate studii care să investigheze asocierea HTPPNN cu

administrarea mirtazapinei, acest risc potenţial nu poate fi exclus având în vedere mecanismul de

acţiune asemănător (creşterea concentraţiei de serotonină).

Se impune prudenţă atunci când se prescrie la gravide. Dacă se utilizează Remeron SolTab până, sau

cu scurt timp înaintea naşterii, se recomandă monitorizarea postnatală a nou-născutului pentru a

detecta efectele posibile ale întreruperii.

Alăptarea

Studiile la animale şi datele limitate disponibile la om au arătat că mirtazapina se excretă în laptele

matern în cantităţi foarte mici. Decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe

terapia cu Remeron SolTab trebuie să fie luată ţinând cont de beneficiile alăptării la sân pentru copil şi

de beneficiile terapiei cu Remeron SolTab pentru femeie.

Fertilitatea

Studiile non-clinice de toxicitate asupra reproducerii la animale nu au indicat niciun efect asupra

fertilităţii.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Remeron SolTab are influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a

folosi utilaje. Remeron SolTab poate influenţa concentrarea şi vigilenţa (în special în faza iniţială a

tratamentului).

Pacienţii trebuie să evite activităţile potenţial periculoase, care necesită vigilenţă şi o bună

concentrare, cum sunt conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor, oricând sunt afectaţi.

4.8 Reacţii adverse

Pacienţii cu depresie prezintă o serie de simptome care sunt asociate cu afecţiunea în sine. Prin

urmare, uneori este dificil de precizat care dintre simptome sunt rezultatul bolii şi care apar ca urmare

a tratamentului cu Remeron SolTab.

Rezumatul profilului de siguranță

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate, care apar la mai mult de 5% dintre pacienţii trataţi cu

Remeron SolTab în studii clinice randomizate placebo controlate (vezi mai jos) sunt somnolenţă,

sedare, xerostomie, creştere ponderală, creşterea apetitului alimentar, ameţeală şi fatigabilitate.

În asociere cu tratamentul cu Remeron SolTab au fost raportate reacții adverse cutanate severe

(RACS), printre care sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET), reacție la

medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS), dermatită buloasă și eritem

polimorf (vezi pct. 4.4).

Lista tabelară a reacțiilor adverse

Toate studiile clinice randomizate placebo controlate la pacienţi (incluzând şi alte indicaţii decât

tulburarea depresivă majoră), au fost evaluate pentru reacţii adverse ale Remeron SolTab. Metaanaliza

a evaluat 20 de studii, cu o durată planificată a tratamentului de până la 12 săptămâni, cu 1501 pacienţi

(134 de persoane-ani) la care s-au administrat doze de mirtazapină de până la 60 mg şi 850 de pacienţi

(79 persoane-ani) la care s-a administrat placebo. Fazele de extensie ale acestor studii au fost excluse

pentru a menţine compatibilitatea cu placebo.

Tabelul 1 prezintă incidenţa pe categorii a reacţiilor adverse care au apărut în studiile clinice

semnificativ statistic mai frecvent în timpul tratamentului cu Remeron SolTab faţă de placebo, la care

s-au adăugat reacţiile adverse raportate spontan. Frecvenţele reacţiilor adverse raportate spontan se

bazează pe frecvenţa de raportare a respectivelor evenimente în studiile clinice. Frecvenţele reacţiilor

adverse raportate spontan fără corespondent în studiile clinice randomizate controlat placebo la

pacienţi au fost clasificate ca având „frecvenţă necunoscută”.

Tabel 1. Reacţii adverse ale Remeron SolTab

Aparate, sisteme Foarte frecvente Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă

şi organe (≥1/10) (≥1/100 şi <1>

(≥1/1000 şi <1>

<1>

Tulburări – Deprimarea funcţiei

hematologice şi măduvei osoase

limfatice (granulocitopenie,

agranulocitoză, anemie

aplastică,

trombocitopenie)

• Eozinofilie

Tulburări – Secreţie inadecvată

endocrine de hormon antidiuretic

• Hiperprolactinemie

(și simptomele asociate

galactoreea și

ginecomastia)

Tulburări – Creşterea – Hiponatremie

metabolice şi de apetitului

nutriţie alimentar1

• Creştere

ponderală1

Tulburări psihice – Vise anormale – Coşmaruri2 – Agresivitate – Ideaţie suicidară6

• Confuzie – Manie – Comportament
• Anxietate2,5 – Agitaţie2 suicidar6
• Insomnie3,5 – Halucinaţii – Somnambulism
• Agitaţie

psihomotorie

(inclusiv acatizie,

hiperkinezie)

Tulburări ale – Somnolenţă 1,4 – Letargie1 – Parestezie2 – Mioclonie – Convulsii (leziuni)

sistemului nervos – Sedare1,4 – Ameţeli – Sindromul – Sindrom

• Cefalee2 – Tremor picioarelor serotoninergic
• Amnezie7 neliniştite – Parestezie orală
• Sincopă – Dizartrie

Tulburări – Hipotensiune – Hipotensiune

vasculare arterială ortostatică arterială2

Tulburări gastro- – Xerostomie – Greaţă3 – Hipoestezie orală – Pancreatită – Edeme la nivelul

intestinale – Diaree2 gurii

• Vărsături2 – Hipersalivaţie
• Constipație1

Tulburări – Creşteri ale

hepatobiliare activităţii

transaminazelor

serice

Afecţiuni cutanate – Exantem2 – Sindrom Steven-

şi ale ţesutului Johnson

subcutanat – Dermatită buloasă

• Eritem multiform
• Necroză cutanată

toxică

• Reacție

medicamentoasă cu

eozinofilie și simptome

sistemice (sindrom

DRESS)

Tulburări – Artralgie – Rabdomioliză

musculo- – Mialgie

scheletice şi ale – Dorsalgie1

ţesutului

conjunctiv

Tulburări renale – Retenție urinară

și ale căilor

urinare

Tulburări ale – Priaprism

sistemului de

reproducere şi ale

sânului

Tulburări – Edeme periferice1 – Edem generalizat

generale şi la – Fatigabilitate – Edem localizat

nivelul locului de

administrare

Investigații – Creșterea valorilor

diagnostice creatinkinazei

1 În studiile clinice aceste evenimente au apărut statistic semnificativ mai frecvent în timpul tratamentului cu Remeron

SolTab faţă de placebo.

2 În studiile clinice aceste evenimente au apărut mai frecvent în timpul tratamentului cu placebo faţă de Remeron SolTab,

totuşi fără a avea semnificaţie statistică.

3 În studiile clinice aceste evenimente au apărut statistic semnificativ mai frecvent în timpul tratamentului cu placebo faţă de

Remeron SolTab.

4 N.B. reducerea dozei nu determină, în general, reducerea somnolenţei/sedării, dar poate compromite eficacitatea

antidepresivă.

5 În timpul tratamentului cu antidepresive în general, pot să apară sau să se agraveze anxietatea şi insomnia (care pot fi

simptome ale depresiei). A fost raportată apariţia sau agravarea anxietăţii şi insomniei în timpul tratamentului cu mirtazapină.

6 Au fost raportate cazuri de ideaţie suicidară şi comportament suicidar în timpul terapiei cu mirtazapină sau imediat după

întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4).

7 În majoritatea cazurilor pacienţii s-au recuperat după întreruperea administrării medicamentului.

În investigaţiile diagnostice din studiile clinice a fost observată o creştere temporară a transaminazelor

şi gama-glutamiltransferazelor (totuşi reacţiile adverse asociate nu au fost raportate statistic

semnificativ mai frecvent decât cu placebo).

Copii şi adolescenţi

Următoarele evenimente adverse au fost observate frecvent în studii clinice la copii şi adolescenţi:

creştere ponderală, urticarie şi hipertrigliceridemie (vezi de asemenea pct. 5.1).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Experienţa de până acum în ceea ce priveşte supradozajul cu Remeron SolTab în monoterapie indică

faptul că simptomele sunt de obicei uşoare. Deprimarea sistemului nervos central cu dezorientare şi

sedare prelungită a fost raportată, împreună cu tahicardie şi hiper- sau hipotensiune arterială uşoară.

Totuşi există posibilitatea unor evoluţii mai grave (inclusiv decese) la doze mult mai mari decât doza

terapeutică, în special în cazul unui supradozaj cu mai multe substanţe. De asemenea, în aceste cazuri

au fost raportate prelungirea QT și Torasada Vârfurilor.

Cazurile de supradozaj trebuie tratate prin administrarea tratamentului simptomatic şi de susţinere a

funcţiilor vitale adecvate. Trebuie efectuată monitorizare ECG. Cărbunele activat sau lavajul gastric

trebuie, de asemenea, luate în consideraţie.

Copii şi adolescenţi

În cazul unei supradoze la copii şi adolescenţi trebuie luate măsuri corespunzătoare aşa cum sunt

descrise pentru adulţi.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Antidepresive, alte antidepresive, codul ATC: N06AX11

Mecanism de acţiune/efecte farmacodinamice

Mirtazapina este un antagonist-α presinaptic cu acţiune centrală, care măreşte neurotransmisia

serotoninergică şi noradrenergică centrală. Creşterea neurotransmisiei serotoninergice este mediată

specific prin receptorii 5-HT , deoarece receptorii 5-HT şi 5-HT sunt blocaţi de mirtazapină. Se

1 2 3

presupune că ambii enantiomeri ai mirtazapinei contribuie la activitatea antidepresivă,

enantiomerul S(+) prin blocarea receptorilor α2 şi 5-HT şi enantiomerul R(-) prin blocarea

receptorilor 5-HT .

Eficacitate şi siguranţă clinică

Activitatea antagonistă a mirtazapinei faţă de receptorii histaminici H este asociată cu proprietăţile

sedative. Practic nu are activitate anticolinergică şi la doze terapeutice are doar efecte limitate asupra

aparatului cardiovascular (de ex. hipotensiune ortostatică).

Efectul Remeron (mirtazapină) asupra intervalului QTc a fost evaluat într-un studiu clinic randomizat,

controlat, cu placebo și moxifloxacin, care a implicat 54 de voluntari sănătoși utilizând o doză

obișnuită de 45 mg și o doză supra-terapeutică de 75 mg. Modelarea lineară e-max a sugerat că

prelungirea intervalelor QTc a rămas sub pragul de prelungire semnificativă clinic (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Două studii clinice dublu orb randomizate, placebo controlate la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă

între 7 şi 18 ani cu tulburare depresivă majoră (n-259) în care au fost utilizate doze flexibile în primele

4 săptămâni (15-45 mg mirtazapină) urmate de doze fixe (15, 30 sau 45 mg mirtazapină) timp de alte 4

săptămâni nu au demonstrat diferenţe semnificative între mirtazapină şi placebo în ceea ce priveşte

criteriile de evaluare primar şi toate cele secundare. O creştere ponderală seminificativă (≥7%) a fost

observată la 48,8% dintre subiecţii trataţi cu Remeron SolTab comparativ cu 5,7% în braţul placebo.

Au fost, de asemenea, observate frecvent urticarie (11,8% faţă de 6,8%) şi hipertrigliceridemie (2,9%

faţă de 0%) au fost de asemenea observate.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea orală de Remeron SolTab, substanţa activă mirtazapina este rapid şi bine absorbită

(biodisponibilitatea ≈ 50%) atingând concentraţia plasmatică maximă după aproximativ două ore.

Aportul alimentar nu are nicio influență asupra farmacocineticii mirtazapinei.

Distribuţie

Legarea mirtazapinei de proteinele plasmatice este de aproximativ 85%.

Metabolizare

Căile de metabolizare principale sunt demetilarea şi oxidarea, urmate de conjugare. Datele in vitro

utilizând microzomi hepatici umani indică faptul că izoenzimele CYP2D6 şi CYP1A2 ale

citocromului P450 sunt implicate în formarea metabolitului 8-hidroxi al mirtazapinei, în timp ce

CYP3A4 este considerată a fi responsabilă de formarea metaboliţilor N-dimetil şi N-oxid. Metabolitul

dimetil este activ farmacologic şi pare a avea acelaşi profil farmacocinetic ca substanța de bază.

Eliminare

Mirtazapina este metabolizată în proporţie mare şi eliminată pe cale urinară şi prin materiile fecale

după câteva zile. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 20-40 de ore; timpi

de înjumătăţire mai mari de până la 65 ore au fost înregistraţi ocazional, iar timpi de înjumătăţire mai

mici au fost observaţi la bărbaţii tineri. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este suficient

pentru a justifica administrarea dozei o dată pe zi. Starea de echilibru este atinsă după 3-4 zile, după

care nu mai există acumulare.

Clearance-ul mirtazapinei poate să scadă ca rezultat al insuficienţei renale sau hepatice.

Linearitate/Non-linearitate

Remeron SolTab prezintă o rată farmacocinetică lineară în intervalul dozelor recomandate.

Populații speciale

Eliminarea Remeron SolTab poate fi scăzută ca rezultat al afectării funcției hepatice sau renale.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale

farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potenţial

carcinogenic, toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi a dezvoltării. În studiile privind toxicitatea

asupra funcţiei de reproducere la şobolan şi iepure nu s-au observat efecte teratogene. La o expunere

sistemică de două ori mai mare decât expunerea terapeutică maximă la om, a existat o creştere a

pierderii postimplantare, scăderea greutăţii la naştere a puilor şi reducerea supravieţuirii puilor în

primele trei zile de lactaţie la şobolan.

Mirtazapina nu a avut efecte genotoxice într-o serie de teste pentru mutaţii genetice, pentru leziuni

cromozomiale şi ale ADN. Tumorile glandei tiroide observate în studiile de carcinogenitate la şobolan

şi neoplasmele hepatocelulare observat în studiile de carcinogenitate la şoarece, sunt considerate a fi

răspunsuri specifice speciei, non-genotoxice, asociate cu tratamentul de lungă durată cu doze mari de

inductori enzimatici hepatici.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sfere de zahăr

Hipromeloză

Povidonă K30

Stearat de magneziu

Copolimer butilmetacrilat bazicAspartam (E 951)

Acid citric anhidru

Crospovidonă (tip A)

Manitol (E 421)

Celuloză microcristalină

Aromă de portocală naturală şi artificială (Nr. SN027512)

Hidrogenocarbonat de sodiu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blister perforat pentru eliberarea unei cantităţi dozate, rigid, uşor de desfăcut, securizat pentru copii,

format din folie de aluminiu laminat şi folie de plastic (PVC, PA, poliester) sudate la o folie de hârtie

aluminiu laminat acoperită cu un lac pentru sigilare la cald.

Folia de plastic conţine: PVC (clorură de polivinil), poliamidă şi poliester.

Fiecare blister conţine 6 comprimate orodispersabile. Următoarele mărimi de ambalaj sunt disponibile

pentru fiecare concentraţie: 6 (1×6), 18 (3×6), 30 (5×6), 48 (8×6) şi 96 (16×6) comprimate

orodispersabile.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

ORGANON BIOSCIENCES S.R.L.

Strada Av. Popișteanu, Nr. 54A, Expo Business Park,

Clădirea 2, Birou 306 și Birou 307, Etaj 3, Sectorul 1,

București, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

5746/2013/01-02-03-04-05

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei – August 2013

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie 2023